Fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr. 85/2006 constand in insusirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice de catre parata, in interesul sau sau in interesul unei alte persoane.

 

OPINIE MAJORITARA

 

Art. 138 alin.1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

 

Intreaga motivare a instantei de recurs, desfasurata amplu, vizeaza exclusiv nepredarea documentelor contabile, din care decurge implicit insusirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice de catre parata, in interesul sau sau in interesul unei alte persoane, ce contureaza fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a).

Prin urmare, este adevarat ca prin decizia adoptata nu a fost analizat motivul de recurs potrivit caruia, judecatorul fondului a retinut savarsirea faptei prevazuta de art.138 alin.1 lit.a) de catre parata, prin nerecuperarea unor datorii de la parteneri de afaceri la care are deopotriva calitatea de administrator, pe care i-a favorizat astfel, realizand implicit o creditare a lor in dauna debitoarei aflata in insolventa.

Or, prin actiunea cu care a sesizat instanta, reclamantul a prezentat in concret elementele faptei ilicite dintr-un alt punct de vedere, sustinand ca parata in calitate de administrator avea obligatia de a-i preda documentele privitoare la utilizarea activelor, recuperarea creantelor si valorificarea eventuala a acestora in interesul debitoarei, insa nu s-a conformat, pasivitatea ei conducand la concluzia ca si-a insusit bunurile si creditele societatii, pentru ea sau pentru o terta persoana.

Asa fiind, parata a fost tinuta sa se apere doar in raport de situatia ce i s-a reprosat, expusa, si in derularea procesului la instanta de fond, a depus documentele contabile pe care nu le pusese la dispozitia lichidatorului judiciar decat in parte, motiv pentru care nu s-a mai retinut in sarcina sa savarsirea faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.d).

Apreciind ca a savarsit fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a), judecatorul sindic a schimbat insa motivarea in fapt a actiunii cu care a fost investit, si a retinut ca parata administrator al debitoarei, a detinut aceeasi calitate si la o alta societate, S.C. R S.R.L., care avea datoria cea mai mare fata de aceasta, in suma de 843.333 lei, insa nu a intreprins niciun demers pentru recuperarea creantei, determinand astfel folosirea creditelor societatii, atat in interesul acesteia din urma, cat si in interesul sau personal.

Statuarea instantei de fond a surprins-o pe parata, intrucat nu a avut cunostinta despre actiunile care i se imputa, pentru a-i da posibilitatea sa-si faca apararile corespunzatoare si sa prezinte dovezile contrare, decat cu prilejul lecturarii sentintei, dupa ce i-a fost comunicata, deschizandu-i calea recursului.

Or, asa cum desi s-a amintit, in calea de atac, critica vizand incalcarea dreptului la aparare al paratei si principiului contradictorialitatii procesului, in modalitatea aratata, nu a fost analizata, astfel ca fiind incidente dispozitiile art.318 alin.1 teza a II-a din Codul de procedura civila, Curtea a admis contestatia si a anulat decizia.

 

OPINIE SEPARATA

 

Opinia separata a fost in sensul respingerii contestatiei in anulare, pentru urmatoarele considerente:

In motivarea contestatiei s-a sustinut ca instanta de recurs nu a raspuns la toate motivele invocate, respectiv nu a motivat in fapt si in drept in ce consta situatia dedusa judecatii, care se circumscrie dispozitiilor art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2005.

A sustinut ca reclamantul nu a cerut instantei sa recupereze pasivul pentru motivul ca nu a recuperat de la debitoarea R SRL contravaloarea medicamentelor expirate si neutralizate, insa se constata ca in actiunea introductiva s-a motivat ca reprezentantii societatii au folosit bunurile si creditele societatii in folosul propriu sau in cel al altor persoane. In concret, sustinerile se refera la lipsa activelor in valoare de 2.947.116, la data de 31.12.2010, deturnarea sau ascunderea unei parti din activ ori marirea fictiva a pasivului; se mai sustine ca nu i s-a predat activul societatii si nici contabilitatea, fiind in imposibilitate sa recupereze creantele.

Instanta de recurs a facut trimitere la netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, chiar daca a fost respectata aceasta obligatie in timpul judecatii, avandu-se in vedere faptul ca nedepunerea in termen util a facut imposibila recuperarea prejudiciului facut si intocmirea raportului.

Instanta de fond a retinut indeplinirea partiala a acestei obligatii. De asemenea, se constata ca instanta de fond a efectuat proba cu expertiza contabila, retinand datoria societatii R ce are acelasi administrator cu debitoarea, retinand ca parata nu a facut demersuri pentru recuperarea datoriei facandu-se vinovata de folosirea creditelor societatii in folosul unei alte societati. In afara acestei probe, instanta de fond a avut la baza raportul lichidatorului, avand totodata un rol activ, prin aceea ca, desi reclamantul a avut o exprimare generica, a concretizat faptele in raport de probe. Recurenta insa trebuia sa-si exprime nemultumirea prin motivele sale de recurs si nu prin intermediul contestatiei in anulare.

 

 (Decizia nr. 596/R-COM/03 martie 2015)

 

La data de 5 decembrie 2014, IM a formulat contestatia in anularea deciziei nr.4391/4 noiembrie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti invocand motivul prevazut de art.318 teza a II-a din Codul procedura civila.

In motivare a sustinut ca prin decizia contestata, instanta nu a analizat unul dintre motivele de recurs, in sensul de a se pronunta asa cum s-a solicitat, asupra modalitatii si temeiului juridic in baza caruia, judecatorul fondului a stabilit dupa dezbateri si fara a fi investit in acest sens, ca fapta se circumscrie ipotezei prevazuta de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, constand in aceea, ca parata a folosit creditele societatii in interesul unei alte persoane.

Or, reclamantul prin actiune s-au prin apararile pe care si le-a facut pe parcursul acesteia, nu a sustinut si nu a solicitat obligarea paratei la plata pasivului, motivat de faptul ca nu a recuperat de la debitoarea S.C. R S.R.L. contravaloarea medicamentelor expirate si neutralizate, ori ca i-a profitat acestei societati vanzarea, asa cum a retinut instanta de fond.

In aceasta situatie, parata care nu a cunoscut ce anume suspecteaza judecatorul fondului, s-a aflat in imposibilitate de a se apara, fiind surprinsa de argumentele care au stat la baza pronuntarii sentintei, nepuse in discutia contradictorie a partilor, iar instanta de recurs nu a solutionat aceasta critica.

Analizand contestatia in anulare, in raport de motivul expus, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin actiunea inregistrata la data de 26 noiembrie 2012, reclamanta S.C. FI SPRL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. FC S.R.L. Targoviste a solicitat obligarea paratilor IM si CIN, la plata sumei de 687.617,92 lei catre debitoare, cu titlu de cota parte din pasiv.

In motivarea actiunii a sustinut ca paratii in calitate de asociati ai debitoarei sunt vinovati de ajungerea acesteia in stare de insolventa prin savarsirea faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit.a), d) si e) din Legea nr.85/2006.

In fapt, a sustinut ca reprezentantii debitoarei nu au pus la dispozitia lichidatorului judiciar documente din care sa reiasa utilizarea activelor in interesul societatii, care nu au fost descoperite la inventar, prezumandu-se ca au fost folosite in interesul lor personal, dupa cum nu i-au pus la dispozitie documente justificative pentru a-i da posibilitatea sa recupereze creantele, ori care sa ateste ca au fost recuperate si valorificate in interesul societatii, ceea ce prezuma de asemenea ca si le-au insusit ei.

Cu alte cuvinte, privitor la fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a), reclamanta a sustinut ca folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane in care consta, s-a facut prin neprezentarea ori nepredarea documentelor contabile, decurgand deci din art.138 alin.1 lit.d).

Tribunalul Valcea, Sectia a II-a civila, prin sentinta nr.6923/25 noiembrie 2013, a admis in parte actiunea si a obligat doar pe parata IM sa suporte pasivul debitoarei in suma de 687.617 lei, respingand actiunea fata de celalalt parat.

In motivarea acestei sentinte, a retinut in primul rand ca, parata IM care a avut calitatea de administrator, era obligata sa tina corect contabilitatea si sa predea lichidatorului judiciar documentele contabile, insa nu si-a indeplinit decat partial aceasta obligatie fata de el, depunand insa inscrisurile solicitate la dosarul cauzei, dupa inregistrarea actiunii in raspundere, in instanta.

In al doilea rand, a retinut ca parata a detinut si calitatea de administrator al S.C. R S.R.L., societatea cu datoria cea mai importanta fata de debitoare, in suma de 845.333 lei si ca nu a facut niciun demers pentru recuperarea acesteia, realizand in acest mod o creditare a unei terte societati in dauna debitoarei falite.

In aceeasi ordine de idei, a motivat ca prin natura faptului ca administratorul era comun, atat la societatea debitoare, cat si la S.C. R S.R.L., s-a realizat practic o folosire a creditelor societatii atat in interesul altor persoane, cat si in interesul direct al paratei, administratorul celor doua societati, cu precizarea ca lichidatorul judiciar a aratat in raportul asupra cauzelor insolventei, ca S.C. R S.R.L. are aceiasi asociati ca si societatea debitoare.

Asa fiind, instanta de fond a concluzionat ca parata a savarsit fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, prin modalitatea descrisa, respectiv favorizand terta societate, care si-a marit patrimoniul cu sumele pe care le datora debitoarei falite, pentru care nu a fost urmarita, si nu prin nepredarea documentelor contabile lichidatorului judiciar, asa cum a sustinut reclamantul in actiunea introductiva de instanta.

Parata a declarat recurs impotriva sentintei de mai sus, sustinand in motivul al doilea, ca judecatorul fondului s-a pronuntat asupra unor chestiuni care nu au fost cuprinse in actiunea introductiva si nu au fost puse in discutia contradictorie a partilor, incalcandu-i la aparare, respectiv ca a folosit bunurile sau creditele societatii in favoarea S.C. R S.R.L., desi reclamantul a invocat ca modalitate de savarsire a faptei prevazuta de art.138 alin.1 lit.a), nepredarea documentelor si informatiile necesare, prezumand ca paratii au folosit bunurile sau creditele societatii in folos propriu sau in folosul unei alte persoane.

Curtea de Apel Pitesti, prin decizia nr.4391/R-Com/4 noiembrie 2014, ce face obiectul contestatiei in anulare, cu opinie majoritara, a respins recursul ca nefondat, retinand in esenta reaua-credinta a paratei, care la repetatele solicitari ale administratorului judiciar nu s-a conformat, in sensul punerii la dispozitie a tuturor documentelor financiar-contabile, pe care le-a prezentat doar in parte primei instante.

Intreaga motivare a instantei de recurs, desfasurata amplu, vizeaza exclusiv nepredarea documentelor contabile, din care decurge implicit insusirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice de catre parata, in interesul sau sau in interesul unei alte persoane, ce contureaza fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a).

Prin urmare, este adevarat ca prin decizia adoptata nu a fost analizat motivul de recurs potrivit caruia, judecatorul fondului a retinut savarsirea faptei prevazuta de art.138 alin.1 lit.a) de catre parata, prin nerecuperarea unor datorii de la parteneri de afaceri la care are deopotriva calitatea de administrator, pe care i-a favorizat astfel, realizand implicit o creditare a lor in dauna debitoarei aflata in insolventa.

Or, prin actiunea cu care a sesizat instanta, reclamantul a prezentat in concret elementele faptei ilicite dintr-un alt punct de vedere, sustinand ca parata in calitate de administrator avea obligatia de a-i preda documentele privitoare la utilizarea activelor, recuperarea creantelor si valorificarea eventuala a acestora in interesul debitoarei, insa nu s-a conformat, pasivitatea ei conducand la concluzia ca si-a insusit bunurile si creditele societatii, pentru ea sau pentru o terta persoana.

Asa fiind, parata a fost tinuta sa se apere doar in raport de situatia ce i s-a reprosat, expusa, si in derularea procesului la instanta de fond, a depus documentele contabile pe care nu le pusese la dispozitia lichidatorului judiciar decat in parte, motiv pentru care nu s-a mai retinut in sarcina sa savarsirea faptei prevazute de art.138 alin.1 lit.d).

Apreciind ca a savarsit fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.a), judecatorul sindic a schimbat insa motivarea in fapt a actiunii cu care a fost investit, si a retinut ca parata administrator al debitoarei, a detinut aceeasi calitate si la o alta societate, S.C. R S.R.L., care avea datoria cea mai mare fata de aceasta, in suma de 843.333 lei, insa nu a intreprins niciun demers pentru recuperarea creantei, determinand astfel folosirea creditelor societatii, atat in interesul acesteia din urma, cat si in interesul sau personal.

Statuarea instantei de fond a surprins-o pe parata, intrucat nu a avut cunostinta despre actiunile care i se imputa, pentru a-i da posibilitatea sa-si faca apararile corespunzatoare si sa prezinte dovezile contrare, decat cu prilejul lecturarii sentintei, dupa ce i-a fost comunicata, deschizandu-i calea recursului.

Or, asa cum desi s-a amintit, in calea de atac, critica vizand incalcarea dreptului la aparare al paratei si principiului contradictorialitatii procesului, in modalitatea aratata, nu a fost analizata, astfel ca fiind incidente dispozitiile art.318 alin.1 teza a II-a din Codul de procedura civila, Curtea a admis contestatia si a anulat decizia.

 

 

OPINIE SEPARATA

 

Opinia separata a fost in sensul respingerii contestatiei in anulare, pentru urmatoarele considerente:

In motivarea contestatiei se sustine ca instanta de recurs nu a raspuns la toate motivele invocate, respectiv nu a motivat in fapt si in drept in ce consta situatia dedusa judecatii, care se circumscrie dispozitiilor art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2005.

A sustinut ca reclamantul nu a cerut instantei sa recupereze pasivul pentru motivul ca nu a recuperat de la debitoarea R SRL contravaloarea medicamentelor expirate si neutralizate, insa se constata ca in actiunea introductiva s-a motivat ca reprezentantii societatii au folosit bunurile si creditele societatii in folosul propriu sau in cel al altor persoane. In concret, sustinerile se refera la lipsa activelor in valoare de 2.947.116, la data de 31.12.2010, deturnarea sau ascunderea unei parti din activ ori marirea fictiva a pasivului; se mai sustine ca nu i s-a predat activul societatii si nici contabilitatea, fiind in imposibilitate sa recupereze creantele.

Instanta de recurs a facut trimitere la netinerea contabilitatii in conformitate cu legea, chiar daca a fost respectata aceasta obligatie in timpul judecatii, avandu-se in vedere faptul ca nedepunerea in termen util a facut imposibila recuperarea prejudiciului facut si intocmirea raportului.

Instanta de fond a retinut indeplinirea partiala a acestei obligatii. De asemenea, se constata ca instanta de fond a efectuat proba cu expertiza contabila, retinand datoria societatii R ce are acelasi administrator cu debitoarea, retinand ca parata nu a facut demersuri pentru recuperarea datoriei facandu-se vinovata de folosirea creditelor societatii in folosul unei alte societati. In afara acestei probe, instanta de fond a avut la baza raportul lichidatorului, avand totodata un rol activ, prin aceea ca, desi reclamantul a avut o exprimare generica, a concretizat faptele in raport de probe. Recurenta insa trebuia sa-si exprime nemultumirea prin motivele sale de recurs si nu prin intermediul contestatiei in anulare.

In motivele sale de recurs, recurenta a sustinut ca lichidatorului i-au trebuit un an si doua luni pentru a reactiva prin cererea de atragere a raspunderii, pentru motivele ca nu i-a pus la dispozitie documentele.

De asemenea, critica solutia pentru ca s-a pronuntat asupra unor chestiuni care nu au fost cuprinse in actiunea introductiva, fiindu-i incalcat dreptul de aparare.

Instanta de recurs a facut vorbire despre cele retinute de lichidator in rapoartele privind cauzele generatoare de starea de insolventa, cat si in raportul de expertiza, analizand sustinerile lichidatorului din actiunea introductiva.

Instanta nu a putut retine incalcarea dreptului la aparare pentru aceste argumente, intrucat a dispus de aparare calificata, a formulat intampinare si s-au administrat probele necesare.

Toate aspectele retinute de instanta de fond si cea de recurs se regasesc in raportul lichidatorului, raportul de expertiza si inscrisuri, iar aspectele privind raporturile comerciale cu SC R SRL au fost invocate chiar de recurenta.

Instanta de recurs a raspuns tuturor criticilor realizand o motivare ampla si completa si de aceea,in opinia separata s-a apreciat ca nu sunt indeplinite conditiile art.138 Cod procedura civila.