Interpretarea dispozitiilor privind regimul probator al refugiului si al bunurilor abandonate

Cuprins pe materii
:
Drept administrativ, Acordarea compensatiilor banesti pentru bunurile solicitate in temeiul Legii nr. 290/2003

Legislatie relevanta
:
 Legea nr. 290/2003

Rezumat
:

Prin Hotararea emisa de Comisia municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006, s-a dispus respingerea cererii formulate de catre reclamanta si se propune neacordarea compensatiilor banesti pentru bunurile solicitate in temeiul Legii nr. 290/2003 de la autorii reclamantei, motivat de faptul ca  nu s-a facut dovada refugiului pentru autorii lor.

Tribunalul a constatat, in acord cu emitentul hotararii contestate, ca dovada faptului ca tatal reclamantei a fost inrolat in armata romana in perioada 1941 – 1945 nu poate duce la admiterea cererii si acordarea de despagubiri in conditiile in care, pentru a benefica de prevederile Legii nr. 290/2003, este necesar a se face dovada refugiului pentru toti membrii familiei autorului, tocmai in ideea de a se demonstra ca nimeni nu a mai beneficiat de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce, in cauza, nu s-a realizat conform celor anterior analizate.

In ceea ce priveste celelalte dovezi depuse la dosar, Tribunalul a retinut ca acestea constau in declaratii autentificate ale autoarei cererii de despagubiri, care nu pot face singure dovada celor sustinute asa cum s-a analizat anterior, iar declaratiile martorilor contin doar informatii generale referitoare la parintii reclamatei in sensul ca acestia s-au refugiat in anul 1944 in Romania, iar in localitatea …, … au ramas toate bunurile acestora, fara a identifica in vreun mod aceste bunuri.

Totodata, s-a retinut ca reclamanta nu a facut dovada unor eforturi suplimentare in vederea obtinerii dovezilor privind refugiul autorilor sai si a tuturor membrilor familiei (ex. adrese catre Arhivele Statului atat din Romania, cat si din localitatea de unde acestia s-au refugiat).

In recurs, Curtea a apreciat cererea reclamantei ca fiind intemeiata retinand ca anterior litigiului dedus prezentei judecati, prin sentinta civila Tribunalul Galati a obligat parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... sa comunice aceasta hotarare si beneficiarei-reclamanta din cauza de fata. Conformandu-se acestei sentinte, parata comunica reclamantei hotararea la mai bine de 3 ani de la pronuntare.

In raport de data comunicarii hotararii reclamanta a formulat in termen legal contestatie administrativa, contestatie respinsa de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ..., cu motivarea ca, cadrul legislativ aplicabil la data formularii contestatiei nu mai prevede posibilitatea formularii unei contestatii impotriva hotararilor emise de comisiile judetene, respectiv a municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Asa cum a observat si judecatorul fondului, intr-adevar, prin Legea nr. 164/2014, intrata in vigoare la data de 18.12.2014, au fost abrogate dispozitiile art. 8 alin. 3 – 6 din Legea nr. 290/2003 care prevedeau procedura de formulare si solutionare a contestatiilor . Cu toate acestea, la momentul emiterii primei hotarari aceste dispozitii legale erau in vigoare, fiind incidente in cauza, cu atat mai mult cu cat,din culpa exclusiva a paratei, hotararea nu a putut fi contestata in timp util (la o data apropiata de data emiterii hotararii)  de catre  reclamanta.

Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 290/2003 „cetatenii romani, deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, precum si ca urmare a celui de al Doilea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasa din anul parasirii fortate a bunurilor, in conditiile prezentei legi”.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din HG nr. 1120/2006, „pentru a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele indreptatite trebuie sa faca dovada ca au avut in proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii”.

In ceea ce priveste aceste dovezi, acestea pot consta in  „… acte doveditoare, certificate de autoritati, sau … declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea, autentificate” (art. 5 din Legea nr. 290/2003).

In raport de dispozitiile legale precitate, invocate si de prima instanta, Curtea apreciaza ca interpretarea acestora nu se poate face decat in corelatie stransa cu scopul Legii nr. 290/2003 si cu imprejurarea distantei temporare semnificative dintre data refugiului pretins si data solicitarii despagubirilor, elementul timp fiind de natura a altera memoria celor care au cunoscut imprejurarile  si de a obstructiona identificarea  si  sesizarea institutiilor depozitare ale documentelor relevante pentru refugierea autorilor si a familiilor lor si pentru inventarierea bunurilor abandonate in spatiul  trecut sub ocupatie straina (sovietica).

In acest context, Tribunalul a retinut  ca, de lege lata,  dovada refugiului pentru autorii reclamantei  nu se poate face decat cu acte provenind de la autoritati, declaratiile de martor fiind acceptate doar cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor.

In speta, insa, exista inscrisuri care atesta ca tatal reclamantei a fost inrolat in armata romana in perioada 1941 – 1945 .

Tribunalul a apreciat insa ca aceste inscrisuri nu reclama admiterea cererii si acordarea de despagubiri in conditiile in care  nu s-a facut si dovada refugiului pentru toti membrii familiei autorului, tocmai in ideea de a se demonstra ca nimeni nu a mai beneficiat de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce in cauza, nu s-a realizat conform celor anterior analizate.

De retinut, insa, ca  Tribunalul nu a avut in vedere mentiunea de pe inscrisul din dosar potrivit careia „familia evacuata comuna …, plasa …, Jud. …” , mentiune care, in opinia Curtii, produce efecte juridice, cata vreme nu s-au formulat rezerve in legatura cu autenticitatea acesteia.

De asemenea, inscrisul din dosar, emis de Arhivele Nationale, atesta faptul ca autoarea reclamantei figura in evidenta refugiatilor din 1944 aflati pe raza jud. … cu 3 membri de familie nenominalizati.

Referitor la bunurile indicate de reclamanta, declaratiile de martori admisibile pentru probarea bunurilor abandonate, atesta faptul ca, urmare a parasirii fortate a domiciliului, autorii reclamantei aveau bunuri imobile, fapt ce reclama admiterea cererii privind acordarea de despagubiri.

 

Decizia nr. 2282/12.12.2018 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati Sectia de contencios administrativ si fiscal sub nr. …/121/2017, reclamanta … …, in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor …, a formulat contestatie impotriva Hotararii nr. 1823/10.06.2014 emisa de Comisia mun. ... pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 si a Legii nr. 290/2003, solicitand anularea acesteia si emiterea unei decizii care sa stabileasca contravaloarea si acordarea compensatiilor banesti pentru bunurile imobile ce au apartinut autorilor sai si ramase pe teritoriul Bucovinei de Nord.

In motivarea cererii, reclamanta arata ca, impreuna cu sora sa, …, a solicitat acordarea de despagubiri pentru bunurile imobile ce au apartinut autorilor … si … bunuri ce au ramas pe teritoriul actual al Republicii Ucraina ca urmare a anexarii Bucovinei de Nord.

Precizeaza reclamanta ca timp de 10 ani, din 2004 pana in 2014, autoritatile nu au solutionat aceasta cerere, Comisia municipiului … de aplicare a Legii nr. 290/2003 fiind obligata de Tribunalul … prin sentinta pronuntata in dosarul nr. …/3/2013 sa  emita o hotarare.

Precizeaza ca cererea de acordare a despagubirilor a fost solutionata prin Hotararea nr. …/….2014, hotarare care insa nu i-a fost comunicata decat dupa obligarea paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... prin sentinta civila nr. …/… 2017 a Tribunalului … ramasa definitiva prin decizia nr. …/… 2017 a Curtii de Apel Galati.

Comunicarea s-a realizat la data de 14.07.2017, reclamanta formuland contestatie.

Prin adresa nr. …/DTI/27.07.2017 comunicata la data de 02.08.2017, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor i-a comunicat faptul ca, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 164/2014, dispozitiile art. 8 alin. 3 si 6 din Legea nr. 290/2003 au fost abrogate, astfel incat contestatia este inadmisibila.

Apreciaza aceasta solutie ca nelegala intrucat parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor … nu i-a comunicat in termen hotararea care, la momentul emiterii, putea fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare. Or, daca hotararea ar fi fost comunicata corect, reclamanta ar fi uzat de toate caile legale si de termenele procedurale pentru valorificarea dreptului sau.

Cererea nu este motivata in drept.

In sustinerea actiunii, reclamanta a depus inscrisuri.

Legal citata, parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... nu a fost reprezentata in fata instantei, dar a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, avand in vedere ca hotararea contestata a fost emisa de o alta entitate, respectiv Comisia mun. ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Totodata, a invocat si exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii intrucat legea nu prevede posibilitatea formularii unei actiuni avand ca obiect anularea hotararii comisiei, putand fi atacate doar deciziile de validare/invalidare emise de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.

Pe fond, a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata motivat de faptul ca prin documentatia dosarului nu se face dovada refugiului autorilor reclamantei, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003.

          In drept, a invocat dispozitiile art. 205 – 208 din Noul Cod procedura civila, ale Legii nr. 290/2003 si ale H.G. nr. 1120/2006.

In sustinerea cererii, parata  a depus la dosar inscrisuri.

Reclamanta a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

 La solicitarea instantei, Comisia municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a comunicat documentatia ce a stat la baza emiterii Hotararii nr. …/… 2014.

Tribunalul a incuviintat proba cu inscrisurile anterior indicate.

Prin sent. civ. nr. …/… 2018 pronuntata in cauza, Tribunalul Galati a respins ca neintemeiate exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive si inadmisibilitatea actiunii, invocate de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ...

Totodata, a fost respinsa actiunea, ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor ...  este neintemeiata in conditiile in care prin actiunea formulata reclamanta contesta implicit si refuzul acestui parat de a solutiona contestatia formulata in termenul legal de 15 zile de la comunicare.

Totodata, instanta a retinut ca prin Hotararea nr. …/… 2014 emisa de Comisia municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006, s-a dispus respingerea cererii formulate de … si ... si se propune neacordarea compensatiilor banesti pentru bunurile solicitate in temeiul Legii nr. 290/2003 de la autorii … si …

Prin sentinta civila nr. …/….2017, Tribunalul Galati a obligat parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... sa comunice aceasta hotarare si beneficiarei …      Conformandu-se acestei sentinte, parata comunica reclamantei hotararea prin adresa nr. …/… 2017.

Reclamanta formuleaza contestatie administrativa impotriva Hotararii nr. …/… 2014, contestatie solutionata de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... prin adresa nr. …/DTI/….2017, potrivit cu care, cadrul legislativ aplicabil nu mai prevede posibilitatea formularii unei contestatii impotriva hotararilor emise de comisiile judetene, respectiv a municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Tribunalul a constatat ca, intr-adevar, prin Legea nr. 164/2014, intrata in vigoare la data de 18.12.2014, au fost abrogate dispozitiile art. 8 alin. 3 – 6 din Legea nr. 290/2003 care prevedeau procedura de formulare si solutionare a contestatiilor. Cu toate acestea, este de observat faptul ca, la momentul emiterii Hotararii nr. 1823/10.06.2014, aceste dispozitii legale erau in vigoare.

Or, caile de atac cu privire la hotararile pronuntate inainte de acest moment nu pot fi decat cele prevazute de legea in vigoare la data emiterii, in speta Legea nr. 290/2003, in caz contrar ajungandu-se la situatia in care, din culpa exclusiva a institutiei parate care a omis comunicarea hotararii prin incalcarea dispozitiilor legale, reclamanta sa nu isi mai poate valorifica niciodata dreptul in fata unei instante judecatoresti.

Fata de aceste aspecte, este neintemeiata si exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii, retinandu-se ca reclamanta a uzat de caile de atac prevazute de art. 8 din Legea nr. 290/2003.

  Pe fond, s-a retinut ca prin Hotararea nr. …/… 2014 emisa de Comisia municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006, s-a dispus respingerea cererii formulate de … si … si se propune neacordarea compensatiilor banesti pentru bunurile solicitate in temeiul Legii nr. 290/2003 de la autorii … si …, motivat de faptul ca acestea nu au facut dovada refugiului pentru autorii lor.

Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 290/2003
„cetatenii romani, deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, precum si ca urmare a celui de al Doilea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasa din anul parasirii fortate a bunurilor, in conditiile prezentei legi”.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1120/2006,
„pentru a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele indreptatite trebuie sa faca dovada ca au avut in proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii”.

In ceea ce priveste aceste dovezi, acestea pot consta in
„…acte doveditoare, certificate de autoritati, sau … declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea, autentificate”
(art. 5 din Legea nr. 290/2003).

Or, nu toate aceste dispozitii legale au fost respectate de reclamanta, aceasta nefacand nici in fata Comisiei municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 si nici in fata Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor dovada refugiului pentru niciunul dinte autorii lor, dovada care, potrivit prevederilor anterior citate, nu se poate face decat cu acte provenind de la autoritati, declaratiile de martor fiind acceptate doar cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor.

Tribunalul a constatat, in acord cu emitentul hotararii contestate, ca dovada faptului ca numitul …, tatal reclamantei, a fost inrolat in armata romana in perioada 1941 – 1945 nu poate duce la admiterea cererii si acordarea de despagubiri in conditiile in care, pentru a benefica de prevederile Legii nr. 290/2003, este necesar a se face dovada refugiului pentru toti membrii familiei autorului, tocmai in ideea de a se demonstra ca nimeni nu a mai beneficiat de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce in cauza, nu s-a realizat conform celor anterior analizate.

In ceea ce priveste celelalte dovezi depuse la dosar, Tribunalul a retinut ca acestea constau in declaratii autentificate ale autoarei cererii de despagubiri, numita … care nu pot face singure dovada celor sustinute asa cum s-a analizat anterior, iar declaratiile martorilor … si …  contin doar informatii generale referitoare la parintii reclamatei in sensul ca acestia s-au refugiat in anul 1944 in Romania, iar in localitatea ..., Bucovina de Nord au ramas toate bunurile acestora, fara a identifica in vreun mod aceste bunuri.

Totodata, s-a retinut ca reclamanta nu a facut dovada unor eforturi suplimentare in vederea obtinerii dovezilor privind refugiul autorilor sai si a tuturor membrilor familiei (ex. adrese catre Arhivele Statului atat din Romania, cat si din localitatea de unde acestia s-au refugiat).

In consecinta, raportat la materialul probator analizat in cauza, Tribunalul a retinut ca in mod corect nu a fost recunoscut dreptul mostenitorilor numitilor …  si … la obtinerea de masuri reparatorii conform Legii nr.290/2003.

Impotriva susmentionatei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta,     criticand-o pe motive de nelegalitate, in esenta, sub urmatoarele aspecte:

Instanta de fond, la fel ca si institutia parata, nu a analizat documentele depuse la dosar, concluzionand astfel gresit fie in sensul ca nu s-a facut dovada refugiului autorilor sau a membrilor familiei acestora si, respectiv, ca nu s-a dovedit efectuarea de eforturi suplimentare in vederea obtinerii de informatii de la diverse autoritati.

Astfel, instanta de fond nu a observat ca pe inscrisurile emise de UM …, in partea de jos, exista mentiunea ca autorii reclamantei impreuna cu familia au fost evacuati in comuna …, plasa …, jud. …

De asemenea, inscrisul emis de Arhivele Nationale –Serviciul Judetean … atesta faptul ca autoarea … cu membrii familiei apare in evidenta persoanelor evacuate si repartizate in comuna …,  jud. …

Pe langa aceste inscrisuri exista si declaratii de martor care au confirmat ca familia autorilor a fost evacuata si nevoita a se refugia in teritoriu neocupat al Romaniei.

Este o chestiune de notorietate faptul ca ocupantul sovietic a pus stapanire pe bunurile populatiei romane odata cu inaintarea frontului si ca cetatenii romani care nu au acceptat politica si oranduirea sovietica, pentru a scapa de deportare, si-au abandonat bunurile si s-au refugiat in teritoriu neocupat al Romaniei.

In acest conditii, in momentul in care a solicitat acordarea de despagubiri pentru bunurile autorilor sai dansa (reclamanta-n-n. red. ...) a facut o serie de demersuri adresate autoritatilor ucrainiene care au eliberat documente de arhiva ce demonstreaza ca in proprietatea autoarei … au existat … prajini teren arabil si … prajini fanete.  Cum mare parte din arhive au fost distruse pentru celelalte bunuri nu s-au putut emite documente, insa se prezuma ca  o familie detinea o locuinta si anexe, aspect demonstrat si prin declaratiile martorilor.

Sub acest aspect al existentei bunurilor, aceste inscrisuri dovedesc contrariul celor retinute de instanta de fond, iar faptul ca nu au fost identificate toate bunurile imobile prin documente, in mod obiectiv nu se poate realiza acest lucru, in conditiile in care majoritatea arhivelor romanesti preluate de sovietici au fost distruse. Singurele inscrisuri care au putut fi procurate sunt cele de la arhivele din ...

De asemenea, Tribunalul Galati a retinut ca anumite inscrisuri depuse de … nu ar face dovada celor sustinute in cererea de chemare in judecata. Acest lucru demonstreaza ca speta a fost analizata din perspectiva altei persoane si a documentelor depuse de aceasta si nicidecum prin prisma documentelor justificative in alt mod in conditiile in care pana si evidenta de carte funciara a fost distrusa de statul sovietic, iar inscrisurile obtinute de la arhivele din ... sunt practic ultimele „urme” descoperite cu privire la bunurile detinute de autori.

In atare situatie, instanta de fond a pronuntat o hotarare in contradictie cu probatoriul administrat ceea ce reclama admiterea recursului, casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Galati.

Recurenta nu si-a intemeiat in drept recursul.

Intimata-parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a formulat intampinare la recursul reclamantei, solicitand respingerea acestuia ca nefondat, sens in care a reiterat apararile formulate la judecata in fond.

Aceeasi parata a formulat si recurs incident, criticand hotararea primei instante sub aspectul gresitei respingerii a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si a exceptiei inadmisibilitatii cererii de anulare a Hotararii nr. …/…2014 emisa de Comisia Municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Analizand hotararea recurata in raport de criticile/apararile partilor, de inscrisurile existente la dosar si de dispozitiile legale incidente, Curtea o apreciaza partial nelegala.

Astfel, daca in privinta exceptiilor, hotararea primei instante se infatiseaza ca fiind legala, ambele exceptii invocate de parata fiind nefondate, in raport de solicitarile punctuale ale reclamantei si de faptul ca dispozitiile procedurale aplicabile in cauza sunt cele  de la data formularii de catre reclamanta a cererii de despagubiri (7.11.2007).

Prin Hotararea nr. …/10.06.2014 emisa de Comisia municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 393/2006 (fila 29 vol. I), s-a dispus respingerea cererii formulate de … … si .. … si se propune neacordarea compensatiilor banesti pentru bunurile solicitate in temeiul Legii nr. 290/2003 de la autorii … … si … …..

Prin sentinta civila nr. …/…2017, Tribunalul Galati a obligat parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... sa comunice aceasta hotarare si beneficiarei …      Conformandu-se acestei sentinte, parata comunica reclamantei hotararea prin adresa nr. …./11.07.2017, deci la mai bine de 3 ani de la pronuntare.

In raport de data comunicarii Hotararii nr. …/… 2014, reclamanta a formulat in termen legal contestatie administrativa, contestatie respinsa de parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor ... prin adresa nr. …/DTI/… 2017, cu motivarea ca, cadrul legislativ aplicabil nu mai prevede posibilitatea formularii unei contestatii impotriva hotararilor emise de comisiile judetene, respectiv a municipiului ... pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Asa cum a observat si judecatorul fondului, intr-adevar, prin Legea nr. 164/2014, intrata in vigoare la data de 18.12.2014, au fost abrogate dispozitiile art. 8 alin. 3 – 6 din Legea nr. 290/2003 care prevedeau procedura de formulare si solutionare a contestatiilor. Cu toate acestea, la momentul emiterii Hotararii nr. …/… 2014, aceste dispozitii legale erau in vigoare, fiind incidente in cauza, cu atat mai mult cu cat, din culpa exclusiva a paratei, hotararea nu a putut fi contestata in timp util (la o data apropiata de data emiterii hotararii)  de catre  reclamanta.

Pentru motivele expuse succint mai sus, sunt vadit nefondate criticile formulate de parata pe calea recursului incident, urmand a fi respinse ca atare, cu consecinta imediata a mentinerii solutiei asupra exceptiilor.

Pe fond, hotararea primei instante se apreciaza nelegala.

Potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 290/2003
„cetatenii romani, deposedati ca urmare a parasirii fortate a Basarabiei, Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta, precum si ca urmare a celui de al Doilea Razboi Mondial si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despagubiri sau compensatii pentru bunurile imobile avute in proprietatea lor in aceste teritorii, precum si pentru recolta neculeasa din anul parasirii fortate a bunurilor, in conditiile prezentei legi”.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din HG nr. 1120/2006,
„pentru a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele indreptatite trebuie sa faca dovada ca au avut in proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii”.

In ceea ce priveste aceste dovezi, acestea pot consta in
 „… acte doveditoare, certificate de autoritati, sau … declaratia autentica a petentului, insotita de declaratiile a cel putin 2 martori, de asemenea, autentificate”
(art. 5 din Legea nr. 290/2003).

In raport de dispozitiile legale precitate, invocate si de prima instanta, Curtea apreciaza ca interpretarea acestora nu se poate face decat in corelatie stransa cu scopul Legii nr. 290/2003 si cu imprejurarea distantei temporare semnificative dintre data refugiului pretins si data solicitarii despagubirilor, elementul timp fiind de natura a altera memoria celor care au cunoscut imprejurarile si de a obstructiona identificarea si sesizarea institutiilor depozitare ale documentelor relevante pentru refugierea autorilor si a familiilor lor si pentru inventarierea bunurilor abandonate in spatiul  trecut sub ocupatie straina (sovietica).

In acest context, Tribunalul a retinut  ca,
de lege lata
,  dovada refugiului pentru autorii reclamantei  nu se poate face decat cu acte provenind de la autoritati, declaratiile de martor fiind acceptate doar cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor.

In speta, insa, exista inscrisuri care atesta ca numitul …, tatal reclamantei, a fost inrolat in armata romana in perioada 1941 – 1945.

Tribunalul a apreciat insa ca aceste inscrisuri nu reclama admiterea cererii si acordarea de despagubiri in conditiile in care  nu s-a facut si dovada refugiului pentru toti membrii familiei autorului, tocmai in ideea de a se demonstra ca nimeni nu a mai beneficiat de prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor, ceea ce, in cauza, nu s-a realizat conform celor anterior analizate.

De retinut, insa, ca Tribunalul nu a avut in vedere mentiunea de pe inscrisul din dosar, potrivit careia „familia evacuata comuna …, …, jud. …” , mentiune care, in opinia Curtii, produce efecte juridice, cata vreme nu s-au formulat rezerve in legatura cu autenticitatea acesteia.

De asemenea, inscrisul din dosar, emis de Arhivele Nationale atesta faptul ca numita … figura in evidenta refugiatilor din 1944 aflati pe raza jud. … cu 3 membri de familie nenominalizati.

Referitor la bunurile indicate de reclamanta, declaratiile de martori, admisibile pentru probarea bunurilor abandonate, atesta faptul ca, urmare a parasirii fortate a domiciliului, autorii reclamantei aveau urmatoarele bunuri imobile: o casa de locuit in suprafata de 140 mp; sura cu suprafata de 320 mp; grajd cu suprafata de 160 m.p. magazie de 30 mp 5 ha teren intravilan pe raza localitatii ... si 2,5 ha teren padure, comuna …

Respectivele declaratii pot fi retinute, in opinia Curtii, in masura in care se coroboreaza  cu unicul inscris referitor la inventarul agricol, eliberat de Arhivele de Stat ale comunei ..., potrivit cu care, in perioada 1942-1943, cetateanul … avea in proprietate 324 prajini teren arabil, 200 prajini faneata, iar … avea 110 prajini teren arabil si 10 prajini faneata

In consecinta, raportat la aceste mijloace de proba, Curtea retine ca este dovedita imprejurarea abandonarii doar a inventarului agricol constand 334 prajini teren arabil, 210 prajini faneata (total 644 prajini), cu privire la care subzista obligatia paratei de acordare despagubiri in temeiul Legii nr. 209/2003.

Pentru motivele expuse succint mai sus, in conformitate cu disp. art. 496 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantei, cu consecinta reformarii sentintei recurate in sensul admiterii in parte a actiunii si al obligarii paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor sa emita decizie de stabilire a contravalorii si de acordare a compensatiilor banesti pentru terenul mentionat mai sus aflat pe teritoriul Bucovinei de Nord ce a apartinut autorilor reclamantei, … si … , urmand a fi respinse restul pretentiilor reclamantei, apreciindu-se ca nu        s-au prezentat dovezi suficiente si concludente in privinta   existentei fizice la momentul 1944 si a  structurii imobilelor-constructii indicate in petitul actiunii si nici cu privire la suprafata de 2,5 ha padure, nefiind astfel  indeplinite conditiile de la art. art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 1120/2006.