INADMISIBILITATEA LEGATA DE COMPETENTA CURTII

1. 
   Incompatibilitate
   ratione personae
   

1. Art. 35 § 3 lit. a) – Conditii de admisibilitate

   „3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci cand apreciaza ca:

   a) cererea este incompatibila cu prevederile Conventiei sau ale Protocoalelor sale […].”

   Art. 32 – Competenta Curtii

   „1. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea  si aplicarea Conventiei  si a Protocoalelor sale, care ii sunt supuse in conditiile prevazute de art. 33, 34, 46  si 47.

   2. In caz de contestare a competentei sale, Curtea hotara ste.”

   Principii

162. Compatibilitatea
     ratione personae
     presupune ca pretinsa incalcare a Conventiei sa fi fost savar sita de un stat contractant sau ca aceasta sa ii fie imputabila intr-un fel sau altul.
163. Chiar daca statul parat nu a ridicat obiectii cu privire la competenta
     ratione personae
     a Curtii, acest aspect necesita o examinare din oficiu din partea Curtii [Sejdic  si Finci
     
     impotriva Bosniei  si Hertegovinei (MC), pct. 27].
164. Drepturile fundamentale protejate de tratatele internationale in domeniul drepturilor omului trebuie garantate persoanelor care locuiesc pe teritoriul statului parte implicat, indiferent de dizolvarea sau succesiunea sa ulterioara (Bijelic impotriva Muntenegrului  si
     
     Serbiei, pct. 69).
165. O societate comerciala cu capital de stat trebuie sa se bucure de o independenta institutionala  si operationala suficienta fata de stat, pentru a-l exonera pe acesta de raspundere, din punctul de vedere al Conventiei, pentru actele sau omisiunile acelei societati (Mikhailenki
     
     si altii impotriva Ucrainei, pct. 43-45; Cooperativa Agricola Slobozia-Hanesei impotriva
     
     Moldovei, pct. 19).
166. Cererile vor fi declarate incompatibile
     ratione personae
     pentru urmatoarele motive:

• daca reclamantul nu are calitate procesuala in sensul art. 34 din Conventie
  [Section de
  commune d’Antilly impotriva Frantei (dec.), Do semealti Belediyesi impotriva Turciei (dec.), Moretti  si Benedetti impotriva Italiei];
• daca reclamantul nu este in masura sa demonstreze ca este victima pretinsei incalcari;
• daca cererea este indreptata impotriva unei persoane particulare (X. impotriva
  
  Regatului Unit, decizia Comisiei din 10 decembrie 1976; Durini impotriva Italiei, decizia Comisiei);
• daca cererea este indreptata impotriva unui stat care nu a ratificat Conventia [£.S.
  
  impotriva Germaniei, decizia Comisiei); sau direct impotriva unei organizatii internationale care nu a aderat la Conventie [Stephens impotriva Ciprului, Turciei  si
  
  Organizatiei Natiunilor Unite (dec.), ultimul pct.];
• daca cererea are ca obiect un Protocol la Conventie pe care statul parat nu l-a ratificat (Horsham impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei; De Saedeleer impotriva Belgiei,
  
  pct. 68).

2. Competenta

167. Constatarea lipsei de competenta
     ratione loci
     nu scute ste Curtea de la a examina daca reclamantii se afla sub jurisdictia unuia sau mai multor state contractante in sensul art. 1 din Conventie (Drozd  si Janousek impotriva Frantei  si Spaniei, pct. 90). In consecinta, exceptiile conform carora reclamantii nu se afla sub jurisdictia unui stat parat, trebuie in principiu, ridicate prin invocarea incompatibilitatii
     ratione personae
     cu Conventia [a se vedea argumentele guvernelor parate in cauzele Bankovic  si altii impotriva Belgiei  si altora (dec.) (MC), pct. 35; Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei (MC), pct. 300; Weber  si Saravia
     
     impotriva Germaniei (dec.)].
168. Compatibilitatea
     ratione personae
     cere, printre altele, ca pretinsa incalcare sa fie imputabila unui stat contractant (Gentilhomme, Schaff-Benhadji  si Zerouki impotriva Frantei,
     
     pct. 20). Cu toate acestea, in cauze recente, problemele privind imputabilitatea/raspunderea au fost examinate fara referire explicita la compatibilitatea
     ratione personae
     [Assanidze
     
     impotriva Georgiei (MC), pct. 144  si urm.; Hussein impotriva Albaniei  si altor 20 state
     
     contractante (dec.); Isaak  si altii impotriva Turciei (dec.); Stephens impotriva Maltei (nr. 1),
     
     pct. 45].

3. Raspundere  si imputabilitate

169. Statele pot fi considerate raspunzatoare pentru acte ale propriilor autoritati  si care i si produc efectele in afara teritoriului lor, indiferent ca sunt realizate in interiorul sau in exteriorul granitelor lor [Drozd  si Janousek impotriva Frantei  si Spaniei, pct. 91; Soering
     
     impotriva Regatului Unit, pct. 86  si 91; Loizidou impotriva Turciei (exceptii preliminare), pct. 62]. Totu si, aceasta reprezinta o exceptie [Bankovic  si altii impotriva Belgiei  si altora (dec.) (MC), pct. 71; Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei (MC), pct. 314]. Acesta ar fi cazul daca un stat contractant exercita un control efectiv sau, cel putin, o influenta decisiva asupra unui teritoriu [ibidem, pct. 314-316  si 392; Catan  si altii impotriva Republicii Moldova  si
     
     Rusiei (MC), pct. 106-107; Al-Skeini  si altii impotriva Regatului Unit (MC), pct. 138-140; Medvedyev  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 63-64]. Cu privire la notiunea de „control global”, a se vedea Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei (MC), pct. 315-316; a se vedea  si Bankovic  si altii impotriva Belgiei  si altora (dec.) (MC), pct. 67  si urm.  si pct. 79-82; Cipru
     
     impotriva Turciei [(MC), pct. 75-81; Loizidou impotriva Turciei (exceptii preliminare), pct. 52; Markovic  si altii impotriva Italiei (MC), pct. 54; cu privire la notiunea de control efectiv exercitat nu in mod direct, ci prin intermediul unei administratii locale subordonate care supravietuie ste datorita sprijinului din partea statului, a se vedea Catan  si altii impotriva
     
     Republicii Moldova  si Rusiei (MC), pct. 122.
170. Un stat poate fi considerat raspunzator pentru incalcari ale drepturilor, in temeiul Conventiei, ale persoanelor aflate pe teritoriul unui alt stat, dar care se dovedesc a fi sub autoritatea sau controlul primului dintre aceste state, prin intermediul agentilor sai care actioneaza – in mod legal sau ilegal – in al doilea stat [Issa  si altii impotriva Turciei, pct. 71; Sanchez Ramirez impotriva Frantei, decizia Comisiei; Ocalan impotriva Turciei (MC), pct. 91; Medvedyev  si altii impotriva Frantei (MC), pct. 66-67; pentru operatiunile militare in strainatate, a se vedea Al-Skeini  si altii impotriva Regatului Unit (MC), pct. 149].

In ceea ce prive ste acte savar site de soldati ai fortei multinationale a ONU  si clarificarea daca aceste acte tin de raspunderea statului, atunci cand organizatia internationala nu are un control efectiv  si nici o autoritate suprema asupra acestui comportament, a se vedea Al-Jedda

impotriva Regatului Unit, pct. 84-85. Pentru acte care au avut loc intr-o zona-tampon a ONU, a se vedea Isaak  si altii impotriva Turciei (dec.).

171. Pentru teritoriile care se afla din punct de vedere juridic sub jurisdictia unui stat contractant, dar care nu se afla sub autoritatea/controlul efectiv al statului respectiv, cererea poate fi considerata incompatibila cu prevederile Conventiei (An  si altii impotriva Ciprului, decizia Comisiei), dar trebuie sa se tina seama de obligatiile pozitive ale statului in temeiul Conventiei [Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei (MC), pct. 312-313  si pct. 333  si urm.]; a se vedea  si Stephens impotriva Ciprului, Turciei  si Organizatiei Natiunilor Unite
     
     (dec.); Azemi impotriva Serbiei (dec.); Ivantoc  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei, pct. 105106; Catan  si altii impotriva Republicii Moldova  si Rusiei (MC), pct. 109-110.
172. Exista exceptii de la principiul conform caruia prezenta fizica a unei persoane pe teritoriul uneia din partile contractante are efectul de a plasa persoana sub jurisdictia statului respectiv, de exemplu daca este vorba despre un stat unde i si are sediul o organizatie internationala, iar plangerile reclamantului sunt impotriva acesteia. Simplul fapt ca sediul  si cladirile Tribunalului Penal International se afla in Tarile de Jos nu reprezinta un motiv suficient pentru ca statului respectiv sa ii fie imputate actiuni sau omisiuni denuntate impotriva instantei internationale care ii condamnase pe reclamanti [Galic impotriva Tarilor
     
     de Jos (dec.), Blagojevic impotriva Tarilor de Jos (dec.), Djokaba Lambi Longa impotriva
     
     Tarilor de Jos (dec.)]. Pentru o cerere indreptata impotriva statului parat, in calitatea sa de stat pe teritoriul caruia se afla sediul permanent al unei organizatii internationale, a se vedea Lopez
     
     Cifuentes impotriva Spaniei (dec.), pct. 25-26. Pentru acceptarea unei administratii civile internationale pe teritoriul statului parat, a se vedea Beric  si altii impotriva Bosniei  si
     
     Hertegovinei (dec.), pct. 30.
173. Participarea unui stat la o procedura indreptata impotriva sa intr-un alt stat nu reprezinta in sine o exercitare extrateritoriala a jurisdictiei sale [McElhinney impotriva
     
     Irlandei  si Regatului Unit (dec.) (MC); Treska impotriva Albaniei  si Italiei (dec.); Manoilescu
     
     si Dobrescu impotriva Romaniei  si Rusiei (dec.), pct. 99-111].
174. Raspunderea statelor contractante pentru actiunile persoanelor particulare, de si este, in mod obi snuit, examinata din perspectiva compatibilitatii
     ratione personae
     , poate depinde, de asemenea, de continutul drepturilor individuale garantate de Conventie  si de sfera obligatiilor pozitive asociate acestor drepturi [a se vedea, de exemplu, Soderman impotriva
     
     Suediei (MC), pct. 78; Aksu impotriva Turciei (MC), pct. 59; Siliadin impotriva Frantei, pct. 77-81; Beganovic impotriva Croatiei, pct. 69-71]. Raspunderea statului poate fi angajata in temeiul Conventiei daca autoritatile sale aproba, in mod formal sau tacit, actiuni ale unor persoane particulare care incalca drepturile garantate de Conventie ale altor persoane particulare care se afla sub jurisdictia sa [Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei (MC), pct. 318] sau chiar  si atunci cand astfel de acte sunt savar site de resortisanti straini pe teritoriul sau [El-Masri impotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (MC), pct. 206].
175. De asemenea, Curtea a enuntat principii cu privire la raspunderea extrateritoriala pentru fapte privind arestarea  si detentia in contextul unei proceduri de extradare [Stephens
     
     impotriva Maltei (nr. 1), pct. 52].

4. Aspecte privind raspunderea eventuala a statelor parti la Conventie ca urmare a unor actiuni sau omisiuni referitoare la apartenenta acestora la o organizatie internationala

176. Conventia nu poate fi interpretata in sensul ca ar supune controlului Curtii actiunile  si omisiunile statelor contractante care sunt reglementate de rezolutii ale Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite  si care au loc inainte sau in timpul misiunilor Organizatiei Natiunilor Unite de mentinere a pacii  si a securitatii internationale, deoarece acest lucru s-ar interpreta ca o ingerinta in indeplinirea unei misiuni esentiale a Organizatiei Natiunilor Unite [Behrami impotriva Frantei  si Saramati impotriva Frantei, Germaniei  si

Norvegiei (dec.) (MC), pct. 146-152]. Cu toate acestea, Curtea adopta o abordare diferita, fiind vorba despre masuri luate la nivel national pentru punerea in aplicare a rezolutiilor Consiliului de Securitate al ONU, caci aceste masuri nu sunt direct imputabile Organizatiei Natiunilor Unite  si pot deci angaja raspunderea statului [Nada impotriva Elvetiei (MC), pct. 120-122].

177. In ceea ce prive ste deciziile instantelor internationale, Curtea  si-a declinat, prin extensie, competenta
     ratione personae
     pentru a se pronunta cu privire la cererile referitoare la procedura in fata Tribunalului Penal International pentru Fosta Iugoslavie, care a fost infiintat in temeiul unei rezolutii a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite [Galic
     
     impotriva Tarilor de Jos (dec.), Blagojevic impotriva Tarilor de Jos (dec.)]. Pentru revocarea functionarilor publici prin decizia Inaltului Reprezentant pentru Bosnia  si Hertegovina, a carui autoritate decurge din rezolutiile Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, a se vedea Beric  si altii impotriva Bosniei  si Hertegovinei (dec.), pct. 26  si urm.
178. Unui stat contractant nu i se poate imputa o pretinsa incalcare a Conventiei ca urmare a unei decizii sau a unei masuri adoptate de un organ al unei organizatii internationale al carei membru este, in masura in care nu s-a stabilit  si nici nu s-a sustinut ca protectia drepturilor fundamentale, conferita in general de aceasta organizatie internationala, nu ar fi „echivalenta” celei asigurate de Conventie  si in masura in care statul respectiv nu a fost implicat nici direct, nici indirect in savar sirea actului in litigiu [Gasparini impotriva Italiei  si Belgiei (dec.)].
179. Astfel, Curtea  si-a declinat competenta
     ratione personae
     in ceea ce prive ste plangerile indreptate impotriva unor decizii individuale, adoptate de organul competent al unei organizatii internationale, in contextul unui litigiu de munca care face parte, in intregime, din ordinea juridica interna a organizatiei internationale ce detine personalitate juridica distincta de cea a statelor sale membre, care nu au intervenit in niciun fel, direct sau indirect, in litigiu  si ale caror actiuni sau omisiuni nu le-ar angaja in vreun fel raspunderea in temeiul Conventiei [Boivin impotriva a 34 state membre ale Consiliului Europei (dec.) pentru un litigiu individual de munca in cadrul Eurocontrol; Lopez Cifuentes impotriva Spaniei (dec.), pct. 2829, pentru o procedura disciplinara initiata in cadrul Consiliului Oleicol International; Beygo
     
     impotriva a 46 state membre ale Consiliului Europei (dec.) pentru o procedura disciplinara in cadrul Consiliului Europei]. In ceea ce prive ste pretinse incalcari ale Conventiei rezultate din revocarea unui functionar al Comisiei Europene  si procedura de actiune in fata Tribunalului de Prima Instanta al Comunitatilor Europene  si a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, a se vedea Connolly impotriva a 15 state membre ale Uniunii Europene (dec.). De asemenea, pentru o procedura in fata Oficiului European de Brevete, a se vedea Rambus Inc. impotriva
     
     Germaniei (dec.).

Este util sa se compare aceste constatari cu examinarea efectuata de Curte privind pretentiile de deficienta structurala a unui mecanism intern al unei organizatii internationale – care nu ar acorda drepturilor fundamentale o protectie „echivalenta” celei asigurate de Conventie -, careia statele parti implicate i-au transferat o parte din puterile lor suverane [Gasparini impotriva Italiei  si Belgiei (dec.)].

181 . Curtea distinge situatiile care implica o interventie directa sau indirecta a statului parat in litigiul in cauza, a carui raspundere internationala este pusa in discutie [Bosphorus

Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim  Sirketi impotriva Irlandei (MC), pct. 153; Michaud

impotriva Frantei, pct. 102-104; Nada impotriva Elvetiei (MC), pct. 120-122; a se compara cu Behrami impotriva Frantei  si Saramati impotriva Frantei, Germaniei  si Norvegiei (dec.) (MC), pct. 151]. A se vedea  si exemplele urmatoare:

• decizia de a exclude reclamanta din corpul electoral pe baza unui tratat elaborat in

cadrul Uniunii Europene [(Matthews impotriva Regatului Unit (MC)];

• aplicarea in cazul reclamantului a unei legi franceze care transpunea o directiva

europeana
[Cantoni impotriva Frantei

(MC)];

• refuzul de acces la instantele germane
  [Beer  si Regan impotriva Germaniei
  
  (MC), Waite  si Kennedy impotriva Germaniei (MC)];
• sechestru instituit pe teritoriul statului parat de autoritati, in urma unui ordin de ministru, in conformitate cu obligatiile sale juridice ce rezulta din dreptul european; [Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim  Sirketi impotriva Irlandei (MC) – un regulament european adoptat in aplicarea unei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU, pct. 153-154];
• sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene de o instanta interna
  [Cooperatieve
  Producentenorganisatie van de Nederlandse Kokkelvisserij U.A. impotriva Tarilor de Jos
  
  ^(dec)]
  
  .

182. Astfel, in ceea ce prive ste Uniunea Europeana, cererile indreptate impotriva unor state membre in privinta modului in care acestea aplica dreptul comunitar nu vor fi neaparat inadmisibile din acest motiv [Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim  Sirketi
     
     impotriva Irlandei (MC), pct. 137; Matthews impotriva Regatului Unit (MC), pct. 26-35].
183. In ceea ce prive ste cererile indreptate direct impotriva institutiilor Uniunii Europene, care nu sunt parte la Conventie, o jurisprudenta mai veche permite ca acestea sa fie declarate inadmisibile
     ratione personae
     [Confederation Frangaise Democratique du Travail impotriva
     
     Comunitatilor Europene, decizia Comisiei, in mod alternativ: grupul statelor sale membre  si statele membre considerate individual; a se vedea  si celelalte referinte citate in Bosphorus
     
     Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim  Sirketi impotriva Irlandei (MC), pct. 152; a se vedea mai recent, Cooperatieve Producentenorganisatie van de Nederlandse Kokkelvisserij U.A.
     
     impotriva Tarilor de Jos (dec.)].

Aceasta jurisprudenta este, de asemenea, valabila in cazul Oficiului European de Brevete [Lenzing AG impotriva Germaniei (dec.)].

184. Cu privire la problema de clarificat daca raspunderea unei tari poate fi angajata pe baza Constitutiei sale, care este o anexa la un tratat international, a se vedea Sejdic  si Finci
     
     impotriva Bosniei  si Hertegovinei (MC), pct. 30.

B. Incompatibilitate
ratione loci

„3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci cand apreciaza ca:

1. cererea este incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale Protocoalelor sale […].”

Art. 32 – Competenta Curtii

1. Principii

185. Compatibilitatea
     ratione loci
     presupune ca pretinsa incalcare a Conventiei sa fi avut loc in jurisdictia statului parat sau pe teritoriul controlat in mod efectiv de acest stat [Cipru
     
     impotriva Turciei (MC), pct. 75-81; Drozd  si Janousek impotriva Frantei  si Spaniei, pct. 8490].
186. In cazul in care cererile se refera la fapte care s-au produs pe un teritoriu exterior celui al statului contractant  si nu exista nicio legatura intre aceste fapte  si orice autoritate aflata sub jurisdictia statului contractant, aceste cereri vor fi respinse ca fiind incompatibile
     ratione loci.
187. In cazul in care cererile se refera la actiuni care s-au desfa surat in afara teritoriului unui stat contractant, Guvernul poate invoca o exceptie preliminara privind incompatibilitatea
     ratione loci
     a cererii [Loizidou impotriva Turciei (exceptii preliminare), pct. 55; Rantsev
     
     impotriva Ciprului  si Rusiei, pct. 203]. O asemenea exceptie va fi examinata in temeiul art. 1 din Conventie [cu privire la intinderea notiunii de „jurisdictie”, conform acestui articol, a se vedea Bankovic  si altii impotriva Belgiei  si altora (dec.) (MC), pct. 75].
188. Se poate intampla ca guvernul parat sa invoce exceptia inadmisibilitatii unei cereri pentru incompatibilitate
     ratione loci
     cu prevederile Conventiei, pe motiv ca, pe parcursul procedurii, reclamantul a fost domiciliat intr-un alt stat parte  si ca a declan sat procedura in statul parat, pe motivul existentei unei reglementari mai favorabile. Curtea examineaza astfel de cereri  si prin prisma art. 1 [Haas impotriva Elvetiei (dec.)].
189. Cu toate acestea, este clar ca un stat este raspunzator de actele reprezentantilor sai diplomatici  si consulari in strainatate  si ca nu poate fi vorba de incompatibilitate
     ratione loci
     in privinta misiunilor diplomatice [X. impotriva Germaniei, decizia Comisiei; Al-Skeini  si altii
     
     impotriva Regatului Unit (MC), pct. 134; M. impotriva Danemarcei, decizia Comisiei, pct. 1  si referintele citate] sau a actelor savar site la bordul unor aeronave inmatriculate in statul respectiv sau pe nave care arboreaza pavilionul acestuia [Bankovic  si altii impotriva Belgiei  si
     
     altora (dec.) (MC), pct. 73; Hirsi Jamaa  si altii impotriva Italiei (MC), pct. 77  si 81].
190. In cele din urma, constatarea lipsei de competenta
     ratione loci
     nu scute ste Curtea de la a examina daca reclamantii se afla sub jurisdictia unuia sau mai multor state contractante in sensul art. 1 din Conventie (Drozd  si Janousek impotriva Frantei  si Spaniei, pct. 90).

In consecinta, exceptiile conform carora reclamantii nu se afla sub jurisdictia unui stat parat vor fi, de regula, ridicate invocand incompatibilitatea
ratione personae
cu prevederile Conventiei [a se vedea argumentele sustinute de guvernele parate in Bankovic  si altii

impotriva Belgiei  si altora (dec.) (MC), pct. 35; Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si Rusiei

(MC), pct. 300; Weber  si Saravia impotriva Germaniei (dec.)].

2. Cazuri specifice

191. In ceea ce prive ste cererile referitoare la teritorii dependente, in cazul in care statul contractant nu a emis o declaratie in temeiul art. 56 din Conventie care sa extinda aplicarea Conventiei  si in cazul teritoriului respectiv, cererea va fi incompatibila
     ratione loci
     [Gillow
     
     impotriva Regatului Unit, pct. 60-62; Bui Van Thanh  si altii impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei; Yonghong impotriva Portugaliei (dec.); Locuitorii insulelor Chagos impotriva
     
     Regatului Unit (dec.), pct. 60-76]. Generalizand, acest lucru se aplica, de asemenea, Protocoalelor Conventiei [Quark FishingLtd impotriva Regatului Unit (dec.)].

In cazul in care statul contractant a emis o asemenea declaratie, in temeiul art. 56, nu poate fi vorba despre incompatibilitate in acest sens (Tyrer impotriva Regatului Unit, pct. 23).

192. Daca teritoriul dependent devine independent, declaratia expira in mod automat. Cererile ulterioare indreptate impotriva statului metropolitan vor fi declarate incompatibile
     ratione personae
     (Biserica din X impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei).
193. Atunci cand teritoriul dependent devine parte a teritoriului metropolitan al unui stat contractant, Conventia se aplica in mod automat teritoriului fost dependent [Hingitaq 53  si
     
     altii impotriva Danemarcei (dec.)].

C. Incompatibilitatea
ratione temporis

„3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci cand apreciaza ca:

1. cererea este incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale Protocoalelor sale […].”

Art. 32 – Competenta Curtii

1. „1. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea  si aplicarea Conventiei  si a Protocoalelor sale, care ii sunt supuse in conditiile prevazute de art. 33, 34, 46  si 47.

   2. In caz de contestare a competentei sale, Curtea hotara ste.”

   Principii generale

194. In conformitate cu principiile generale ale dreptului international (principiul neretroactivitatii tratatelor), dispozitiile Conventiei nu obliga o parte contractanta nici in ceea ce prive ste un act sau un fapt care a avut loc inainte de data de intrare in vigoare a Conventiei in privinta partii respective, nici in ceea ce prive ste o situatie care a incetat sa existe inainte de aceasta data [Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 70; Silih impotriva Sloveniei (MC), pct. 140; Varnava  si altii impotriva Turciei (MC), pct. 130].
195. Competenta
     ratione temporis
     acopera doar perioada ulterioara ratificarii Conventiei sau a Protocoalelor sale de catre statul parat. Conventia nu impune totu si statelor contractante vreo obligatie specifica de a repara o nedreptate sau un prejudiciu cauzat inainte de data respectiva [Kopecky impotriva Slovaciei (MC), pct. 38].
196. De la data ratificarii, toate actele sau omisiunile despre care se pretinde ca sunt imputabile statului trebuie sa se conformeze Conventiei sau Protocoalelor sale, iar faptele ulterioare sunt de competenta Curtii, chiar daca reprezinta doar prelungirea unei situatii deja existente (Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao  si altii impotriva Portugaliei, pct. 43). De la data ratificarii, toate actele sau omisiunile despre care se pretinde ca sunt imputabile statului trebuie sa se conformeze Conventiei sau Protocoalelor sale, iar faptele ulterioare sunt de competenta Curtii, chiar daca reprezinta doar prelungirea unei situatii deja existente [Hutten-
     
     Czapska impotriva Poloniei (MC), pct. 147-153; Kuric  si altii impotriva Sloveniei (MC), pct. 240-241].
197. Curtea are obligatia de a- si examina din oficiu  si in toate etapele procedurii competenta
     ratione temporis
     , intrucat este vorba mai degraba de o problema de competenta a Curtii decat de admisibilitate in sensul strict al termenului [Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 67].

2. Aplicarea acestor principii

1. Data critica prin raportare la ratificarea Conventiei sau la acceptarea competentei organelor Conventiei

198. In principiu, data critica in sensul stabilirii competentei temporale a Curtii este data intrarii in vigoare a Conventiei  si a Protocoalelor in privinta partii respective [a se vedea, cu titlu de exemplu, Silih impotriva Sloveniei (MC), pct. 164].
199. Cu toate acestea, Conventia din 1950 prevedea competenta Comisiei de a examina cereri individuale (art. 25), precum  si competenta Curtii (art. 46) in temeiul declaratiilor emise in acest sens de partile contractante. Intr-adevar, aceste declaratii puteau sa prevada limitari, in special temporale. In ceea ce prive ste statele care au facut astfel de declaratii dupa data ratificarii Conventiei, Curtea  si Comisia au admis limitarea temporala a competentei lor pentru fapte ce au survenit intre intrarea in vigoare a Conventiei  si declaratia pertinenta [X. impotriva Italiei, decizia Comisiei; Stamoulakatos impotriva Greciei (nr. 1), pct. 32].
200. Atunci cand nu exista asemenea limitari temporale prevazute de declaratia Guvernului (a se vedea declaratia Frantei din 2 octombrie 1981), organele Conventiei admit efectul retroactiv al acceptarii competentei lor (X. impotriva Frantei, decizia Comisiei).

Restrictiile temporale incluse in aceste declaratii raman valabile pentru determinarea competentei Curtii de a se pronunta cu privire la cererile individuale introduse in temeiul actualului art. 34 din Conventie, in conformitate cu art. 6 din Protocolul nr. 11 [Blecic

impotriva Croatiei (MC), pct. 72]. Analizand fostul sistem in ansamblul sau, Curtea apreciaza ca este competenta din momentul primei declaratii in care se recunoa ste dreptul de recurs individual in fata Comisiei, in pofida timpului scurs intre declaratie  si recunoa sterea competentei Curtii [Cankogak impotriva Turciei, pct. 26; Yorgiyadis impotriva Turciei, pct. 24; Varnava  si altii impotriva Turciei (MC), pct. 133].

2. Fapte instantanee anterioare sau posterioare intrarii in vigoare sau declaratiei

201. Competenta temporala a Curtii trebuie sa fie stabilita in raport cu faptele constitutive ale pretinsei ingerinte. In acest sens, este esential sa se identifice in fiecare cauza specifica localizarea exacta in timp a pretinsei ingerinte. In aceasta privinta, Curtea trebuie sa tina seama atat de faptele de care se plange reclamantul, cat  si de sfera de aplicare a dreptului garantat de Conventie, a carui incalcare este invocata [Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 82; Varnava  si altii impotriva Turciei (MC), pct. 131].
202. Atunci cand aplica acest criteriu diferitelor decizii judecatore sti anterioare  si posterioare datei critice, Curtea are in vedere hotararea definitiva ce poate aduce atingere drepturilor reclamantului [hotararea Curtii Supreme prin care s-a decis rezilierea contractului de inchiriere al reclamantei, Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 85; hotararea curtii de apel in cauza Mrkic impotriva Croatiei]
     ,
     in pofida existentei unor cai de atac ulterioare, al caror singur efect a fost permiterea prelungirii acestei ingerinte [hotararea ulterioara a Curtii Constitutionale, care confirma hotararea Curtii in cauza Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 85; doua hotarari pronuntate de Curtea Suprema  si de Curtea Constitutionala in cauza Mrkic
     
     impotriva Croatiei]
     ,

E secul ulterior al cailor de atac introduse in sensul remedierii ingerintei nu poate determina includerea acesteia in competenta temporala a Curtii [Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 77-79]. Curtea a reafirmat ca instantele nationale nu au obligatia de a aplica retroactiv Conventia in cazul unor incalcari care au avut loc inainte de data critica [Varnava  si altii

impotriva Turciei (MC), pct. 130].

203. Exemple de cauze examinate:

• ingerinte anterioare datei critice  si hotarari judecatore sti definitive pronuntate ulterior: [Meltex Ltd impotriva Armeniei (dec.)];
• ingerinte posterioare datei critice (Lepojic impotriva Serbiei, pct. 45; Filipovic
  
  impotriva Serbiei, pct. 33);
• folosirea unor probe obtinute in urma unor rele tratamente anterioare datei critice in hotarari judecatore sti pronuntate ulterior (Haroutyounian impotriva Armeniei, pct. 50);
• actiunea in anulare a unui titlu de proprietate, initiata inainte de data critica, dar solutionata ulterior (Turgut  si altii impotriva Turciei, pct. 73);
• data anularii definitive a unui titlu de proprietate [Fener Rum Patrikligi (Patriarhatul
  
  ecumenic) impotriva Turciei (dec.)]

204. A se vedea, de asemenea:

• condamnarea reclamantului
  in absentia,
  pronuntata de instantele grece sti inainte de declaratia formulata de Grecia in temeiul art. 25, in pofida existentei unei cai de atac, respinse in cele din urma, introduse impotriva condamnarii dupa data respectiva [Stamoulakatos impotriva Greciei (nr. 1), pct. 33];
• decizia implicita, pronuntata de Comisia Electorala Centrala, inainte de ratificare, prin care era respinsa cererea reclamantului de a semna o petitie fara aplicarea unei  stampile pe pa saportul sau, in timp ce procedura declan sata in urma actiunii sale se desfa surase dupa data respectiva [Kadikis impotriva Letoniei (dec.)];
• concedierea reclamantului  si actiunea civila declan sata de acesta inainte de ratificare, urmata de hotararea pronuntata de Curtea Constitutionala dupa data respectiva [Jovanovic
  
  impotriva Croatiei (dec.)];
• ordin al ministrului prin care conducerea societatii reclamantilor era transferata unui consiliu numit de ministrul economiei, privandu-i, astfel, pe ace stia de dreptul lor de acces la instanta, in timp ce hotararea Curtii Supreme prin care era respins recursul reclamantilor a fost pronuntata dupa data critica (Kefalas  si altii impotriva Greciei, pct. 45);
• condamnarea reclamantului, dupa declaratia relevanta emisa in temeiul art. 46, pentru afirmatii facute in fata unor jurnali sti inainte de aceasta data (Zana impotriva Turciei, pct. 42);
• perchezitia sediului societatii reclamantului  si confiscarea unor documente, de si procedura subsecventa a avut loc dupa ratificare [Veeber impotriva Estoniei (nr. 1), pct. 55; a se vedea  si Kikots  si Kikota impotriva Letoniei (dec.)].

205. Cu toate acestea, in cazul in care reclamantul prezinta un capat de cerere separat privind compatibilitatea procedurilor ulterioare cu un articol din Conventie, Curtea i si poate recunoa ste competenta
     ratione temporis
     cu privire la caile de recurs in cauza [recurs in fata Curtii Supreme impotriva deciziei instantei de fond de a pune capat productiei  si distribuirii unui ziar in cauza Kerimov impotriva Azerbaidjanului; repartizarea ilegala a activelor bancare care a avut loc inainte de data critica  si actiunea in raspundere delictuala introdusa dupa aceasta data in cauza Kotov impotriva Rusiei (MC), pct. 68-69].
206. Principiul  si criteriile stabilite in hotararea Blecic impotriva Croatiei (MC) sunt de ordin general; caracterul specific al anumitor drepturi, precum cele garantate de art. 2  si art. 3 din Conventie, trebuie avut in vedere la aplicarea acestor criterii [Silih impotriva Sloveniei
     
     (MC), pct. 147].

3. Situatii specifice

1. Incalcari continue

207. Organele Conventiei admit extinderea competentei lor
     ratione temporis
     la situatiile privind incalcari continue, care au inceput inainte de intrarea in vigoare a Conventiei, insa persista dupa aceasta data (De Becker impotriva Belgiei, decizia Comisiei).
208. Curtea a retinut aceasta abordare in mai multe cauze privind dreptul de proprietate:

• ocuparea ilegala  si continua a unui teren apartinand reclamantilor de catre Marina, fara despagubire (Papamichalopoulos  si altii impotriva Greciei, pct. 40);
• imposibilitatea reclamantului de a avea acces la propriul imobil, situat in partea de nord a Ciprului [Loizidou impotriva Turciei (exceptii preliminare), pct. 46-47];
• absenta unei despagubiri definitive pentru bunuri nationalizate (Almeida Garrett,
  
  Mascarenhas Falcao  si altii impotriva Portugaliei, pct. 43);
• imposibilitatea continua a reclamantei de a reintra in posesia bunului sau imobil  si de a percepe o chirie corespunzatoare pentru inchirierea casei sale, imposibilitate rezultata dintr-o legislatie in vigoare inainte  si dupa ratificarea Protocolului nr. 1 de Polonia [Hutten-Czapska impotriva Poloniei (MC), pct. 152-153].

209. Limite: simpla privare a unei persoane de domiciliul sau de bunul sau este, in principiu, un „act instantaneu”, care nu produce o situatie continua de „privare” de propriile drepturi [Blecic impotriva Croatiei (MC), pct. 86  si referintele citate]. Pentru cazul specific al deposedarilor care au urmat dupa anul 1945, in temeiul unui regim anterior, a se vedea referintele citate in Preussische Treuhand GmbH & Co. KG a.A. impotriva Poloniei (dec.), pct. 55-62.
210. Caracterul continuu al unei incalcari poate fi, de asemenea, constatat in legatura cu orice alt articol din Conventie [cu privire la art. 2  si la pedeapsa capitala la care fusesera condamnati reclamantii inainte de data critica, a se vedea Ila scu  si altii impotriva Moldovei  si
     
     Rusiei (MC), pct. 406-408; cu privire la art. 8  si nereglementarea dreptului de  sedere al persoanelor care au fost „ sterse” din registrul rezidentilor permanenti inainte de data critica, a se vedea Kuric  si altii impotriva Sloveniei (MC), pct. 240-241].

2. Obligatia procedurala „continua” decurgand din art. 2 de a investiga disparitiile care au avut loc inainte de data critica

211. Disparitia nu este un act sau un eveniment „instantaneu”. Din contra, Curtea considera ca o disparitie este un fenomen distinct, care se caracterizeaza printr-o situatie in care cei apropiati sunt confruntati in mod continuu cu incertitudinea  si cu lipsa de explicatii  si informatii despre ceea ce s-a intamplat, elementele relevante in aceasta privinta putand fi uneori chiar in mod deliberat disimulate sau acoperite. In plus, lipsa ulterioara a explicatiilor asupra a ceea ce s-a intamplat cu persoana disparuta  si asupra locului unde aceasta se afla creeaza o situatie de continuitate. Astfel, atat timp cat soarta persoanei disparute nu este clarificata, obligatia procedurala de a investiga subzista in mod potential; absenta persistenta a anchetei solicitate va fi considerata ca antrenand o incalcarea continua, chiar  si cand ar fi posibil ca decesul sa fie prezumat [Varnava  si altii impotriva Turciei (MC), pct. 148-149]. Pentru o aplicare a jurisprudentei
     Varnava,
     a se vedea Palic impotriva Bosniei  si
     
     Hertegovinei, pct. 46.

3. Obligatia procedurala, in temeiul art. 2, de a investiga un deces: proceduri cu privire la fapte care ies din competenta temporala a Curtii

212. Curtea face o distinctie intre obligatia de ancheta a deceselor suspecte sau a omuciderilor  si obligatia de ancheta asupra unei disparitii suspecte.

Astfel, Curtea considera obligatia pozitiva de a desfa sura o ancheta efectiva, in temeiul art. 2 din Conventie, o obligatie deta sabila care se poate impune statului, chiar  si cand decesul a fost anterior datei decisive [Silih impotriva Sloveniei (MC), pct. 159, cauza prive ste un deces anterior datei decisive, in timp ce lacunele sau omisiunile referitoare la ancheta sunt posterioare]. Competenta sa temporala pentru a verifica respectul unor astfel de obligatii se exercita in cadrul anumitor limite pe care le-a stabilit, tinand seama de principiul securitatii juridice [ibidem, pct. 161-163]. In primul rand, doar actele  si/sau omisiunile de natura procedurala, ulterioare datei critice pot fi incadrate in competenta temporala a Curtii [ibidem,

pct. 162]. In al doilea rand, Curtea a precizat ca, pentru a atrage aplicabilitatea obligatiilor procedurale, trebuie sa existe o legatura veritabila intre deces  si intrarea in vigoare a Conventiei fata de statul parat. Astfel, pentru a stabili existenta unei astfel de legaturi, trebuie indeplinite doua conditii: in primul rand, perioada de timp care s-a scurs intre deces  si intrarea in vigoare a Conventiei trebuie sa fie relativ scurta (mai mica de 10 ani)  si, in al doilea rand, trebuie sa se stabileasca ca o parte importanta a masurilor procedurale impuse – nu doar o ancheta efectiva cu privire la decesul persoanei respective, ci  si declan sarea unei proceduri adecvate care vizeaza stabilirea cauzei decesului  si obligarea persoanelor vinovate sa raspunda pentru actele lor, au fost sau trebuiau puse in aplicare dupa ratificarea Conventiei de statul in cauza [Janowiec  si altii impotriva Rusiei (MC), pct. 145-48]. Totu si, Curtea nu exclude ca, in anumite circumstante, aceasta legatura sa se poata baza pe necesitatea verificarii faptului ca garantiile oferite de Conventie  si valorile pe care se bazeaza sunt protejate in mod real  si efectiv [Silih impotriva Sloveniei (MC), pct. 163]. Cu privire la aplicarea ulterioara a criteriului de „legatura veritabila", a se vedea de exemplu  Sandru  si altii

impotriva Romaniei, pct. 57. Cu privire la aplicarea hotararii
Silih,
a se vedea Qakir  si altii

impotriva Ciprului (dec.).

213. In cauza Tuna impotriva Turciei, care se refera la un deces in urma torturii, Curtea a aplicat pentru prima data principiile consacrate prin hotararea
     Silih
     , examinand capetele de cerere de natura procedurala ale reclamantilor, sub aspectul art. 2 coroborat cu art. 3. Astfel, Curtea a reamintit principiile cu privire la „deta sabilitatea" obligatiilor procedurale  si, in special, cu privire la cele doua criterii aplicabile pentru stabilirea competentei
     ratione temporis,
     atunci cand faptele ce privesc latura materiala a art. 2  si art. 3 se situeaza in afara perioadei acoperite de competenta sa, iar faptele ce privesc latura procedurala, adica perioada ulterioara, se situeaza, cel putin in parte, in interiorul acestei perioade.

Pentru o aplicare ulterioara in cazul unor capete de cerere intemeiate pe latura procedurala a art. 3, a se vedea, de exemplu, Yatsenko impotriva Ucrainei  si Jenita Mocanu impotriva

Romaniei.

214. Totu si, Curtea nu exclude ca, in anumite circumstante extraordinare, aceasta legatura sa nu corespunda criteriului de „legatura veritabila”  si sa se poata baza pe necesitatea verificarii faptului ca garantiile oferite de Conventie  si valorile pe care se bazeaza sunt protejate in mod real  si efectiv [Silih impotriva Sloveniei (MC), pct. 163]. Criteriul de „valori ale Conventiei”, care constituie o exceptie de la regula generala care permite prelungirea competentei Curtii in trecut, nu se poate aplica decat daca faptul generator are o dimensiune mai ampla  si constituie negarea chiar a fundamentelor Conventiei (precum crimele grave de drept international)  si numai evenimentelor ulterioare adoptarii Conventiei, care a avut loc la 4 noiembrie 1950. Prin urmare, raspunderea pe terenul Conventiei a unei parti la aceasta nu poate fi angajata pentru nerealizarea unei anchete cu privire la o crima de drept international, oricat de abominabila ar fi, daca aceasta este anterioara Conventiei (Janowiec  si altii
     
     impotriva Rusiei (MC), pct. 149-151, aceasta cauza privind ancheta privind masacrele savar site la Katyn in 1940  si neintrand din acest motiv in competenta
     ratione temporis
     a Curtii).

4. Luarea in considerare a faptelor anterioare

215. Curtea apreciaza ca poate „tine seama de fapte anterioare ratificarii in masura in care acestea pot fi considerate ca fiind la originea unei situatii care s-a prelungit dupa aceasta data sau pot fi relevante pentru intelegerea faptelor care au avut loc dupa aceasta data” [Broniowski impotriva Poloniei (dec.) (MC), pct. 74].

5. Proceduri judiciare sau detentie in curs

216. O situatie speciala rezulta din capetele de cerere privind durata procedurii judiciare (art. 6 § 1 din Conventie), initiata inainte de ratificare, dar care continua dupa aceasta data. De si competenta sa se limiteaza la perioada ulterioara datei critice, Curtea a luat in considerare, in mod frecvent, in vederea clarificarii, fapte survenite inainte de aceasta data [de exemplu, Humen impotriva Poloniei (MC), pct. 58-59; Foti  si altii impotriva Italiei, pct. 53].

De asemenea, acest lucru se aplica pentru cauzele privind arestarea preventiva in sensul art. 5 § 3 (Klyakhin impotriva Rusiei, pct. 58-59) sau privind conditiile de detentie legate de art. 3 (Kalachnikov impotriva Rusiei, pct. 36).

217. In ceea ce prive ste echitatea procedurii, Curtea poate examina daca deficientele procesului pot fi compensate de garantiile procedurale oferite de investigatia efectuata inainte de data critica (Barbera, Messegue  si Jabardo impotriva Spaniei, pct. 61  si 84). Actionand astfel, judecatorii de la Strasbourg analizeaza procedura in ansamblu (a se vedea, de asemenea, Kerojarvi impotriva Finlandei, pct. 41).
218. Capatul de cerere procedural intemeiat pe art. 5 § 5 nu poate intra sub jurisdictia temporala a Curtii in cazul in care lipsirea de libertate a avut loc inainte de data intrarii in vigoare a Conventiei [Korizno impotriva Letoniei (dec.)].

6. Dreptul la despagubire in caz de eroare judiciara

219. Curtea s-a declarat competenta pentru a se pronunta cu privire la un capat de cerere intemeiat pe art. 3 din Protocolul nr. 7, potrivit caruia o persoana a fost condamnata inainte de data critica, dar condamnarea a fost anulata dupa data respectiva (Matveiev impotriva Rusiei,
     
     pct. 38).

D. Incompatibilitate
ratione materiae

„3. Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci cand apreciaza ca:

1. cererea este incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale Protocoalelor sale […].”

Art. 32 – Competenta Curtii

220. „1. Competenta Curtii acopera toate problemele privind interpretarea  si aplicarea Conventiei  si a Protocoalelor sale, care ii sunt supuse in conditiile prevazute de art. 33, 34, 46  si 47.

     2. In caz de contestare a competentei sale, Curtea hotara ste.”

     Compatibilitatea
     ratione materiae
     a unei cereri sau a unui capat de cerere cu Conventia tine de competenta materiala a Curtii. Pentru ca un capat de cerere sa fie compatibil
     ratione materiae
     cu Conventia, dreptul invocat de reclamant trebuie sa fie protejat de Conventie  si de Protocoalele sale care au intrat in vigoare. De exemplu, sunt inadmisibile cererile privind dreptul de a obtine un permis de conducere (X. impotriva Germaniei, decizia Comisiei din 7 martie 1977), dreptul la autodeterminare (X. impotriva Tarilor de Jos, decizia Comisiei), precum  si dreptul de a intra  si de a avea re sedinta pe teritoriul unui stat contractant pentru persoanele care nu sunt cetatene ale statului respectiv [Penafiel Salgado impotriva
     
     Spaniei (dec.)], drepturi care nu figureaza ca atare printre drepturile  si libertatile garantate de Conventie.

221. De si nu este competenta sa examineze pretinsele violari ale drepturilor protejate de alte instrumente internationale, atunci cand Curtea define ste sensul termenilor  si notiunilor ce figureaza in textul Conventiei, ea poate  si trebuie sa tina seama de elemente de drept international altele decat Conventia [Demir  si Baykara impotriva Turciei (MC), pct. 85].
222. Curtea trebuie sa examineze competenta sa
     ratione materiae
     la fiecare stadiu al procedurii, indiferent de situatia in care Guvernul este sau nu decazut din dreptul de a formula o exceptie in aceasta privinta [Tanase impotriva Moldovei (MC), pct. 131].
223. Sunt declarate incompatibile
     ratione materiae
     cu Conventia cererile privind o dispozitie a Conventiei care au facut obiectul unei rezerve a statului parat [a se vedea, de exemplu, Kozlova  si Smirnova impotriva Letoniei (dec.)], cu conditia ca rezerva respectiva sa fie considerata valida de Curte, in sensul art. 57 din Conventie (pentru o declaratie interpretativa care nu a fost considerata valida, a se vedea, Belilos impotriva Elvetiei)
     .
224. In plus, Curtea nu are competenta
     ratione materiae
     pentru a examina daca o parte contractanta a respectat obligatiile impuse de una din hotararile Curtii. Aceasta nu poate examina capete de cerere de acest tip, fara sa aduca atingere competentelor Comitetului de Mini stri al Consiliului Europei, care supravegheaza executarea hotararilor Curtii, in temeiul art. 46 § 2 din Conventie. Totu si, faptul ca acest rol revine Comitetului de Mini stri in acest domeniu nu semnifica  si ca masurile luate de statul parat in vederea remedierii incalcarii constatate de Curte nu ar putea ridica o problema noua, nesolutionata printr-o hotarare,  si care ar putea, prin urmare, face obiectul unei noi cereri pe care Curtea ar trebui sa o analizeze [Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) impotriva Elvetiei (nr. 2) (MC), pct. 62]. Cu alte cuvinte, Curtea poate admite un capat de cerere, conform caruia redeschiderea unei proceduri la nivel intern, in vederea executarii uneia din hotararile sale, a generat o noua incalcare a Conventiei [ibidem; Lyons impotriva Regatului Unit (dec.)].
225. Astfel, marea majoritate a deciziilor de inadmisibilitate pe motiv de incompatibilitate
     ratione materiae
     se refera la limitele domeniului de aplicare a articolelor din Conventie sau din Protocoalele sale, in special art. 6 (dreptul la un proces echitabil), art. 8 (dreptul la respectarea vietii private  si de familie, a domiciliului  si a corespondentei)  si art. 1 din Protocolul nr. 1 (protectia proprietatii).

1. Art. 6 § 1 – Dreptul la un proces echitabil

   Notiunea de „ drepturi  si obligatii cu caracter civil ”

1. „1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public  si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta  si impartiala, instituita de lege, care va hotari […] asupra incalcarii drepturilor  si obligatiilor sale cu caracter civil […].”

   Conditii generale de aplicabilitate a art. 6 § 1

226. Notiunea „
     drepturi  si obligatii cu caracter civil”
     nu poate fi interpretata doar printr-o trimitere la dreptul intern al statului parat; este vorba de o notiune
     „autonoma”,
     care reiese din Conventie. Art. 6 § 1 din Conventie se aplica indiferent de calitatea partilor sau de natura legislatiei ce reglementeaza modul de stabilire a „contestatiei”  si al autoritatii competente in acest sens (Georgiadis impotriva Greciei, pct. 34).
227. Cu toate acestea, principiul potrivit caruia notiunile autonome prevazute in Conventie trebuie sa fie interpretate in lumina conditiilor de viata actuale nu autorizeaza Curtea sa interpreteze art. 6 § 1 in sensul ca adjectivul „civil”, cu limitele pe care le impune in mod necesar acest adjectiv categoriei „drepturi  si obligatii” careia i se aplica acest articol, nu ar fi mentionat in text [Ferrazzini impotriva Italiei (MC), pct. 30].
228. Aplicabilitatea art. 6 § 1 in materie civila depinde, in primul rand, de existenta unei contestatii (in engleza „dispute”). In al doilea rand, aceasta trebuie sa se refere la
     „drepturi  si obligatii
     ” despre care se poate afirma, cel putin in mod intemeiat, ca sunt recunoscute in legislatia interna. In cele din urma, aceste „drepturi  si obligatii” trebuie sa aiba un „caracter civil” in sensul Conventiei, de si art. 6 nu le confera, in sine, niciun continut material specific in ordinea juridica a statelor contractante (James  si altii impotriva Regatului Unit, pct. 81).

2. Notiunea de „contestatie”

229. Este necesar ca termenului de „contestatie” sa i se confere o definitie mai degraba materiala decat formala (Le Compte, Van Leuven  si De Meyere impotriva Belgiei, pct. 40). Trebuie sa se consacre delimitarea realitatii astfel cum rezulta din circumstantele fiecarui cauze, dincolo de aparente  si limbajul folosit [ibidem; Gorou impotriva Greciei (nr. 2) (MC), pct. 27  si 29]. Art. 6 nu se aplica unei proceduri necontencioase  si unilaterale, rezervata doar cazurilor in care lipse ste un litigiu privind drepturi, deci fara interese contradictorii aflate in joc [Alaverdyan impotriva Armeniei (dec.), pct. 33].
230. „Contestatia" trebuie sa fie reala  si serioasa (Sporrong  si Lonnroth impotriva Suediei,
     
     pct. 81). Aceasta conditie exclude, de exemplu, o actiune civila indreptata impotriva administratiei penitenciarelor doar din cauza simplei prezente in penitenciar a unor detinuti contaminati cu HIV [Skorobogatykh impotriva Rusiei (dec.)]. Astfel, Curtea a considerat reala o „contestatie” intr-o cauza privind cererea prin care reclamanta solicita procurorului sa formuleze recurs in casatie; in fapt, Curtea a apreciat ca acest demers facea parte integranta din ansamblul procedurii care viza despagubirea persoanei in cauza, in calitate de parte civila [Gorou impotriva Greciei (nr. 2) (MC), pct. 35].
231. Contestatia poate avea, de asemenea, ca obiect atat existenta dreptului, cat  si intinderea sa sau modalitatile de exercitare (Benthem impotriva Tarilor de Jos, pct. 32). De asemenea, contestatia poate sa se refere la probleme de fapt.
232. Rezultatul procedurii trebuie sa fie hotarator in mod direct pentru dreptul in cauza [de exemplu, Ulyanov impotriva Ucrainei (dec.)]. In consecinta, o legatura subtila sau repercusiuni indepartate nu sunt suficiente pentru invocarea art. 6 § 1. De exemplu, Curtea a considerat ca actiunea prin care reclamantii au contestat legalitatea prelungirii autorizatiei de exploatare a unei centrale nucleare nu intra sub incidenta art. 6 § 1, legatura dintre decizia de prelungire a autorizatiei  si dreptul reclamantilor la protectia vietii, a integritatii lor fizice  si a bunurilor lor fiind „prea subtila  si indepartata”, intrucat persoanele in cauza nu aratasera ca erau personal expuse unui pericol nu doar specific, ci, mai presus de orice, iminent [Balmer-
     
     Schafroth  si altii impotriva Elvetiei, pct. 40; Athanassoglou  si altii impotriva Elvetiei (MC), pct. 46-55; a se vedea, mai recent, Sdruzeni Jihoceske Matky impotriva Republicii Cehe
     
     (dec.); pentru o actiune care viza o uzina cu noxe sonore limitate, a se vedea Zapletal
     
     impotriva Republicii Cehe (dec.); pentru impactul ecologic ipotetic asupra mediului al functionarii unei uzine de tratare a de seurilor miniere, a se vedea Ivan Atanassov impotriva
     
     Bulgariei, pct. 90-95]. In mod similar, procedura initiata de doi functionari publici pentru a contesta numirea unuia dintre colegii lor intr-o functie nu putea sa aiba decat repercusiuni indepartate asupra drepturilor lor cu caracter civil –  si anume, propriul lor drept la o numire [Revel  si Mora impotriva Frantei (dec.)].
233. In schimb, Curtea a hotarat ca intrau sub incidenta art. 6 § 1 o cauza privind constructia unui baraj care ar fi implicat inundarea satului reclamantilor (Gorraiz Lizarraga  si
     
     altii impotriva Spaniei, pct. 46)  si o cauza privind acordarea unei autorizatii de exploatare a unei mine de aur care utiliza o tehnica de extractie bazata pe cianuri in apropierea satelor reclamantilor (Ta skin  si altii impotriva Turciei, pct. 133; a se vedea  si Zander impotriva
     
     Suediei, pct. 24-25). Mai recent, intr-o cauza privind actiunea formulata de o asociatie locala de protectie a mediului in vederea anularii unui permis de urbanism, Curtea a constatat ca exista o legatura suficienta intre contestatie  si dreptul revendicat de persoana juridica in cauza, tinand seama, in special, de statutul reclamantei  si al membrilor sai fondatori, precum  si de scopul limitat din punct de vedere material  si geografic urmarit de aceasta (L ’Erabliere

1. S.B.L. impotriva Belgiei,
   pct. 28-30).
   In plus, procedura de restabilire a capacitatii juridice a unei persoane este direct hotaratoare pentru drepturile  si obligatiile sale cu caracter civil [Stanev impotriva Bulgariei (MC), pct. 233].

3. Existenta unui drept ce poate fi considerat intemeiat in legislatia interna

234. Reclamantul trebuie sa poata revendica, in mod intemeiat, un drept recunoscut de dreptul national [Masson  si Van Zon impotriva Tarilor de Jos, pct. 48; Gutfreund impotriva
     
     Frantei, pct. 41; Boulois impotriva Luxemburgului (MC), pct. 90-94; a se vedea  si Beaumartin impotriva Frantei, pct. 28, cu privire la un acord international]. Art. 6 § 1 nu asigura unui
     „drept"
     niciun continut material specific in ordinea juridica a statelor contractante  si, in principiu, Curtea trebuie sa faca trimitere la dreptul intern pentru a stabili existenta unui drept.
235. Caracterul discretionar al puterii de apreciere a autoritatilor le permite sa ia in considerare o masura solicitata de un reclamant, ceea ce se poate dovedi decisiv. Cu toate acestea, simpla prezenta a unui element discretionar in formularea unei dispozitii legale nu exclude, in sine, existenta unui drept. Intre celelalte criterii de care Curtea poate tine cont figureaza recunoa sterea de catre instantele interne, in situatii similare, a dreptului pretins sau examinarea de catre acestea a temeiniciei cererii unui reclamant [Boulois impotriva
     
     Luxemburgului (MC), pct. 91-101].
236. Curtea poate decide ca drepturi, precum dreptul la viata, la sanatate, la un mediu sanatos  si la respectarea bunurilor sunt recunoscute in legislatia interna [Athanassoglou  si altii
     
     impotriva Elvetiei (MC), pct. 44].
237. Dreptul in cauza trebuie sa aiba o baza legala in ordinea juridica interna (Szucs
     
     impotriva Austriei, pct. 33).
238. Cu toate acestea, trebuie precizate urmatoarele: existenta unei pretentii aparent intemeiate in plan intern care poate da na stere unei actiuni in justitie poate depinde nu doar de continutul propriu-zis al dreptului cu caracter civil relevant, astfel cum este definit in dreptul national, ci  si de existenta impedimentelor de ordin procedural (in engleza „
     procedural bars""),
     care impiedica sau limiteaza posibilitatile de sesizare a unei instante cu eventuale plangeri (Fayed impotriva Regatului Unit, pct. 65). In aceasta ultima categorie de cazuri, art.

6 § 1 din Conventie poate fi aplicabil [Al-Adsani impotriva Regatului Unit (MC), pct. 47; Fogarty impotriva Regatului Unit (MC), pct. 25]. Totu si, in principiu, acesta nu poate fi aplicabil limitarilor materiale ale unui drept consacrat in temeiul legislatiei interne [Roche

impotriva Regatului Unit (MC), pct. 119]. In fapt, organismele Conventiei nu pot crea, prin interpretarea art. 6 § 1, un drept material cu caracter civil care sa nu aiba nicio baza legala in statul respectiv [ibidem (MC), pct. 117].

239. Pentru a aprecia daca exista un „drept” cu caracter civil  si pentru a stabili care este incadrarea – materiala sau procedurala – care trebuie aplicata unei restrictii, trebuie, inainte de toate, sa se tina seama de formularea dispozitiilor dreptului national  si de modul in care le-au interpretat instantele interne (Masson  si Van Zon impotriva Tarilor de Jos, pct. 49). Dincolo de aparente, este necesar sa fie examinat modul in care dreptul intern incadreaza o restrictie specifica  si discerne realitatea (Van Droogenbroeck impotriva Belgiei, pct. 38). In cele din urma, o hotarare judecatoreasca definitiva nu priveaza neaparat in mod retroactiv capetele de cerere ale reclamantilor de caracterul lor ce poate fi aparat in justitie (Le Calvez impotriva
     
     Frantei, pct. 56). Astfel, sfera limitata de aplicare a controlului judecatoresc al unui act de politica externa (loviturile aeriene ale NATO asupra Serbiei) nu poate priva in mod retroactiv capetele de cerere indreptate de reclamanti impotriva statului de caracterul lor ce poate fi aparat in justitie, intrucat instantele interne erau solicitate pentru prima data sa se pronunte in aceasta privinta [Markovic  si altii impotriva Italiei (MC), pct. 100-102].
240. Aplicand distinctia dintre limitari materiale  si obstacole procedurale in lumina acestor criterii, Curtea a recunoscut, de exemplu, ca intrau sub incidenta art. 6 § 1 actiuni civile pentru acte de neglijenta indreptate impotriva politiei (Osman impotriva Regatului Unit) sau impotriva autoritatilor locale [Z.  si altii impotriva Regatului Unit (MC)]  si a examinat daca o limitare specifica (imunitate penala sau exonerare de raspundere) era proportionala din perspectiva art. 6 § 1. Pe de alta parte, aceasta a afirmat ca exonerarea de raspundere civila a Coroanei fata de membrii fortelor armate decurgea dintr-o limitare materiala  si ca dreptul intern nu recuno stea a sadar un „drept” in sensul art. 6 § 1 din Conventie [Roche impotriva
     
     Regatului Unit (MC), pct. 124; a se vedea  si Hotter impotriva Austriei (dec.)  si
     Andronikashvili impotriva Georgiei
     
     (dec.)].
241. In plus, Curtea a precizat ca tolerarea unor acte ilegale de catre autoritatile publice, in masura respectarii anumitor conditii, nu echivala cu o autorizatie acordata de lege sau cu un „drept” recunoscut de legislatia interna [De Bruin impotriva Tarilor de Jos (dec.), pct. 57].
242. Curtea a admis ca  si asociatiile puteau beneficia de protectia art. 6 § 1 atunci cand urmareau sa apere drepturile  si interesele specifice ale propriilor membri (Gorraiz Lizarraga
     
     si altii impotriva Spaniei, pct. 45), sau chiar drepturi specifice a caror respectare o puteau revendica in calitate de persoane juridice – precum dreptul „publicului” la informare sau de a lua parte la decizii privind mediul [Collectif national d’information et d’opposition a l’usine
     
     Melox – Collectif Stop Melox et Mox impotriva Frantei (dec.)] sau atunci cand actiunea asociatiei nu putea fi considerata
     actiopopularis
     (L ’Erabliere A.S.B.L. impotriva Belgiei)
     .
243. Atunci cand legislatia subordoneaza ocuparea de functii sau profesii de indeplinirea unor conditii de admitere, persoana respectiva care indepline ste aceste conditii detine un drept de acces la functia sau la profesia in cauza (De Moor impotriva Belgiei, pct. 43). De exemplu, in cazul in care un reclamant poate pretinde in mod intemeiat ca indepline ste conditiile stabilite de legislatie pentru a fi inregistrat ca medic, se aplica art. 6 [Chevrol impotriva
     
     Frantei, pct. 55; a se vedea,
     a contrario,
     Bouilloc impotriva Frantei (dec.)]. In orice caz, atunci cand legalitatea unei proceduri privind un drept cu caracter civil poate face obiectul unei cai de atac judiciare, care a fost exercitata de reclamant, trebuie sa se concluzioneze ca a fost formulata o „contestatie” referitoare la un „drept cu caracter civil”, chiar daca autoritatile interne au constatat in cele din urma ca reclamantul nu indeplinea conditiile necesare (a se vedea, de exemplu, Kok impotriva Turciei, pct. 37, cu privire la dreptul de a continua practicarea specializarii medicale initiata in strainatate) Astfel, trebuie stabilit daca teza reclamantului prezinta un grad suficient de seriozitate (Neves e Silva impotriva Portugaliei, pct. 37; Editions Periscope impotriva Frantei, pct. 38).

4. Caracterul „civil” al dreptului

244. Considerarea unui drept ca avand sau nu caracter civil in lumina Conventiei se stabile ste nu in functie de incadrarea juridica, ci de continutul material  si de efectele pe care i le confera dreptul intern al statului respectiv. Curtea, in exercitarea controlului sau, trebuie sa tina cont  si de obiectul  si scopul Conventiei, precum  si de sistemele de drept intern ale celorlalte state contractante (Konig impotriva Germaniei, pct. 89).
245. In principiu, aplicabilitatea art. 6 § 1 in cazul unor litigii intre persoane particulare care sunt calificate ca fiind civile in legislatia interna nu este contestata in fata Curtii (pentru o cauza privind separarea de drept, a se vedea Airey impotriva Irlandei, pct. 21).

5. Dreptul cu caracter privat: dimensiunea patrimoniala

246. Curtea considera ca intra in domeniul de aplicare a art. 6 § 1 procedurile care, potrivit dreptului intern, tin de competenta „
     dreptului public
     ”  si al caror rezultat este decisiv pentru drepturi  si obligatii cu caracter privat. Aceste proceduri se pot referi, de exemplu, la autorizatia de a vinde un teren (Ringeisen impotriva Austriei, pct. 94), la exploatarea unei clinici private (Konig impotriva Germaniei, pct. 94-95), la o autorizatie de constructie (a se vedea, de pilda, Sporrong  si Lonnroth impotriva Suediei, pct. 79), la proprietatea  si folosirea unui a sezamant religios (Parohia Greco-Catolica Sambata Bihor impotriva Romaniei, pct.

65. , la o autorizatie administrativa privind conditiile de exercitare ale unei activitati (Benthem
    
    impotriva Tarilor de Jos, pct. 36), la o licenta de comercializare a bauturilor alcoolice (Tre
    
    Traktorer Aktiebolag impotriva Suediei, pct. 43), sau la un litigiu avand drept scop plata de despagubiri in caz de boala sau accident de munca (Chaudet impotriva Frantei, pct. 30).

In mod similar, art. 6 se aplica procedurilor disciplinare desfa surate in fata unor organisme profesionale  si in care este vorba despre dreptul de a practica profesia [Le Compte, Van

Leuven  si De Meyere impotriva Belgiei; Philis impotriva Greciei (nr. 2), pct. 45], tinand seama de faptul ca dreptul de a- si practica in mod liber  si neintrerupt profesia, reprezinta un drept civil (Voggenreiter impotriva Germaniei, pct. 44); de asemenea, se aplica in cazul unei actiuni impotriva statului pentru neglijenta (Ximpotriva Frantei)
,
unei actiuni in anularea unei decizii administrative care aduce atingere drepturilor reclamantului (De Geouffre de la

Pradelle impotriva Frantei), unei proceduri administrative privind interdictia de a pescui in zone apartinand reclamantilor (Alatulkkila  si altii impotriva Finlandei, pct. 49)  si unei proceduri de vanzare prin licitatie publica in care este vorba despre un drept cu caracter civil – precum dreptul de a nu face obiectul unei discriminari intemeiate pe convingerile religioase sau pe opiniile politice cu ocazia prezentarii ofertelor pentru contracte de lucrari publice [Tinnelly & Sons Ltd  si altii  si McElduff  si altii impotriva Regatului Unit, pct. 61; a se vedea,
a contrario,
I.T.C. Ltd impotriva Maltei (dec.)].

247. Art. 6 § 1 este aplicabil unei plangeri cu constituire de parte civila, [Perez impotriva
     
     Frantei (MC), pct. 71], cu exceptia cazului in care actiunea civila initiata are doar scop punitiv sau este facuta cu titlu de razbunare personala [Sigalas impotriva Greciei, pct. 29; Mihova impotriva Italiei (dec.)]. Conventia nu confera, in sine, dreptul de a incepe urmarirea penala sau condamnarea penala a unor terti. Pentru a intra sub incidenta Conventiei, un astfel de drept trebuie in mod imperativ sa fie insotit de exercitarea de catre victima a dreptului sau de a formula actiunea civila pe care i-o pune la dispozitie dreptul intern, chiar daca o astfel de actiune ar urmari obtinerea unei reparatii simbolice sau protejarea unui drept cu caracter civil, cum ar fi, de exemplu, dreptul de a se bucura de o „buna reputatie” [Perez impotriva Frantei
     
     (MC), pct. 70; a se vedea, de asemenea, pentru o suma simbolica, Gorou impotriva Greciei
     
     (nr. 2) (MC), pct. 24]. Prin urmare, art. 6 se aplica unei proceduri cu constituire de parte civila incepand cu momentul in care persoana se constituie parte civila, cu exceptia cazului in care persoana in cauza a renuntat in mod neechivoc la dreptul de a obtine o despagubire.
248. De asemenea, art. 6 § 1 se aplica unei actiuni civile in despagubire, pentru rele tratamente despre care se sustine ca au fost comise de agenti ai statului (Aksoy impotriva
     
     Turciei, pct. 92).

6. Extinderea la alte tipuri de contestatii

249. Curtea a hotarat ca art. 6 § 1 era aplicabil contestatiilor privind aspecte sociale, in special unei proceduri privind concedierea unui angajat de o intreprindere privata (Buchholz
     
     impotriva Germaniei), unei proceduri referitoare la acordarea unor prestatii de asigurari sociale (Feldbrugge impotriva Tarilor de Jos) sau a unor alocatii de ajutor social, chiar  si in cadrul unui regim necontributiv (Salesi impotriva Italiei)
     ,
     precum  si unei proceduri privind obligatia de plata a unor cotizatii de securitate sociala (Schouten  si Meldrum impotriva
     
     Tarilor de Jos)
     .
     In aceste cauze, Curtea a considerat ca elementele de drept privat aveau prioritate asupra celor de drept public. In plus, Curtea a hotarat ca existau asemanari intre dreptul la alocatii de ajutor social  si dreptul la despagubiri din partea unei fundatii private pentru persecutii naziste (Wos impotriva Poloniei, pct. 76).
250. Contestatiile privind functionarii publici se incadreaza, in principiu, in domeniul de aplicare a art. 6 § 1. In hotararea Pellegrin impotriva Frantei (MC), pct. 64-71, Curtea a adoptat un criteriu „functional”. In hotararea Vilho Eskelinen  si altii impotriva Finlandei
     
     (MC), pct. 50-62, Curtea a decis sa adopte o noua abordare. Principiul actual este ca va exista prezumtia conform careia art. 6 este aplicabil, iar statul parat are sarcina sa demonstreze, in primul rand, ca, in conformitate cu legislatia interna, un reclamant care este functionar public nu are dreptul de acces la instanta  si, in al doilea rand, ca excluderea drepturilor garantate la art. 6 este intemeiata in privinta acestui functionar. Art. 6 este aplicabil in cazul in care reclamantul a avut acces la o instanta in temeiul dreptului national (chiar  si in cazul ofiterilor militari activi  si cererilor acestora in fata instantelor militare; a se vedea, in acest sens, Pridatchenko  si altii impotriva Rusiei, pct. 47). In ceea ce prive ste al doilea criteriu, excluderea trebuie sa fie justificata de „
     motive obiective in interesul statului
     ”, ceea ce obliga statul sa demonstreze ca obiectul litigiului in cauza este legat de exercitarea autoritatii publice sau ridica o problema privind legatura speciala dintre functionarul public  si stat. Astfel, nu exista, in principiu, nicio justificare pentru excluderea din cadrul garantiilor oferite de art. 6 a litigiilor de munca obi snuite – precum cele referitoare la salariu, la indemnizare sau la alte drepturi similare – pe baza caracterului special al relatiei dintre functionarul respectiv  si statul in cauza [a se vedea, de exemplu, un litigiu privind dreptul personalului din cadrul serviciilor de politie la o indemnizatie speciala in cauza Vilho Eskelinen  si altii impotriva Finlandei
     
     (MC). Recent, avand in vedere criteriile prevazute in hotararea
     Vilho Eskelinen,
     Curtea a declarat art. 6 § 1 aplicabil procedurii pentru concediere abuziva, initiate de o angajata a unei ambasade [Cudak impotriva Lituaniei (MC), pct. 44-47, secretara  si centralista la Ambasada Poloniei], un prefect de politie (Sikic impotriva Croatiei, pct. 18-20) sau un ofiter de armata trimis in fata instantelor militare (Vasilchenko impotriva Rusiei, pct. 34-36), unei proceduri privind dreptul de a obtine un post de asistent parlamentar (Savino  si altii impotriva Italiei)
     ,
     unei proceduri disciplinare impotriva unui judecator (Olujic impotriva Croatiei)
     ,
     unei actiuni a unui procuror impotriva unui decret prezidential de transfer [Zalli impotriva Albaniei (dec.)  si referintele citate]  si unei proceduri privind cariera profesionala a unui angajat vamal (Fiume
     
     impotriva Italiei, pct. 33-36, pentru dreptul de a concura pentru o promovare interna). Astfel, aplicabilitatea art. 6 § 1 nu poate fi exclusa numai in baza statutului reclamantului (Di
     
     Giovanni impotriva Italiei, pct. 37).
251. Litigiile prezentate in fata unei instante constitutionale pot, de asemenea, sa intre sub incidenta art. 6, in cazul in care procedura constitutionala are o incidenta decisiva asupra rezultatului litigiului (cu privire la un drept „cu caracter civil”) in fata instantelor ordinare (Ruiz-Mateos impotriva Spaniei)
     .
     Aceasta nu se aplica in situatia litigiilor referitoare la un decret prezidential de acordare a cetateniei unei persoane ca o masura exceptionala sau asupra constatarii daca pre sedintele a incalcat juramantul sau constitutional, din moment ce aceste proceduri nu se refera la drepturi  si obligatii cu caracter civil [Paksas impotriva Lituaniei
     
     (MC), pct. 65-66]. Pentru aplicarea art. 6 § 1 in cazul unei masuri provizorii luate de Curtea Constitutionala, a se vedea Kubler impotriva Germaniei, pct. 47-48.
252. In sfar sit, art. 6 este aplicabil, de asemenea, altor aspecte care nu au caracter strict patrimonial, precum aspecte legate de mediu, in privinta carora pot fi introduse contestatii privind dreptul la viata, la sanatate sau la un mediu sanatos (Ta skin  si altii impotriva Turciei); plasamentul copiilor intr-un centru de primire (McMichael impotriva Regatului Unit); modalitatile de  scolarizare a copiilor (Elles  si altii impotriva Elvetiei, pct. 21-23); dreptul de a se stabili paternitatea [Alaverdyan impotriva Armeniei (dec.), pct. 33]; dreptul la libertate [Laidin impotriva Frantei (nr. 2)]
     ;
     modalitatile de detentie a persoanelor lipsite de libertate [de exemplu, litigiile privind restrictiile la care sunt supuse persoanele lipsite de libertate aflate in penitenciare de maxima siguranta: Enea impotriva Italiei (MC), pct. 97-107; sau in celula de maxima siguranta: Stegarescu  si Bahrin impotriva Portugaliei; sau o procedura disciplinara ca are ca rezultat limitarea vizitelor membrilor familiei la penitenciar: Gulmez
     
     impotriva Turciei, pct. 30]; dreptul la reputatie (Helmers impotriva Suediei); dreptul la acces la documente administrative [Loiseau impotriva Frantei (dec.)] sau o actiune impotriva unei inregistrari intr-un dosar de politie care a incalcat dreptul la reputatie, dreptul la protectia proprietatii  si posibilitatea de a gasi un loc de munca  si respectiv obtinerea unui venit (Pocius
     
     impotriva Lituaniei, pct. 38-46; Uzukauskas impotriva Lituaniei, pct. 32-40); dreptul de a face parte dintr-o asociatie (Sakellaropoulos impotriva Greciei (dec.) – similar, procedurile referitoare la inregistrarea unei asociatii referitoare la drepturile civile ale asociatiei, chiar daca, potrivit legislatiei nationale, libertatea de asociere apartine dreptului public (APEH
     
     Uldozotteinek Szovetsege  si altii impotriva Ungariei, pct. 34-35); in cele din urma, dreptul la continuarea studiilor superioare (Emine Arag impotriva Turciei, pct. 18-25), o pozitie care se aplica
     a fortiori
     in contextul educatiei primare [Orsus  si altii impotriva Croatiei (MC), pct. 104]. Aceasta extindere a aplicarii art. 6 permite Curtii sa includa sub aspectul civil al acestei dispozitii nu doar drepturi patrimoniale, ci  si drepturi subiective.

7. Materii excluse

253. Faptul de a demonstra ca un litigiu are caracter „patrimonial” nu este, in sine, suficient pentru a genera aplicabilitatea art. 6 § 1 sub aspect civil [Ferrazzini impotriva Italiei
     
     (MC), pct. 25].
254. Procedurile fiscale sunt incluse in materiile care se afla in afara sferei de aplicare a art. 6: materia fiscala apartine in continuare nucleului solid al prerogativelor autoritatii publice, caracterul public al raportului dintre contribuabil  si comunitate ramanand predominant (ibidem, pct. 29). Este, de asemenea, exclusa procedura ordonantei pre sedintiale in legatura cu plata drepturilor vamale [Emesa Sugar N. V. impotriva Tarilor de Jos (dec.)].
255. Acela si lucru este valabil, in materie de imigratie, cu privire la intrarea,  sederea  si expulzarea strainilor, in cazul procedurilor de acordare a azilului politic sau expulzare [cerere de anulare a unui decret de expulzare: Maaouia impotriva Frantei (MC), pct. 38; extradare: Penafiel Salgado impotriva Spaniei (dec.)  si Mamatkoulov  si Askarov impotriva Turciei
     
     (MC), pct. 81-83; actiune pentru acordarea de despagubiri, initiata de un solicitant de azil, ca urmare a refuzului de a i se acorda azil: Panjeheighalehei impotriva Danemarcei (dec.)], in pofida unor eventuale consecinte grave asupra vietii private sau de familie sau a perspectivelor de angajare. Inaplicabilitatea se extinde asupra includerii unui resortisant strain in fi sierele sistemului de informatii al Acordului Schengen [Dalea impotriva Frantei (dec.)]. Dreptul la un pa saport  si dreptul la cetatenie nu sunt drepturi cu caracter civil in sensul art. 6 [Smirnov impotriva Rusiei (dec.)]. Cu toate acestea, dreptul unui resortisant strain de a solicita un permis de munca poate intra sub incidenta art. 6, atat in ceea ce prive ste angajatorul, cat  si solicitantul, chiar daca, potrivit dreptului intern, cel din urma nu are calitatea de a solicita permisul, sub rezerva faptului ca, in cauza, exista doar un obstacol procedural care nu are nicio incidenta asupra esentei dreptului (Jurisic  si Collegium Mehrerau impotriva Austriei,
     
     pct. 54-62).
256. In conformitate cu hotararea Vilho Eskelinen  si altii impotriva Finlandei (MC), litigiile privind functionarii publici nu intra sub incidenta art. 6 atunci cand sunt indeplinite cele doua criterii stabilite (supra, pct. 234). Este cazul unui soldat exclus din armata din motive disciplinare, care nu poate contesta decizia de excludere in fata instantelor, intrucat este contestata legatura speciala dintre reclamant  si stat [Sukut impotriva Turciei (dec.)]. Acela si lucru se aplica in cazul unei contestatii privind reintegrarea in functie a unui judecator dupa demisie [Apay impotriva Turciei (dec.)].
257. In cele din urma, drepturile politice, precum dreptul de a candida la alegeri  si de a- si pastra mandatul (Pierre-Bloch impotriva Frantei, pct. 50, pentru un litigiu electoral), dreptul la pensie in calitate de fost deputat [Papon impotriva Frantei (dec.)] sau dreptul unui partid politic de a desfa sura activitati politice [Refah Partisi (Partidul Prosperitatii)  si altii
     
     impotriva Turciei (dec.) in cazul dizolvarii unui partid] nu pot fi considerate drepturi civile cu privire la art. 6 § 1 din Conventie. In mod similar, procedura in cadrul careia unei organizatii neguvernamentale, responsabila cu observarea alegerilor legislative, i-a fost refuzat accesul la documente care nu includeau informatii referitoare la reclamantul insu si nu intra in domeniul de aplicare a art. 6 § 1 [Geraguyn Khorhurd Patgamavorakan Akumb impotriva Armeniei
     
     
     ^(dec
     
     .
     
     ^)]
     
     .

In plus, Curtea a reafirmat recent ca dreptul de a lua in considerare aspecte discutate in  sedinta publica nu are un caracter civil (Mackay  si BBC Scotland impotriva Regatului Unit,

pct. 20-22).

8. Aplicabilitatea art. 6 unei alte proceduri decat cea principala

258. Procedurile preliminare, precum procedura ordonantei pre sedintiale nu se „pronunta”, de regula, cu privire la contestatii privind drepturi sau obligatii cu caracter civil  si nu beneficiaza, prin urmare, in mod normal, de protectia art. 6 [a se vedea, mai ales, Verlagsgruppe News GmbH impotriva Austriei (dec.)  si Libert impotriva Belgiei (dec.)]. Cu toate acestea, Curtea s-a indepartat recent de jurisprudenta sa anterioara, pentru a adopta o noua abordare. In hotararea Micallef impotriva Maltei (MC), pct. 83-86, a stabilit ca aplicabilitatea art. 6 in cazul masurilor provizorii depinde de respectarea anumitor conditii. In primul rand, dreptul respectiv, atat in procedura din actiunea principala, cat  si in actiunea accesorie, trebuie sa aiba „caracter civil”, in sensul Conventiei. In al doilea rand, natura, obiectul  si scopul masurii provizorii, precum  si efectele acesteia asupra dreptului la care face referire trebuie examinate cu atentie. Ori de cate ori o masura provizorie este considerata decisiva pentru a stabili dreptul sau obligatia cu caracter civil in cauza, indiferent de durata pe parcursul careia aceasta a fost in vigoare, art. 6 va fi aplicabil.

Art. 6 este aplicabil unei proceduri provizorii care are acela si obiect cu procedura din actiunea principala pendinte, in cazul in care ordonanta pre sedintiala este executorie de indata  si se pronunta asupra aceluia si drept (RTBF impotriva Belgiei, pct. 64-65).

259. Procedurile penale  si civile consecutive. In cazul in care legislatia interna a unui stat prevede o procedura care consta in doua etape – prima in care instanta se pronunta cu privire la existenta dreptului la despagubire, iar a doua in care stabile ste cuantumul acesteia – este rezonabil, in sensul art. 6 § 1 din Conventie, sa se considere ca dreptul cu caracter civil nu devine „determinat” decat odata cu precizarea sumei respective: a determina un drept inseamna a se pronunta nu doar cu privire la existenta sa, ci  si cu privire la intinderea  si modalitatile sale de exercitare, ceea ce include in mod evident  si valoarea despagubirilor (Torri impotriva Italiei, pct. 19).
260. Executarea deciziilor judecatore sti. Art. 6 § 1 din Conventie se aplica in toate etapele procedurilor judiciare in care se hotara ste asupra „contestatiilor privind drepturi  si obligatii cu caracter civil”, fara sa poata fi excluse etapele ulterioare deciziilor pe fond. Executarea unei sentinte sau decizii, indiferent de gradul de jurisdictie, trebuie a sadar sa fie considerata ca facand parte integranta din „proces”, in sensul art. 6 (Hornsby impotriva Greciei, pct. 40; Romanczyk impotriva Frantei, pct. 53, in ceea ce prive ste executarea unei hotarari care autorizeaza recuperarea unei creante alimentare). Indiferent de aplicabilitatea art. 6 in cazul procedurii initiale, nu este absolut necesar ca titlul executoriu prin care este solutionata o contestatie privind drepturi cu caracter civil sa rezulte dintr-o procedura careia i se aplica art. 6 (Buj impotriva Croatiei, pct. 19). Hotararea de
     exequatur
     a unei decizii de confiscare, pronuntata de o instanta straina, intra in domeniul de aplicare a art. 6 doar sub aspect civil [Saccoccia impotriva Austriei (dec.)].
261. Cereri de redeschidere a procedurii: art. 6 din Conventie nu garanteaza dreptul la redeschiderea unei proceduri  si nu se poate aplica unei proceduri de examinare a unei cereri cu privire la revizuirea unui proces civil (Sablon impotriva Belgiei, pct. 86 – a se distinge de un caz specific: San Leonard Band Club impotriva Maltei, pct. 41). Acest rationament este valabil  si pentru o cerere de revizuire formulata in urma unei hotarari a Curtii finalizate cu o constatare de incalcare [Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) impotriva Elvetiei (nr. 2)
     
     (MC), pct. 24].

Daca procedura este redeschisa, procedura ulterioara cererii de redeschidere sau de revizuire poate privi „drepturi  si obligatii cu caracter civil” [Rizi impotriva Albaniei (dec), pct. 47].

2. Notiunea de „ acuzatie in materie penala”

Art. 6 – Dreptul la un proces echitabil

„1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public  si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta  si impartiala, instituita de lege, care va hotari […] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. […]

2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul: […]”

a) Principii generale

262. Conceptul de „acuzatie in materie penala” are o semnificatie „autonoma”, independenta de clasificarile utilizate de sistemele juridice nationale ale statelor membre (Adolf impotriva Austriei, pct. 30).
263. Conceptul de „acuzatie” trebuie inteles in sensul Conventiei. Astfel, el poate fi definit ca fiind „notificarea oficiala, emanand de la autoritatea competenta, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definitie care depinde, de asemenea, de existenta sau absenta unor „repercusiuni importante asupra situatiei [suspectului]” (a se vedea, de exemplu, Deweer impotriva Belgiei, pct. 42  si 46; Eckle impotriva Germaniei, pct. 73).

Astfel, de exemplu, declaratiile facute de o persoana in timpul unui control rutier au putut avea „repercusiuni importante” asupra situatiei sale, in pofida lipsei unei acuzatii oficiale la adresa sa (Aleksandr Zaichenko impotriva Rusiei, pct. 43). Curtea a statuat, de asemenea, ca o persoana retinuta de politie  si obligata sa depuna juramant inainte de a fi audiata in calitate de martor, facea obiectul unei „acuzatii in materie penala”  si beneficia de dreptul la tacere (Brusco impotriva Frantei, pct. 46-50). Curtea considera ca o persoana dobande ste calitatea de suspect, ceea ce implica garantiile prevazute la art. 6, atunci cand autoritatile au motive plauzibile pentru a suspecta aceasta persoana de implicarea in savar sirea unei fapte penale (ibidem, pct. 47; Bandaletov impotriva Ucrainei, pct. 56  si 61, unde reclamantul a facut declaratii in timpul audierilor in calitate de martor  si unde politia nu l-a considerat suspect decat incepand cu acel moment).

264. In ceea ce prive ste notiunea autonoma de „penal”, Conventia nu se opune orientarii catre „depenalizare” in cadrul statelor contractante. Cu toate acestea, infractiunile incadrate printre infractiunile „reglementare” in urma depenalizarii pot intra sub incidenta notiunii autonome de fapta „penala”. A lasa statelor posibilitatea de a exclude aceste infractiuni ar putea duce la rezultate incompatibile cu obiectul  si scopul Conventiei (Ozturk impotriva
     
     Germaniei, pct. 49).
265. Punctul de plecare pentru evaluarea aplicabilitatii aspectului penal al art. 6 din Conventie se bazeaza pe criteriile prezentate in hotararea Engel  si altii impotriva Tarilor de
     
     Jos (pct. 82-83): (1) incadrarea in dreptul intern; (2) natura infractiunii; (3) gravitatea pedepsei pe care persoana in cauza risca sa o primeasca.
266. Primul criteriu are o pondere relativa  si serve ste doar ca punct de plecare. Ceea ce este decisiv este daca dreptul intern incadreaza sau nu o fapta penala ca infractiune. In lipsa unei astfel de incadrari, Curtea va lua in considerare ceea ce se afla dincolo de clasificarea nationala, examinand realitatea substantiala a procedurii respective.
267. Pentru examinarea celui de-al doilea criteriu, care este considerat ca fiind mai important [Jussila impotriva Finlandei (MC), pct. 38], urmatorii factori pot fi luati in considerare:

• daca norma juridica in cauza se adreseaza exclusiv unui grup specific sau are un

caracter obligatoriu general (Bendenoun impotriva Frantei, pct. 47);

• daca norma juridica are o functie represiva sau disuasiva (ibidem; Ozturk impotriva

Germaniei, pct. 53);

• daca procedura este initiata de o autoritate publica cu atributii legale de executare

[Benham impotriva Regatului Unit

(MC), pct. 56];

• daca o condamnare depinde de constatarea vinovatiei (ibidem);
• in ce maniera au fost clasificate proceduri comparabile in alte state membre ale

Consiliului Europei [Ozturk impotriva Germaniei, pct. 53].

268. Al treilea criteriu este stabilit prin referire la pedeapsa maxima posibila, prevazuta de legislatia aplicabila (Campbell  si Fell impotriva Regatului Unit, pct. 72; Demicoli impotriva
     
     Maltei, pct. 34).
269. Criteriile al doilea  si al treilea, prevazute in hotararea Engel  si altii impotriva Tarilor
     
     de Jos, sunt alternative  si nu neaparat cumulative: pentru ca art. 6 sa fie considerat aplicabil, este suficient ca infractiunea respectiva sa fie considerata, prin natura sa, „penala”, din punctul de vedere al Conventiei, sau ca, prin savar sirea unei infractiuni, o persoana sa fie pasibila de o sanctiune care, prin natura sa  si prin gradul sau de gravitate, apartine, in general, sferei „penale” (Lutz impotriva Germaniei, pct. 55; Ozturk impotriva Germaniei, pct. 54). Faptul ca o infractiune nu este pedepsita cu inchisoarea nu este decisiv in sine, caci lipsa relativa de gravitate a pedepsei nu poate anula caracterul penal intrinsec al infractiunii
     (iibidem;
     Nicoleta Gheorghe impotriva Romaniei, pct. 26).

Cu toate acestea, o abordare cumulativa poate sa fie adoptata atunci cand o analiza distincta a fiecarui criteriu nu permite sa se ajunga la o concluzie clara cu privire la existenta unei acuzatii in materie penala (Bendenoun impotriva Frantei, pct. 47).

270. Utilizand expresiile „
     acuzatie in materie penala
     ’  si „
     acuzat de o infractiune
     ”, cele trei alineate ale art. 6 se refera la situatii identice. Prin urmare, criteriul privind aplicabilitatea art. 6 sub aspect penal este acela si pentru cele trei alineate. De exemplu, pentru a aprecia un capat de cerere intemeiat pe art. 6 § 2 in contextul unei proceduri judiciare, este necesar, inainte de toate, sa se stabileasca daca procedura in litigiu prive ste temeinicia unei acuzatii in materie penala in sensul jurisprudentei Curtii [Allen impotriva Regatului Unit (MC), pct. 95].

2. Aplicarea principiilor generale

1. Proceduri disciplinare

271. Infractiunile la disciplina militara, care presupun trimiterea intr-o unitate disciplinara pentru o perioada de cateva luni, intra sub incidenta aspectului penal al art. 6 din Conventie (Engel  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 85). In schimb, pedepsele militare cu privare de libertate timp de doua zile au fost considerate de o durata prea scurta pentru a intra in sfera „dreptului penal” (ibidem)
     .
272. In ceea ce prive ste procedurile in materie de disciplina profesionala, Curtea a considerat inutil sa se pronunte asupra aplicabilitatii art. 6 sub aspect penal, concluzionand ca procedura intra sub incidenta sferei civile (Albert  si Le Compte impotriva Belgiei, pct. 30; Harabin impotriva Slovaciei, pct. 124). Cu toate acestea, privind procedura disciplinara care a dus la pensionarea din oficiu a unui functionar, Curtea nu i-a recunoscut caracterul „penal” in sensul art. 6, in masura in care autoritatile  si-au mentinut decizia intr-un domeniu pur administrativ [Moullet impotriva Frantei (dec.)]. Curtea a eliminat din aspectul penal al art. 6  si un litigiu privind excluderea din armata a unui militar pentru indisciplina (Sukut impotriva
     
     Turciei (dec.), o procedura disciplinara indreptata impotriva unei anchetatoare din politie  si care a dus la concedierea ei (Nikolova  si Vandova impotriva Bulgariei, pct. 59)  si o procedura disciplinara pentru culpa profesionala a unui judecator de la Curtea Suprema  si care a dus la revocarea din functie (Oleksandr Volkov impotriva Ucrainei, pct. 92-95).
273. Tinand „seama in mod riguros” de conditiile din penitenciar  si de regimul disciplinar special din inchisori, art. 6 se poate aplica infractiunilor la disciplina in penitenciare, avand in vedere natura acuzatiilor, precum  si natura  si gravitatea pedepselor [acuzatia de amenintare cu moartea adresata unui agent de probatiune  si acuzatia de savar sirea a unor acte de violenta impotriva unui gardian al inchisorii, care au avut ca urmare patruzeci de zile de detentie suplimentara, respectiv  sapte zile de detentie, in cauza Ezeh  si Connors impotriva Regatului
     
     Unit (MC), pct. 82; a se vedea,
     a contrario,
     Stitic impotriva Croatiei, pct. 51-63. Cu toate acestea, contenciosul penitenciar ca atare nu intra, in principiu, in sfera aspectului penal al art. 6 § 1 [Boulois impotriva Luxemburgului (MC), pct. 85]. Astfel, de exemplu, plasarea unui detinut intr-un sector cu un nivel ridicat de supraveghere nu vizeaza temeinicia unei acuzatii in materie penala; accesul la o instanta pentru contestarea unei astfel de masuri  si restrictiile care ar putea-o insoti trebuie analizate din perspectiva civila a art. 6 § 1 [Enea impotriva
     
     Italiei (MC), pct. 98].
274. Masurile dispuse de o instanta in temeiul normelor care sanctioneaza comportamentele neadecvate in cursul  sedintei de judecata (sfidarea instantei) sunt considerate ca nefacand parte din sfera de aplicare a art. 6, deoarece seamana mai degraba cu exercitarea competentelor disciplinare (Ravnsborg impotriva Suediei, pct. 34; Putz impotriva
     
     Austriei, pct. 33-37). Cu toate acestea, natura infractiunii  si severitatea pedepsei pot duce la aplicarea art. 6 in cazul unei condamnari pentru sfidarea instantei de judecata, clasificata de dreptul intern in clasa condamnarilor penale [Kyprianou impotriva Ciprului (MC), pct. 61-64, unde era prevazuta o pedeapsa de 5 zile de inchisoare] sau in clasa contraventiilor (Zaicevs
     
     impotriva Letoniei, pct. 31-36, unde era prevazuta o pedeapsa de 3 zile inchisoare contraventi onala).
275. In ceea ce prive ste violarea secretului anchetei, trebuie facuta o distinctie intre, pe de o parte, persoanele care, de principiu, sunt obligate sa respecte secretul anchetei, precum judecatorii, avocatii  si toate persoanele puternic implicate in functionarea sistemului judiciar  si, pe de alta parte, partile care nu intra in sfera disciplinara a acestui sistem (Weber impotriva
     
     Elvetiei, pct. 33-34).
276. In ceea ce prive ste ultrajul adus Parlamentului, Curtea a stabilit o distinctie intre competentele unui organ legislativ de a adopta propriile proceduri in materie de atingeri aduse privilegiilor membrilor sai, pe de o parte,  si competenta extinsa de a sanctiona tertii pentru acte comise in afara Parlamentului, pe de alta parte. Cele dintai pot fi considerate competente disciplinare prin natura lor, in timp ce Curtea le considera pe cele din urma ca fiind competente de natura penala, tinand seama de aplicarea generala  si de severitatea pedepsei eventuale care putea fi aplicata (pedeapsa cu inchisoarea pe o durata de pana la 60 de zile, precum  si o amenda, in cauza Demicoli impotriva Maltei, pct. 32).

2. Procedurile administrative, fiscale, vamale  si in materie de dreptul

concurentei

277. Urmatoarele contraventii pot intra sub incidenta aspectului penal al art. 6:

• contraventii privind circulatia rutiera, pedepsite cu amenda, restrictii privind permisul de conducere, precum aplicarea unor puncte de penalizare sau suspendarea sau anularea permisului de conducere (Lutz impotriva Germaniei, pct. 182; Schmautzer impotriva
  
  Austriei; Malige impotriva Frantei);
•  contraventii pentru litigii de vecinatate (Lauko impotriva Slovaciei; Nicoleta Gheorghe impotriva Romaniei, pct. 25-26);
• contraventii in domeniul muncii  si ocrotirii sociale (nedeclararea angajarii, in ciuda amenzii reduse prevazute, Huseyin Turan impotriva Turciei, pct. 18-21);
• distribuirea de documente care instiga la ura rasiala, fapta pedepsita cu amenda contraventionala  si confiscarea publicatiei in cauza (Balsyte-Lideikiene impotriva
  
  Lituaniei, pct. 61).

278. S-a considerat ca art. 6 este aplicabil procedurilor privind majorarilor impozitului, pe baza urmatoarelor elemente: (1) legea prin care se stabileau pedepsele se aplica tuturor cetatenilor in calitatea lor de contribuabili; (2) majorarea nu reprezenta o reparatie pecuniara a prejudiciului cauzat, ci urmarea in principal aplicarea unei pedepse pentru a impiedica repetarea infractiunii; (3) aceasta a fost impusa in temeiul unei norme generale al carei scop este, in acela si timp, disuasiv  si represiv; (4) majorarea era considerabila (Bendenoun
     
     impotriva Frantei).

Natura penala a infractiunii poate fi suficienta pentru ca art. 6 sa fie aplicabil, in ciuda valorii scazute a majorarii impozitului [10% din datoria fiscala recuperata Jussila impotriva

Finlandei (MC), pct. 38]. Majorarile de impozit aplicabile unui grup restrans de persoane care practica o activitate economica specifica pot tine  si de legislatia penala in sensul autonom pe care il are aceasta notiune in art. 6 § 1, daca au ca scop adaptarea la circumstante specifice a obligatiei generale de a plati impozite  si alte contributii datorate in urma practicarii unor activitati economice (Steininger impotriva Austriei, pct. 33-38).

279. Cu toate acestea, art. 6 nu se aplica nici procedurilor care vizau „doar” o rectificare fiscala, nici procedurilor referitoare la penalitatile de intarziere, in masura in care acestea au ca unic scop repararea prejudiciului suferit de autoritatile fiscale mai degraba decat impiedicarea repetarii infractiunii [Mieg de Boofzheim impotriva Frantei (dec.)].
280. Art. 6, in latura sa penala, a fost considerat aplicabil in dreptul vamal (Salabiaku
     
     impotriva Frantei, pct. 24), amenzilor aplicate de o instanta competenta in domeniul financiar (Guisset impotriva Frantei, pct. 59)  si anumitor autoritati administrative care au atributii in domeniul dreptului economic, financiar  si al concurentei [Lilly France S.A. impotriva Frantei
     
     (dec.), Dubus S.A. impotriva Frantei, pct. 35-38; A. Menarini Diagnostics S.r.l. impotriva
     
     Italiei, pct. 38-44].

3. Probleme politice

281. Curtea a hotarat ca art. 6 nu se aplica sub aspect penal unor proceduri cu privire la sanctiuni electorale [Pierre-Bloch impotriva Frantei, pct. 53-60), dizolvarii partidelor politice (Refah Partisi (Partidul Prosperitatii)  si altii impotriva Turciei (dec.)], comisiilor de ancheta parlamentara (Montera impotriva Italiei (dec.)]  si procedurilor de
     impeachment
     care il vizeaza pe pre sedintele unui stat pentru incalcarea vadita a Constitutiei [Paksas impotriva Lituaniei
     
     (MC), pct. 66-67].
282. In ceea ce prive ste procedura de lustratie, Curtea a concluzionat recent ca predominanta aspectelor cu conotatii penale (natura infractiunii, respectiv falsa declaratie de lustratie,  si natura  si gravitatea pedepsei, respectiv interdictia de exercitare a anumitor profesii pentru o perioada lunga) poate plasa aceste proceduri sub incidenta aspectului penal al art. 6 din Conventie [Matyjek impotriva Poloniei (dec.); a se vedea,
     a contrario,
     Sidabras  si
     
     Dziautas impotriva Lituaniei (dec.)].

4. Expulzare  si extradare

283. Procedurile legate de expulzarea strainilor nu intra sub incidenta aspectului penal al art. 6, in ciuda faptului ca acestea pot fi initiate in cadrul unor proceduri penale [Maaouia
     
     impotriva Frantei (MC), pct. 39]. Aceea si abordare exclusiva se aplica procedurilor de extradare [Penafiel Salgado impotriva Spaniei (dec.)] sau procedurilor privind mandatul de arestare european (Monedero Angora impotriva Spaniei (dec.)].
284. Dar, din contra, inlocuirea pedepsei cu inchisoarea cu expulzarea  si interdictia de a reintra pe un teritoriu timp de 10 ani trebuie analizata ca o pedeapsa cu acela si titlu precum cea stabilita la momentul condamnarii initiale (Gurguchiani impotriva Spaniei, pct. 40  si 4748).

V. Diferitele etape ale procedurilor penale, procedurile conexe  si

caile de atac ulterioare

285. Masurile luate pentru a impiedica tulburarile sau faptele penale nu intra sub incidenta garantiilor art. 6 [o supraveghere speciala a politiei: Raimondo impotriva Italiei, pct. 43; avertismentul acordat de politie unui minor care a comis atentate la pudoare asupra unor fete din  scoala sa: R. impotriva Regatului Unit (dec.)].
286. In principiu, art. 6 § 1 nu se aplica sub aspect penal in procedurile de solicitare de asistenta juridica (Gutfreund impotriva Frantei, pct. 36-37).
287. In ceea ce prive ste faza prealabila a procesului (ancheta, instrumentarea cazului), Curtea considera procedurile penale ca un intreg. In consecinta, anumite conditii impuse de art. 6, precum termenul rezonabil sau dreptul la aparare, pot fi, de asemenea, relevante la acest stadiu al procedurii, in masura in care echitatea procesului poate fi grav incalcata prin nerespectarea initiala a acestor conditii impuse (Imbrioscia impotriva Elvetiei, pct. 36). De exemplu, art. 6 § 1 cere, ca regula generala, accesul la un avocat sa fie acordat de la primul interogatoriu al unui suspect de catre politie, cu exceptia cazului in care, avand in vedere imprejurarile specifice ale cauzei, exista motive imperioase pentru a restrange acest drept (Salduz impotriva Turciei, pct. 55; a se vedea  si Dayanan impotriva Turciei, pct. 31-32).
288. Daca judecatorul de instructie nu trebuie sa se pronunte cu privire la temeinicia unei „acuzatii in materie penala”, actele pe care le indepline ste au o influenta directa asupra desfa surarii  si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis. Prin urmare, art. 6 § 1 poate fi considerat aplicabil cercetarii judecatore sti desfa surate de un judecator de instructie, chiar daca e posibil ca anumite garantii procedurale prevazute de art. 6 § 1 sa nu se aplice (Vera Fernandez-Huidobro impotriva Spaniei, pct. 108-114, cu privire la aplicabilitatea cerintei de impartialitate unui judecator de instructie).
289. Art. 6 § 1 se aplica pe tot parcursul procedurii in vederea stabilirii temeiniciei oricarei „acuzatii in materie penala”, inclusiv in faza de individualizare a pedepsei (de exemplu, procedurile de confiscare care permit instantelor nationale sa stabileasca cuantumul la care trebuia fixata decizia de confiscare, in cauza Phillips impotriva Regatului Unit, pct. 39). Art. 6 este aplicabil sub aspect penal  si in cazul unui proces in urma caruia se dispune demolarea unei case construite fara autorizatie, masura putand fi considerata o „sanctiune” (Hamer
     
     impotriva Belgiei, pct. 60). Totu si, acesta nu se aplica unei proceduri care are ca obiect modificarea condamnarii initiale cu noul Cod penal mai favorabil (Nourmagomedov
     
     impotriva Rusiei, pct. 50).
290. Procedurile privind executarea pedepselor, precum procedura solicitarii amnistiei [Montcornet de Caumont impotriva Frantei (dec.)], procedura de liberare conditionata [Aldrian impotriva Austriei (dec.); a se vedea  si Macedo da Costa impotriva Luxemburgului
     
     (dec.)], procedurile de transfer in temeiul Conventiei privind transferul persoanelor condamnate (Szabo impotriva Suediei (dec.); dar a se vedea,
     a contrario,
     Buijen impotriva
     
     Germaniei, pct. 40-45, avand in vedere circumstantele specifice ale cauzei) sau procedura de
     exequatur
     privind o decizie de confiscare pronuntata de o instanta straina [Saccoccia
     
     impotriva Austriei (dec.)] nu intra sub incidenta sferei penale de aplicare a art. 6.
291. In principiu, masurile de confiscare care aduc atingere drepturilor de proprietate ale unor terti, in absenta oricarei amenintari de initiere a unor proceduri penale indreptate impotriva acestora din urma, nu sunt echivalente cu „stabilirea temeiniciei unei acuzatii in materie penala” (sechestrarea unui avion, Air Canada impotriva Regatului Unit, pct. 54; confiscarea unor monezi de aur, AGOSI impotriva Regatului Unit, pct. 65-66). In schimb, astfel de masuri intra in sfera aspectului civil al art. 6 (Silickiene impotriva Lituaniei, pct. 45

46. .

292. Garantiile art. 6 se aplica, in principiu, recursului in casatie [Meftah  si altii impotriva
     
     Frantei (MC), pct. 40]  si procedurilor constitutionale [Gast  si Popp impotriva Germaniei, pct. 65-66; Caldas Ramirez de Arrellano impotriva Spaniei (dec.)] atunci cand aceste instante reprezinta o etapa ulterioara a procedurii penale corespunzatoare  si cand rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate.
293. Art. 6 nu se aplica unei proceduri care vizeaza redeschiderea unei proceduri, deoarece persoana care cere o astfel de redeschidere, odata ce condamnarea sa dobande ste autoritatea de lucru judecat, nu este „acuzata de o infractiune” in sensul respectivului articol [Fischer
     
     impotriva Austriei (dec.)]. Doar noile proceduri, dupa autorizarea redeschiderii procedurii, pot fi considerate ca vizand stabilirea temeiniciei unei acuzatii in materie penala (Loffler
     
     impotriva Austriei, pct. 18-19). In acela si sens, art. 6 nu se aplica unei cereri de redeschidere a procedurii penale, ca urmare a constatarii unei incalcari de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului [Ocalan impotriva Turciei (dec.)]. Cu toate acestea, procedurile de revizuire care duc la o modificare a unei decizii pronuntate in ultima instanta intra sub incidenta aspectului penal al art. 6 (Vaniane impotriva Rusiei, pct. 58).
294. In sfar sit, art. 6 § 2 din Conventie (prezumtia de nevinovatie), se poate aplica unei actiuni intentate dupa incheierea unei proceduri penale. In cazul in care a existat o acuzatie penala, iar procedura penala s-a solutionat prin achitare, persoana care a facut obiectul acestei urmariri este considerata nevinovata in fata legii  si trebuie tratata ca atare. Prin urmare, prezumtia de nevinovatie persista dupa incheierea procedurii penale, ceea ce permite respectarea nevinovatiei partii interesate in raport cu orice acuzatie al carei temei nu a fost dovedit [Allen impotriva Regatului Unit (MC), pct. 103]. Cu toate acestea pentru a stabili daca art. 6 § 2 este aplicabil procedurii ulterioare, reclamantul trebuie sa demonstreze existenta unei legaturi intre procedura penala incheiata  si actiunea ulterioara [ibidem, pct. 104]. O astfel de legatura poate fi prezenta de pilda, atunci cand actiunea ulterioara necesita examinarea rezultatului procedurii penale,  si mai ales, atunci cand obliga instanta in cauza sa analizeze sentinta penala, sa examineze sau sa evalueze elementele probatorii depuse la dosarul penal, sa formuleze aprecieri cu privire la participarea reclamantului la un eveniment sau la un ansamblu de evenimente care au dus la acuzare sau sa formuleze comentarii cu privire la indicatiile care continua sa indice o eventuala vinovatie a persoanei in cauza (ibidem)
     .
     Conform acestei abordari, Curtea a stabilit ca art. 6 § 2 era aplicabil unei actiuni in despagubire pentru eroare judiciara [ibidem, pct. 106-108; a se vedea  si la pct. 98 din aceasta hotarare alte exemple de cauze in care Curtea a statuat asupra aplicabilitatii art. 6 § 2].

3. Relatia cu alte articole din Conventie sau din Protocoalele sale

295. Art. 5 § 1 lit. c) permite in mod exclusiv lipsirea de libertate dispusa in cadrul unei proceduri penale. Acest lucru reiese din formularea articolului, care trebuie citita coroborat, pe de o parte, cu lit. a)  si, pe de alta parte, cu alineatul 3, cu care formeaza un intreg (Ciulla
     
     impotriva Italiei, pct. 38). In consecinta, notiunea de „acuzatie in materie penala” este, de asemenea, relevanta pentru aplicabilitatea garantiilor de la art. 5 § 1 lit. a)  si c)  si 3 (a se vedea, de exemplu, Steel  si altii impotriva Regatului Unit, pct. 49). Rezulta ca procedurile privind detentia, doar pentru unul dintre motivele de la celelalte alineate ale art. 5 § 1, precum detentia unui alienat (lit. e) nu intra in sfera de aplicare a art. 6, sub aspect penal (Aerts
     
     impotriva Belgiei, pct. 59).
296. Chiar daca exista o legatura stransa intre art. 5 § 4  si art. 6 § 1 in domeniul procedurilor penale, trebuie retinut faptul ca cele doua articole urmaresc scopuri diferite  si, prin urmare, aspectul penal al art. 6 nu se aplica procedurilor de control al legalitatii detentiei, care intra sub incidenta sferei de aplicare a art. 5 § 4, care este o
     lex specialis
     in raport cu art. 6 (Reinprecht impotriva Austriei, pct. 36, 39, 48  si 55).
297. Notiunea de „pedeapsa” in temeiul art. 7 din Conventie are, de asemenea, o sfera de aplicare autonoma [Welch impotriva Regatului Unit, pct. 27; Del Rio Prada impotriva Spaniei
     
     (MC), pct. 81-90]. Curtea considera ca punctul de plecare pentru orice apreciere a existentei unei „pedepse” consta in a determina daca masura in cauza a fost dispusa in urma unei condamnari pentru savar sirea unei „infractiuni”. In aceasta privinta, trebuie adoptat triplul criteriu stabilit in cauza
     Engel  si altii
     [Brown impotriva Regatului Unit (dec.)].
298. In sfar sit, notiunile de „infractiune”  si de „pedeapsa” pot fi, de asemenea, relevante pentru aplicabilitatea art. 2  si art. 4 din Protocolul nr. 7 [Grecu impotriva Romaniei, pct. 81; Serguei Zolotoukhine impotriva Rusiei (MC), pct. 52-57].

3. Art. 8 – Dreptul la respectarea vietii private  si de familie

   Notiunile de „ viata privata”  si de „viata de familie ”

a) Sfera de aplicare a art. 8

299. Chiar daca art. 8 incearca sa protejeze patru domenii ale autonomiei unei persoane – viata sa privata, viata sa de familie, domiciliul  si corespondenta sa -, aceste domenii nu se exclud reciproc, iar o masura poate constitui o ingerinta atat in viata privata, cat  si in viata de familie (Mente s  si altii impotriva Turciei, pct. 73; Stjerna impotriva Finlandei, pct. 37; Lapez
     
     Ostra impotriva Spaniei, pct. 51; Burghartz impotriva Elvetiei, pct. 24; Ploski impotriva
     
     Poloniei, pct. 32).

2. Sfera „vietii private”

300. Nu exista o definitie exhaustiva a notiunii de viata privata (Niemietz impotriva
     
     Germaniei, pct. 29), dar este o notiune vasta (Peck impotriva Regatului Unit, pct. 57; Pretty
     
     impotriva Regatului Unit, pct. 61), iar cauzele care pun aceasta notiune in joc se impart in 3 categorii: i. cele care privesc integritatea fizica, morala sau psihica a persoanei; ii. cele care privesc intimitatea vietii private  si iii. cele care privesc identitatea persoanei. Iata exemple de cauze care apartin acestor trei categorii:

1. Integritate fizica, morala sau psihica

301. Aceasta notiune cuprinde elementele urmatoare:

• integritatea fizica, psihica sau morala a unei persoane (X si Y impotriva Tarilor de Jos,
  
  pct. 22), inclusiv tratamentul medical  si examenele psihiatrice (Glass impotriva Regatului
  
  Unit, pct. 70-72; Ximpotriva Finlandei, pct. 214; Y.F. impotriva Turciei, pct. 33, cu privire la un examen ginecologic fortat; Matter impotriva Slovaciei, pct. 64; Worwa impotriva
  
  Poloniei, pct. 80)  si sterilizarea fortata (V.C. impotriva Slovaciei, pct. 154), considerata, de asemenea, din perspectiva vietii familiale;
• sanatatea mentala (Bensaid impotriva Regatului Unit, pct. 47);
• tratamentele care nu ating o gravitate suficienta pentru a intra sub incidenta art. 3, dar care au suficiente efecte daunatoare asupra integritatii fizice  si morale (Costello-Roberts
  
  impotriva Regatului Unit, pct. 36). Cu privire la conditiile de detentie care nu ating gravitatea ceruta de art. 3, a se vedea Raninen impotriva Finlandei, pct. 63; cu privire la imposibilitatea ca un detinut sa aiba acces la televizor in timpul lipsirii sale de libertate, ceea ce poate avea o incidenta asupra vietii private, a se vedea Laduna impotriva Slovaciei, pct. 54;
• integritatea fizica a femeilor gravide, in domeniul avorturilor (Tysiqc impotriva
  
  Poloniei, pct. 107  si 110; A, B  si C impotriva Irlandei (MC), pct. 244-246; R.R. impotriva
  
  Poloniei, pct. 181)  si al na sterii la domiciliu (Ternovszky impotriva Ungariei, pct. 22), precum  si diagnosticul preimplantator, atunci cand procrearea asistata medical  si avortul din motive medicale sunt autorizate (Costa  si Pavan impotriva Italiei);
• interzicerea avortului atunci cand acesta este solicitat pentru interesul de a pastra sanatatea  si/sau bunastarea persoanei, de si art. 8 nu poate fi interpretat ca o norma ce confera un drept la avort [A., B.  si C. impotriva Irlandei (MC), pct. 214  si 216); a se vedea

 si P.  si S. impotriva Poloniei, pct. 96, 99  si 111-112, unde autoritatile medicale nu au autorizat un avort legal in termen  si fara restrictii unei minore care a ramas gravida in urma unui viol  si au divulgat informatii cu privire la situatia sa];

• integritatea fizica  si psihica a victimelor violentei domestice (Hajduova impotriva
  
  Slovaciei, pct. 46);
• integritatea fizica a unei persoane atacate de o haita de caini vagabonzi (Georgel  si
  
  Georgeta Stoicescu impotriva Romaniei, pct. 62);
• obligatia pozitiva care deriva pentru stat din art. 8 de a proteja integritatea fizica a individului se poate extinde asupra unor aspecte cu privire la caracterul efectiv al unei anchete penale (C.A.S.  si C.S. impotriva Romaniei, pct. 72);
• integritatea fizica a unui copil, victima a violentei la  scoala, poate intra in sfera de aplicare a art. 8; cu toate acestea, acuzatiile de violenta trebuie sa fie precise  si detaliate cu privire la locul, momentul  si natura actelor denuntate (Duraevic impotriva Croatiei, pct. 118);
• identitatea sexuala (B. impotriva Frantei, pct. 43-63), inclusiv dreptul la recunoa sterea juridica a transsexualilor operati [Christine Goodwin impotriva Regatului Unit (MC), pct. 77];
• orientarea sexuala (Dudgeon impotriva Regatului Unit, pct. 41);
•  viata sexuala
  (ibidem; Laskey, Jaggard  si Brown impotriva Regatului Unit,
  pct. 36;

1. D.T. impotriva Regatului Unit, pct. 21-26; Mosley impotriva Regatului Unit, pct. 71);

• dreptul la respectarea deciziei de a deveni sau nu parinte, in sensul genetic al termenului [Evans impotriva Regatului Unit (MC), pct. 71], inclusiv dreptul de a alege circumstantele in care sa devina parinte (Ternovszky impotriva Ungariei, pct. 22, privind o na stere la domiciliu). In schimb, Curtea a lasat deschisa clarificarea aspectului daca dreptul de a adopta intra sau nu in sfera de aplicare a art. 8, considerat izolat, recunoscand faptul ca dreptul unei persoane celibatare de a solicita autorizarea in vederea adoptiei in conformitate cu legislatia nationala intra „sub imperiul” art. 8 [E.B. impotriva Frantei
  
  (MC), pct. 46  si 49; a se vedea  si, in ceea ce prive ste procedura de acces la adoptie, Schwizgebel impotriva Elvetiei, pct. 73]. Conventia nu garanteaza unei persoane care a adoptat un copil dreptul de a pune punct adoptiei [Gotia impotriva Romaniei (dec.)];
•  activitatile profesionale sau comerciale [Niemietz impotriva Germaniei, pct. 29; Halford impotriva Regatului Unit, pct. 44; Ozpinar impotriva Turciei, pct. 46; Oleksandr
  
  Volkov impotriva Ucrainei, pct. 165-167; Michaud impotriva Frantei, pct. 91; precum  si Gillberg impotriva Suediei (MC), pct. 74, in care Marea Camera a constatat ca respectiva condamnare a reclamantului pentru abuz in serviciu ca urmare a nerespectarii obligatiilor impuse de functia sa nu intra in sfera de aplicare a art. 8];
• restrictiile privind accesul la unele profesii sau la un loc de munca (Sidabras  si
  
  Dziautas impotriva Lituaniei, pct. 47-50; Bigaeva impotriva Greciei, pct. 22-25);
• anumite drepturi ale persoanelor cu handicap: art. 8 a fost considerat aplicabil obligatiei unei persoane declarate inapte de a plati taxa de scutire de stagiul militar (Glor
  
  impotriva Elvetiei, pct. 54), dar nu  si dreptului unei persoane cu dizabilitati de a avea acces la plaja  si la mare in timpul vacantelor sale (Botta impotriva Italiei, pct. 35). A se vedea  si Zehnalova  si Zehnal impotriva Republicii Cehe (dec.) cu privire la lipsa de acces a persoanelor cu dizabilitati la cladirile publice, in lipsa unor probe suficiente in legatura cu aducerea unui prejudiciu grav la dezvoltarea personala sau la capacitatea de a intra in contact cu ceilalti; Malka impotriva Poloniei (dec.), unde Curtea nu exclus ca lipsa instalatiilor adecvate sa implice prevederile art. 8;
• probleme privind inmormantarea membrilor de familie unde se aplica, de asemenea, art. 8, uneori fara ca instanta sa precizeze daca ingerinta se raporteaza la notiunea de viata privata sau la cea de viata de familie: intarzierea excesiva, din partea autoritatilor, de restituire a cadavrului unui copil in urma unei autopsii (Pannullo  si Forte
  
  impotriva Frantei, pct. 36); refuzul de a autoriza transferul urnei continand cenu sa sotului reclamantei (Elli Poluhas Dodsbo impotriva Suediei, pct. 24); dreptul mamei de a asista la ingroparea copilului sau, mort la na stere, insotita eventual de o ceremonie,  si ca rama sitele acestuia sa fie transportate intr-un vehicul corespunzator (Hadri-Vionnet impotriva
  
  Elvetiei, pct. 52)  si decizia de a nu inapoia familiei cadavrele (Maskhadova  si altii
  
  impotriva Rusiei, pct. 208-212; Sabanchiyeva  si altii impotriva Rusiei;
• lipsa unei dispozitii legale clare care sa prevada ca filmarea pe ascuns a unui copil dezbracat este o infractiune, de si statul are obligatia pozitiva de a veghea la existenta unor norme penale eficiente [Soderman impotriva Suediei (MC), pct. 117];
• obligatia de a se asigura ca reclamantii sa primeasca informatiile indispensabile care le permit sa evalueze riscul pentru sanatatea  si viata lor (Vilnes  si altii impotriva
  
  Norvegiei)
  .

2. Intimitatea vietii private

302. Aceasta notiune cuprinde elementele urmatoare:

• dreptul la imagine  si la protejarea fotografiilor unei persoane [Von Hannover impotriva Germaniei, pct. 50-53; Sciacca impotriva Italiei, pct. 29; Reklos  si Davourlis impotriva Greciei, pct. 40; Von Hannover impotriva Germaniei (nr. 2) (MC), pct. 95-99];
•  protejarea reputatiei (Chauvy  si altii impotriva Frantei, pct. 70; Pfeifer impotriva
  
  Austriei, pct. 35; Petrina impotriva Romaniei, pct. 28; Polanco Torres  si Movilla Polanco
  
  impotriva Spaniei, pct. 40),  si a onoarei (A. impotriva Norvegiei, pct. 64). A se vedea Putistin impotriva Ucrainei, unde Curtea a considerat ca reputatia unui membru decedat din familia reclamantului putea, in anumite circumstante, sa aiba o incidenta asupra vietii private  si a identitatii acestuia din urma, cu conditia sa existe o legatura suficient de stransa intre persoana afectata  si reputatia generala a familiei sale. In schimb, nu poate fi invocat art. 8 pentru a se plange de o atingere la reputatie, care rezulta in mod vizibil chiar din actiunile persoanei respective [a se vedea, printre altele, Sidabras  si Dziautas impotriva
  
  Lituaniei, pct. 49; Mikolajova impotriva Slovaciei, pct. 57; Gillberg impotriva Suediei
  
  (MC), pct. 67];
• protejarea datelor cu caracter personal sau public (de exemplu, informatii referitoare la activitatile politice ale unei persoane) obtinute  si pastrate de serviciile de securitate sau alte servicii ale statului (Rotaru impotriva Romaniei (MC), pct. 43-44; Amann impotriva
  
  Elvetiei (MC), pct. 65-67; Leander impotriva Suediei, pct. 48); in ceea ce prive ste profiluri ADN, mostre celulare  si amprente digitale, a se vedea S.  si Marper impotriva Regatului
  
  Unit (MC), pct. 68-86, fara sa includa  si prelevarea  si pastrarea profilurilor ADN a unor delicventi condamnati in vederea eventualei lor utilizari intr-o viitoare procedura penala [Peruzzo  si Martens impotriva Germaniei (dec.), pct. 42  si 49]; in ceea ce prive ste inscrierea intr-o baza de date nationala a autorilor de infractiuni sexuale, a se vedea Gardel
  
  impotriva Frantei, pct. 58, iar pentru lipsa de garantii impotriva prelevarii, pastrarii  si  stergerii amprentelor digitale ale persoanelor suspectate de savar sirea unor infractiuni, dar necondamnate, a se vedea M.K. impotriva Frantei, pct. 26;
• informatii referitoare la sanatatea unei persoane (de exemplu, informatiile referitoare la infectarea cu virusul HIV: Z impotriva Finlandei, pct. 71; C.C. impotriva Spaniei, pct. 33; sau referitoare la capacitatea sa reproductiva: K.H.  si altii impotriva Slovaciei, pct. 44)  si informatiile privind riscurile pentru sanatate (McGinley  si Egan impotriva Regatului
  
  Unit,
  pct. 97;
  Guerra  si altii impotriva Italiei,
  pct. 60);
• supravegherea comunicatiilor  si a convorbirilor telefonice Halford impotriva
  
  Regatului Unit, pct. 44; Weber  si Saravia impotriva Germaniei (dec.), pct. 76-79], dar nu neaparat folosirea de agenti sub acoperire (Ludi impotriva Elvetiei, pct. 40); detinerea de informatii obtinute prin supraveghere secreta: incalcare (Asociatia 21 decembrie 1989  si
  
  altii impotriva Romaniei, pct. 115);
• supravegherea video a locurilor publice atunci cand datele vizuale sunt inregistrate, pastrate  si fac obiectul unei dezvaluiri publice (Peck impotriva Regatului Unit, pct. 57-63);
• supravegherea prin GPS a unei persoane  si procesarea  si utilizarea informatiilor astfel obtinute (Uzun impotriva Germaniei, pct. 52);
• supravegherea video a unei angajate de catre angajatorul sau Kopke impotriva
  
  Germaniei (dec.), cu privire la o casiera a unui supermarket suspectata de furt];
• inscrierea pe o lista a politiei  si supravegherea de catre aceasta a unei persoane pentru ca face parte dintr-o organizatie de aparare a drepturilor omului (Shimovolos
  
  impotriva Rusiei, pct. 66).

3. Identitatea  si autonomia persoanei

303. Aceasta notiune cuprinde elementele urmatoare:

• dreptul la dezvoltare personala  si la autonomie personala (Pretty impotriva Regatului
  
  Uniti, pct. 61  si 67, referitor la alegerea unei persoane de a evita un final de viata neonorabil  si stresant, conform opiniei persoanei respective), care nu acopera, totu si, orice activitate publica pe care o persoana intentioneaza sa o realizeze impreuna cu alte persoane de exemplu, vanatoarea de animale salbatice cu ajutorul unei haite de caini de vanatoare Friend  si altii impotriva Regatului Unit (dec.), pct. 40-43]. De si art. 8 garanteaza unei persoane o sfera in care sa poata urmari liber dezvoltarea  si implinirea personalitatii sale (Bruggemann  si Scheuten impotriva Germaniei, decizia Comisiei), acesta nu se limiteaza la masurile care afecteaza o persoana la domiciliul acesteia sau in locuri private: exista o zona de interactiune intre individ  si tert care, chiar  si intr-un context public, poate intra sub incidenta „vietii private” (P.G.  si J.H. impotriva Regatului Unit, pct. 56-57);
• dreptul individului de a decide in ce fel  si in ce moment trebuie sa ia sfar sit existenta sa, cu conditia sa aiba capacitatea de a- si formula liber vointa in acest sens  si de a actiona in consecinta (Haas impotriva Elvetiei, pct. 51; Koch impotriva Germaniei, pct. 54, unde Curtea a stabilit ca art. 8 putea implica dreptul la control judiciar chiar  si intr-o cauza unde stabilirea aspectului dreptului material in cauza ramanea deschisa);
• capatul de cerere al reclamantilor conform caruia reglementarea le-a limitat capacitatea de a alege, impreuna cu medicii lor, tratamentele pe care le puteau urma pentru a- si prelungi viata (Hristozov  si altii impotriva Bulgariei, pct. 116);
• dreptul unui individ de a obtine informatii pentru a afla originea sa  si identitatea parintilor Mikulic impotriva Croatiei, pct. 53; Odievre impotriva Frantei (MC), pct. 29]; cu privire la retinerea documentelor necesare probarii identitatii persoanei, a se vedea Smirnova impotriva Rusiei, pct. 95-97;
• imposibilitatea pentru un copil abandonat la na stere de a cere fie acces la informatii despre originile sale, altele decat cele de identificare, fie divulgarea identitatii mamei sale (Godelli impotriva Italiei, pct. 58);
• starea civila ca parte integranta a identitatii personale  si sociale a persoanei (Dadouch
  
  impotriva Maltei, pct. 48);

• determinarea prevederilor legale care guverneaza relatiile tatalui cu copilul sau prezumtiv [pentru o procedura de tagaduire a paternitatii, a se vedea Rasmussen impotriva
  
  Danemarcei, pct. 33; Yildirim impotriva Austriei (dec.); Kruskovic impotriva Croatiei, pct. 20; Ahrens impotriva Germaniei, pct. 60];
• identitatea etnica [S.  si Marper impotriva Regatului Unit (MC), pct. 66; Ciubotaru
  
  impotriva Moldovei, pct. 53]  si dreptul membrilor unei minoritati nationale de a- si pastra identitatea  si a duce o viata privata  si de familie conforma acestei traditii [Chapman
  
  impotriva Regatului Unit (MC), pct. 73]; in special, incepand cu un anumit grad, orice stereotip negativ privitor la un grup poate actiona asupra simtului de identitate al acelui grup, precum  si asupra sentimentelor de stima de sine al membrilor sai  si de aceea poate fi considerat ca aducand atingere la viata personala a membrilor grupului [Aksu impotriva
  
  Turciei (MC), pct. 58-61];
• informatiile privind convingerile religioase  si filosofice personale [Folger0  si altii
  
  impotriva Norvegiei (MC), pct. 98];
• dreptul de a stabili  si intretine relatii cu semenii sai  si cu lumea exterioara (Niemietz
  
  impotriva Germaniei, pct. 29);
• interpelarea  si perchezitia corporala a unei persoane intr-un loc public (Gillan  si
  
  Quinton impotriva Regatului Unit, pct. 61- 65);
• perchezitii  si confiscari
  (McLeod impotriva Regatului Unit,
  pct. 36; Funke impotriva Frantei, pct. 48);
• legaturile sociale intre imigrantii stabiliti  si comunitatea in care traiesc, independent de existenta sau absenta unei „vieti de familie” [Uner impotriva Tarilor de Jos (MC), pct. 59;

1. A. impotriva Regatului Unit, pct. 49];

• interdictia pentru reclamant de a intra in Elvetia  si de a tranzita acest stat, pentru motivul ca numele lui a fost inscris pe lista anexata la ordonanta federala cu privire la talibani [Nada impotriva Elvetiei (MC), pct. 163-166];
• atingerile grave aduse mediului care pot afecta bunastarea unei persoane  si sa o priveze de folosinta domiciliului sau astfel incat sa afecteze viata sa privata  si de familie (Lopez Ostra impotriva Spaniei, pct. 51; Tatar impotriva Romaniei, pct. 97), inclusiv mirosul insuportabil provenit din descarcarea de gunoaie in vecinatatea unui penitenciar, care afecteaza celula unui detinut, considerata ca unic „spatiu de viata” al acestuia pentru multi ani (Brandu se impotriva Romaniei, pct. 64-67), nerespectarea continua a obligatiei autoritatilor de a veghea la colectarea, tratarea  si eliminarea de seurilor (Di Sarno  si altii
  
  impotriva Italiei, pct. 112); poluarea sonora (Dees impotriva Ungariei, pct. 21-24, cu referire la zgomotul cauzat de traficul rutier; Mileva  si altii impotriva Bulgariei, pct. 97, cu privire la disconfortul creat de un internet-club plasat intr-un imobil rezidential);
• refuzul arbitrar de acordare a cetateniei in anumite conditii, de si dreptul de a obtine cetatenia nu este garantat ca atare de Conventie [Karassev impotriva Finlandei (dec.)]  si nereglementarea statutului persoanelor „ sterse” din registrul rezidentilor permanenti dupa obtinerea independentei de catre Slovenia [Kuric  si altii impotriva Sloveniei (MC), pct. 339];
• numele  si prenumele persoanei fizice
  [Mentzen impotriva Letoniei
  
  (dec.); Burghartz impotriva Elvetiei, pct. 24; Guillot impotriva Frantei, pct. 21-22; Guzel Erdagoz impotriva Turciei, pct. 43; Losonci Rose  si Rose impotriva Elvetiei, pct. 26; Garnaga impotriva Ucrainei, pct. 36].

100. Sfera „vietii de familie”

304. Notiunea de „viata de familie” este un concept autonom (Marckx impotriva Belgiei,
     
     raportul Comisiei, pct. 69). Prin urmare, aspectul existentei sau absentei unei „vieti de familie” este, in mod esential, o problema de fapt care depinde de existenta reala in practica a unor legaturi personale stranse (K. impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei). Astfel, Curtea va examina legaturile de familie
     de facto,
     precum viata in comun a reclamantilor, in absenta oricarei recunoa steri legale a unei vieti de familie (Johnston  si altii impotriva Irlandei, pct. 56). Celelalte elemente vor include durata relatiei  si, in cazul cuplurilor, faptul de a clarifica daca  si-au dovedit angajamentul unul fata de celalalt avand copii impreuna [X, Y  si Z
     
     impotriva Regatului Unit (MC), pct. 36]. In cauza Ahrens impotriva Germaniei, pct. 59, Curtea a constatat lipsa vietii de familie
     de facto
     cand relatia dintre mama  si reclamant luase sfar sit cu aproximativ un an inainte de conceperea copilului, iar ulterior relatiile lor fusesera numai de natura sexuala.
305. Aici, de si nu exista o definitie exhaustiva a sferei vietii de familie in jurisprudenta Curtii, aceasta examineaza urmatoarele elemente:

1. Dreptul de a deveni parinte

306. Ca  si notiunea de „viata privata”, notiunea de „viata de familie” include dreptul la respectarea deciziei de a deveni parinti genetici [Dickson impotriva Regatului Unit (MC), pct.

66. . Prin urmare, dreptul unui cuplu de a recurge la procreare medical asistata intra in sfera de aplicare a art. 8, ca expresie a vietii private  si de familie (S.H.  si altii impotriva Austriei, pct. 60). Cu toate acestea, dispozitiile art. 8, considerate izolat, nu garanteaza nici dreptul de a intemeia o familie, nici dreptul de a adopta [E.B. impotriva Frantei (MC)].

2. Cu privire la copiii

307. Pentru un parinte  si copilul sau, este esential pentru „viata de familie”, in sensul art. 8 din Conventie, sa fie impreuna (a se vedea, printre multe altele, Kutzner impotriva Germaniei, pct. 58; Monory impotriva Romaniei  si Ungariei, pct. 70; Zorica Jovanovic impotriva Serbiei,
     
     pct. 68).
308. In ceea ce prive ste legatura biologica dintre o mama  si copilul sau, a se vedea Marckx
     
     impotriva Belgiei, pct. 31; Kearns impotriva Frantei, pct. 72.
309. Un copil ce rezulta dintr-o uniune maritala se plaseaza de drept in aceasta relatie; prin urmare, din momentul  si ca urmare a simplei sale na steri, exista intre acesta  si parintii sai o legatura constitutiva de „viata de familie”, pe care evenimentele ulterioare o pot distruge doar in circumstante exceptionale (Ahmut impotriva Tarilor de Jos, pct. 60; Gul impotriva Elvetiei,
     
     pct. 32; Berrehab impotriva Tarilor de Jos, pct. 21; Hokkanen impotriva Finlandei, pct. 54).
310. Pentru tatal natural  si copilul nascut in afara casatoriei, elementele relevante pot include convietuirea, natura relatiei dintre parinti  si interesul tatalui pentru copil [Keegan
     
     impotriva Irlandei, pct. 42-45; M.B. impotriva Regatului Unit (dec.); Nylund impotriva
     
     Finlandei (dec.); L. impotriva Tarilor de Jos, pct. 37-40; Chavdarov impotriva Bulgariei, pct. 40].
311. Notiunea de viata de familie in sensul art. 8 nu se limiteaza doar la relatiile bazate pe casatorie, ci poate ingloba alte legaturi de „familie”
     de facto,
     atunci cand partile convietuiesc in afara casatoriei. Curtea a decis, de asemenea, ca un proiect de viata familiala poate, in mod exceptional, sa intre in sfera de aplicare a art. 8, mai ales cand faptul ca viata de familie nu este pe deplin stabilita nu depinde de reclamant (a se compara cu Pini  si altii impotriva
     
     Romaniei, pct. 143  si 146). In special, atunci cand circumstantele o justifica, „viata de familie” trebuie sa se extinda  si la relatia potentiala care se poate lega intre un copil nascut in afara casatoriei  si tatal biologic. Factorii relevanti ce pot determina existenta reala a relatiilor personale stranse in acest caz cuprind natura relatiei dintre parinti, precum  si interesul  si ata samentul manifestate de tatal natural fata de copil inainte  si dupa na stere [Nylund
     
     impotriva Finlandei (dec.); Nekvedavicius impotriva Germaniei (dec.); L. impotriva Tarilor
     
     de Jos, pct. 36; Anayo impotriva Germaniei, pct. 57].
312. Cu toate acestea, in general, coabitarea nu este o conditie
     sine que non
     pentru o viata de familie intre parinti  si copii (Berrehab impotriva Tarilor de Jos, pct. 21).
313. In ceea ce prive ste copiii adoptati  si parintii lor adoptivi, a se vedea X. impotriva
     
     Frantei, decizia Comisiei; X. impotriva Belgiei  si Tarilor de Jos, decizia Comisiei; Pini  si
     
     altii impotriva Romaniei, pct. 139-140  si 143-148. O adoptie legala  si nefictiva poate constitui o „viata de familie”, chiar in absenta convietuirii sau a oricarei legaturi concrete intre un copil adoptat  si parintii adoptivi (ibidem, pct. 143-148; Topcic-Rosenberg impotriva Croatiei, pct. 38).
314. Curtea poate recunoa ste existenta unei „vieti de familie”
     de facto
     intre o familie  si un copil aflat in plasament, tinand seama de timpul petrecut impreuna, de calitatea relatiilor, precum  si de rolul asumat de adult fata de copil (Moretti  si Benedetti impotriva Italiei, pct. 48-52).
315. Viata de familie nu se incheie atunci cand un copil este incredintat unui parinte (Johansen impotriva Norvegiei, pct. 52) sau daca parintii divorteaza (Mustafa  si Armagan
     
     Akin impotriva Turciei, pct. 19).
316. In cazul imigratiei, nu exista viata de familie intre parinti  si copii adulti decat daca ace stia pot prezenta elemente suplimentare de dependenta, altele decat legaturile afective normale [Kwakye-Nti  si Dufie impotriva Tarilor de Jos (dec.); Slivenko impotriva Letoniei
     
     (MC), pct. 97]. Totu si, aceste legaturi pot fi luate in considerare in cadrul „vietii private” (ibidem)
     .
     Curtea a admis intr-o serie de cauze privind tineri care nu i si intemeiasera inca propriile familii ca legaturile lor cu parintii  si alti membri apropiati ai familiei lor se considera „viata de familie” [Maslov impotriva Austriei (MC), pct. 62].
317. Problemele referitoare la revocarea drepturilor parentale sau a adoptiei in cazul incalcarii dreptului la prezumtia de nevinovatie a unui parinte suspectat de abuz asupra copilului, intra in sfera de aplicare a art. 8 (B.B.  si F.B. impotriva Germaniei, pct. 49-52; Ageyevy impotriva Rusiei)
     .
318. Concediul parental  si alocatiile parentale intra in sfera de aplicare a art. 8 din Conventie [Konstantin Markin impotriva Rusiei (MC), pct. 130].

3. Cu privire la cupluri

319. Notiunea de „familie” vizata de art. 8 nu se limiteaza doar la relatiile bazate pe casatorie, ci poate ingloba alte legaturi de „familie”
     de facto,
     atunci cand partile convietuiesc in afara oricarei legaturi maritale [Johnston  si altii impotriva Irlandei, pct. 56;  si, mai recent, Van der Heijden impotriva Tarilor de Jos (MC), pct. 50, cauza privind tentativa de a o obliga pe reclamanta sa depuna marturie in cadrul unui proces penal impotriva partenerului sau, cu care locuia de multa vreme].
320. Chiar  si in absenta convietuirii, pot exista suficiente legaturi care sa constituie o viata de familie (Kroon  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 30).
321. Casatoriile care nu sunt conforme dreptului national nu impiedica o viata de familie (Abdulaziz, Cabales  si Balkandali impotriva Regatului Unit, pct. 63). Un cuplu care a incheiat o casatorie pur religioasa  si nerecunoscuta de legea nationala ar putea intra in domeniul de aplicare a notiunii de „viata de familie” in sensul art. 8. Oricum, acest articol nu poate fi interpretat ca instituind o obligatie pentru state de a recunoa ste casatoriile religioase, de exemplu, in raport cu drepturile succesorilor  si pensiile supravietuitorilor [ Serife Yigit
     
     impotriva Turciei (MC), pct. 97-98  si 102].
322. Logodna nu creeaza in sine o viata de familie Wakefield impotriva Regatului Unit
     
     (dec.)].
323. Un cuplu de homosexuali care au o legatura stabila intra sub incidenta notiunii de „viata de familie”, cu acela si titlu ca  si relatia unui cuplu de sex opus Schalk si Kopf
     
     impotriva Austriei, pct. 92-94; P.B.  si J.S. impotriva Austriei, pct. 30; X  si altii impotriva
     
     Austriei (MC), pct. 95]. In plus, Curtea a considerat in decizia sa de admisibilitate in cauza Gas  si Dubois impotriva Frantei ca relatia dintre doua femei care traiesc impreuna  si care au incheiat un pact civil de solidaritate, pe de o parte, iar copilul conceput de una dintre ele prin procreare medical asistata  si crescut de ambele, pe de alta parte, constituie o viata de familie in sensul art. 8 din Conventie.
324. De asemenea, un cuplu de acela si sex care dore ste sa incheie un parteneriat inregistrat intra in sfera notiunii de viata de familie (Vallianatos  si altii impotriva Greciei (MC), pct. 7374).

4. Cu privire la celelalte relatii

325. Viata de familie poate exista  si intre frati  si surori Moustaquim impotriva Belgiei,
     
     pct. 36; Mustafa  si Armagan Akin impotriva Turciei, pct. 19), intre matu si  si unchi, intre nepoate  si nepoti (Boyle impotriva Regatului Unit, pct. 41-47]. Cu toate acestea, conform abordarii traditionale, relatiile stranse in afara „vietii de familie” intra, de obicei, in sfera „vietii private” (Znamenskaia impotriva Rusiei, pct. 27  si referintele citate).
326. Cu privire la legaturile dintre un copil  si rudele sale apropiate (care pot juca un rol foarte important in viata de familie), a se vedea Price impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei; Bronda impotriva Italiei, pct. 51.
327. Pentru respectarea vietii de familie a unei persoane lipsite de libertate, este esential ca administratia penitenciara sa il ajute sa pastreze legatura cu rudele sale apropiate Messina
     
     impotriva Italiei (nr. 2), pct. 61; Piechowicz impotriva Poloniei, pct. 212]. Restrictiile referitoare la contactele cu celelalte persoane lipsite de libertate  si cu membrii familiei prevazute de regulamentul penitenciarului au fost considerate de Curte ca o ingerinta in drepturile aparate de art. 8 (Van der Ven impotriva Tarilor de Jos, pct. 69). Incarcerarea in coloniile penitenciar e situate la mii de kilometri de domiciliile persoanelor lipsite de libertate a fost considerata o incalcare a art. 8 (Khodorkovskiy  si Lebedev impotriva Rusiei)
     .

5. Interese materiale

328. „Viata de familie” nu include doar relatii cu caracter social, moral sau cultural, ci  si interese materiale, dupa cum arata in special obligatiile alimentare  si locul atribuit rezervei succesorale in ordinea juridica interna a majoritatii statelor contractante. Prin urmare, Curtea a recunoscut ca drepturile succesorale intre copii  si parinti, precum  si intre nepoti  si bunici, sunt atat de strans legate de viata de familie incat intra sub cadrul art. 8 (Marckx impotriva Belgiei,
     
     pct. 52; Pla  si Puncernau impotriva Andorrei, pct. 26). Art. 8 nu impune, totu si, ca un copil are dreptul de a fi recunoscut, in scopuri succesorale, ca mo stenitor al unei persoane decedate (Haas impotriva Tarilor de Jos, pct. 43).
329. Curtea a hotarat ca oferirea ajutoarelor bane sti pentru familii permite statului sa „demonstreze respectul sau fata de viata de familie” in sensul art. 8 din Conventie  si intra, deci, in sfera de aplicare a prevederilor acestui articol (Fawsie impotriva Greciei, pct. 28).

Notiunea de „viata de familie” nu se mai aplica niciunei actiuni in despagubire impotriva unui tert, actiune ulterioara decesului logodnicei reclamantului Hofmann impotriva

Germaniei (dec.)].

Art. 8 – Dreptul la respectarea vietii private  si de familie

„1. Orice persoana are dreptul la respectarea […] domiciliului sau  si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege  si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii  si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor  si libertatilor altora.”

1. Sfera de aplicare a art. 8

330. De si art. 8 vizeaza protejarea a patru domenii ale autonomiei unei persoane – viata privata, viata de familie, domiciliul  si corespondenta -, aceste domenii nu se exclud reciproc, iar o masura poate constitui, simultan, o ingerinta in dreptul la respectarea vietii private  si de familie  si in dreptul la respectarea domiciliului sau a corespondentei (Mente s  si altii impotriva
     
     Turciei, pct. 73; Klass  si altii impotriva Germaniei, pct. 41; Lapez Ostra impotriva Spaniei,
     
     pct. 51; Margareta  si Roger Andersson impotriva Suediei, pct. 72).

2. Intinderea notiunii de „domiciliu”

331. Notiunea de domiciliu este un concept autonom, chiar daca raspunsul la intrebarea daca o anumita locuinta reprezinta un „domiciliu” care intra sub protectia art. 8 § 1 depinde de circumstantele de fapt, mai ales de existenta unor legaturi suficiente  si continue cu un anumit loc [Prokopovitch impotriva Rusiei, pct. 36; Gillow impotriva Regatului Unit, pct. 46; McKay-Kopecka impotriva Poloniei (dec.)]. In plus, termenul
     „home”,
     care apare in versiunea engleza a art. 8, nu are o interpretare stricta, avand in vedere faptul ca echivalentul francez „
     domicile
     ” are o conotatie mai larga (Niemietz impotriva Germaniei, pct. 30). Aceasta notiune:

• vizeaza ocuparea unei case care apartine altei persoane daca aceasta are loc pe perioade lungi de timp in fiecare an (Mente s  si altii impotriva Turciei, pct. 73). Nu este obligatoriu ca reclamantul sa fie proprietarul „domiciliului” in sensul art. 8;
•  nu se limiteaza la re sedintele legal stabilite (Buckley impotriva Regatului Unit, pct. 54)  si poate fi invocata de o persoana care locuie ste intr-un apartament, al carui contract de inchiriere este pe numele colocatarului (Prokopovitch impotriva Rusiei, pct. 36);
• prin urmare, se poate aplica unei locuinte sociale pe care reclamantul o ocupa in calitate de locatar, chiar daca, conform dreptului intern, dreptul de folosire a incetat [McCann impotriva Regatului Unit, pct. 46), precum  si ocuparii fara titlu a unui apartament timp de 39 de ani (Brezec impotriva Croatiei]
  ;
• nu se limiteaza la re sedintele traditionale  si include astfel, printre altele, caravane  si alte domicilii mobile [Buckley impotriva Regatului Unit, pct. 54; Chapman impotriva
  
  Regatului Unit (MC), pct. 71-74], inclusiv cabane sau bungalouri amplasate pe terenuri independent de legalitatea acestei ocupari conform dreptului intern (Winterstein  si altii
  
  impotriva Frantei, pct. 141; Yordanova  si altii impotriva Bulgariei, pct. 103);

se poate aplica  si re sedintelor secundare sau caselor de vacanta (Demades impotriva

Turciei, pct. 32-34);

• se poate aplica  si sediilor profesionale in absenta unei distinctii clare intre birou  si re sedinta privata sau intre activitati private  si profesionale (Niemietz impotriva Germaniei, pct. 29-31);
• se aplica  si sediului social, filialelor sau altor sedii profesionale ale unei societati (Societe Colas Est  si altii impotriva Frantei, pct. 41)  si biroului oficial al unei societati cu raspundere limitata apartinand unei persoane particulare  si condusa de aceasta (Buck
  
  impotriva Germaniei, pct. 32);
• nu se aplica intentiei de construire a unei case pe un teren, nici faptului de a- si avea originea intr-o anumita regiune (Loizidou impotriva Turciei, pct. 66);
• nu se aplica unei spalatorii, bun comun aflat in coproprietate, care are destinatia unei utilizari ocazionale (Chelu impotriva Romaniei, pct. 45), unei cabine de artist [Hartung
  
  impotriva Frantei (dec.)], terenurilor pe care proprietarii practica un sport sau pe care permit practicarea unui sport [de exemplu, vanatoarea: Friend  si altii impotriva Regatului
  
  Unit (dec.), pct. 45] sau unor cladiri  si echipamente industriale (de pilda, moara, brutarie sau depozite folosite in scopuri exclusiv profesionale: Khamidov impotriva Rusiei, pct. 131).

332. Atunci cand un reclamant pretinde ca „domiciliul” sau se afla intr-o locatie pe care nu a ocupat-o niciodata sau pe care nu o mai ocupa de o perioada considerabila de timp, este posibil ca legaturile pe care le are cu acest loc sa fie atat de neimportante incat nu mai pun probleme, sau cel putin nu probleme distincte, din perspectiva art. 8 (a se vedea, de exemplu, Andreou Papi impotriva Turciei, pct. 54). Posibilitatea de a mo steni proprietatea asupra acestui bun nu reprezinta o legatura suficient de concreta pentru a putea stabili existenta unui „domiciliu” [Demopoulos  si altii impotriva Turciei (dec.) (MC), pct. 136-137].
333. Notiunea de „domiciliu”  si cea de „proprietate” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 poate coincide in mare parte, dar existenta unui „domiciliu” nu se subordoneaza existentei unui drept sau a unui interes imobiliar (Surugiu impotriva Romaniei, pct. 63). O persoana poate dispune de un drept de proprietate asupra unui bun in sensul art. 1 din Protocolul 1, fara a avea cu aceasta o legatura suficienta pentru a fi „domiciliul” sau in sensul art. 8 (Khamidov
     
     impotriva Rusiei, pct. 128).

3. Situatii cu privire la „domiciliu”

334. Printre posibilele ingerinte in dreptul la respectarea domiciliului, pot fi citate:

• distrugerea deliberata a domiciliului (Selguk  si Asker impotriva Turciei, pct. 86);
• refuzul de a autoriza persoanele plecate sa revina la domiciliu [Cipru impotriva
  
  Turciei (MC), pct. 165-177];
•  expulzarea de la domiciliu (Orlic impotriva Croatiei, pct. 56  si referintele citate), inclusiv un ordin de expulzare care inca nu a fost pus in executare (Gladysheva impotriva
  
  Rusiei, pct. 97);
• perchezitiile (Murray impotriva Regatului Unit, pct. 88; Chappell impotriva Regatului
  
  Unit, pct. 50-51; Funke impotriva Frantei, pct. 48),  si alte vizite la domiciliu efectuate de politie (Evcen impotriva Tarilor de Jos, decizia Comisiei; Kanthak impotriva Germaniei,
  
  decizia Comisiei); cooperarea cu politia nu impiedica existenta unei „ingerinte” (Saint-
  
  Paul Luxembourg S.A. impotriva Luxemburgului, pct. 38); indiferent daca infractiunea care a impus perchezitia a fost savar sita de un tert (Buck impotriva Germaniei);
• deciziile in materie de amenajare funciara (Buckley impotriva Regatului Unit, pct. 60)  si hotararile de expropriere (Howard impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei);
• obligatia impusa unor societati de a le permite inspectorilor fiscali accesul la sediile acestora pentru a avea acces la date salvate pe serverul intern (Bernh Larsen Holding AS  si
  
  altii impotriva Norvegiei, pct. 106).

335. Art. 8 este aplicabil, de asemenea, atingerilor grave aduse mediului ce afecteaza in mod direct domiciliul (Lapez Ostra impotriva Spaniei, pct. 51; Powell  si Rayner impotriva
     
     Regatului Unit, pct. 40; Fade 'ieva impotriva Rusiei, pct. 68-69; Dees impotriva Ungariei, pct. 21-24). Poate fi vorba despre zgomote, mirosuri sau alte forme de poluare ale caror efecte negative ii impiedica sa se bucure de domiciliul lor (pentru exemple, a se vedea Moreno
     
     Gamez impotriva Spaniei, pct. 53; Martinez Martinez  si Pino Manzano impotriva Spaniei, pct. 41  si 45) – trebuie sa se distinga de simplele degradari generale ale mediului inconjurator  si de neplacerile inerente societatii moderne. Aceste neplaceri trebuie sa atinga un anumit grad de gravitate (Leon  si Agnieszka Kania impotriva Poloniei, pct. 100). Atingerile respective pot proveni de la persoane fizice sau juridice.

Art. 8 se poate aplica  si unor riscuri nerealizate inca, ce pot afecta in mod direct domiciliul (Hardy  si Maile impotriva Regatului Unit, pct. 190-192).

336. Cu toate acestea, exista masuri care aduc atingere folosintei domiciliului, masuri care trebuie examinate din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1. Poate fi vorba, in special, de:

• cauze clasice de expropriere
  (Mehmet Salih  si Abdulsamet Qakmak impotriva Turciei,
  pct. 22; Mutlu impotriva Turciei, pct. 23);
• anumite aspecte legate de contractele de inchiriere, precum nivelul chiriilor (Langborger impotriva Suediei, pct. 39).

337. De asemenea, anumite masuri care reprezinta o incalcare a art. 8 nu duc neaparat la constatarea unei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 (Surugiu impotriva Romaniei)  si invers [Oneryildiz impotriva Turciei (MC), pct. 160].
338. Fiind vorba despre activitati periculoase, se poate aplica  si art. 2 din Conventie (ibidem; Kolyadenko  si altii impotriva Rusiei, pct. 212-213  si 216).
339. Respectarea domiciliului poate presupune  si adoptarea de catre autoritatile publice a unor masuri care vizeaza respectarea acestui drept (obligatii pozitive), chiar  si in relatiile dintre persoane, in special pentru a preveni violarea  si ingerinta in domiciliul reclamantului peste limita normala a dezavantajelor vecinatatii (Surugiu impotriva Romaniei, pct. 59  si referintele citate; Novosseletski impotriva Ucrainei, pct. 68). Totu si, aceasta obligatie nu poate merge pana la a impune autoritatilor o sarcina excesiva (ibidem, pct. 70).
340. Statele au obligatia, in special in cazul unei activitati periculoase, de a adopta o legislatie adaptata caracterului specific al activitatii respective, in special nivelului de risc ce ar putea rezulta din aceasta. Aceasta reglementare trebuie sa asigure protectia efectiva a cetatenilor a caror viata risca sa fie pusa in pericol (Di Sarno  si altii impotriva Italiei, pct. 106). Delegarea gestionarii unui serviciu public catre unele organizatii private nu scute ste statul de obligatia sa de a fi vigilent (ibidem).
341. Statul trebuie sa ia masuri rezonabile  si adecvate pentru a proteja dreptul la domiciliu. Curtea a analizat:

• incapacitatea prelungita timp de mai multe luni a unei comune de a asigura colectarea regulata  si eliminarea de seurilor menajere (ibidem);
• neglijenta autoritatilor competente de a proteja locuintele situate in aval de baraj impotriva inundatiilor (Kolyadenko  si altii impotriva Rusiei, pct. 216).

Obligatiile procedurale care decurg din art. 8 impun  si accesul publicului la informatii care permit evaluarea pericolului la care este expus (Giacomelli impotriva Italiei, pct. 83).

342. Dreptul la respectarea „corespondentei” in sensul art. 8 § 1 vizeaza protejarea caracterului confidential al comunicatiilor in urmatoarele domenii:

• scrisori intre persoane, cu caracter personal sau profesional (Niemietz impotriva
  
  Germaniei, pct. 32
  in fine),
  inclusiv atunci cand expeditorul sau destinatarul este o persoana lipsita de libertate (Silver  si altii impotriva Regatului Unit, pct. 84; Mehmet Nuri
  
  Ozen  si altii impotriva Turciei, pct. 41), inclusiv pachetele retinute de oficialitatile vamale (X. impotriva Regatului Unit, decizia Comisiei din 12 octombrie 1978);
•  convorbirile telefonice (Klass  si altii impotriva Germaniei, pct. 21  si 41; Malone
  
  impotriva Regatului Unit, pct. 64; Margareta  si Roger Andersson impotriva Suediei, pct. 72), care au avut loc in locatii private sau profesionale (Halford impotriva Regatului Unit,
  
  pct. 44-46, Copland impotriva Regatului Unit, pct. 41), inclusiv informatiile care se refera la aceste convorbiri, mai ales data  si durata lor, precum  si numerele apelate (P.G.  si J.H.
  
  impotriva Regatului Unit, pct. 42);
• mesajele prin pager (Taylor-Sabori impotriva Regatului Unit);
• formele mai vechi de comunicare electronica, precum telexul (Christie impotriva
  
  Regatului Unit, decizia Comisiei);
• mesajele electronice (e-mail)  si utilizarea personala a internetului, inclusiv la locul de munca [Copland impotriva Regatului Unit, pct. 41-42), precum  si trimiterea de e-mailuri adresate unei persoane lipsite de libertate la adresa electronica a penitenciarului (Helander
  
  impotriva Finlandei (dec.), pct. 48];
• un post de radio privat (X.  si Y. impotriva Belgiei, decizia Comisiei), dar nu atunci cand emite pe o frecventa publica  si deci accesibila altor persoane [B.C. impotriva Elvetiei,
  
  decizia Comisiei];
• corespondenta interceptata in cadrul activitatilor profesionale sau provenind din sedii profesionale (Kopp impotriva Elvetiei, pct. 50; Halford impotriva Regatului Unit, pct. 4446);
• datele electronice obtinute cu ocazia perchezitiei efectuate la biroul unui avocat (Wieser  si Bicos Beteiligungen GmbH impotriva Austriei, pct. 45);
• datele aflate pe serverele informatice ale societatilor (Bernh Larsen Holding AS  si altii
  
  impotriva Norvegiei, pct. 106).

343. Continutul corespondentei nu are nicio incidenta asupra aspectului ingerintei (A. impotriva Frantei, pct. 35-37; Frerot impotriva Frantei, pct. 54).
344. Nu exista un principiu
     de minimis
     pentru existenta unei ingerinte: este suficienta deschiderea unei singure scrisori [Narinen impotriva Finlandei, pct. 32; Idalov impotriva
     
     Rusiei (MC), pct. 197].
345. Pana in prezent, Curtea a retinut obligatiile pozitive de mai jos in mod expres in cadrul corespondentei:

• obligatia de a impiedica divulgarea conversatiilor private in domeniul public (Craxi
  
  impotriva Italiei (nr. 2), pct. 68-76);
• obligatia de ajuta detinutii sa scrie, asigurandu-le cele necesare (Cotlet impotriva
  
  Romaniei, pct. 60-65; Gagiu impotriva Romaniei, pct. 91);

obligatia de a executa o hotarare a unei instante constitutionale prin care s-a dispus distrugerea unor casete audio pe care fusesera inregistrate convorbiri telefonice intre un avocat  si clientul sau (Chadimova impotriva Republicii Cehe, pct. 146).

 

 

5. Exemple de ingerinte

346. Printre posibilele ingerinte in dreptul la respectarea domiciliului, pot fi citate urmatoarele acte imputabile autoritatilor publice:

• controlul corespondentei (Campbell impotriva Regatului Unit, pct. 33);
• interceptarea sub diverse forme  si inregistrarea convorbirilor personale sau profesionale [Amann impotriva Elvetiei (MC), pct. 45], de exemplu, interceptarile telefonice (Malone impotriva Regatului Unit, pct. 64), de si interceptarile in litigiu sunt realizate pe linia telefonica a unui tert (Lambert impotriva Frantei, pct. 21);
• memorarea datelor interceptate referitoare la utilizarea telefonului, a po stei electronice  si a internetului (Copland impotriva Regatului Unit, pct. 44). Simplul fapt ca este posibil sa procuri in perfecta legalitate datele, sub forma facturilor de telefonie, de exemplu, nu impiedica constatarea unei „ingerinte”. De asemenea, nu conteaza ca aceste informatii nu au fost divulgate unor terti sau folosite impotriva persoanei in cauza intr-o procedura disciplinara (ibidem, pct. 43);
• reorientarea corespondentei catre un tert (Luordo impotriva Italiei, pct. 94);
• copierea dosarelor informatice, inclusiv pe cele ale societatilor (Bernh Larsen Holding
  
  AS  si altii impotriva Norvegiei, pct. 106).
• inregistrarea sistematica de catre administratia penitenciara a conversatiilor de la vorbitorul unei inchisori intre o persoana lipsita de libertate  si apropiatii sai (Wisse
  
  impotriva Frantei, pct. 29);
• refuzul autoritatii penitenciare de a expedia scrisoarea unei persoane lipsite de libertate catre destinatar (Mehmet Nuri Ozen  si altii impotriva Turciei, pct. 42);
•  masuri de supraveghere secrete in anumite cazuri (Kennedy impotriva Regatului Unit,
  
  pct. 122-124  si referintele citate).

347. O „contributie cruciala” a autoritatilor la o inregistrare efectuata de o persoana fizica constituite o ingerinta din partea unei „autoritati publice” (Van Vondel impotriva Tarilor de
     
     Jos, pct. 49).
348. Situatia criticata poate intra sub incidenta art. 8 § 1, atat in privinta secretului corespondentei, cat  si in alte sfere de aplicare ale art. 8 (de exemplu, Chadimova impotriva
     
     Republicii Cehe, pct. 143  si referintele citate).

5. Notiunea de „ bunuri ”

Art. 1 din Protocolul nr. 1 – Protectia proprietatii

„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. […]”

a) Bunuri protejate

349. Un reclamant nu poate pretinde existenta unei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 decat in masura in care hotararile pe care le contesta se raporteaza la „bunurile” sale in sensul acestei dispozitii. Notiunea de „bunuri” poate acoperi atat „bunurile actuale”, cat  si valorile patrimoniale, inclusiv creantele, in virtutea carora reclamantul poate pretinde ca are cel putin o „speranta legitima” de a beneficia efectiv de un drept de proprietate [J.A. Pye (Oxford) Ltd
     
     si J.A. Pye (Oxford) Land Ltd impotriva Regatului Unit
     (MC), pct. 61;
     Maltzan  si altii
     
     impotriva Germaniei
     (dec.) (MC), pct. 74 lit. c);
     Kopecky impotriva Slovaciei
     (MC), pct. 35 lit. c)].

O „speranta” este „legitima” cand se intemeiaza pe o dispozitie legislativa sau pe un act juridic referitor la interesul patrimonial in cauza (Saghinadze  si altii impotriva Georgiei, pct. 103).

2. Sfera de aplicare autonoma

350. Notiunea de „bunuri” prevazuta in prima parte a art. 1 din Protocolul nr. 1 are o sfera de aplicare autonoma care nu se limiteaza la proprietatea bunurilor corporale  si care este independenta in raport cu clasificarile formale din dreptul intern: anumite drepturi  si dobanzi care reprezinta active pot, de asemenea, fi considerate „
     drepturi de proprietate
     ’  si, deci, „
     bunuri
     ’ in sensul acestei dispozitii. Ceea ce conteaza este sa se verifice daca circumstantele unei anumite cauze, considerate in ansamblul lor, pot fi interpretate ca facandu-l pe reclamant titularul unui interes considerabil protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 [Depalle impotriva
     
     Frantei (MC), pct. 62; Anheuser-Busch Inc. impotriva Portugaliei (MC), pct. 63; Oneryildiz
     
     impotriva Turciei (MC), pct. 124; Broniowski impotriva Poloniei (MC), pct. 129; Beyeler
     
     impotriva Italiei (MC), pct. 100; Iatridis impotriva Greciei (MC), pct. 54; Fabris impotriva
     
     Frantei (MC), pct. 51; Centro Europa 7 S.r.l.  si Di Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 171].

In cazul bunurilor necorporale, Curtea a luat in considerare, in special, intrebarea daca situatia juridica in cauza poate genera drepturi de natura financiara  si dobanzi  si avea, astfel, o valoare economica [Paeffgen GmbH impotriva Germaniei (dec.)].

3. Bunuri actuale

351. Art. 1 din Protocolul nr. 1 se aplica doar bunurilor actuale [Marckx impotriva Belgiei,
     
     pct. 50; Anheuser-Busch Inc. impotriva Portugaliei (MC), pct. 64]. Acesta nu garanteaza dreptul de a dobandi bunuri [Slivenko  si altii impotriva Letoniei (dec.) (MC), pct. 121; Kopecky impotriva Slovaciei (MC), pct. 35 b)].
352. O persoana care denunta o incalcare a dreptului la respectarea bunurilor sale trebuie, in primul rand, sa demonstreze existenta unui astfel de drept [Pistorova impotriva Republicii
     
     Cehe, pct. 38; Des Fours Walderode impotriva Republicii Cehe (dec.); Zhigalev impotriva
     
     Rusiei, pct. 131].
353. Atunci cand exista o controversa cu privire la intrebarea daca un reclamant are un interes patrimonial putand pretinde protectia art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea trebuie sa defineasca situatia juridica a persoanei in cauza [J.A. Pye (Oxford) Ltd  si J.A. Pye (Oxford)
     
     Land Ltd impotriva Regatului Unit (MC), pct. 61].

4. Creante

354. In cazul in care interesul patrimonial in cauza il constituie o creanta, acesta nu poate fi considerat „valoare patrimoniala” decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, de exemplu atunci cand este confirmat de jurisprudenta constanta a instantelor [Plechanow
     
     impotriva Poloniei, pct. 83; Vilho Eskelinen  si altii impotriva Finlandei (MC), pct. 94; Anheuser-Busch Inc. impotriva Portugaliei (MC), pct. 65; Kopecky impotriva Slovaciei (MC), pct. 52; Draon impotriva Frantei (MC), pct. 68].
355. O creanta recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca reprezinta un „bun” daca este suficient de determinata pentru a fi exigibila [Rafinariile grece sti Stran  si Stratis Andreadis
     
     impotriva Greciei, pct. 59; Bourdov impotriva Rusiei, pct. 40; Kotov impotriva Rusiei (MC), pct. 90].
356. Jurisprudenta Curtii nu impune existenta unei „contestatii reale” sau a unei „pretentii justificate” ca un criteriu care sa permita stabilirea existentei unei „sperante legitime” protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 [Kopecky impotriva Slovaciei (MC), pct. 52; Vilho
     
     Eskelinen  si altii impotriva Finlandei (MC), pct. 94].
357. Nu se poate ajunge la concluzia ca exista o speranta legitima atunci cand exista controverse cu privire la modul de interpretare  si aplicare a dreptului intern  si cand argumentele prezentate de reclamant in aceasta privinta sunt respinse definitiv de instantele nationale [Anheuser-Busch Inc. impotriva Portugaliei (MC), pct. 65; Kopecky impotriva
     
     Slovaciei (MC), pct. 50; Centro Europa 7 S.r.l.  si Di Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 173].
358. Notiunea de „bunuri” se poate extinde la un beneficiu specific de care persoanele in cauza au fost private ca urmare a unei conditii de acordare discriminatorie [pentru diferenta de tratament intre femei  si barbati, fiind vorba despre o creanta referitoare la o prestatie sociala non-contributiva, a se vedea Stec  si altii impotriva Regatului Unit (dec.) (MC), pct. 55; pentru distinctia dintre beneficiarii de pensie in functie de cetatenie, a se vedea Andrejeva impotriva
     
     Letoniei (MC), pct. 79; pentru privarea copiilor naturali de drepturile succesorale, a se vedea Fabris impotriva Frantei (MC), pct. 50].

5. Restituirea bunurilor

359. Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat ca impunand statelor contractante o obligatie generala de restituire a bunurilor care le-au fost transferate inainte de ratificarea Conventiei. De asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu le impune statelor contractante nicio restrictie cu privire la libertatea de a determina domeniul de aplicare al legislatiilor pe care le pot adopta in materie de restituire a bunurilor  si de alegere a conditiilor in care accepta sa restituie un drept de proprietate persoanelor deposedate.
360. In special, statele contractante dispun de o marja ampla de apreciere privind oportunitatea de a exclude anumite categorii de fo sti proprietari de la un astfel de drept de restituire. Acolo unde categorii de proprietari sunt astfel excluse, o cerere de restituire din partea unei persoane care face parte din una dintre aceste categorii nu poate oferi baza unei „sperante legitime” care sa impuna protectia art. 1 din Protocolul nr. 1.
361. In schimb, in cazul in care un stat contractant, dupa ratificarea Conventiei, inclusiv a Protocolului nr. 1, adopta o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate in temeiul unui regim anterior, o asemenea legislatie poate fi considerata ca generand un nou drept de proprietate protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 in cazul persoanelor care indeplinesc conditiile de restituire. Acela si principiu se poate aplica in ceea ce prive ste dispozitivele de restituire sau de despagubire stabilite in temeiul unei legislatii adoptate inainte de ratificarea Conventiei, in cazul in care o astfel de legislatie ramane in vigoare dupa ratificarea Protocolului nr. 1 Maltzan si altii impotriva Germaniei (dec.) (MC), pct. 74 lit. d); Kopecky impotriva Slovaciei (MC), pct. 35 lit. d)].
362. Speranta de a i se recunoa ste un drept de proprietate a carui exercitare efectiva este imposibila nu poate fi considerata un „bun” in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; aceea si situatie se aplica unei creante conditionale care se stinge prin neindeplinirea conditiei Malhous impotriva Republicii Cehe (dec.) (MC); Kopecky impotriva Slovaciei (MC), pct. 35 lit. c)].
363. Convingerea ca o lege anterior in vigoare va fi modificata in favoarea reclamantului nu poate fi considerata o forma de speranta legitima din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1. Exista o diferenta intre o simpla speranta, oricat de evidenta ar fi,  si o speranta legitima, care trebuie sa fie mai concreta  si sa se bazeze pe o dispozitie legala sau un act juridic, precum o hotarare judecatoreasca [Gratzinger  si Gratzingerova impotriva Republicii Cehe (dec.) (MC), pct. 73; Maltzan  si altii impotriva Germaniei (dec.) (MC), pct. 112].

6. Venituri viitoare

364. Veniturile viitoare nu reprezinta „bunuri” decat atunci cand au fost obtinute sau cand exista o creanta care poate fi aparata in justitie [Ian Edgar (Liverpool) Ltd impotriva
     
     Regatului Unit (dec.); Wendenburg  si altii impotriva Germaniei (dec.); Levanen  si altii
     
     impotriva Finlandei (dec.); Anheuser-Busch Inc. impotriva Portugaliei (MC), pct. 64; N.K.M.
     
     impotriva Ungariei, pct. 36].

7. Clientela

365. Art. 1 din Protocolul nr. 1 se aplica profesiilor liberale  si clientilor acestora, deoarece este vorba de entitati cu o anumita valoare. Avand, in multe privinte, caracteristicile unui drept privat, acestea se analizeaza ca o valoare patrimoniala, deci ca un bun in sensul primei teze a art. 1 din Protocolul nr. 1 [Lederer impotriva Germaniei (dec.); Buzescu impotriva
     
     Romaniei, pct. 81; Wendenburg  si altii impotriva Germaniei (dec.); Olbertz impotriva
     
     Germaniei (dec.); Doring impotriva Germaniei (dec.); Van Marle  si altii impotriva Tarilor de
     
     Jos, pct. 41].

8. Licente de desfa surare a unei activitati comerciale

366. O licenta pentru desfa surarea unei activitati comerciale reprezinta un bun; retragerea acesteia se analizeaza ca o atingere adusa dreptului la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 (Megadat.com SRL impotriva Moldovei, pct. 62-63; Bimer S.A. impotriva Moldovei, pct. 49; Rosenzweig  si Bonded Warehouses Ltd impotriva
     Poloniei,
     pct. 49; Capital Bank AD impotriva Bulgariei, pct. 130; Tre Traktorer Aktiebolag
     
     impotriva Suediei, pct. 53).
367. Interesele legate de exploatarea concesiei constituie interese patrimoniale care impun protectia art. 1 din Protocolul nr. 1  si, fara acordarea radiofrecventei de emisie, concesia a fost golita de continut [Centro Europa 7 S.r.l.  si Di Stefano impotriva Italiei (MC), pct. 177-178].

9. Inflatia

368. Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu creeaza o obligatie generala pentru state de a mentine, printr-o indexare sistematica a economiilor, puterea de cumparare a sumelor depuse la organismele financiare [Rudzinska impotriva Poloniei (dec.); Gayduk  si altii impotriva
     
     Ucrainei (dec.); Riabykh impotriva Rusiei, pct. 63]. Acela si rationament se aplica cu atat mai mult  si unei sume depuse la o institutie nefinanciara (Flores Cardoso impotriva Portugaliei,
     
     pct. 54-55).

In plus, statul nu este obligat sa mentina valoarea creantelor sau sa aplice creantelor private o rata a dobanzii care sa tina seama de inflatie [Todorov impotriva Bulgariei (dec.)].

10. Proprietatea intelectuala

369. Art. 1 din Protocolul nr. 1 se aplica proprietatii intelectuale ca atare [Anheuser-Busch
     
     Inc. impotriva Portugaliei (MC), pct. 72].
370. De asemenea, se aplica unei cereri de inregistrare a unei marci (ibidem, pct. 78).

11. Actiunile

371. Actiunile care au valoare economica pot fi considerate bunuri [Olczak impotriva
     
     Poloniei (dec.), pct. 60; Sovtransavto Holding impotriva Ucrainei, pct. 91].

12. Prestatiile de securitate sociala

372. Nimic nu justifica operarea unei distinctii intre prestatiile contributive  si cele non- contributive din punctul de vedere al aplicabilitatii art. 1 din Protocolul nr. 1.

 Daca art. 1 din Protocolul nr. 1 nu presupune dreptul de a obtine prestatii sociale, indiferent de tipul lor, atunci cand un stat contractant adopta o legislatie care prevede acordarea automata a unei prestatii sociale – fie ca acordarea acestei prestatii depinde sau nu de plata prealabila a contributiilor – respectiva legislatie trebuie considerata ca dand na stere unui interes patrimonial care intra in domeniul de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 in ceea ce prive ste persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de lege [Stec  si altii impotriva

Regatului Unit (dec.) (MC), pct. 53-55; Andrejeva impotriva Letoniei (MC), pct. 77; Moskal

impotriva Poloniei, pct. 38].