Ghid Juridic cu privire la

Condițiile de admisibilitate CEDO

 

Ghid Juridic cu privire la condițiile de admisibilitate CEDO

Dreptul de recurs individual este principala reuşită a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Persoanele care consideră că le-au fost încălcate drepturile fundamentale se pot adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Convenţia impune condiţii imperative de admisibilitate, pe care cererile trebuie să le respecte pentru a putea fi examinate. De pildă, reclamanţii trebuie să fi epuizat toate căile de atac de care dispun în temeiul legislaţiei interne şi să depună cererea în termen de 6 luni de la data hotărârii interne definitive.

Noul formular de cerere simplificat trebuie să fie completat în integralitate şi însoţit de toate documentele justificative relevante, sub sancţiunea de a nu fi examinat. Cererea va fi în principiu declarată inadmisibilă ca tardivă dacă formularul de cerere sau dosarul cauzei sunt completate după expirarea termenului de şase luni.

1. CERERI INDIVIDUALE 

Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei încălcări de către una dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în Convenţie sau în protocoalele sale.(art. 34 CEDO)

Pentru a se prevala de art.34 din Convenţie un reclamant trebuie să îndeplinească două condiţii:

• el trebuie să facă parte din una din categoriile de reclamanţi menţionate la această dispoziţie .
• să fie victima unei încălcări a Convenţiei.

1. Categorii de reclamanţi

• orice persoană fizică
• orice persoană juridică, numai dacă este vorba despre „o organizaţie nonguvernamentală” în sensul art. 34 din Convenţie.
• orice grup de persoane particulare

            Cu toate acestea, nici administraţiile publice locale, nici celelalte organe publice nu pot formula cereri, prin intermediul persoanelor fizice din care sunt constituite sau care le reprezintă, pentru orice act sancţionat de către statul de care depind sau în numele căruia aceştia exercită atribute legate de puterea publică.

2. Calitatea de victimă

Prin „victimă”, art. 34 din Convenţie desemnează victima sau victimele directe sau indirecte ale pretinsei încălcări.

1. Victima directă

Este considerată victimă directă  persoana care se pretinde  a fi prejudiciată în mod direct ori care ar avea un interes personal direct ca pretinsa încălcare a dreptului să înceteze .

1. Victima indirectă

Este considerată victimă indirectă persoana care se pretinde prejudiciată ori are un interes ca pretinsa încălcare să înceteze, în mod indirect.

1. Decesul victimei

• Dacă pretinsa victimă a unei încălcări a decedat înaintea introducerii cererii, o persoană care are interesul legitim cerut în calitate de rudă a defunctului, poate depune o cerere ridicând capete de cerere legate de deces sau de dispariţiea incriminată. (pentru detalii şi jurisprudenţă accesaţi
• Cererea înaintată de un reclamant care a decedat după introducerea acesteia, poate fi menţinută de moştenitorii săi sau de rudele apropiate, dacă îşi exprimă dorinţa şi dacă au un interes suficient.

 

1. Reprezentare

În cazul în care reclamanţii hotărăsc să acţioneze prin intermediul unui reprezentant,în loc să depună chiar ei cererile, aceştia trebuie să prezinte o împuternicire scrisă. Este esenţial ca reprezentanţii să demonstreze că au primit instrucţiuni precise şi explicite din partea persoanei care pretinde că este victimă şi în numele căreia înţeleg să acţioneze înaintea  Curţii .

1. LIBERA EXPRIMARE A DREPTULUI LA RECURS INDIVIDUAL

Dreptul de a sesiza Curtea este absolut şi nu face obiectul vreunei limitări. Acest principiu implică libertatea de comunicare cu instituţiile Curţii.

Obligaţiile statului pârât

Curtea poate indica măsuri provizorii în temeiul art. 39 din Regulament. Art. 34 este încălcat dacă autorităţile unui stat contractant nu iau toate măsurile care puteau fi luate în considerare în mod rezonabil în vederea respectării măsurii indicate de Curte . Guvernul pârât trebuie să demonstreze Curţii că măsura provizorie a fost respectată sau, în cazuri excepţionale, că a existat un obstacol obiectiv care l-a împiedicat să se conformeze şi că a întreprins toate demersurile previzibile în mod raţional pentru a elimina obstacolul şi pentru a ţine la curent Curtea cu privire la situaţie.

 

În timp ce Curtea este responsabilă de stabilirea faptelor, părţilor le revine datoria de a o asista în mod activ, oferindu-i toate informaţiile relevante. Obligaţia de a depune elementele de probă solicitate de Curte se impune statului pârât încă de la formularea solicitării, fie că are loc în timpul comunicării iniţiale a cererii către guvern sau într-o etapă ulterioară a procedurii.

 

Statul pârât trebuie să faciliteze ancheta , căci este datoria acestuia din urmă să asigure toate „facilităţile necesare” pentru a permite examinarea eficientă a cererilor.

Inadmisibilitatea de natură procedurală

• Neepuizarea căilor de recurs interne

 Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne, aşa cum se înţelege din principiile de drept internaţional general recunoscute. (art. 35 CEDO)

Reclamanţii trebuie să respecte normele şi procedurile aplicabile în legislaţia internă, în caz contrar cererea lor riscă să fie respinsă, pe motiv că nu îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 35.

Dacă reclamantul dispune eventual de mai multe căi de recurs potenţial efective, acesta are obligaţia de a utiliza doar una dintre ele.

Reclamanţilor le revine sarcina de a epuiza căile de recurs interne disponibile – care pot fi angajate de aceştia personal – şi efective atât în teorie, cât şi în practică la momentul faptelor, şi anume cele care erau accesibile, de natură să le ofere repararea prejudiciilor şi care prezentau perspective rezonabile de reuşită.

Existenţa căilor de atac trebuie să facă obiectul unui grad suficient de certitudine, atât în teorie, cât şi în practică, în funcţie de circumstanţele specifice ale respectivei cauze. Jurisprudenţa naţională trebuie să fie suficient de consolidată în ordinea juridică internă. Astfel, Curtea a reţinut că o cale de atac  la o instanţă superioară îşi pierde din caracterul său „efectiv” dacă există divergenţe în practica acelei instanţe, precum şi dacă acele inconsistenţe ale practicii persistă.

Obligaţia reclamantului de a epuiza căile de recurs interne se apreciază, de regulă, la data introducerii cererii în faţa Curţii, cu excepţia cazurilor justificate de circumstanţele unei anumite cauze .Cu toate acestea, Curtea acceptă parcurgerea ultimei etape a unei căi de atac interne imediat după trimiterea cererii, dar înainte de a se pronunţa asupra admisibilităţii .

Epuizarea căilor de recurs interne este, în mod normal, evaluată în raport cu stadiul procedurii la data de introducere a cererii în faţa Curţii. Această regulă admite totuşi şi excepţii.

• Nerespectarea termenului de şase luni

 Curtea nu poate fi sesizată decât  într-un termen de şase luni, începând cu data deciziei interne definitive

 Data de la care începe să curgă termenul de 6 luni

1. a) Decizie definitivă

 Termenul de 6 luni începe să curgă odată cu pronunţarea deciziei definitive în cadrul procesului de epuizare a căilor de recurs interne.

1. b) Data de la care termenul începe să curgă

Termenul de 6 luni constituie o regulă autonomă care trebuie să fie interpretată şi aplicată în fiecare cauză astfel încât să se asigure exercitarea eficientă a dreptului de recurs individual.

Acesta începe să curgă de la :

• Luarea la cunoştinţă a deciziei interne definitive;
• Comunicarea deciziei
• Absenţa comunicării deciziei
• Lipsa căilor de atac
• Situaţia continua

 

Data introducerii unei cereri

 

1. Formularul de cerere completat

Cererea este considerată ca fiind introdusă,  la data la care formularul de cerere care îndeplineşte cerinţele impuse de acest articol este trimis Curţii. O cerere trebuie să conţină toate informaţiile solicitate în părţile relevante ale formularului de cerere şi trebuie însoţită de copii ale documentelor justificative necesare.

1. Procură

Dacă reclamantul are un reprezentant, acesta trebuie să prezinte Curţii procura în original sau împuternicirea semnată de el;

1. Data expedierii

            Se consideră că cererea este introdusă la data la care un formular de cerere completat corespunzător este trimis Curţii, ştampila poştei atestând respectarea art. 47 § lit. a) din Regulament;

1. Trimiterea prin fax

Trimiterea unei cereri prin fax nu întrerupe curgerea termenului de 6 luni. Este necesar ca reclamanţii, înainte de expirarea acestui termen, să trimită prin poştă originalul formularului trimis prin fax semnat.

1. Capete de cerere ulterioare

În ceea ce priveşte capetele de cerere care nu fac parte din cererea iniţială, cursul termenului de 6 luni nu este întrerupt decât la data primei prezentări a capătului de cerere în faţa unui organ al Convenţiei .

• Cererea anonimă

Curtea nu reţine nicio cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă ea este anonimă.

Reclamantul trebuie să fie identificat corespunzător în formularul său de cerere. Curtea poate decide ca identitatea acestuia poate să nu fie dezvăluită publicului .

Numai Curtea are competenţa de a tranşa problema caracterului anonim sau nu.

1. Caracterul anonim al unei cereri

 O cerere în faţa Curţii este considerată anonimă atunci când nu se menţionează în dosarul cauzei niciun element care să permită Curţii să îl identifice pe reclamant.

2. Caracterul neanonim al unei cereri

 Art. 35 § 2 lit. a) din Convenţie nu este aplicabil în cazul în care reclamantul a oferit elemente de fapt şi juridice care îi permit Curţii să îl identifice şi să stabilească legături cu faptele de care se plânge şi capătul de cerere invocat .

• Cererea a fost examinată anterior

 Curtea nu reţine nicio cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, dacă ea este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă nu conţine fapte noi.”

• Cererea este abuzivă

 

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că cererea este abuzivă.

Temeiuri de inadmisibilitate legate de examinarea pe fond

• Lipsa vădită de fundament

 

 Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că cererea este în mod vădit neîntemeiată.

 

• Absenţa unui prejudiciu important

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în temeiul art. 34, atunci când apreciază că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii şi cu condiţia de a nu respinge pentru acest motiv nicio cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională.

Ghid Juridic cu privire la condițiile de admisibilitate CEDO