Insolventa - Situaţia unor acte juridice ale debitorului

 Aspecte generale

 

Art. 115

(1)
Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

(2)
Operaţiunile de publicare în BPI a actelor de procedură emise de instanţele judecătoreşti sau de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în cadrul derulării procedurii de insolvenţă se efectuează cu titlu gratuit.

(3)
Actele de procedură emise de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care, potrivit prezentei legi, sunt supuse şi formalităţii de publicitate prin registrul comerţului, alături de publicitatea prin BPI, se depun la BPI, iar înregistrarea în registrul comerţului se va opera din oficiu, cu titlu gratuit.

 

 

Comentariu

 

Dispozițiile primului alineat al acestui articol, identice cu cele ale art. 77 din Legea nr. 85/2006, instituie principiul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor introduse de practicianul în insolvență, în exercitarea atribuțiilor din cadrul procedurii insolvenței, inclusiv a celor privind recuperarea creanțelor.

Cu privire la acest text, în doctrină și jurisprudență

^[88]

s-au ridicat întrebări cum ar fi: (i) este aplicabilă scutirea în privința tuturor acțiunilor introduse de administratorul/lichidatorul judiciar, cum ar fi cele întemeiate pe dispozițiile dreptului comun? (ii) beneficiază de aceste dispoziții speciale și acțiunile introduse de administratorul special al debitoarei?

La nivel jurisprudențial,

^[89]

au fost pronunțate soluții prin care s-a stabilit că intră în sfera scutirii de la plata taxei judiciare de timbru atât acele acţiuni aferente derulării dosarului procedurii insolvenţei debitorului, acțiuni reglementate expres de lege, cât şi orice alte acțiuni formulate de către practicianul în insolvență care, deşi nu au o reglementare expresă în cuprinsul acestui act normativ, sunt formulate în scopul „reîntregirii patrimoniului debitorului insolvabil”

^[90]

, al conservării bunurilor şi a drepturilor din averea debitorului, în vederea realizării principiului maximizării patrimoniului.

Prin raportare la acest scop, astfel de acţiuni pot fi considerate ca fiind introduse, de asemenea, tot în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, pentru că reflectă materializarea atribuţiilor practicianului în insolvență, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile art. 58 şi art. 64.

Rațiunea finală a textului este aceea de a se pune la dispoziţia practicianului în insolvență un mijloc eficient și efectiv pentru atingerea scopului desfășurării procedurii, în condiţiile în care, fără o astfel de facilitate, în condițiile probabile ale lipsei de lichidităţi a debitorului insolvent, procedura în sine ar fi afectată, neputându-se realiza finalitatea instituirii acesteia.

De asemenea, motivele care au stat la baza acordării acestei scutiri legale de la plata taxei judiciare de timbru, au constituit fundamentul pronunțării unor soluții prin care s-a considerat că practicianul în insolvență, acționând în interesul debitorului, nu poate fi obligat la plata unei cauțiuni aferente cererii de sechestru sau au fost acordate  eșalonări la plata altor obligații financiare procesuale stabilite în sarcina debitorului, cum este onorariul expertului.

 

Jurisprudență

 

Din însăşi formularea art. 20

¹

alin. (3) din Legea nr. 83/1998 rezultă că dispoziţia de scutire de taxe de timbru priveşte toate acţiunile susceptibile a fi introduse de lichidator, deci şi cele care, eventual, s-ar exercita în numele său de către persoanele împuternicite de acesta, cum sunt executorii bancari din cadrul băncilor aflate în faliment, evident în măsura în care prin ele se urmăreşte realizarea finalităţii acelei legi. (
Curtea Supremă de Justiție, Secțiile Unite, Decizia nr. 3 din 31.03.2003,  pronunțată în recurs în interesul legii
)

 

Scutirea de plată a taxelor de timbru are caracter general, în sensul că priveşte toate acţiunile promovate de administratorul judiciar, indiferent împotriva cui sunt îndreptate şi indiferent care este felul sau natura cererii formulate. (
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, Decizia nr. 683 /21.02.2008
)

 

În cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar are o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, el nefiind parte în proces, ci doar participant, cu rol și atribuții determinate de lege. Acesta nu acționează în interes personal, ci pentru buna desfășurare a întregii proceduri, în vederea reîntregirii patrimoniului debitorului insolvabil, precum și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ. Prin urmare, nu poate fi vorba despre un tratament juridic egal, având în vedere situațiile obiectiv diferite în care se găsesc lichidatorul judiciar, pe de o parte, și părțile din proces, pe de altă parte.
(Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 551 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 30 august 2011)

 

Instanța de fond a considerat că regula este în sensul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se taxează, cu excepțiile prevăzute de lege care sunt de strictă interpretare. Prin urmare, a constatat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru operează în favoarea lichidatorilor judiciari doar pentru acțiunile formulate în aplicarea dispozițiilor Legii 85/2006 și cele pentru recuperarea de creanțe. În condițiile în care contractul de vânzare-cumparare este încheiat după deschiderea procedurii falimentului reclamantei, instanța de fond a constatat că prin formularea cererii pe calea dreptului comun, în afara procedurii falimentului, în favoarea lichidatorului judiciar nu mai operează situația de excepție și anume scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Instanța de recurs, analizând textul art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, consideră că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că privește toate acțiunile promovate de administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate și indiferent care este felul sau natura cererii formulate, astfel încât niciuna dintre aceste acțiuni nu poate fi anulată ca netimbrată. Instanța de recurs apreciază, prin prisma dispozițiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, că acțiunea formulată de debitor, prin lichidator judiciar, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumparare, este scutită de la plata taxei de timbru. (
Tribunalul Vaslui, Secția civilă, Decizia nr. 59/18.01.2010, irevocabilă)

 

În ceea ce privește acțiunile introduse de administratorul special, s-a considerat că scutirea este acordată în personam, exclusiv administratorului sau lichidatorului judiciar. Ca urmare, această dispoziție legală nu poate fi extinsă și asupra acțiunilor introduse de administratorul special.
(Curtea de Apel Brașov, Decizia nr. 197/R/23.04.2009)

 

Referitor la cererea de cauțiune, se apreciază că, pentru același raționament pentru care administratorul judiciar este scutit de la plata taxei de timbru, acesta este scutit și de la plata cauțiunii, altfel obligarea la cauțiune ar mări datoriile societății, în detrimentul creditorilor, societate care, în plus, este în insolvență și deci în imposibilitate de a face față datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile

(Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, Încheierea din data de 07.09.2012)

 

Prin Hotărârea din 22.XII.2010, în cauza C-279/09 (DEB c.Bundesrepublik Deutschland), în interpretarea Directivei Consiliului 2003/8/CE de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii (JO L 26, p.41, Ediţie specială, 19/vol. 6, p.41 şi rectificare în JO L, p.15) Curtea de Justiţie a statuat că:

- principiul protecţiei jurisdicţionale efective, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că nu este exclus ca acesta să fie invocat de persoane juridice şi că asistenţa acordată în temeiul acestui principiu poate să acopere, printre altele scutirea de la plata avansului din cheltuielile de procedură şi /sau asistenţa unui avocat;

- revine instanţei naţionale sarcina de a verifica dacă condiţiile de acordare a asistenţei judiciare constituie o limitare a dreptului de acces la instanţele judecătoreşti care aduce atingere esenţei acestui drept, dacă respectivele condiţii au în vedere un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit.

În raport de hotărârea Curţii şi situaţia apelantei, care este în reorganizare judiciară, instanţa constată că achitarea diferenţei onorariului expertului, în cuantum de […] lei, pentru raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, printr-o singură plată este de natură să afecteze esenţa dreptului la un acces efectiv la justiţie a acesteia, legislaţia internă neprevăzând pentru persoanele juridice dreptul de a beneficia de facilităţi în ceea ce priveşte sumele reprezentând onorariile experţilor, astfel că este necesară aplicarea directă a dreptului comunitar.
(Tribunalul Hunedoara, Secția I-a Civilă, Încheierea din 05.03.2015).

Art. 116

Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică atât în procedura de reorganizare judiciară, cât şi în cea de faliment, ca urmare a declanşării sale în procedura generală sau în cea simplificată.

 

Comentariu

 

Acest text normativ prevede generalitatea aplicabilității măsurilor cuprinse în Secțiunea a 5-a a Legii nr. 85/2014, atât în procedura reorganizării, cât și în cea a falimentului, întrucât scopul instituirii lor trebuie îndeplinit pe tot parcursul procedurii de insolvență.