Executor judecatoresc. Notiunea de persoana impozabila.

 

Art. 127 alin. 1 si 2 Cod fiscal

Art. 2 din Legea nr. 188/2000

 

Potrivit art. 127 alin. 1 si 2 Cod fiscal: „(1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. (2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate.”

Executorul judecatoresc, potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000, este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public, iar conform art. 39 alin. 1 are dreptul, pentru serviciul prestat, la „onorarii minimale si maximale”.

Ca urmare, executorul judecatoresc desfasoara o profesie libera, producatoare de venituri, activitatea sa fiind una economica, fapt pentru care se include definitiei persoanei impozabile, asa cum este definita de art. 127 alin. 1 Cod fiscal.

Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului ca este o institutie publica ce desfasoara activitati in calitate de autoritate publica.

 

(Decizia nr. 210/R-CONT
/
21 Februarie 2017)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la 19.11.2015, sub nr.796/46/2015 inregistrat la data de 19 noiembrie 2015, MR, in contradictoriu cu Statul Roman si Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Valcea, a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. VL 98/47/13.05.2015 prin care a solicitat desfiintarea  acesteia intrucat executorul judecatoresc nu este persoana impozabila in ceea ce priveste taxa pe valoarea adaugata, astfel ca atribuirea calitatii de persoana impozitabila in scopul de a plati taxa pe valoarea adaugata este nelegala, inclusiv completarea Codului de Inregistrarea Fiscala cu prefixul RO.

La data de 18.01.2016 Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Pitesti in raport de dispozitiile art.95 alin.1 Cod procedura civila, art.218 alin.2 Cod procedura civila si art.10 din Legea nr.554/2004.

In ceea ce priveste fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, intrucat atribuirea calitatii de platitor de TVA s-a facut la solicitarea acestuia, la data de 10.03.2015 BEJ RM a depus declaratia 070 solicitand inregistrarea in scopuri de TVA conform art.152 alin.1 Cod fiscal, ca urmare a depasirii plafonului de scutire.

Prin sentinta nr.58/F-CONT din 09 martie 2016, Curtea de Apel Pitesti a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Valcea – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Cauza a fost inregistrata la Tribunalul Valcea sub acelasi numar.

Prin sentinta nr.802 din 19 mai 2016, Tribunalul Valcea a respins cererea, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca problema de drept vizeaza legalitatea deciziei VL 98/47/13 mai 2015 prin care s-a solutionat contestatia inregistrata sub nr.VL86444 din 6.05.2015 avand ca obiect atribuirea calitatii de persoana impozabila in scopuri de TVA, conform certificatului de inregistrare in scopuri de TVA seria B nr. 1391777.

In opinia reclamantului, calitatea de executor judecatoresc nu atrage calitatea de persoana impozabila, prin faptul ca  activitatea este desfasurata in calitate de autoritate publica, chiar daca pentru aceasta activitate sunt percepute onorarii.

La data de 10.03.2015, sub nr.564367, executorul judecatoresc, RM a inregistrat declaratia de inregistrare fiscala/declaratie mentiuni pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii liberale.

Executorul judecatoresc a anexat veniturile aferente lunii ianuarie - februarie 2015 si prin certificatul de inregistrare in scopuri de TVA, seria B nr. 1391777- fila 39 dosar, executorul judecatoresc a fost inregistrat in scop de TVA, incepand din data de 01.04.2015.

Argumentele invocate de reclamant in sensul ca executorul judecatoresc nu este persoana impozabila in scop de TVA, s-au apreciat ca fiind nefondate.

Au fost retinut dispozitiile art. 153 alin. 1 lit. b), conform carora „persoana impozabila care are sediul activitatii economice in Romania si realizeaza sau intentioneaza sa realizeze o activitate economica ce implica operatiuni taxabile, scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere si/sau operatiuni rezultate din activitati economice pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate, daca taxa ar fi deductibila, in cazul in care aceste operatiuni ar fi fost realizate in Romania conform art. 145 alin. (2) lit. b) si d), trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA la organul fiscal competent. (…) b) daca in cursul unui an calendaristic atinge sau depaseste plafonul de scutire prevazut la art. 152 alin. (1), in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a atins sau a depasit acest plafon”.

Persoana impozabila este considerata, potrivit de art.127 alin.1 din Legea nr.571/2002 privind Codul fiscal „orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin.(2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati”, iar potrivit alin.2 , in sfera de cuprindere a activitatilor economice sunt” activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora”.

S-a retinut ca Legea nr.188/1999 rep. privind executorii judecatoresti reglementeaza domeniul de aplicare si organizare a activitatii judecatoresti si din art. 67 din lege rezulta ca sumele ce provin din impozitele incasate din onorariile executorilor judecatoresti constituie venituri la bugetul de stat si se cuprind distinct in bugetul de venituri si cheltuieli al Ministerului Justitiei, in conditiile si cu destinatia prevazute de lege, pentru taxele judiciare de timbru.

In aplicarea Legii nr.188/1999, prin Hotararea nr.19/2010 privind Statutul Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti si al profesiei executorilor judecatoresti, art. 12 prevede ca profesia de executor este liberala si independenta.

Tribunalul a mai retinut dispozitiile art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003, potrivit carora „(1) Persoana impozabila stabilita in Romania conform art. 125^1 alin. (2) lit. a), a carei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 65.000 euro, al carui echivalent in lei se stabileste la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data aderarii si se rotunjeste la urmatoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de taxa, denumita in continuare regim special de scutire, pentru operatiunile prevazute la art. 126 alin. (1), cu exceptia livrarilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).”

Din coroborarea prevederilor art. 127 din Codul fiscal cu art. 12 din Statutul U.N.E.J. si al profesiei executorilor rezulta explicit calitatea de persoana impozabila a executorului judecatoresc, iar depasirea plafonului de 65.000 E, echivalentul in lei la cursul de schimb comunicat de BNR, respectiv 220.000 lei, instituie obligatia pentru persoana impozabila sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA .

Prin raportare la succesiunea dispozitiilor legale enuntate, retinand natura profesiei executorului judecatoresc ca o profesie liberala si independenta, in sensul explicit al prevederilor art. 12 din Statutul U.N.E.J. si al profesiei executorilor judecatoresti, s-a apreciat ca decizia nr. VL 98/47 din 13 mai 2015 a fost emisa in conditiile dispozitiilor normative si nu exista temei care sa determine anularea actului administrativ fiscal.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului s-a aratat ca hotararea nu este motivata, prima instanta neprecizand in considerentele hotararii motivele pentru care a inlaturat sustinerile si argumentele reclamantului, amintind doar partial de acestea.

Potrivit art.425 lit.b Cod procedura civila, hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinsa, printre altele, motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei si cele pentru care au fost inlaturate sustinerile partilor.

Acest text de lege a consacrat principiul potrivit caruia hotararea trebuie sa fie motivata, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila.

Sustine recurentul ca activitatea de executare silita, astfel cum este reglementata de cartea a V-a din Codul de procedura civila si art.7 din Legea nr.188/2000, nu este o activitate economica.

Instanta de fond nu precizeaza niciun motiv intemeiat pe o dispozitie legala care sa duca la concluzia ca activitatea de executare silita este una economica.

S-a mai aratat ca nu onorariul executorului judecatoresc trebuie sa genereze TVA, ci activitatea desfasurata de acesta, respectiv cea de executare silita.

Institutia executorului judecatoresc este institutia publica prin care Statul Roman in exercitarea prerogativelor sale isi realizeaza dreptul obiectiv de a restabili ordinea de drept incalcata de catre debitor cu rea-credinta, asigurandu-i cetateanului, in calitatea sa de creditor, dreptul la un proces echitabil.

Executarea silita face parte din proces, fiind a doua faza a procesului „executio”, in acest sens, pronuntandu-se si CEDO in cauza Croitoru impotriva Romaniei, in sensul ca executarea unei hotarari judecatoresti pronuntate de orice instanta trebuie privita ca parte integranta din proces, in sensul art.6 alin.1 din Conventie.

Mai sustine recurentul ca executorul judecatoresc nu are niciun interes in executarea silita, in acest sens pronuntandu-se Curtea Constitutionala prin decizia nr.162/22.04.2003.

Potrivit Codului fiscal, prestarile de servicii sunt operatiunile enumerate la art.129 alin.3, operatiuni care nu includ si pe cele prevazute de art.7 din Legea nr.188/2000.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si pe fond, admiterea contestatiei.

Statul Roman prin Ministerul Finantelor a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica.

 Analizand recursul prin prisma criticilor invocate, apararilor formulate, materialului probator administrat si dispozitiilor legale incidente, se apreciaza ca nefondat.

A criticat recurentul sentinta sub aspectul lipsei motivarii in fapt si in drept, lipsa argumentelor pentru care au fost inlaturate sustinerile partilor,  aprecierea sa fiind ca acest mod de elaborare a hotararii incalca dispozitiile art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Critica recurentului, circumscrisa motivului de casare prevazut de art. 488 alin. 1 pct.6 Cod procedura civila, este neintemeiata.

Intr-adevar, motivarea unei hotarari constituie o garantie pentru parti in fata eventualului arbitrariu judecatoresc, precum si singurul mijloc prin care se da posibilitatea de se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel notiunii de proces echitabil in conditiile prevazute de art. 6 din CEDO.

Pe de alta parte, motivarea hotararii nu presupune un raspuns pentru fiecare sustinere a partii, ci, raportat la obiectul cauzei, probele administrate si dispozitiile legale, argumente care sustine concret si coerent solutia pronuntata.

In speta, instanta de fond a motivat atat in fapt cat si in drept solutia, a analizat argumentele partilor, fapt pentru care nu se poate retine ca sentinta este lipsita de motivare, critica recurentului in acest sens fiind neintemeiata.

In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de casare, respectiv gresita aplicare a dispozitiilor Codului fiscal privind impozitarea, se retine ca recurentul critica aprecierea instantei cu privire la calitatea sa de persoana impozabila.

Considera recurentul ca executarea silita, asa cum este reglementata de Cartea a V-a din Codul de procedura civila si art. 7 din Legea nr. 188/2000, nu este o activitate economica, are o natura administrativa jurisdictionala reglementata in scopul infaptuirii justitiei, ceea ce duce la concluzia ca executorul judecatoresc nu este persoana impozabila, neputand fi inclusa in aria de reglementare a art. 127 Cod fiscal.

Este adevarata sustinerea recurentului, in sensul ca activitatea de executare silita nu este o activitate economica, insa, in speta, nu este analizata activitatea de executare silita, ci activitatea generatoare de venituri a executorului judecatoresc.

Astfel, recurentul, prin cererea introductiva a solicitat anularea deciziei nr. 98/47/13.05.2015 prin care s-a respins contestatia impotriva atribuirii calitatii de persoana impozabila in scopuri de TVA, conform Certificatului seria B nr. 1391777, emis potrivit art. 153 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 571/2003.

Potrivit art. 127 alin. 1 si 2 Cod fiscal:
„(1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati. (2) In sensul prezentului titlu, activitatile economice cuprind activitatile producatorilor comerciantilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate
.”

Executorul judecatoresc, potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000, este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public, iar conform art. 39 alin. 1 are dreptul, pentru serviciul prestat, la „onorarii minimale si maximale”.

Ca urmare, executorul judecatoresc desfasoara o profesie libera, producatoare de venituri, activitatea sa fiind una economica, fapt pentru care se include definitiei persoanei impozabile, asa cum este definita de art. 127 alin. 1 Cod fiscal.

Nu poate fi retinuta sustinerea recurentului ca este o institutie publica ce desfasoara activitati in calitate de autoritate publica.

Institutia publica este institutia cu personalitate juridica a administratiei publice centrale, locale sau europene, care gestioneaza resurse financiare publice, iar conform art. 2 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 500/2002, institutii publice - denumire generica ce include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea/coordonarea acestora, finantate din bugetele prevazute la art. 1 alin. (2).

Este evident ca executorul judecatoresc nu poate fi considerat o autoritate publica, ci indeplineste numai un serviciu de interes public.

Fata de aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 496 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.