Inselaciune fals si uz de fals
11 iunie 2019Dilema - incompatibilitate avocat
11 iunie 2019Asigurare medicala de calatorie
Buna ziua. Lucrez la firma X si sunt sofer de camion pe europa. In Belgia,am fost internat 4 zile.
Firma X mi-a facut asigurare medicala in ziua internarii in spital la ora 7:47, eu fiid internat la ora 7:23.
In urma convorbirii cu cei de la asigurare,mi-au raspuns ca nu acopera asigurarea plata celor 4 zile de aproximativ 3000 euro. Precizez ca am 4 facturi de la spital,una din ziua in care m-am internat pana seara la ora 19:00,si celelalte 3 facturi sunt de la ora 19:00 pana in ziua externarii.
Acum va intreb cine ar trebui sa plateasca ,eu sau firma X ?
Cei de la asigurari daca am 4 facturi,din care una este inainte de ora la care s-a facut asigurarea,si celelalte 3 dupa ,ar fi obligati sa imi plateasca celelalte 3 facturi?
Va multumesc si astept un raspuns.
Va doresc o zi buna
Asigurare medicala de calatorie
Best Answer
Buna ziua,
Ca angajat aveti drepturi dar si obligatii. Va recomandam sa analizati contractul de munca, clauzele privind detasarea.
Verificati contractul de asigurare, analizati clauzele relevante cu privire la:
Codul civil - Contractul de asigurare
SECȚIUNEA 1 Dispoziții comune
Noțiune
Art. 2.199. -
(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.
(2) Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activități ale acesteia și se obligă față de asigurător să plătească prima de asigurare.
Forma și dovada
Art. 2.200. -
(1) Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forță majoră sau caz fortuit și nu există posibilitatea obținerii unui duplicat, existența și conținutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
(2) Încheierea contractului de asigurare se constată prin polița de asigurare sau certificatul de asigurare emis și semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de asigurare.
(3) Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate și certificate prin mijloace electronice.
Polița de asigurare
Art. 2.201. -
(1) Polița de asigurare trebuie să indice cel puțin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părților contractante, precum și numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurării;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
(2) Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă polița de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competență, potrivit legii, intră supravegherea activității din domeniul asigurărilor.
Categoriile de polițe de asigurare
Art. 2.202. -
Polița de asigurare poate fi, după caz, nominativă, la ordin sau la purtător.
Informațiile privind riscul
Art. 2.203. -
(1) Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum și să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care, de asemenea, sunt esențiale pentru evaluarea riscului.
(2) Dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeași obligație îi revine și contractantului asigurării care a luat cunoștință de modificarea survenită.
Declarațiile inexacte sau reticența privind riscul
Art. 2.204. -
(1) În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declarație inexactă sau de reticență făcută cu rea-credință de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu își dea consimțământul ori să nu îl dea în aceleași condiții, chiar dacă declarația sau reticența nu a avut influență asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere și plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoștință de cauza de nulitate.
(2) Declarația inexactă sau reticența din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credință nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menține contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcționează. Atunci când constatarea declarației inexacte sau a reticenței are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizația se reduce în raport cu proporția dintre nivelul primelor plătite și nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.
Lipsa riscului asigurat
Art. 2.205. -
(1) Contractul de asigurare se desființează de drept în cazul în care, înainte ca obligația asigurătorului să înceapă a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibilă, precum și dacă, după ce obligația menționată a început să producă efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibilă. Atunci când asiguratul sau contractantul asigurării a plătit, fie și parțial, prima de asigurare, acesta este îndreptățit să o recupereze proporțional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare.
(2) Diferența dintre prima plătită și cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului sau contractantului asigurării numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.
Plata primelor de asigurare
Art. 2.206.
(1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract.
(2) Părțile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciților acestuia.
(3) Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului.
(4) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadență.
(5) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privința consecințelor neplății primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) și să prevadă aceste consecințe în contractul de asigurare.
(6) Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului.
Comunicarea producerii riscului asigurat
Art. 2.207. -
(1) Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
(2) În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alin. (1), asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei.
(3) Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face și către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligația de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
Plata indemnizației de asigurare
Art. 2.208. -
(1) În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract. Atunci când există neînțelegere asupra cuantumului indemnizației de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluționării neînțelegerii prin bună învoială sau de către instanța judecătorească.
(2) În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizație dacă riscul asigurat a fost produs cu intenție de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.
(3) În cazul în care părțile convin, dispozițiile alin. (2) se aplică și atunci când riscul asigurat a fost produs de către:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc și gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării;
b) prepușii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.
Denunțarea unilaterală a contractului
Art. 2.209. -
Denunțarea contractului de asigurare de către una dintre părți se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 20 de zile calculate de la data primirii notificării de către cealaltă parte.
Subrogarea asigurătorului
Art. 2.210. -
(1) În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
(2) Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. (1 ).
(3) Asigurătorul poate renunța, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).
Opozabilitatea contractului
Art. 2.211. -
Asigurătorul poate opune titularului sau deținătorului documentului de asigurare ori terțului sau beneficiarului asigurării care invocă drepturi ce decurg din acest document toate apărările întemeiate pe contractul încheiat inițial.
Cesiunea asigurării
Art. 2.212. -
(1) Asigurătorul poate cesiona contractul de asigurare numai cu acordul scris al asiguratului.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile cesiunilor de portofolii între asigurători, în condițiile reglementărilor speciale.
Domeniul de aplicare
Art. 2.213. -
Asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.
Mai jos regasiti informatii despre Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS)
Începând cu anul 2007, persoanele asigurate de pe teritoriul României pot solicita cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), care le dă dreptul la asistenta medicala devenită necesară în timpul şederii temporare pe teritoriul statelor membre UE, Spaţiul Economic European sau Confederaţiei Elveţiene.
Prin ședere temporară se înțelege deplasarea unei persoane în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European/Confederaţia Elveţiană pentru motive turistice, profesionale, familiale sau pentru studii, pentru o perioadă de timp de cel mult 6 luni.
Cum intri în posesia CEASS?
Acest card se eliberează la cerere. Asiguratul va depune în scris, la sediul casei de asigurări de sănătate în evidenţa căreia se află, o cerere ( publicată în format .PDF).
Asiguratul va intra in posesia cardului în termen de maxim 7 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii în sistemul informatic unic naţional care gestionează aplicarea regulamentelor europene privind drepturile asiguraţilor aflaţi în şedere temporară într-un stat membru al UE. În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea Cardului European sau dacă există situaţii de urgenţă care ar face necesară eliberarea cardului în mai puţin de 7 zile lucrătoare, casa de asigurări de sănătate va elibera un certificat provizoriu de înlocuire a cardului (CIP).
Costul cardului european este suportat din FNUASS ( Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate).
Perioada de valabilitate a Cardului European de Asigurări de Sănătate este de 2 ani de la data emiterii.
Care sunt serviciile medicale pe care le acoperă CEASS?
Asiguratul care posedă CEASS beneficiază de serviciile medicale devenite necesare, în timpul şederii temporare pe teritoriul unui stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene, in aceleaşi condiţii ca şi asiguraţii din ţara în care s-a deplasat.
Este însă posibil ca, pentru anumite servicii, să fie necesară co-plata, chiar dacă în România aceleaşi servicii sunt decontate integral. Acest lucru depinde de sistemul de asigurări din ţara în care ne sunt acordate aceste servicii.
Cardul european nu acoperă situaţia în care asiguratul se deplasează întru-un stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene în scopul obţinerii unui tratament medical planificat.
CEASS acoperă numai serviciile medicale obţinute de la furnizorii care fac parte din sistemul de securitate socială din ţara respectivă.
Titularii Cardului European emis de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiul Economic European sau Confederaţia Elveţiană în perioada de valabilitate a cardului, beneficiază de servicii medicale în Romania în aceleaşi condiţii ca şi persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din ţara noastră. Furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a acorda asistenţă medicală necesară, urmând a evidenţia şi raporta distinct caselor de asigurări sociale de sănătate, serviciile medicale acordate pentru aceste categorii de persoane.
Decontarea serviciilor medicale aferente cardului european se face la nivel interinstituţional.
Ce facem în absenţa CEASS-ului?
În situaţia în care asiguratul se află pe teritoriul unui stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene şi, din diferite motive, nu se mai află în posesia CEASS ( nu l-a solicitat la plecare, l-a pierdut, a fost distrus sau i-a fost furat sau cardul nu este recunoscut de furnizorul de servicii medicale unde este prezentat sau în orice altă situaţie similară), acesta trebuie să contacteze casa de asigurări care i-a emis cardul ( prin poştă, fax, email) şi să solicite certificatul provizoriu de înlocuire al cardului european de asigurări sociale de sănătate. Casa de asigurări de sănătate îi va trimite certificatul la adresa menţionată în termen de 24 ore.
Certificatul provizoriu de înlocuire (CIP) conferă asiguratului aceleaşi drepturi ca şi CEASS.
Mai multe detalii pe cnas.ro/page/modalitatile-de-eliberare-i-utilizare-a-cardului-european.html
Legislaţia UE
- Regulamentul UE de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
- Directiva UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
- Regulamentul UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Please login or Register to submit your answer