Gresita aplicare a dispozitiilor art. 37 lit.b Cod penal in raport de infractiunea de amenintare prevazuta de art. 193 Cod penal.

 

Cod penal, art. 37 lit.b, art. 193

 

Infractiunea de amenintare prev.de art.193 alin.1 Cod penal este pedepsita de lege cu pedeapsa inchisorii cuprinse intre 3 luni si un an sau amenda. Fata de aceaste limite de pedeapsa, starea de recidiva postexecutorie a fost gresit retinuta ca agravanta pentru raspunderea penala a inculpatului, nefiind incidente prevederile art.37 lit.b Cod penal, conform carora cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse,cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 597 din 27 aprilie 2012.

                                                       

Prin sentinta penala nr. 48 din data de 21.02.2012 pronuntata de judecatorie a fost condamnat inculpatul C. C. la pedepasa rezultanta de 1 an inchiusoare pentru comiterea in concurs real de fapte penale a infractiunilor de: furt, distrugere, port ilegal de cutit si amenintare, retinandu-se in sarcinasa agravanta recidivei postexecutorii, prevazut de art. 37 lit. b Cod penal.

S-a constatat ca inculpatul este arestat in alta cauza.

Inculpatul a fost obligat la despagubiri catre partile vatamate constituite parti civile si la  lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta ca la data de 15.03.2011 lucratorii Postului de Politie Balta Alba s-au sesizat din oficiu in legatura cu faptul ca inculpatul C. C. ar fi sustras pe timp de noapte, in mod repetat, in perioada februarie-martie 2011, din locuinta partii vatamate G. I. M. - 5 gaini, un cocos, iepuri de casa si un sac cu porumb stiuleti.

Ulterior, o alta parte vatamata M. V. din aceiasi localitate a semnalat ca in seara zilei de 22.05.2011 prin folosirea unui corp dur  inculpatul C. C. a indoit barele metalice de la poarta de acces in curtea locuintei sale producandu-i stricaciuni si solicitand tragerea la raspundere penala a acestuia.

Prin plangerea sa, persoana vatamata M. A. din municipiul Braila a solicitat tragerea la raspundere penala a aceluiasi inculpat C. C., pentru ca la data de 25.06.2011, a fost amenintata de acesta, iar lucratorii postului de politie s-au sesizat din oficiu fiindca la acest incident faptuitorul a fost inarmat cu un cutit.

In urma conexarii acestor sesizari si efectuandu-se cercetari s-a constatat ca sustinerile din plangeri se confirma.

Inculpatul a fost audiat de organele de urmarire penala si a recunoscut toate faptele de care a fost acuzat, oferind anchetatorilor detalii privind circumstantele de fapt in care le-a comis.

S-a mai retinut ca inculpatul CC, cunoscut cu mai multe condamnari pentru fapte de sustrageri, este cunoscut pe raza localitatii ca un individ care consuma excesiv bauturi alcoolice si pe acest fond-agravat, si de anumite afectiuni medicale pentru care i s-a interzis consumul de alcool-devine irascibil, violent, agresiv si predispus la savarsirea de fapte penale.

Fiind cunoscut cu afectiuni neuropsihice, inculpatul CC a fost internat la Spitalul Sapoca si expertizat, astfel ca din cuprinsul raportului de expertiza depus la filele 45-47 dosar, rezultand diagnosticul „tulburare mixta a personalitatii borderline. Utilizare nociva a alcoolului. A avut capacitatea psihica de apreciere critica a faptelor avand discernamantul pastrat”.

In sarcina inculpatului prima instanta, stabilind vinovatia acestuia, a retinut agravanta recidivei postexecutorii prevazuta de art. 37 lit. b Cod penal, atrasa de condamnarea din sentinta penala nr.931/27.12.2002 a Judecatoriei Rm.Sarat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru infractiunea de furt calificat, din executarea careia s-a liberat conditionat la data de 16.03.2005, cu un rest de pedeapsa neexecutat de 413 zile a carui durata s-a implinit anterior comiterii infractiunilor din prezenta cauza.

La individualizarea pedepselor aplicate instanta de fond a avut in vedere pericolul social al faptelor comise si persoana inculpatului, faptul ca este lipsit de posibilitati materiale de viata, este un consumator de bauturi alcoolice, prezinta afectiunii neuropsihice, precum si conditiile concrete in care s-a desfasurat activitatea infractionala, instanta de fond considerand ca scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei rezultante in regim privativ de libertate.

Cu privire la latura civila a cauzei, judecatoria a retinut ca partile vatamate s-au constituit parti civile, iar inculpatul a fost de acord sa repare prejudiciul dupa ce se va elibera din penitenciar, astfel ca potrivit art.14 Cod procedura penala inculpatul a  fost obligat  la despagubiri catre acestea.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs Parchetul de pe langa judecatorie, criticand sentinta atacata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei acesteia.

In motivarea recursului formulat recurentul a sustinut ca sentinta atacata este nelegala in ce priveste retinerea recidivei postexecutorii fata de infractiunea de amenintare, prevazuta de art. 193 Cod penal pentru care legea nu prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, nefiind astfel incidente dispozitiile art.37 lit.b Cod penal.

Curtea, examinand hotararea recurata, in raport de critica formulata, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu conform art.385

⁶

alin.3 Cod proc. pen.,  in limitele motivelor de casare prev.de art.385

⁹

alin.3 din acelasi cod, a constatat ca este afectata legalitatea acesteia, pentru considerentele care succed :

Instanta de fond a retinut in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba administrate in cauza in cursul urmaririi penale, din care rezulta atat existenta faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, cat si savarsirea acestora cu vinovatie, in forma ceruta de lege.

Critica recurentului-parchet vizand gresita aplicare a dispozitiilor art.37 lit.b Cod penal referitoare la starea de recidiva postexecutorie fata de infractiunea de amenintare, prevazuta de art.193 Cod penal, retinuta ca fiind comisa de inculpatul C.C., este justificata si atrage incidenta cazului de recurs prev.de art.385

⁹

pct.17

²

Cod proc.pen.

Infractiunea de amenintare este pedepsita de lege cu pedeapsa inchisorii cuprinse intre 3 luni si un an sau amenda. Fata de aceaste limite de pedeapsa, starea de recidiva postexecutorie a fost gresit retinuta ca agravanta pentru raspunderea penala a inculpatului, nefiind incidente prevederile art.37 lit.b Cod penal, conform carora cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse,cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an.

In aceste conditii, Curtea a admis recursul exercitat in cauza in temeiul art.385

¹⁵

alin.1, pct.2 lit.d Cod proc.pen. si a casat in parte, in latura penala hotararea recurata in sensul inlaturarii dispozitiilor art. 37 lit. b Cod penal, privind recidiva postexecutorie, retinute in cazul infractiunii de amenintare prev.de art 193 alin. 1 Cod penal, pentru care a fost condamnat inculpatul-intimat la pedeapsa de o luna inchisoare, mentinand in rest celelalte dispozitii ale sentintei.

 

 

(Judecator Simona Petruta Buzoianu)