Inlocuire sanctiune disciplinara, RIL 11/2013 al inaltei Curti de Casatie si Justitie

Se retine ca in materia legislatiei muncii nu exista o interdictie expresa a instantei de judecata de a dispune inlocuirea sanctiunile aplicate de catre angajator, pornind de la faptul ca rolul instantei este in primul rand de a controla legalitatea si temeinicia deciziilor angajatorului si totodata sa aprecieze la dozarea sanctiunii aplicata de angajator angajatului.

Prin inlocuirea sanctiunii, instanta nu se substituie in atributiile angajatorului, ci dispune conform propriei judecati, sub aspectul individualizarii acesteia. In acest mod nu trebuie absolutizata realizarea interesului salariatului, prin stabilirea unei sanctiuni mai usoare, ci trebuie avut in vedere ca, odata ce s-a constatat savarsirea unei abateri disciplinare, acesta nu ramane nesanctionat.

In acest sens, instanta aminteste si decizia nr. 11/2013 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, prin care s-a stabilit ca „Instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara.”

Prin sentinta nr.753 din 17 februarie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale s-a admis in parte contestatia formulata de reclamant F. G. cu domiciliul in Craiova, in contradictoriu cu paratul S. .E. CRAIOVA.

S-a dispus anularea deciziei nr.05/08.08.2014 emisa de intimata in partea sanctionatorie.

S-a dispus inlocuirea sanctiunii reducerii salariului cu 5% pe o luna de zile cu sanctiunea "avertisment scris".

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata S.E. CRAIOVA., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea apelului, cu consecinta respingerii actiunii.

Se critica faptul ca, instanta de fond s-a pronuntat asupra unui aspect care nu face obiectul cererii, respectiv reclamantul a solicitat instantei anularea deciziei de sanctionare nr.05/08.08.2014, instanta dispunand inlocuirea sanctiunii cu "avertisment scris", incalcandu-se astfel principiul disponibilitatii instantei, conform caruia nici o dispozitie legala nu prevede posibilitatea instantei de a se pronunta asupra vreunei chestiuni necerute de niciuna dintre parti si puse in discutie din oficiu de instanta.

Pe de alta parte, aplicarea sanctiunii disciplinare nu constituie atributul instantei judecatoresti ce poate exercita numai un control de legalitate si temeinicie a actului de sanctionare disciplinara.

Curtea examinand cauza sub toate aspectele, constata ca apelul este nefondat.

Critica apelului in sensul ca instanta nu avea posibilitatea sa se pronunte in privinta inlocuirii sanctiunii, atata vreme cat aceasta nu a fost solicitata, este nefondata.

Se retine ca in materia legislatiei muncii nu exista o interdictie expresa a instantei de judecata de a dispune inlocuirea sanctiunile aplicate de catre angajator, pornind de la faptul ca rolul instantei este in primul rand de a controla legalitatea si temeinicia deciziilor angajatorului si totodata sa aprecieze la dozarea sanctiunii aplicata de angajator angajatului.

Prin inlocuirea sanctiunii, instanta nu se substituie in atributiile angajatorului, ci dispune conform propriei judecati, sub aspectul individualizarii acesteia. In acest mod nu trebuie absolutizata realizarea interesului salariatului, prin stabilirea unei sanctiuni mai usoare, ci trebuie avut in vedere ca, odata ce s-a constatat savarsirea unei abateri disciplinare, acesta nu ramane nesanctionat.

In acest sens, instanta aminteste si decizia nr. 11/2013 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursurilor in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 252 alin. (5) raportat la art. 250 din Codul muncii, prin care s-a stabilit ca „Instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului impotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constatand ca aceasta este gresit individualizata, o poate inlocui cu o alta sanctiune disciplinara.”

Fata de considerentele de mai sus, se apreciaza ca instanta poate dispune inlocuirea si respectiv dozarea sanctiunii, retinand ca angajatorul nu a individualizat in mod legal sanctiunea aplicata proportional cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate ce trebuie apreciata in mod obligatoriu in functie de criteriile legale, prevazute de art. 250 Codul muncii.

Nu a fost incalcat conform art.6 CEDO nici dreptul de aparare al partilor si nici principiul oralitatii si contradictorialitatii - pentru faptul ca nu a fost pus in discutie acest aspect - dupa cum sustine apelanta , atata vreme cat, prin contestatia formulata, reclamantul intimat se plange si aduce critici in privinta sanctiunii aplicate in intregul ei, atat in privinta aplicarii acesteia cat si a dozajului acestei sanctiuni, chiar daca nu se refera la inlocuirea sanctiunii in termeni sacramentali, a atacat decizia de sanctionare in intregul ei sub toate aspectele.

Instanta de fond a retinut existenta faptei, a abaterii disciplinare neinlaturand savarsirea acesteia si din acest punct de vedere, criticile apelului sunt nefondate, insa instanta a analizat cauza si prin prisma naturii sanctiunii disciplinare aplicata de catre angajator.

Angajatorul, trebuie sa tina seama de criteriile de individualizare si stabilire a sanctiunii, prevazute de art. 250 Codul muncii.

Respectand dreptul salariatului de acces la instanta, care include posibilitatea judecatorului de a analiza toate aspectele de fapt ale spetei si de a cenzura, in materia dreptului muncii, toate masurile luate de angajator, instanta poate dispune inlocuirea sanctiunii disciplinare cu una mai putin grava, daca se apreciaza ca elementele de individualizare ale sanctiunii disciplinare nu au fost corect interpretate.

Asa cum s-a aratat, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis prin Dec. nr.11/2012 recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti si de procurorul General al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la prevederile art. 252(5) raportat la art. 250 din Codul Muncii.

In speta, instanta are in vedere faptul ca in cauza contestatorul nu a mai fost sanctionat disciplinar, ca nu a produs un prejudiciu material, de fapt nu exista consecinte in plan material,, astfel ca se apreciaza ca sanctiunea disciplinara aplicata contestatorului de catre instanta de fond este corespunzatoare.

Corect a constatat Tribunalul ca abaterea disciplinara savarsita de salariat nu a evoluat ca si consecinta , ca si rezultat, intr-un fapt generator de prejudicii ramanand totusi in faza de fapta generatoare de pericol si ca gravitatea abaterii trebuie apreciata in raport cu toate imprejurarile de fapt in care a fost comisa, a consecintelor, gradului de vinovatie a salariatului si a circumstantelor personale ale acestuia , constatandu-se ca raporturile de munca pot continua in bune conditiuni chiar in conditiile in care salariatului i se aplica sanctiunea "avertisment scris" sanctiune ce presupune reprezentarea exacta a realitatii in privinta consecintelor , in situatia in care eventual abaterea s-ar repeta. Oricum, fapta savarsita de catre intimatul reclamant este apreciata ca nefiind una grava, atat prin modalitatea cat si prin imprejurarea in care a fost produsa.

Vazand si dispozitiile art. 480 Noul Cod Procedura Civila, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta parata.
(Decizia civila nr. 3009/25.06.2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Nicolau Alexandroiu Mihaela Loredana)