Interpretarea deciziei CCR din dosarul 2382E 2019

Remanierea guvernamentală reprezintă înlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu se regăsesc pe lista iniţială aprobată de Parlament.

Extras din al. (115) al decizii CCR din dosarul 2382E/2019.

Daca aceasta este definita remanierii guvernamentale, atunci deduc ca, numirea unui membru al guvernului (ministru), in urma vacantei postului respectiv (procedura exercitata de Presedinte Romaniei in temeiul art. 85 al. (2) al C.R.), este o procedura admnistrativa diferita fata de numirea prin remaniere guvernamentala.

Potrivit art. 85 al. (3) al C.R., Presedintele poate numi un membru al Guvernului, doar pe baza aprobarii Parlamentului, daca prin prpunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului.

Prin umila mea interpretare ad litteram a C.R. inteleg ca orice caz de schimbare a compozitiei politice a guvernului care nu se intampla prin propunerea de remaniere, nu este prevazut de C.R. In acest sens, cred ca alineatul are ca scop pastrarea status quo guvernamental antecedent unei propuneri de remeniere, asa ca, in cazul in care N ministrii ar urma sa-si dea demisia, in ipoteza ca acest fapt care ar duce la excluderea unui partid politic de la guvernare, iar o data constatata vacanta respectivelor N ministere, N noi ministrii care nu apartin partidului (auto)exclus ar fi propusi pentru a fi numiti, atunci, Presedintele ar putea execrcita doar al. (2) al art. 85 al C.R., avand bineinteles posibilitatea de a refuza motivat numirea ministrilor o singura data, cum a fost decis anterior de CCR.

Presupunand ca al meu iter logico-juridic este corect, CCR a luat o decizie neconstitutionala (daca nu chiar anticonstitutionala), constatand ca începând cu data de 26 august 2019, Președintele României nu mai putea exercita atribuția prevăzută de art.85 alin.(2) din Constituție, de numire a membrilor Guvernului, fără ca, în contextul unor evenimente ce au determinat modificarea coaliției politice ce a asigurat, până în prezent, guvernarea, să existe acordul prealabil al Parlamentului, exprimat în conformitate cu dispozițiile art.85 alin.(3) din Constituție. (extras din al. (119) al decizii supramentionate.)

Intrebarea finala este:

Rationamentul de sus corespunde realitatii juridice?

Pe alte cuvinte am dreptate sau nu? Daca da, se poate ataca decizia CCR pe motiv ca a interpretat gresit C.R.?

Mentionez ca nu sunt nici membru nici simpatizant al niciunui partid politic, ci doar un cetatean care incearca sa intelega ce se intampla in sfera politica in Tara sa.

Imi cer scuze daca adeseori limbajul este neclar, intortochetat, sau daca frazele mele sunt prea lungi.