Functiile registrelor profesionistilor.
19 martie 2020Hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea unei societati comerciale. Solutionarea apelului declarat de organul fiscal impotriva acestei hotarari avand ca motiv datoriile fiscale neachitate la momentul dizolvarii.
19 martie 2020
Fundamentarea fortei juridice a actelor administrative pe prezumtia ca acestea au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege - in acceptiunea lato sensu - pentru emiterea lor.
Art. 23 din legea 554/2004
Reclamantul a solicitat prin cererea introductiva de instanta anularea deciziei de impunere, fara a investi instanta cu un petit privind anularea actului administrativ cu caracter normativ care prevede obligatia platii taxei.
Or, cata vreme actele administrative normative de stabilire a obligatiei de plata a taxei, respectiv a cuantumului acesteia, sunt in vigoare, nefiind abrogate sau revocate de autoritatea emitenta si nici anulate de instanta de contencios administrativ print-o hotarare producatoare de efecte juridice erga omnes in conditiile art. 23 din Legea 554/2004, iar reclamantul nu a investit instanta cu o cerere de anulare a hotararii consiliului local, examinarea legalitatii instituirii acestei taxe, prin raportare la prevederile Codului fiscal, nu este posibila in cadrul actiunii avand ca obiect exclusiv anularea deciziei de impunere emisa in baza celei dintai.
Specific actelor juridice este faptul ca ele reprezinta manifestari de vointa emise cu scopul de a modifica realitatea juridica existenta, acest lucru realizandu-se prin nasterea, modificarea sau stingerea de efecte juridice.
Forta juridica a actelor administrative este fundamentata pe prezumtia ca ele au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege - in acceptiunea lato sensu - pentru emiterea lui, si care imbraca trei forme.
Astfel, la baza regimului juridic al actului administrativ sta prezumtia de legalitate a acestuia, prin care este subinteleasa conditia actului administrativ de a corespunde Constitutiei, legii si actelor juridice emise in baza legii. Este o prezumtie relativa, iuris tantum, care poate fi rasturnata in cazul in care actul administrativ a fost contestat in fata instantelor de contencios administrativ iar acestea constata nelegalitatea lui.
Prezumtia de legalitate reprezinta fundamentul si justificarea obligatiei de supunere imediata actelor administrative in statul de drept. La randul sau, se bazeaza pe alte doua prezumtii, si anume prezumtia de autenticitate, care evoca acea trasatura a actului care prezuma conditia actului administrativ de a fi emis de organul mentionat prin forma sa exterioara, si anume stampila, antet, semnaturi etc., precum si pe prezumtia de veridicitate, potrivit careia actul administrativ este prezumat a corespunde adevarului.
Din aceste trei prezumtii care fundamenteaza forta efectelor unui act administrativ, se desprinde concluzia ca actul respectiv se impune subiectelor de drept care sunt in egala masura obligate sa-1 respecte sau sa-1 execute, iar a nu executa un act administrativ emis in baza legii echivaleaza cu a nu executa legea.
(Decizia nr. 1192/R-CONT
/
7 Septembrie 2016)
Prin sentinta nr. 178 pronuntata de Tribunalul Valcea la 09.02.2016, a fost admisa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul Biroul Expert Contabil SMM in contradictoriu cu paratii Municipiul Ramnicu Valcea prin primar si Primarul Municipiului Ramnicu Valcea si a anulat actele fiscale, respectiv dispozitia nr. 2497/15.09.2015 si decizia de impunere nr. 24923/11.08.2015. Intimatul a fost obligat la cheltuieli de judecata in suma de 50 de lei.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca prin decizia de impunere nr. 24923 din 11.08.2015, emisa de Municipiul Rm. Valcea - Directia Economico Financiara, a fost stabilita in sarcina reclamantului obligatia de plata a sumei de 621 lei, reprezentand sarcini fiscale datorate bugetului local, constand in taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului valcean, pentru perioada 28.02.2011 – 31.12.2015.
Impotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestatie, ce a fost respinsa prin dispozitia nr. 2497/15.09.2015, emisa de Primarul municipiului Rm. Valcea, retinandu-se ca taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului valcean a fost instituita prin HCL nr.148/35/2004, fiind actualizata anual prin hotararile consiliului local prin care au fost stabilite si aprobate impozitele si taxele locale.
Nemultumit de solutia data, reclamantul s-a adresat instantei de contencios administrativ si fiscal, sustinand ca taxa impusa in sarcina sa este nelegala.
Este o sustinere pe care instanta a apreciat-o intemeiata, retinandu-se ca decizia de impunere contestata a fost emisa in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, ale HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare si ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare.
Potrivit art. 248 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, impozitele si taxele locale sunt: impozitul pe cladiri, pe teren, pe mijloacele de transport, pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hoteliera, taxe speciale si alte taxe locale.
Taxele speciale, reglementate in cuprinsul art.282 din Legea nr.271/2003 privind Codul fiscal, care pot fi adoptate de consiliile locale, consiliile judetene sau Consiliul General al municipiului Bucuresti, dupa caz, sunt instituite in scopul functionarii unor servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice. O astfel de taxa speciala a fost instituita prin Hotararea nr. 148/35/2004 a Consiliul Local al Municipiului Rm. Valcea, adoptata la data de 31 august 2004. Astfel, prin hotarare s-a stabilit ca, incepand cu data de 01 ianuarie 2005, se instituie taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului valcean, care se datoreaza de catre persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati producatoare de venit si de catre toti agentii economici persoane juridice care au sediul administrativ si desfasoara activitati economice pe raza municipiului Rm. Valcea.
Potrivit art.2 si 3 din hotarare, taxa se calculeaza diferentiat, pe categorii de platitori, pe baza datelor furnizate de catre Directia Generala a Finantelor Publice Valcea si se achita intr-un cont distinct, deschis in afara bugetului local, termenul de plata fiind lunar, pana in ultima zi a fiecarei luni, pentru neplata taxei la termen fiind datorate dobanzi si penalitati, conform prevederilor legale in vigoare pentru creante bugetare.
Ulterior, prin hotarari ale Consiliului Local al Municipiului Rm. Valcea, taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului valcean a fost actualizata si majorata.
Cum Hotararea nr.148/35/2004 a Consiliului Local al Municipiului Rm. Valcea a fost adoptata in baza art. 282 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (dupa cum rezulta si din preambulul ei), aplicarea acesteia trebuie sa se faca cu respectarea actului normativ pe care s-a fundamentat.
Potrivit art. 282 alin 3 din Codul fiscal, ,,Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare si functionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestatii ce intra in sfera de activitate a acestui tip de serviciu".
Beneficiarii directi ai acestor servicii de cultura si sport pot fi doar persoanele fizice sau persoanele juridice care desfasoara activitati de acest tip, conform actelor constitutive. Mai mult, din prevederile art. 282 alin 3 din Codul fiscal se mai desprinde o conditie necesara pentru a fi platitor al unei taxe speciale: persoana fizica sau juridica trebuie sa beneficieze in mod direct si nemijlocit de acel serviciu. Cu alte cuvinte, taxele speciale se pot impune doar consumatorilor de servicii oferite de institutia publica sau serviciul de interes local si se platesc numai in schimbul serviciului respectiv, fiind nelegala instituirea unei prezumtii de universalitate a consumului serviciilor de sport si cultura de catre toate persoanele juridice din municipiul Rm. Valcea.
Asadar, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, platitorul taxei speciale trebuie sa beneficieze in mod direct si nemijlocit de serviciul la care taxa se refera, ori sa efectueze prestatii ce intra in sfera acestor servicii.
De altfel, si art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006 prevede ca „Taxele speciale se fac venit la bugetul local si se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.”
Tribunalul, constatand ca reclamantul nu este beneficiar direct al serviciilor de cultura si sport, dat fiind specificul activitatii desfasurate (expert contabil), a concluzionat ca decizia de impunere este nelegala, acestuia nefiindu-i aplicabila HCL nr. 148/35/2004 prin care a fost instituita taxa pentru cultura si sport.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii Municipiul Rm. Valcea – Directia Economico - Financiara si Primarul Municipiului Rm. Valcea, invocand dispozitiile art.488 pct.8 Cod de procedura civila, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului se arata ca taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului Valcea a fost instituita prin HCL nr.148/35/2004 Municipiul Rm. Valcea, taxa actualizata anual prin hotararile consiliului local, prin care au fost stabilite si aprobate impozitele si taxele locale.
Se precizeaza ca aceasta taxa se plateste lunar pana in ultima zi lucratoare, iar pentru intarzieri la plata se datoreaza majorari in cotele stabilite pentru creantele fiscale, cuantumul taxei fiind calculat diferentiat pe platitor si achitandu-se la bugetul local. Taxa este datorata de catre agentii economici – persoanele juridice cu sedii, puncte de lucru, filiale, sucursale, reprezentante sau alte forme de organizare, deschise pe raza municipiului si care desfasoara activitati conform codului CAEN.
Recurentii mentioneaza ca aceasta taxa a fost stabilita conform documentelor depuse de catre reclamanta din cauza de fata, acte din care rezulta ca aceasta este inregistrata la adresa din municipiul Rm. Valcea unde este inregistrat si desfasoara activitate Biroul Expert Contabil SMM.
In alta ordine de idei se sustine ca hotararile consiliului local cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, conform art.49 din Legea nr.215/2001.
Se mentioneaza ca decizia de impunere contestata in cauza a fost emisa cu respectarea prevederilor art.43 si 87 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin hotararea nr.148/35/2004, Consiliul Local al Municipiului Rm. Valcea a statuat ca taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului valcean se datoreaza de catre persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati producatoare de venit, respectiv asociatii familiale si persoane fizice independente, precum si de catre toti agentii economici, persoane juridice care desfasoara activitati economice pe raza municipiului Rm. Valcea.
Se considera ca la adoptarea hotararii amintite anterior au fost respectate prevederile OUG nr.45/2003 privind finantele publice locale (in vigoare la acea data) si ale Legii nr.52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, in sensul ca s-a realizat consultarea publica a tuturor categoriilor de platitori, pe internet (www.primariavl.ro) .
Pe acelasi site au fost postate Regulamentul taxei amintite, aprobat de Consiliul Local al Municipiului Rm. Valcea, Raportul de specialitate care a stat la baza hotararii nr.148/35/2004 si proiectul acesteia.
Drept urmare, recurentii considera ca HCL nr.148/35/2004, reluata si modificata sub aspectul cuantumului taxelor prin hotararile consiliului local privind stabilirea impozitelor si taxelor pentru anii urmatori, a fost emisa cu respectarea prevederilor legale.
Biroul Expert Contabil SMM a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond ca legala si temeinica. In aparare, se sustine ca recursul formulat este nemotivat, motiv pentru care calea de atac este nefondata.
Intimatul mentioneaza ca biroul a fost infiintat avand ca obiect de activitate realizare expertize contabile dispuse de instantele de judecata si de organele de cercetare penala, astfel incat taxa perceputa este nelegala urmand a fi inlaturata atat pentru perioada anterioara formularii cererii de chemare in judecata pana la limita termenului de prescriptie, cat si pentru viitor.
Apreciaza ca o asemenea taxa se stabileste si se incaseaza potrivit dispozitiilor art. 282 alin. 3 Cod fiscal, numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia sau serviciul public de interes local, potrivit Regulamentului de organizare si functionare sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestatii ce intra in sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
Avand in vedere obiectul de activitate, sustine intimatul, nu se incadreaza in categoria persoanelor prevazute de dispozitiile legale mentionate, in sensul ca nu beneficiaza in mod special de serviciile Serviciului pentru sport, tineret si agrement si nici nu efectueaza prestatii ce intra in sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
Analizand recursul prin prisma criticilor invocate, a probatoriului administrat in cauza si a normelor de drept incidente, Curtea constata ca este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
La termenul de judecata din data de 07.09.2016, Curtea fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale Codului de procedura civila, constata indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 Cod procedura civila.
Vazand prevederile art.489 Cod procedura civila, Curtea constata ca motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate se incadreaza in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, referitoare la faptul ca hotararea a fost data incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.
Sub aspectul criticilor de fond, potrivit probatoriului administrat in cauza, Curtea constata ca prin decizia de impunere nr. 24923/11.08.2015, emisa de Primaria municipiului Rm. Valcea - Directia Economico Financiara, s-a stabilit in sarcina intimatului-reclamant un debit in suma de 621 lei, reprezentand taxa speciala pentru sustinerea culturii si sportului.
Impotriva deciziei intimatul a formulat contestatie administrativa, care a fost respinsa ca neintemeiata prin decizia nr. 2497/15.09.2015, emisa de Primar, retinandu-se ca decizia de impunere contestata a fost emisa cu respectarea prevederilor art. 43 si art. 87 din OG nr. 92/2003. Se arata, totodata, ca potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 215/2011, hotararile consiliului local cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica.
Temeiul stabilirii acestei obligatii fiscale il constituie dispozitiile H.C.L. nr. 148/35/2004, act administrativ cu caracter normativ care reglementeaza cu caracter general, impersonal, instituind taxa speciala pentru sustinerea financiara a culturii si sportului valcean, in sarcina tuturor persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati producatoare de venit si a tuturor agentilor economici persoane juridice care isi desfasoara activitatea pe raza municipiului Rm. Valcea. Ulterior, cuantumul taxei a fost actualizat prin hotarari anuale ale consiliului local.
Curtea constata ca reclamantul a solicitat prin cererea introductiva de instanta anularea deciziei de impunere, fara a investi instanta cu un petit privind anularea actului administrativ cu caracter normativ care prevede obligatia platii taxei.
Or, cata vreme actele administrative normative de stabilire a obligatiei de plata a taxei, respectiv a cuantumului acesteia, sunt in vigoare, nefiind abrogate sau revocate de autoritatea emitenta si nici anulate de instanta de contencios administrativ print-o hotarare producatoare de efecte juridice
erga omnes
in conditiile art. 23 din Legea 554/2004, iar reclamantul nu a investit instanta cu o cerere de anulare a hotararii consiliului local, examinarea legalitatii instituirii acestei taxe, prin raportare la prevederile Codului fiscal, nu este posibila in cadrul actiunii avand ca obiect exclusiv anularea deciziei de impunere emisa in baza celei dintai.
Specific actelor juridice este faptul ca ele reprezinta manifestari de vointa emise cu scopul de a modifica realitatea juridica existenta, acest lucru realizandu-se prin nasterea, modificarea sau stingerea de efecte juridice.
Forta juridica a actelor administrative este fundamentata pe prezumtia ca ele au fost emise cu respectarea tuturor conditiilor impuse de lege - in acceptiunea
lato sensu
- pentru emiterea lui, si care imbraca trei forme.
Astfel, la baza regimului juridic al actului administrativ sta prezumtia de legalitate a acestuia, prin care este subinteleasa conditia actului administrativ de a corespunde Constitutiei, legii si actelor juridice emise in baza legii. Este o prezumtie relativa,
iuris tantum,
care poate fi rasturnata in cazul in care actul administrativ a fost contestat in fata instantelor de contencios administrativ iar acestea constata nelegalitatea lui.
Prezumtia de legalitate
reprezinta fundamentul si justificarea obligatiei de supunere imediata actelor administrative in statul de drept. La randul sau, se bazeaza pe alte doua prezumtii, si anume prezumtia de autenticitate, care evoca acea trasatura a actului care prezuma conditia actului administrativ de a fi emis de organul mentionat prin forma sa exterioara, si anume stampila, antet, semnaturi etc., precum si pe prezumtia de veridicitate, potrivit careia actul administrativ este prezumat a corespunde adevarului.
Din aceste trei prezumtii care fundamenteaza forta efectelor unui act administrativ, se desprinde concluzia ca actul respectiv se impune subiectelor de drept care sunt in egala masura obligate sa-1 respecte sau sa-1 execute, iar a nu executa un act administrativ emis in baza legii echivaleaza cu a nu executa legea.
Totodata, verificarea conformitatii cu legea (Codul fiscal) a actului administrativ reprezentat de HCL nr. 148/35/2004, sub aspectul instituirii obligatiei de plata a taxei, nu este posibila pe cale incidentala, in cadrul unui proces avand ca obiect anularea deciziei de impunere emise in baza HCL, ci numai in conditiile existentei unui petit de anulare a acestui act normativ. In acest sens sunt dispozitiile exprese ale art. 4 al 4 teza a doua din Legea 554/2004, potrivit carora controlul judecatoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercita de catre instanta de contencios administrativ
in cadrul actiunii in anulare
, in conditiile prevazute de aceasta lege.
Referitor la aceasta dispozitie legala, Curtea Constitutionala a Romaniei a aratat ca modificarea Legii nr. 554/2004 in sensul stabilirii de catre legiuitor a competentei instantei de contencios administrativ de verificare a actelor administrative cu caracter normativ, exclusiv prin intermediul actiunii in anulare, reprezinta o garantie a prevederilor art. 52 si art. 126 alin. (6) din Constitutie, ce urmareste un scop legitim, respectiv asigurarea securitatii raporturilor juridice si respectarea competentei instantelor specializate (in acest sens: Decizia 646/2016, publicata in Monitorul Oficial nr. 32 din 15 ianuarie 2015).
In concluzie, cum instanta de fond nu a fost investita cu o astfel de actiune in anulare a actului administrativ normativ reprezentat de hotararea consiliului local de instituire a taxei speciale pentru sustinerea financiara a culturii si sportului, controlul judecatoresc privind instituirea acestei taxe in sarcina tuturor persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati producatoare de venit si agentii economici persoane juridice care isi desfasoara activitatea pe raza municipiului Rm. Valcea nu poate fi exercitat in cadrul actiunii avand ca anularea actului administrativ individual care pune in aplicare hotararea consiliului local.
In HCL Rm. Valcea nr. 148/35/2004 nu se face alta diferentiere sub aspectul subiectelor de drept carora le incumba obligatia platii taxei, singura conditie pentru plata taxei in cazul persoanelor fizice fiind aceea a autorizarii lor sa desfasoare activitati producatoare de venit, conditie pe care intimatul o indeplineste. Ca atare, prezumtia de legalitate a acestui act administrativ, ce nu poate fi rasturnata decat in cadrul unei actiuni de anulare a HCL, astfel cum prevede art. 4 al. 4 teza a doua din Legea 554/2004, obliga atat emitentul deciziei de impunere, cat si instanta, sa ii recunoasca efectele juridice corespunzatoare, constand in impunerea obligatiei de plata a taxei prin actul administrativ cu caracter individual reprezentat de decizia de impunere.
In consecinta, pentru toate considerentele expuse, Curtea, in baza art. 496 alin.2 si art. 498 alin.1 C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentinta si, in rejudecare, a respins cererea ca neintemeiata.