Insolvența, Întocmirea tabelului de creanţe. Contestaţiile

 

Odată deschisă procedura insolvenței, urmează una dintre cele mai importante etape ale acesteia, și anume stabilirea pasivului debitorului.

În funcție de rezultatul acestei evaluări și prin raportare la activul patrimonial, va putea fi stabilită strategia de urmat de către debitor, respectiv reorganizare sau faliment. De asemenea, în ipoteza reorganizării,  se va putea aprecia cu privire la procentul de creanțe care vor putea fi eliminate de la plată, pentru a permite stingerea acestora și redresarea debitorului, eliberat de povara așa- numitului „pasiv toxic”.

Această instituție a ștergerii unei părți a datoriei este de inspirație americană, așa numita operațiune de ”haircut” de creanțe, scopul fundamental al legilor federale de faliment fiind acela de a asigura debitorilor un nou început al afacerilor (”fresh start”), eliberat de povara datoriilor anterioare.

^[83]

Acest element definitoriu al reorganizării este foarte bine surprins într-o decizie de speță a Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite din anul 1934, în care se prezintă avantajele reorganizării, arătându-se ca aceasta „dă debitorului onest aflat într-o situație nefericită, o nouă oportunitate în viață și orizont liber viitoarelor sale eforturi, nemarcate de presiunea și descurajarea generate de debitele preexistente.”

Sintetizând, principalele etape ale stabilirii pasivului sunt următoarele: 1. Notificarea creditorilor (art. 99); 2. Solicitarea inscrierii la masa credala (art. 102); 3. Verificarea creanțelor (art. 105); 4. Inregistrarea la masa credala: Tabelul preliminar (art. 110); 5. Contestarea creanțelor: Tabelul definitiv (art. 111); Tabel definitiv actualizat (art. 113); 6. Faliment: Intocmirea tabelului suplimentar de creanțe -art. 146 alin. (1)- și Contestarea Tabelului Suplimentar de Creanțe – art. 146 alin. (2) lit. C) și alin. (4); 7. Întocmirea tabelului definitiv consolidat de creanțe - art. 146 alin. (5); 8. Contestarea tabelului definitiv de creanțe în cazurile limitativ prevazute de lege.

 

Art. 99

(1)
În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii.

(2)
Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă.

(3)
Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în BPI.

 

Comentariu

 

Dispozițiile art. 100 coroborat cu prevederile art. 181 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevăd că termenul de efectuare a notificării creditorilor se realizează cu cel putin 10 zile înainte de împlinirea termenului - limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor. Notificarea se transmite creditorilor conform art. 99 alin. (2) și alin. (3). Notificarea se transmite individual, conform Codului de procedură civilă, creditorilor interni și externi, și, totodată, se publică în BPI.

Conform dispozițiilor art. 100, această notificare va conține: termenul pentru depunerea opozitiilor; termenul pentru inregistrarea cererii creanta; cerințele pentru inregistrarea creanței; termenul de verificare a creanțelor, de întocmire și publicare a tabelului de creanțe; termenul definitivare a tabelui de creanțe; locul, data, ora primei sedinte a adunarii creditorilor.

Lipsa notificării individuale a creditorilor atrage repunerea de drept în termen a creditorului, conform art. 42 alin. (3).

În structura analizei creanțelor, prima verificare pe care o face practicianul în insolvență este cu privire la depunerea sau nu a cererii de admitere a creanței în termenul stabilit de judecatorul-sindic, conform art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014. În această materie, dispozițiile art. 186 alin. (1) NCPC, care reglementează incidența repunerii în termen, stabilesc astfel: ”Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”.

Însă pe tărâmul procedurii de insolvență, noua reglementare a stabilit faptul că analiza unor ”motive temeinic justificate” nu mai are sens, întrucât rațiunea repunerii în termen este una de drept: lipsa notificării echivalează lipsei curgerii termenului

^[84]

.

Dispoziţiile art. 42 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2014 stabilesc astfel: „Creditorii care nu au fost notificaţi potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) sunt consideraţi de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală.”

La originea acestei opţiuni de redactare au stat o serie de analize şi dezbateri, care au avut în vedere şi necesitatea de a nu se prelungi sine die momentul „apariţiei” unui creditor nou în procedură. Pe de altă parte, „preluarea procedurii” poate reprezenta un dezavantaj, prin pierderea posibilităţii de participare la efectuarea unor acte procedurale importante.

Argumentul în defavoarea soluției normei a constat, în esență, în faptul că un astfel de creditor ar putea interveni în procedură într-un stadiu foarte avansat – cum ar fi într-o procedură cu plan de reorganizare confirmat – și ar limita șansele de a-și recupera creanța și de a participa la anumite etape procedurale importante.În acest sens, în doctrină

^[85]

s-a arătat „că noua soluție legislativă va avea un impact negativ asupra desfășurării procedurii, deoarce masa posivă se va putea modifica, în sensul măririi continue, pe tot parcursul procedurii, ceea ce va schimba permanent atât programul de plăți cuprins în plan, cât și distribuirile de sume. Considerăm că trebuia impus măcar un termen – limită pentru înscrierea la masa pasivă, în raport de data deschiderii procedurii.”

Cu toate acestea, legea a reţinut această soluţie, un regim similar fiind aplicat și într-o  ipoteză similară, și anume în cazul în care planul de reorganizare a fost confirmat – având ca bază tabelul definitiv rezultat în urma soluționării în fond a contestațiilor iar ulterior, în recurs, conținutul tabelului definitiv a suferit modificări substanțiale așa încât și într-o astfel de situație, jurisprudența a remediat neajunsul creat, în sensul introducerii sau eliminării, după caz, din graficul de plati a creanței ce fusese admisă sau dimpotrivă, respinsă în calea de atac a recursului.

În susţinerea soluţiei reţinute în lege este şi argumentul potrivit căruia creditorii sunt în marea lor majoritate profesionişti, ca atare au obligaţia de a urmări cu diligenţa specifică soarta creanţelor deţinute în patrimoniu, mai ales că există obligaţia debitorului de a posta pe site-ul propriu hotărârea de deschidere a procedurii.

În identificarea unui echilibru între (i) stabilirea unui moment limită până la care să fie acceptate astfel de cereri de admitere a creanţelor şi (ii) eliminarea unui astfel de moment limitativ, justificat de inexistenţa unei culpe în necunoaştere, cu reversul corelativ al asumării riscului „preluării procedurii în stadiul în care se află”, prezintă relevanță și concluziile și recomandările Băncii Mondiale, cuprinse în Raportul privind respectarea standardelor și codurilor. Regimul juridic al insolvenței și drepturile debitorilor/creditorilor (aprilie 2014)

^[86]

: „protecția efectiva a drepturilor persoanelor interesate în procedură impune ca aceste părți să aibă dreptul de a fi notificați într-o manieră corectă cu privire la chestiunile care le afectează drepturile.”

 

 

Jurisprudență

(...) ca regulă, citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură, a convocărilor şi notificărilor se realizează prin intermediul publicaţiei Buletinul procedurilor de insolvenţă şi în mod excepţional se va recurge la dispoziţiile Codului de procedură civilă. Este cunoscut că legiuitorul a avut în vedere ca modalităţile şi mijloacele de citare şi comunicare a actelor de procedură să reprezinte expresia principiului celerităţii procedurilor insolvenţei. În conţinutul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a prevăzut prin excepţie de la prevederile alin. (1) că citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor, se vor realiza „conform Codului de procedură civilă”, pentru situaţia anterioară deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, „însă pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
(Curtea de Apel Constanţa, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, Decizia civilă nr. 59/COM/21.01. 2010)

Instanța de recurs nu apreciază faptul că reaua credință a administratorului statutar al debitoarei ar înlătura aplicabilitatea textului enunțat (n.b. art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006), deoarece chiar ipoteza textului are în vedere mai ales reaua credință a acestuia. Astfel, în quasitotalitatea situațiilor în care nu se predă lista creditorilor sau lista predată este incompletă, acest fapt este pe deplin imputabil administratorului statutar al debitoarei (sau administratorilor statutari). Protejarea creditorilor în această situație se realizează prin notificarea acestora prin BPI, publicație pe care au obligația conferită de calitatea de profesionist de a o studia.

  Calitatea de profesionist a creditoarei recurente o obligă să urmarească încasarea creanțelor pe care le deține, iar în ipoteza în care un creditor întarzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadenței obligației de plată cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligației de plată, are sarcina de a începe demersurile pentru recuperarea creanței, demers care implică în primul rând verificarea solvabilitatii debitoarei și a măsurii în care aceasta intelege să-și onoreze obligațiile de plată față de toti partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu usurință prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolventa, care are ca rol principal ținerea unei evidențe complete a tuturor comercianților care au ajuns în incapacitate de plată și împotriva cărora s-a deschis procedura

insolventei
(Curtea de Apel Cluj, Decizia nr. 11644/2013)

 

Art. 100

(1)
Notificarea va fi comunicată creditorilor de îndată şi, în orice caz, cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi va cuprinde:

a)
termenul-limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 71 alin. (1), precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

b)

^[87]

termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;

c)
termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 20 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);

d)
termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de zile, în cazul procedurii generale şi al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);

e)
locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).

(2)
În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi e) cu maximum 30 de zile.

 

Jurisprudență

 

Depunerea cu intârziere a listei creditorilor poate fi apreciată ca un motiv temeinic care să justifice prelungirea termenelor, cu condiţia ca, la momentul formularii cererii, să nu fi fost depasit maximul cu care se poate majora termenul respectiv.
(Curtea de Apel Constanta, Decizia nr. 209/17.02.2010)

Art. 101

(1)
Administratorul judiciar va efectua, în termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, procedura de inventariere a bunurilor din averea debitorului, pe baza informaţiilor primite de la debitor în condiţiile art. 67 sau 74 şi/sau pe baza oricăror informaţii şi documente solicitate autorităţilor competente potrivit legii. Termenul de 60 de zile poate fi prelungit la cererea administratorului judiciar, pentru motive temeinice, de către judecătorul-sindic.

(2)
Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite instanţelor, autorităţilor ori instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune.

 

Comentariu

 

Un aspect de noutate față de vechea reglementare îl constituie prevederea cuprinsă în art. 101 alin. (1) privind obligativitatea efectuării inventarierii de către administratorul judiciar în termen de 60 de zile de la deschiderea procedurii (cu posibilitatea prelungirii termenului de către judecătorul-sindic, pentru motive temeinice).

 

Art. 102

(1)
Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.

(2)
Creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu excepţia cazului în care se calculează accesorii până la data deschiderii procedurii.

(3)
Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.

(4)
Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezentul titlu.

(5)
Dreptul de vot şi dreptul la distribuţie ale titularilor creanţelor sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularilor creanţelor a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, se nasc numai după îndeplinirea condiţiei respective.

(6)
Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.

(7)
În cazul în care se deschide procedura de faliment după perioada de observaţie sau reorganizare, creditorii vor solicita înscrierea în tabelul suplimentar pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii insolvenţei ce nu au fost plătite.

(8)
Creanţa unei părţi vătămate din procesul penal se înscrie sub condiţie suspensivă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile în procesul penal în favoarea părţii vătămate, prin depunerea unei cereri de admitere a creanţei. În cazul în care acţiunea civilă în procesul penal nu se finalizează până la închiderea procedurii insolvenţei, fie ca urmare a reuşitei planului de reorganizare, fie ca urmare a lichidării, eventualele creanţe rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, dacă este cazul, din sumele obţinute din acţiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor ce au contribuit la aducerea persoanei juridice în stare de insolvenţă, potrivit prevederilor art. 169 şi următoarele.

(9)
Toate creanţele prezentate a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori.

 

Comentariu

Ca regulă,

toate creanțele nascute anterior deschiderii procedurii se vor inscrie în tabelul obligatiilor debitorului. Sunt considerate astfel de creanțe inclusiv creanțele bugetare constatate printr-un Raport de inspecție fiscală intocmit ulterior deschiderii procedurii, dar reflectând raporturi juridice de drept fiscal anterioare deschiderii procedurii. Ca exceptie, creanțele salariale se inscriu din oficiu.

În cazul în care un creditor nu a transmis declaraţia de creanta în termenul legal, acesta va pierde dreptul de a fi înscris şi de a participa la procedură, inclusiv de a-şi realiza creanţa, în cadrul sau în afara procedurii de insolvenţă, conform art. 114.

Cu alte cuvinte, în materia insolvenţei, raportul de inspecţie fiscală nu are caracter constitutiv de drepturi, ci declarativ, raportat la acele creanţe născute din raporturile juridice anterioare deschiderii procedurii.

Dispoziția consacră o practică judiciară constantă, în ceea ce privește regimul juridic al creanţei fiscale, născute în temeiul unor raporturi juridice derulate anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, dar constatate ulterior deschiderii procedurii insolvenței, în urma inspecției fiscale dispuse, statornicind regula potrivit căreia, chiar dacă raportul de inspecție fiscală a fost întocmit ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență, creanța fiscală rămâne o creanță anterioară deschiderii procedurii, urmând regimul juridic al acestora, nefiind o creanță curentă.

Totodată, ceea ce aduce nou dispoziția legală menționată este posibilitatea creditorului bugetar de a solicita o suplimentare a cererii de creanță peste termenul stabilit, prin derogare de la regimul celorlalți creditori pentru care intervine decăderea într-o astfel de situație. Această derogare operează însă condiții limitativ prevăzute, și anume i) creditorul bugetar a solicitat înscrierea în termenul stabilit de către judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței și ii) cererea de suplimentare va putea fi depusă doar în termen de maximum 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii insolvenței.

Tot în această materie, este important de subliniat faptul că: „Simpla înscriere în arhiva electronică de garanţii reale a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă” (Art. 5 pct. 22.

Deci creanţa bugetară pentru care s-a operat un aviz de înscriere la AEGRM nu este, per se, o creanţă garantată, însă, în funcţie de titlurile pe care le prezintă creditorul bugetar în etapa verificării concursuale a creanţelor, poate căpăta şi această natură.

 

Jurisprudență

 

Judecătorul-sindic consideră că procedura insolvenţei este o procedură concursuală, scopul legii insolvenţei fiind instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, conform art. 2 din Legea nr. 85/2006. În consecinta, niciun creditor care, ulterior termenelor defipte de judecatorul-sindic prin sentinta de deschidere a procedurii (procedura generală sau simplificată), constată că nu şi-a formulat cererea de creanţă corespunzator nu poate, în afara acestora, să îşi modifice cererea de creanţă, invocând găsirea unor înscrisuri noi, care să justifice existenţa altei creanţe faţă de debitor.

Creditorul Direcţia Generală a Finantelor Publice B, chiar daca este un creditor prioritar(bugetar) nu beneficiaza de un tratament juridic mai favorabil fata de ceilalti creditori (privilegiati, ori D.) în cadrul procedurii insolventei debitorului. De asemenea nici un alt creditor inscris în tabelul creanțelor debitorului nu va putea solicita modificarea creanței sale inscrisa în tabelul creanțelor debitorului cu motivarea ca dupa cca. un an și jumătate de la data deschiderii procedurii insolventei debitorului a constatat ca valoarea creanței sale era superioara celei inscrise în tabel.Avand în vedere ca ultima precizare este compusa din obligatii fiscale ce vizeaza perioada anterioara deschiderii procedurii generale a insolventei atat lichidatorul judiciar, cat și judecatorul-sindic au stabilit în mod corect ca în speta s-a inregistrat depasirea termenelor limita de inregistrare a creanțelor, sanctiunea ce intervine fiind tardivitatea. Modificarea creanței este tardiva fata de termenele defipte de lege și stabilite de judecatorul sindic pentru inregsitrarea cererilor de creanta. Invocarea unui act de control fiscal nu justifica modificarea cuantumului creanței în tabelul creanțelor debitorului.
(Curtea de Apel Brasov, Decizia nr. 251/R/26.05.2009)

 

Nu prezintă relevanţă data la care ea a fost constatată, ci, în mod exclusiv, data la care obligaţiile bugetare [..] ar fi fost, în mod legal, datorate de debitoare. [..] Or, atâta timp cât perioada supusă verificării [..] se situează anterior datei deschiderii procedurii generale [..] obligaţia de plată s-a născut anterior deschiderii procedurii, chiar dacă a fost constatată printr-un control fiscal efectuat mai târziu.
(Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI a comercială, Decizia comercială nr. 1329R/22.09.2011)

 

Nu are relevanță data la care creanța a fost constatată, ci data la care obligațiile bugetare ar fi fost în mod legal datorate de debitoare. Or, atâta timp cât perioada este anterioară datei deschiderii procedurii, obligația de plată s-a născut anterior deschiderii, chiar dacă s-a emis o decizie de impunere ulterioară.
(Curtea de Apel Brașov, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, Decizia civilă nr. 743/R/06.04.2012)

Plăți compensatorii solicitate de salariații debitoarei aflată în procedura falimentului. Este admisibilă cererea salariaților debitoarei aflată în procedura insolvenței prin care aceștia solicită acordarea plaților compensatorii față de dispozițiile art. 64 alin. 1 Legea 85/2006 raportat la art. 123 alin. 1 Legea 85/2006, art. 245 alin. 1 Legea 53/2003 și disp. art. 227 – 237 din legea 31/1990.
(Prin sentinta 748/22.09.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj au fost admise cererile salariaților prin care aceștia au solicitat plăți compensatorii. Sentința a fost menținută prin respingerea recursului de Curtea de Apel Craiova – decizia 28/18.01.2007)

 

Art. 103

Creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică şi în cazul eşuării planului de reorganizare şi vânzării bunului în procedura de faliment.

 

Art. 104

(1)
Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele cauze de preferinţă.

(2)
La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de cauze de preferinţă, cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanţei.

(3)
Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face menţiunea pe original despre prezentarea acestora.

 

 

Art. 105

(1)
Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. În cazul în care aceste hotărâri judecătoreşti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate în căile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface tabelul de creanţe în mod corespunzător. În cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). În acest din urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe, creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5).

(2)
Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

(3)
Creanţele provenind din contracte de leasing, reziliate înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei, vor fi înregistrate astfel:

a)
dacă proprietatea bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing se transferă debitorului, finanţatorul va dobândi o ipotecă legală asupra acelor bunuri, având rang egal cu cel al operaţiunii de leasing iniţiale, iar creanţa sa va fi înregistrată potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 3;

b)
dacă bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate, va fi înregistrată, beneficiind de ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 8, dacă nu există alte bunuri care să confere titularului calitatea de creditor care beneficiază de o cauză de preferinţă, doar diferenţa dintre valoarea întregii creanţe şi valoarea de piaţă a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilită de un evaluator independent;

c)
dacă unul sau mai multe din bunurile recuperate au fost valorificate de către societatea de leasing până la data întocmirii tabelului preliminar al creanţelor, pentru acestea se va deduce din totalul creanţei de înregistrat preţul obţinut din vânzare.

(4)
În cadrul contractului de leasing financiar în derulare la data deschiderii procedurii şi menţinut, în condiţiile art. 123 alin. (12), creanţele curente nu vor fi înscrise în tabelul de creanţe, fiind plătite la scadenţă. Pentru ratele anterioare înscrise în tabel, acestea vor urma regimul juridic al creanţelor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 3. Dacă toate creanţele curente au fost plătite şi toate celelalte obligaţii născute după deschiderea procedurii au fost achitate, va opera transferul dreptului de proprietate către debitor asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing financiar, caz în care, pentru ratele anterioare înscrise în tabel, finanţatorul va dobândi concomitent o ipotecă legală asupra bunului respectiv, având rang egal cu cel al operaţiunii de leasing iniţiale. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va notifica finanţatorul cu privire la faptul că a operat transferul dreptului de proprietate şi va efectua menţiunea în registrele de publicitate relevante cu privire la menţinerea rangului creanţei finanţatorului.

 

Art. 106

(1)
Administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

(2)
În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.

(3)
În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.

 

Comentariu

 

Administratorul judiciar va proceda la verificarea tuturor creanțelor, inclusiv a celor neexprimate în valoare monetară – calcul fiind efectuat de catre acesta – cu posibilitatea contestarii de către cei interesați.

Ca exceptie, nu se mai impune verificarea creanțelor rezultate din titluri executorii, respectiv a hotararilor judecatoresti și a hotararilor arbitrale executorii [art. 105 alin. (2)], în cazul desființării respectivelor hotărâri se reface tabelul preliminar, iar în cazul nedezlegării fondului dedus judecății de către instanțe – verificarea se face în fond de către administratorul judiciar [art. 105 alin. (1)]. De asemenea, un regim special este instituit pentrucreanțelele pentru care s-a constatat prescriptia [art. 106 alin. (2)], creanțele inregistrate tardiv [art. 114 alin. (1)] și creanțele părții vătămate într-un proces penal [art. 75 alin. (2) lit. a)].

În primul rând, regula în această materie este aceea că toate creanțele intră în atribuția de verificare a practicianului în insolvență. Această regulă trebuie aplicată în mod uniform și general, pentru că verificarea creanțelor reprezintă una dintre atribuțiile de esența profesiei de practician în insolvență.

Noua reglementare permite numai trei excepții de la această regulă, și anume:

1. hotărârile judecătoreşti sau arbitrale executorii;
2. creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale și
3. creanța părții vătămate într-un proces penal.

În privința excepțiilor de la procedura de verificare a creanțelor, noua reglementare prevede în mod expres faptul că nu orice creanța constatată prin titluri executorii este înlăturată de la verificare, ci doar acele creanțe rezultate din hotărâri judecătorești sau hotărâri arbitrale. Creanțele care reprezintă potrivit legii – titluri executorii – cum ar fi contractele de leasing, cele de credit sau un contract de asistență juridică, vor fi supuse în continuare procedurii de verificare.

Acțiunea civilă în procesul penal nu se suspendă, ci continuă a fi judecată de instanța penală, care va stabili dacă și în ce cuantum va acorda un prejudiciu, ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Tocmai de aceea, creanța părții vătămate în procesul penal se înscrie sub condiția suspensivă a soluționării definitive în procesul penal, ceea ce înseamnă că practicianul nu are atribuția verificării pe fond a acestor creanțe.

În privința creanțelor ce intră în atribuția de verificare a practicianului în insolvență, tipurile de verificări ce țin de însăși existența dreptului de creanță precum și cele ce țin de fondul acestuia au în vedere:

1. Prescripția

Legea nr. 85/2014 a stabilit, prin derogare de la dispozițiile art. 2.152 alin. (2) din Codul Civil, potrivit cărora ”organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu”, posibilitatea invocării de către practician a prescripției extinctive, fără a mai intra pe fondul verificării creanței.

În această situație, practicianul în insolvență, în cadrul atribuției de verificare a creanțelor, este în măsură să invoce instituția prescripției dreptului material la acțiune.

2. Tardivitatea

Și în privința creanțelor pentru care nu s-a solicitat înscrierea la masa credală în termenul stabilit de către judecătorul-sindic, s-a optat pentru soluția neanalizării creanțelor depuse tardiv pe fond, soluția fiind aceea a menționării acestui aspect de către practicianul în insolvență, cu consecința neînscrierii în tabelul preliminar. Analiza pe fondul creanței se face de către practicianul în insolvență doar dacă este admisă contestația creditorului împotriva neînscrierii pentru tardivitate.

Potrivit art. 114 alin. (1) din Legea nr. 85/2014,”Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. 1 lit.b), este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: i) dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; ii) dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului; iii) dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.”

În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă prevăzută, aceasta se aplică atât în cadrul procedurii insolvenței, cât și în afara acesteia, noutatea dispoziției legale constând în faptul că, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, decăderea este constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul la masa credală. În vechea reglementare (art. 76 alin. 2 din Legea nr. 85/2006) era prevăzut faptul că decăderea poate fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție, atributul constatării acesteia aparținând instanței.

Faptul că sancțiunea se aplică și în afara procedurii insolvenței înseamnă că și în ipoteza închiderii unei proceduri de reorganizare pe baza unui plan confirmat și executat integral, cu consecința reinserției debitorului în circuitul economic, creditorul cu creanța neînregistrată la masa credala în termenul stabilit nu va mai avea dreptul să solicite restituirea acelei creanțe de la debitor.

Pentru identitate de rațiune, creditorul garantat care nu și-a înregistrat creanța în termenul stabilit, în procedura insolvenței debitorului principal, nu va mai putea executa fidejusorii sau terții garanți în afara procedurii insolvenței pentru sumele datorate de debitorul principal.

Aceasta întrucât executarea terților în condițiile în care aceștia la rândul lor, nu își vor putea exercita regresul împotriva debitorului principal justifică rațiunea stingerii contractului de fidejusiune în temeiul art. 2315 din Codul Civil și pe cale de consecință, imposibilitatea creditorului urmăritor de a mai executa pe oricare dintre aceștia, debitor principal sau fidejusori.

3. Situația creanțelor sub condiție suspensivă

A fost reglementată expres situația dreptului de vot/distribuție aferent creanțelor sub condiție suspensivă, exercitabil numai de la împlinirea condiției.

Aceasta este de fapt o reluare a dispozițiilor din dreptul comun, și anume reglementarea condiției suspensive din teoria generală a obligațiilor, aplicată la creanțele din procedura insolvenței.

Se pune întrebarea, de exemplu, cum se înscrie o creanță fiscală, împotriva căreia a fost declanșat un litigiu fiscal, aflat în faza acțiunii în anulare la instanța de contencios fiscal.

Dacă executarea actului administrativ fiscal a fost suspendată, atunci creanța fiscală se înscrie, însă sub condiție suspensivă.

Nu aceeași este situația înregistrării creanței fiscale contestate de către debitoare în fața instanței de contencios administrativ dar pentru care nu s-a obținut suspendarea actului administrativ. În această situație, creanța fiscală va fi înregistrată ca o creanță pură și simplu, condiția de care este afectat dreptul fiind una rezolutorie, iar nu suspensivă.

4. Situația modificărilor sau a casărilor cu trimitere în căile de atac exercitate de debitor, urmate de suspendarea ope legis a acțiunilor judiciare

O modificare sau casare în privința titlului aferent unei creanțe, produsă în căile de atac ale debitorului (pentru că doar acestea nu se suspendă, cele ale creditorilor fiind suspendate ope legis), conduce la refacerea tabelului de creanțe, în mod corespunzător.

De exemplu, împotriva debitorului a fost pronunțată, anterior deschiderii procedurii, o hotărâre judecătorească nedefinitivă prin care a fost obligat la plata unei sumei de bani (acțiune în realizarea unui drept de creanță). Calea de atac a fost declanșată de debitor, ulterior deschiderii procedurii, iar aceasta cale de atac continuă a se judeca. În ipoteza în care, în calea de atac, creanța se modifică sau chiar este eliminată, rezultă că o astfel de soluție va fi integrată de către practician în tabelul de creanțe, corespunzător acelui moment.

Ce se întâmplă însă în situația în care calea de atac a debitorului a fost admisă pentru un viciu procedural, de tipul necitării sau a neintrării în judecata fondului? Sau chiar în ipoteza în care, în instanța de fond, a fost admisă prescripția, iar în calea de atac o astfel de excepție a fost respinsa?

O nouă rejudecare în fața instanței de drept comun este împiedicată de dispozițiile suspendării ope legis, reglementate prin dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 , potrivit cărora”De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.”.

Mai mult decât atât: ”valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii.”

Dacă fondul cauzei nu a fost soluționat de către instanța de judecată, practicianul dobândește și atribuția verificării, pe fond, a acestei creanțe, potrivit art. 105 alin. (1): ”în cazul în care instanţa de judecată, anulând sau casând hotărârea, nu dezleagă şi fondul dedus judecăţii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creanţe, notificând creditorii în cazul neînscrierii totale sau parţiale a creanţei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4)
.
În acest din urmă caz, împotriva măsurii înscrierii parţiale sau neînscrierii în tabel a respectivei creanţe, creditorii pot formula contestaţie în condiţiile art. 59 alin. (5)
.
”

5. Situația creanțelor care nu sunt constatate printr-un titlu

În această materie, nu este vorba, neapărat, despre o atribuție nouă a practicianului în insolvență, pentru că textul corespunzător se regăsea și în  Legea nr. 85/2006, la art. 69 alin. (1).

În vederea îndeplinirii atribuției de verificare a creanțelor, administratorul judiciar poate solicita explicații de la debitor și, totodată, va putea să poarte discuții cu fiecare creditor în parte, textul alin. 3 al art. 106 conținând în mod evident o eroare materială, atunci când face referire la posibilitatea purtării de discuții cu fiecare ”debitor”.

 

Jurisprudență

 

Deoarece pârâta […] a pierdut calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură (n.b. – a insolvenței) a pierdut totodată și calitatea de creditor garantat, adică  posibilitatea de valorificare, pentru acoperirea creanței sale, a celor două imobile asupra cărora s-au instituit ipoteci conform contractului de ipotecă nr. 57/IPO/31.01.2008. Urmare a valorificării în cadrul procedurii de insolvență a garanțiilor imobiliare, proprietatea debitorului principal […], care au construit garanția creditului,  conform contractului de ipotecă nr.57/IPO/31.01.2008, reclamanții care s-au subrogat în drepturile băncii pârâte, nu mai pot beneficia de contractele de ipotecă care au garantat creditul. Toate celelalte garanții  ale creditorului, pe care reclamanții l-au garantat cu fidejusiunea constau în soldul contului curent al debitoarei – pârâte […]și trei bilete la ordin al căror eminent este aceeași pârâtă și pe care reclamanții le-au avalizat în calitate de asociați.

Modul special de stingere a fidejusiunii prevăzut de art. 1.682 Cod civil are în vedere cazul în care, din culpa creditorului, încetează ipoteca sau privilegiile pe care fidejusorul nu le mai  poate valorifica pe calea acțiunii în regres pe care este îndreptățit să o exercite potrivit art.1.169 Cod civil în cazul care au fost urmărite de către creditor și a achitat integral datoria principală. Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cele două condiții pentru ca reclamanții să poată opune creditorului art.1682 Cod civil de la 1864, cu consecința stingerii fidejusiunii.
(Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a Civ., Contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2014 rămasă irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 196/27.01.2015, Secția a II-a Civilă)

 

Decizia de impunere produce efecte până la soluționarea definitivă a unei eventuale contestații, calea de atac nefiind suspensivă de executare, conform art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

Aspectele privind competența organului care a efectuat controlul fiscal, stabilirea bazei de impunere și corectitudinea calculului impozitului pe profit și a TVA în baza documentelor contabile ale debitoarei sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză. Aceste motive de nelegalitate a actului administrativ urmează a fi analizate în cadrul unei eventuale contestații și nu pot constitui condiții suspensive, în sensul de modalitate a actului juridic.

Condiția suspensivă reprezintă, conform art. 1.400 din Codul civil, acea condiție de care depinde eficacitatea obligației, în timp ce condiția rezolutorie este, potrivit art. 1.401 alin. (1) din Codul civil, condiția a cărei îndeplinire determină desființarea obligației. Motivele de nelegalitate a actului administrativ fiscal învederate de către administratorul judiciar nu sunt condiții suspensive, de natură să afecteze eficacitatea actului administrativ fiscal. Actul produce efecte în virtutea prevederilor art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală până la pronunțarea unei soluții definitive de desființare a acestuia, dacă respectivele motive vor fi considerate întemeiate. Deci, condiția desființării actului ca urmare a admiterii eventualei contestații a debitoarei este o condiție rezolutorie, nu una suspensivă.

În lumina acestor considerente, tribunalul va admite contestația și va dispune înscrierea creanței creditoarei, în sumă de 5.055.501 lei, ca fiind pură și simplă, iar nu sub condiție suspensivă, în tabelul creanțelor întocmit de administratorul judiciar. (
Tribunalul București Secția a VII-a Civ., Sentința civilă nr. 4731 din data de 21.05.2015)

 

Art. 107

(1)
Creanţele constând în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar pentru astfel de creanţe.

(2)
Creanţele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate în tabelul preliminar la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii insolvenţei.

 

Art. 108

 (1)
O creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Toate tabelele vor fi actualizate corespunzător cu sumele distribuite.

(2)
Dacă creanţele au fost stinse sau modificate, total sau parţial, se va proceda la o modificare corespunzătoare a tabelului de creanţe, după caz. Odată cu convocatorul adunării creditorilor se va publica şi tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse sau modificate în timpul procedurii. Odată cu contestarea procesului-verbal al adunării, creditorii vor putea contesta în aceleaşi termene şi condiţii şi tabelul astfel publicat.

 

Art. 109

(1)
Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere a creanţelor, a primit o plată parţială pentru creanţa sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanţa înscrisă în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă. Creditorul are obligaţia de a raporta orice sumă încasată, în termen de 3 zile de la momentul încasării.

(2)
Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea integrală a creanţei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.

(3)
Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului său are asupra bunurilor acestuia o cauză de preferinţă, concură la masa credală, pentru a face posibilă realizarea acestui drept, dar preţul obţinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzându-se din suma ce este datorată.

 

Jurisprudență

 

Prin cererea depusa la data 19.01.2010, creditoarea A a formulat contestatie impotriva tabelului definitiv consolidat rectificativ al debitoarei B prin care a solicitat modificarea acestuia în sensul inscrierii sale cu creanta în valoare de 202.878 lei la ordinea de preferinta de la pct. 3 conform art. 123 din Legea nr.85/2006 și nu cea de la pct.123 pct.7 și cu procent de peste 50% din totalul creanțelor. (...) Înscrierea contestatoarei în tabelul de creanta a fost facuta corect și legal în temeiul art.71 din Legea nr.85/2006, urmare a distribuirii sumei rezultata din vanzarea imobilului ipotecat. (...) Sustinerea contestatoarei privind aplicabilitatea prevederilor art.123 pct. 3 din Legea nr.85/2006 nu a fost considerata reala intrucat în aceasta categorie sunt incluse ”creanțele reprezentand creditele cu dobanzile și cheltuielile aferente acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii precum și creanțele rezultate din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii”. Or, creanta contestatoarei care s-a subrogat în dreptul intimatei C pentru suma de 202.878 lei provine dintr-un credit bancar acordat debitoarei anterior deschiderii procedurii de insolventa și ca atare nu poate fi mentionata în tabel la ordinea de plata conform art.123 pct. 3 din Legea nr.85/2006. (
Tribunalul Braila,  Sentinta comerciala nr. 205 /25.02.2010)

 

Art. 110

(1)
Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului cu menţiunile prevăzute la art. 5 pct. 68.

(2)
La creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă se vor arăta titlul din care izvorăşte dreptul de preferinţă, rangul acesteia şi, dacă e cazul, motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate.

(3)
Tabelul preliminar de creanţe va fi, totodată, publicat în BPI. După publicare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.

(4)
Odată cu publicarea tabelului în BPI, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.

 

Comentariu

În functie de natura creanței, pot fi identificate creanțe: chirografare, cele care beneficiază de o cauză de preferință, creanțe sub condiție sau nescadente. În privința creanțelor care beneficiază de o cauză de preferință trebuie indicat titlul, rangul, respectiv motivele, în caz de inlaturare a acesteia [art. 110 alin. (2)]. Tabelul preliminar se afiseaza conform dispozițiilor art. 110 alin. (3), iar creditorii ale căror creanțe au fost înlăturate se notifică potrivit art. 110 alin. (4).

Tabelul preliminar va cuprinde: toate creanțele anterioare deschiderii procedurii, inclusiv cele care nu au fost stabilite printr-un titlu-(art. 102 alin. (1) și alin. (2), creanțele nescadente - art. 102 alin. (4), creanțele sub conditie (este considerată sub condiție și creanța partii vatamate în procesul penal potrivitart. 102 alin. (8). În privința creanțelor sub condiție suspensivă, limitarea constă în faptul că dreptul de vot și dreptul de distribuire se exercită numai dupa îndeplinirea condiției - art. 102 alin. (5) din lege.

Potrivit dispozitiilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006: „ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul va intocmi și inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate creanțele impotriva averii debitorului, precizand ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente și aratand pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitata de creditor și suma acceptata de administratorul judiciar”.

Spre deosebire de textul cuprins în art. 72 din Legea nr. 85/2006, textul noii reglementări nu mai face precizarea felului creanțelor, ci trimite la un alt text, cu care se completează – cel cuprins în art. 5 pct. 68 din Legea nr. 85/2014. Eroarea materială a normei de trimitere este evidentă, în realitate fiind vorba despre pct. 69 al art. 5, căci acesta din urmă se referă la mențiunile tabelului preliminar, în timp ce pct. 68 reglementează tabelul definitiv consolidat.

Din cuprinsul textului art. 72 din Legea nr. 85/2006, mai sus citat, rezulta ca inregistrarea în tabelul preliminar a creanțelor trebuie facuta cu precizarea expresă, literală și fără echivoc a caracterulului acestora, respectiv: „chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie, nescadente”,

concluzie care se desprinde și din interpretarea sistematică a art. 110 alin. (1) în raport de pct. 69 al art. 5 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, lipsa acestor precizări în tabelul preliminar și indicarea în schimb a încadrării creanței într-unul din temeiurile de drept care reglementează ordinea de distribuire – spre exemplu – art. 123 pct.7 din Legea nr. 85/2006, fără a menționa că este vorba despre o creanță chirografară, nu reprezintă o modalitate corectă de înscriere, o astfel de abordare putând fi și generatoare de confuzii pentru cei care ar avea dreptul să conteste tabelul preliminar.

Reglementarea anterioară statuează, în privinta creanțelor garantate, că tabelul preliminar trebuie sa mentioneze, în chiar cuprinsul său, titlul din care izvoraste garantia, rangul acesteia și motivele pentru care creanțele au fost trecute partial sau inlaturate (art. 72 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

O problemă de drept care a ridicat abordări jurisprudențiale diferite sub imperiul Legii nr. 85/2006 este legată tocmai de interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 72 alin. (2) și alin. (4) raportate la prevederile art. 73 alin. (2), potrivit cărora contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar în BPI.

Întrebarea care se pune este dacă, în lipsa primirii notificării din partea administratorului judiciar, conform art. 72 alin. (4), creditorul are obligația de a contesta tabelul preliminar în termenul prevăzut și care este consecința nerespectării acestui termen: este creditorul decăzut din dreptul de a contesta tabelul preliminar deși nu fost notificat cu privire la motivul înlăturării/modificării creanței pretinse?

La o primă vedere, depunerea contestației în termenul legal nu este condiționată de primirea notificării pe care administratorul judiciar sau lichidatorul are obligația de a o transmite creditorului, iar o parte a instanțelor au respins ca tardiv formulată contestația depusă peste termen, chiar dacă notificarea nu fusese transmisă către creditor.

Pe de altă parte însă, dispoziția imperativă care obligă practicianul în insolvență să comunice notificarea cuprinzând motivele neînscrierii/modificării dreptului de creanță pretins, ar rămâne lipsită de efecte juridice în condițiile în care nu s-ar proceda la o interpretare sistematică a celor două dispoziții procedurale, fiind încălcat și dreptul creditorului de a promova apărări raportate la motivele concrete expuse de către practicianul în insolvență cu privire la înlăturarea dreptului de creanță pretins.

Practica majoritară a consacrat condiționarea formulării contestației de obligativitatea comunicării notificării conform art. 72 alin. (4) și a apreciat că lipsa comunicării notificării atrage neînceperea curgerii termenului de contestație prevăzut la art. 73 alin. (2) din lege.

Jurisprudență

  Lipsa unei notificari din partea administratorului judiciar echivaleaza cu o acceptare neconditionata a creanței creditorilor care au solicitat inscrierea în tabel. Interesul creditorului de a formula contestatie la tabelul preliminar devine actual doar la momentul primirii din partea administratorului judiciar a notificarii în legatura cu inlaturarea creanței sau a dreptului de preferinta. [...] Nu este suficientă cunoașterea termenului de promovare a contestatiei, ci este obligatoriu ca administratorul judiciar sa isi indeplineasca obligatia de notificare, deoarece lipsa acesteia echivaleaza cu o acceptare neconditionata a creanței și determina inactiunea creditorului.
(Curtea de Apel București, Decizia nr. 1615/25.09.2013
)

Instanța constată întemeiată critica potrivit căreia tabelul preliminar publicat în B.P.I.  nr. 1028/24.01.2012 nu cuprinde mențiuni obligatorii prevăzute de lege.

Astfel,  potrivit art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca rezultat al  verificărilor făcute, administratorul judiciar întocmește și înregistrează la tribunal un tabel preliminar cuprizând toate creanțele împotriva averii debitoarei, precizând că sunt chirografare,  garantate,  cu prioritate și arâtând, pentru fiecare sumă solicitată de creditor, și sumă acceptată de administratorul judiciar.

Conform prevederilor art.72 alin. (2) din lege, la creanțele garantate este obligatoriu a se arăta titlul din care izvorăște garanția, rangul acestei și motivele pentru care aceste garanții au fost acceptate parțial sau înlaturate.

Tabelul preliminar întocmit  de administratorul judiciar nu cuprinde însă elementele esențiale și obligatorii prevăzute de lege, în sensul că nu precizează dacă  creanța […] este chirografară sau garantată, nu arată titlurile din care izvorăsc garanțiile pretinse de creditoare și motivele pentru care aceste garanții au  fost înlăturate. Simpla menționare, în tabel, a prevederilor art. 123 din Legea nr. 85/2006 nu îndreptățea creditorul să considere că garanțiile pretinse i-au fost înlăturate, din moment ce acest text  de lege  se referă la ordinea de distribuire a fondurilor în procedura falimentului, iar tabelul s-a întocmit în perioada de observație.

Lipsa unor atare elemente esențiale din tabelul preliminar atrage sancțiunea nulității absolute parțiale a actului procedural astfel întocmit, cu neobservarea dispozițiilor legale imperative [art. 149 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 105 alin. (1) și art. 108 alin. (1) Cod de Procedură civilă] și, prin urmare, partea ce invocă  atare încălcări nu este ținută de respectarea vreunui termen.”
(Curtea de Apel Galați, Decizia nr. 377R/12.11.2014)

 

Scopul reglementării instituite de art. 72 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 este ca acei creditori cărora cererea de înscriere a creanței nu le-a fost admisă așa cum a fost formulată să poată cunoaște această situație și să poată uza de calea specifică pentru a corecta măsura administratorului sau a lichidatorului (contestația la tabel). Nefiind notificați, decăderea din termen nu poate fi aplicată, acești creditori putând să conteste tabelul și mai târziu de termenul de 5 zile.
(Curtea de Apel Galați, Secția a II-a Civilă, Decizia nr. 760/02.12.2013)

 

Art. 111

(1)
Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel.

(2)
Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.

(3)
Sub sancţiunea anulării, contestaţia va fi însoţită de dovada, în original, a achitării taxei de timbru, precum şi de toate înscrisurile de care partea înţelege să se folosească în dovedirea susţinerilor sale, cu arătarea oricăror altor probe care se solicită, cu excepţia celor care nu se află în posesia părţii sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestaţiei.

(4)
Partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special. În cazul în care această obligaţie nu a fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în condiţiile Codului de procedură civilă.

(5)
Întâmpinarea se depune în termen de 10 zile de la data comunicării contestaţiei şi a documentelor ce o însoţesc. Un exemplar al întâmpinării se comunică, cu confirmare de primire, de către partea care formulează întâmpinarea şi contestatorului, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi debitorului, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

(6)
La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv. Creanţele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanţei.

(7)
Dacă se admite creanţa fără dreptul de preferinţă pretins, aceasta va participa la repartiţiile sumelor obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de cauze de preferinţă.

(8)
Din sumele care s-ar obţine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinţă contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanţe.

 

Comentariu

Şi în materia soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar au fost introduse reguli derogatorii de la dreptul comun, de natură a scurta pe cât posibil soluţionarea acestora. Totodată, au fost introduse sancțiuni drastice care pot afecta drepturile creditorilor dacă aceștia nu depun, odată cu cererea introductivă, taxa de timbru și documentele aferente contestației sau dacă nu comunică tuturor părților aceste înscrisuri, astfel: contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a tabelului şi trebuie însoţite de dovada în original a depunerii taxei de timbru, precum şi de toate înscrisurile de care partea înţelege să se folosească în susţinerile sale, sub sancţiunea anulării contestației, întâmpinarea se depune în termen de 10 zile, calculat de la data comunicării contestaţiei şi se comunică contestatorului, practicianului în insolvenţă şi debitorului, sub sancţiunea decăderii, prevăzută la art. 208 alin. (2) din C. proc. civ.

După cum se poate observa, termenul de depunere a întâmpinării pentru contestațiile formulate la tabelul preliminar în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (5) este mai scurt decât cel prevăzut la art. 41 alin. (4), care este de 15 zile și care reglementează cadrul general al tuturor cererilor, contestațiilor sau acțiunilor promovate în procedura insolvenței.

În ceea ce privește sancțiunea anulării contestației pentru nedepunerea taxei de timbru în original și a înscrisurilor doveditoare, considerăm că nulitatea prevăzută la art. 111 alin. (3) este una relativa, fapt ce atrage posibilitatea acoperirii nulității, conform art. 177 alin. (3) C.Pr.Civ.

Legea nr. 85/2014 elimină posibilitatea  înscrierilor ”provizorii” de către practicianul în insolvență, indiferent dacă este vorba despre o creanță nescadentă sau despre o creanță afectată de condiție, formalitatea înscrierii provizorii a acestora fiind de natură a induce în eroare cu privire la drepturile conferite deținătorilor unor astfel de creanțe.., Inscrierea provizorie, în tot sau în parte, a unei creanțe poate fi dispusă doar de judecatorul-sindic, în aplicarea art. 111 alin. (6) din lege, în cazul în care pentru solutionarea unei/unor contestații la tabelul preliminar de creanțe este necesara administrarea unui probatoriu. Aceasta soluție, a inscrierii provizorii, este utila pentru respectarea termenului de 1 an, care ar trebui să fie termenul maxim în care se poate derula o procedură de observație.

De asemenea, justificarea aplicării unui astfel de regim al înscrierii provizorii a creanței până la soluționarea contestației este aceea a complexității probatoriului necesar a fi administrat în cauză.

Regimul de care se bucură aceste creanțe constă în faptul că respectivul creditor beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege, cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire, aceste sume urmând a se consemna în contul unic până la definitivarea creanţei.

Ca atare, practicianul în insolvență nu poate stabili acest regim al provizoratului, adică al înscrierii creanțelor în regim provizoriu, de exemplu ”până la depunerea documentelor justificative” sau ”sub rezerva depunerii contractului de garanție”, cum se întâmpla în vechea reglementare.

Practicianul deține un rol activ în etapa verificării creanțelor  având dreptul de a  solicita atât debitorului, cât și creditorului, explicații, de a purta discuţii, solicitând, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.

În urma expirării termenului stabilit pentru etapa verificării creanțelor, practicianul va stabili o soluție, adică va stabili dacă creanța în discuție va fi înscrisa, în tot sau în parte, în tabelul preliminar al creanțelor, motivând – obligatoriu și în mod corespunzător – respingerea, indiferent de limitele acesteia (adică numai a unei părți din creanță sau numai în privința unor sau a altor garanții).

 

Jurisprudență

Judecătorul-sindic reține că potrivit art. 111 alin. (3) din lege, sub sancțiunea anulării, contestația trebuie însoțită de dovada, în original, a achitării taxei de timbru, precum și de toate înscrisurile de care partea înțelege să se folosească în dovedirea susținerilor sale, cu arătarea oricăror alte probe pe care le solicită, cu excepția celor care nu se află în posesia părții sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestației. Însă aceasta este o nulitate relativă, or potrivit art. 177 alin. (3) din Codul de procedură civilă actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de nulitate a dispărut cauza acesteia
(Tribunalului București Secția a VII-a Civilă, Sentința nr. 1786/23.02.2015)

 

Este cert că, pe calea contestaţiei la tabelul preliminar al creanţelor, judecătorul-sindic nu poate aprecia cu privire la valabilitatea titlului din care izvorăște creanţa și nici nu poate constata nulitatea absolută a acestuia pentru cauză ilicită. Un asemenea demers nu poate fi valorificat de către creditoare decât pe calea dreptului comun, din această perspectivă urmând a fi admisă excepţia de inadmisibilitate invocată de creditoarea SC […] și, pentru aceleași considerente, și excepţia de inadmisibilitate invocată de administratorul judiciar [...], administratorul special [...] și SC [...], cu privire la solicitarea de anulare a titlului de creanţă.
(Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a Civilă, Decizia nr. 6/16.07.2014)

 

  O astfel de clauză (sanctiunea daunelor interese reprezentand valoarea totala a ratelor de leasing, concomitent cu predarea bunului) nu este aptă să producă efecte juridice, întrucât se instituie în sarcina debitoarei o răspundere pentru neexecutarea contractului care nu are nicio legătură cu prejudiciul efectiv suferit, conducând practic la o îmbogăţire fără just temei.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Hotararea nr. 921 din 17.11.2010)

 

Dacă data rezilierii contractului de leasing s-a produs ulterior deschiderii procedurii, acesta nu mai produce efecte, sumele solicitate ulterior prin contestaţia formulată nemaiputând fi adăugate creanţei iniţiale.
(Curtea de Apel Ploiesti, Hotararea nr. 143 din 28.01.2010)

 

Admisibilitatea unei înscrieri provizorii a dreptului de creanţă impune stabilirea cuantumului acestuia. Dacă temeinicia declaraţiei de creanţă ar trebui să se stabilească la momentul soluţionării contestaţiei, pentru înscrierea provizorie este necesară determinarea întinderii creanţeii. Neîntrunirea acestei condiţii conduce la respingerea cererii de înscriere provizorie.
(Curtea de Apel Constanta, Hotararea nr. 486 din 22.03.2010)

 

În speţă, creditoarea a omis formularea unei contestaţii în condiţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006; depunerea unei asemenea contestaţii ar fi permis analiza probatoriului propus de instituţia recurentă în dovedirea caracterului garantat al întregii creanţe declarate; nepromovarea căii de atac prevăzută de lege pentru a formula critici împotriva soluţiei practicianului în insolvenţă, nu poate deschide creditorului nediligent posibilitatea de a formula aceste critici într-o cale de atac neprevăzută de lege.  (...)instanţa constată că în mod greşit judecătorul-sindic a admis contestaţia administratorului special, nefiind de acceptat ca, în ciuda faptului că instituţia creditoare a declarat spre înscriere doar suma de 1.570.862 lei, sumă acceptată în totalitate de practician şi trecută pe tabel în două categorii – 1.406.409 lei creanţă garantată (art. 121 pct. 2) şi 164.453 lei creanţă bugetară (art. 123 pct. 4) –, pe calea contestaţiei, formulată în temeiul art. 73 alin. (1) din lege, debitoarea să solicite modificarea creanţei bugetare prin trecerea unei sume mai mari, indiferent de temeinicia sau netemeinicia aprecierilor sale privitoare la caracterul sumei de 660.726 lei de a fi o creanţă anterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei.
(Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. nr. 1412 din 12 septembrie 2012)

 

Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 creditorii vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de lichidator în tabelul preliminar de creanţe cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţă, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată. Astfel, în mod legal a apreciat instanţa de fond că recurenta-creditoare putea contesta tabelul preliminar al creanţelor în termenul prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 stabilit la data de 18.05.2009 prin sentinţa de deschidere a procedurii şi nu la data de 3.07.2009. Judecătorul sindic în mod corect a concluzionat că este inadmisibilă contestaţia creditoarei cu privire la tabelul definitiv al creanţelor, dat fiind condiţiile de formă şi termenul în care a fost depusă. În cauză nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că, deşi tabelul preliminar fiind depus şi afişat la data de 11.05.2009, conform procesului-verbal aflat în dosarul fond, creditoarea deşi îl putea contesta conform prevederilor art. 75 alin. (1) din lege, aceasta nu a uzat de calea legală în termenul procedural.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 15/12 ianuarie 2010)

Art. 112

(1)
După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a garanţiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă.

(2)
După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.

(3)
Durata maximă a perioadei de observaţie este de 12 luni, calculate de la data deschiderii procedurii. Pentru respectarea acestui termen judecătorul-sindic va putea aplica dispoziţiile art. 113 alin. (4) în mod corespunzător.

 

Comentariu

 

Tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului se întocmeşte după soluţionarea tuturor contestaţiilor și după predarea raportului de evaluare a garanţiilor. Acesta se înregistrează, de îndată, la tribunal de către practicianul în insolvență și se publică în BPI.

Tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului cuprinde: suma, prioritatea, situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă.

Înregistrarea creanţei în tabelul definitivacordă drept de vot asupra planului de reorganizare, în procedura generală, și drept la distribuții  de sume în caz de faliment, fie în procedura generală, fie în procedura simplificată.

În practică, s-a ridicat problema naturii termenului de 1 an, ca termen maximal al procedurii de observație. Pornind de la scopul introducerii sale, care este acela al stabilizării procedurii la un moment cât mai incipient, prin soluționarea într-un termen util al contestațiilor la tabel (care generau, în marea majoritate a cazurilor, prelungirea excesivă a perioadei de observație), termenul de 1 an este un termen de recomandare. O astfel de calificare vine și din faptul că nu este instituită o sancțiune pentru depășirea acestuia. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că judecătorului – sindic i se pune la dispoziție mecanismul înscrierilor provizorii, rezultă că nu se poate sancționa debitorul sau chiar creditorii, prin trecerea la faliment pentru depășirea termenului de 1 an, aferent perioadei de observație.

 

 

 

 

Art. 113

(1)
După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

(2)
Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei.

(3)
Judecarea contestaţiei se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4).

(4)
Până la judecarea definitivă a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu.

 

Comentariu

Contestarea tabelului definitiv se poate face oricând, în perioada dintre data expirării termenului prevăzut pentru depunerea contestaţiilor la tabelul preliminar (sau, mutatis mutandis, la tabelul suplimentar de creanțe) și data închiderii procedurii. Titularul contestatiei poate fi orice parte interesată. Motivele contestatiei  pot fi: înscrierea unei creanţe/drept de preferinţă în tabelul definitiv sau în tabelele actualizate bazat pe un fals, dol sau o eroare esenţială, ce au determinat înscrierea creanţei/drept de preferinţă, precum și descoperirea unor titluri hotărâtoare și necunoscute.

Dupa cum se poate observa, textul art. 113 alin. (1) din noua lege, care preia în esență conținutul art. 75 din Legea nr. 85/2006, permite posibilitatea formulării unei contestații dupa expirarea termenului prevazut de lege pentru depunerea acestora, doar în situațiile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul acestuia, fiind necesar ca autorul contestației să facă dovada împrejurării excepționale în care se gasește – după caz, falsul, dolul sau eroarea esențială.

În jurisprudență s-a reținut că dacă partea avea posibilitatea de a contesta în termen legal tabelul preliminar pentru motivele invocate în cuprinsul contestației întemeiate pe art. 75 alin. (1), contestatia este nefondata. Ceea ce aduce nou Legea nr. 85/2014, este introducerea unui termen limită de formulare a unei astfel de contestații, pentru a restrânge posibilitatea abuzării

de calea contestației la tabelul definitiv.

În ceea ce privește ipoteza în care astfel de contestații pot fi exercitate, atât Legea nr. 85/2006 cât și Legea nr. 85/2014 prevăd posibilitatea contestației pentru motivul ”trecerii”, respectiv al ”înscrierii” unei creanțe în tabelul definitiv.Prin urmare, în ipoteza neînscrierii unei creanțe în tabelul definitiv, practica judiciară majoritară a statuat asupra inadmisibilității contestației

Jurisprudență

Din analiza și interpretarea acestui text de lege, se poate reține că legea admite contestația la tabelul definitiv doar cu titlu de excepție, pentru cazurile expres și limitativ prevazute de lege, creditoarea-recurentă nedovedind încadrarea în vreuna dintre aceste situatii de exceptie, astfel cum în mod corect a retinut instanta de fond. Curtea reține că, în speță, recurenta-creditoare și-a precizat cuantumul creanței la data de 29.08.2007, întemeindu-se pe o hotărâre judecatorească pronunțată la data de 17.01.2003, așadar anterioară datei întocmirii tabelului preliminar. Ca atare, Curtea nu poate reține încadrarea recurentei în dispozițiile de excepție prevazute de art.75 alin. (1) teza finala, nefiind vorba de un titlu hotărâtor și necunoscut până la momentul formularii contestației întemeiată pe art. 75 din Legea nr.85/2006. Pentru considerentele mai sus invocate, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, fața de dispozițiile art.73 raportat la art.75 din Legea nr.85/2006, sentința atacată fiind temeinică și legală, în speță fiind vorba despre lipsa de diligență a recurentei-creditoare.
(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a, Decizia nr. 397/R/28.03.2008)

Existența unei erori esențiale presupune necunoașterea de către administratorul judiciar/creditori a unor împrejurări de fapt determinante în ceea ce privește existența sau întinderea creanței. Existența unor erori esențiale care să permită formularea unei contestații la tabelul definitiv, după expirarea termenului prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 presupune că nici administratorul judiciar și niciuna dintre persoanele care aveau dreptul de a formula contestație nu puteau în urma unor demersuri rezonabile să ia cunoștință de anumite împrejurări de fapt care ar fi condus la neînscrierea creanței. Astfel, înainte de a se analiza aspectele care țin de existența și întinderea dreptului de creanță, urmează a se stabili dacă în cauză a existat o eroare esențială care să permită formularea contestației la tabelul definitiv în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006. Eroarea esențială exclude o eventuală culpă a administratorului judiciar în verificarea documentelor avute la dispoziție sau o lipsă de diligență a creditorilor în ceea ce privește analiza documentelor care au fost atașate de părți la declarația de creanță. Cu alte cuvinte, o contestație la tabelul definitiv în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 nu se poate întemeia pe o presupusă neglijență a administratorului judiciar în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2006 când a analizat creanța și documentele depuse de părți (...). În speță, se constată că ceea ce se invocă drept temei al introducerii unei contestații în baza  art. 75 din Legea nr. 85/2006 reprezintă o reanalizare a acelorași documente care erau depuse de către creditori odată cu declarația de creanță în baza cărora s-a invocat stingerea prin prescriere a dreptului la acțiune și neoperarea subrogației în drepturi a creditorului, aspecte care ar fi trebuit analizate și invocate la momentul întocmirii tabelului preliminar.

A concluzionat judecătorul-sindic că atât administratorul judiciar cât și creditorul contestator aveau posibilitatea de a respinge, respectiv contesta înscrierea creanței în tabelul preliminar în baza acestor temeiuri, neputându-se reține că aceste aspecte reprezintă o eroare esențială care să fi pus părțile în imposibilitatea de a verifica certitudinea creanței sau să le fi indus o stare de fapt eronată. Astfel, în condițiile în care creditorul nu a făcut dovada existenței unei erori esențiale care să fi determinat înscrierea creanței și, pe cale de consecință, să facă admisibilă exercitarea căii de atac după definitivarea tabelului de creanțe în condițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, nu se mai impune a fi analizate aspectele care țin de analizarea efectivă a dreptului de creanță, urmând a respinge cererea ca neîntemeiată. (
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, Sentința nr. 6367/ 24.06.2014)

 

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, termen prevăzut de art. 75 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe, în cazul descoperirii unui dol, fals sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. Astfel, în temeiul acestei dispoziţii legale contestaţia împotriva tabelului definitiv de creanţe poate fi formulată până la închiderea procedurii. Pentru aplicabilitatea textului legal mai sus enunţat, ca o condiţie de admisibilitate a contestaţiei, legiuitorul a prevăzut condiţia esenţială a trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel, contestaţiile fiind admisibile doar pentru acele creanţe sau drepturi de preferinţă care au fost înscrise în tabel, situaţia reglementată de norma legală mai sus invocată nefiind aplicabilă pentru acele creanţe neînscrise în tabelul definitiv asupra cărora judecătorul sindic s-a pronunţat în condiţiile reglementate de art.73 alin. (2) sau pentru acele creanţe cu privire la care nu s-a formulat vreo contestaţie şi care nu au fost înscrise în tabelul preliminar de către practicianul în insolvenţă.Legiuitorul statuează în mod clar şi expres asupra faptului că orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe în anumite situaţii limitativ prevăzute de lege, respectiv în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau eroare esenţială care a determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă ori în situaţia descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. Întrucât recurenta, în calitatea sa de creditoare, contestă neînscrierea creanţei în sumă de 6.662 lei, în tabelul definitiv, ipoteza reglementată de art. 75 din Legea nr. 85/2006 nu este incidentă în speţă.

În lipsa unei liste a creditorilor şi a vreunei posibilităţi concrete de a afla identitatea celor care nu se regăsesc în aceasta listă, notificarea făcută prin B.P.I. îndeplineşte exigenţele prevăzute de Legea insolvenţei. În cazul concret dedus judecăţii, notificarea a fost publicata în B.P.I. numărul 339678/19.12.2012.

Aşa fiind, în baza art. 312 C.proc.civ curtea va respinge recursul declarat de […] împotriva sentinţei civile nr. 1689 din 01.04.2013 a Tribunalului Sălaj, pe care o va menţine în întregime. (
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 8821 din 20 septembrie 2013)

 

Pentru a putea fi admisibila o contestatie la tabelul definitiv de creanțe din prisma prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, contestatorul trebuie sa faca dovada existentei cazurilor expres prevazute de legiuitor în cuprinsul prevederii legale, nedovedirea unor asemenea situatii neputând duce la admisibilitatea contestatiei.

În speta, astfel cum a retinut și judecatorul-sindic, contestatorul recurent nu a facut dovada existentei unuia dintre cazurile ori situatiile prevazute expres de legiuitor în cuprinsul prevederii legale.

Împrejurarile legate de modalitatea în care a avut loc divizarea societatii mama din care a rezultat societatea debitoare ori a celei în care a fost preluata de creditoare creanta de la Banca A. sunt împrejurari de fapt ce nu pot fi calificate ca fiind cazuri de "fals, dol sau eroare esentiala", vizate de textul de lege și care ar fi determinat înscrierea nelegala a creditoarei în tabelul de creanțe. De altfel, nici macar contestatorul recurent prin contestatia formulata ori recursul declarat nu precizeaza în ce consta eventualul fals sau dol comis ori eroarea esentiala ce ar fi determinat aprecierea eronata a temeiniciei creanței intimatei creditoare, reiterând doar aspecte de fapt ce au fost avute în vedere și la analizarea contestatiei la tabelul preliminar, inclusiv prescriptia dreptului la actiune al creditoarei intimate.

Or, fata de aspectele retinute și analizate de instanta cu ocazia solutionarii contestatiei intimatei la tabelul preliminar al creanțelor falitei, în cauza a intervenit puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discutie aceste aspecte câta vreme hotarârile judecatoresti respective nu au fost anulate sau retractate în conditiile prevazute de lege. În speta, contestatorul nu a dovedit în fata instantei ca în raport de creanta intimatei ar exista alte titluri hotarâtoare și necunoscute pâna la momentul introducerii contestatiei la tabelul definitiv al creanțelor, care ar fi determinat înscrierea gresita a creanței în tabelul definitiv al creanțelor, aspectele invocate de recurent neputând fi încadrate în prevederile legale incidente cauzei.

Concluzionând, instanta de recurs a constatat ca nu pot fi avute în vedere motivele de recurs invocate, în mod judicios dispunând judecatorul sindic respingerea contestatiei formulate de contestatorul recurent.
(Curtea de Apel Oradea,

Sectia a II-a civila de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/C/04. 12. 2014)

 

Art. 114

(1)
Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

(2)
Decăderea va fi constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul în tabelul creditorilor.

 

Jurisprudență

 

Criticile aduse de recurentă nu sunt întemeiate cât timp administratorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile stabilite atât prin lege cât și prin hotărârea de numire, fiind mai mult decât evident faptul că notificarea personală a creditorilor poate avea loc doar în situația în care aceștia sunt cunoscuți, în caz contrar notificarea fiind prezumată prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

Cum cererea de admitere a creanței a fost formulată la data de 16.12.2008, cu mult peste termenul stabilit prin Sentința civilă nr. 1656/COM/16.06.2008, în mod corect s-a apreciat că în cauză devin incidente dispozițiile art.76 din Legea nr. 85/2006, respectiv art.103 din Codul de Procedură Civilă, care sancționează cu decăderea neîndeplinirea actelor procedurale în termenele legale.

Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.”
(Curtea de Apel Constanta, Decizia nr. 26 /20.01.2010)