Cerere avand ca obiect acordarea tichetelor de masa. Invocarea clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de unitate. Existenta in conventia colectiva de munca a unei norme de trimitere la dispozitiile legii speciale. Consecinte.
18 martie 2020Uciderea din culpa. Nerespectarea dispozitiilor legale privind regimul circulatiei pe drumurile publice. Latura subiectiva. Culpa comuna. Traversarea carosabilului de catre victima, prin loc nepermis.
18 martie 2020
Exceptia autoritatii de lucru judecat. Conditii pentru existenta identitatii de obiect.
Cod proc.civila, art. 304 pct. 9
Vechiul Cod de proc.civila, art. 1201
Rationamentul juridic prezentat de cele doua instante anterioare este gresit, fiind realizat printr-o eronata aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 1201 din vechiul Cod de procedura civila, imprejurare de natura sa atraga incidenta cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de proc.civila.
Argumentele prezentate de instante anterioare, ca atat timp cat ar exista o diferenta de suprafata intre terenul revendicat in cele doua dosare, nu exista identitate de obiect, sunt vadit eronate, deoarece conditia sine qua non pentru a determina existenta unei identitati de obiect este scopul final urmarit de reclamanti.
Or, in speta, in ambele cauze, scopul este acelasi si consta in reasezarea gardului pe linia de hotar stabilita prin sentinta civila nr. 4324/1983 a Judecatoriei Ploiesti, pretentia reclamantilor fiind justificata, in ambele dosare, de aceeasi fapta a partii adverse, deci nu de mutari succesive ale gardului, singura diferenta fiind daca aceasta mutare s-a realizat printr-o acaparare de 20 mp, sau de „cca 50 mp”.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 3009 din 23 octombrie 2013
Prin sentinta civila nr. 939 pronuntata de Judecatoria Ploiesti la data de 23.01.2011, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata R.S.A., ca neintemeiata.
S-a admis in parte actiunea precizata si i-a obligat pe parati sa lase reclamantilor, in deplina proprietate si pasnica posesie, suprafata de teren de 22 m.p., situata in municipiul P, str. , nr., judetul P, identificata in punctele ......, din varianta nr. 2-Anexa nr. 3 a raportului de expertiza intocmit de ing. D.Z.
S-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul ............, conform variantei nr. 2-Anexa nr. 3 a aceluiasi raport, astfel ca terenul apartinand reclamantilor va avea perimetrul dat de punctele de contur N-29-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-35-38-1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-M-N, iar terenul apar-tinand paratilor va avea perimetrul dat de punctele de contur 26-27-N-M-10-9-8-7-6-5-4-3-2-1-25-26.
S-au respins celelalte capete de cerere ca neintemeiate si a fost obligata parata R.S.A. la plata cheltuielilor de judecata, in cuantum de 1188 lei.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut, ca situatie de fapt, ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3358/24.004.1971 (f.118), reclamantii au dobandit imobilul situat in P, str., nr. , jud. P, in suprafata de 300 m.p teren loc de casa, cota indiviza din suprafata de 485 m.p, precum si apartamentul B, situat pe terenul mentionat mai sus.
Prin sentinta civila nr. 4324/25.05.1983, pronuntata in dosarul nr. 10450/1982 a Judecatoriei Ploiesti, ramasa definitiva si irevocabila, s-a dispus iesirea din indiviziune a reclamantilor din prezenta cauza cu ICRAL Ploiesti, conform raportului intocmit de expert C.A.-completare si a deciziei CP Judet Prahova nr. 806/1993, in sensul ca linia de hotar este cea trasata cu rosu pe schita de plan, prin punctele A-N care delimiteaza imobilele si A-B-C-D-E-F, care delimiteaza terenurile partilor, prin aceeasi sentinta fiind respinsa ca nefondata cererea de interventie formulata de parata PP.
Ulterior, prin decizia nr. 635/10.04.1984 a CP al Judetului Prahova a fost completat art. 1 lit. a din Decizia nr. 806/26.04.1983, stabilindu-se ca lotul care apartine statului are o suprafata de 201,80 m.p., reclamantii avand suprafata de 300 m.p..
In baza sentintei civile nr. 4324/25.05.1983 si a deciziei nr. 635/10.04.1984 a CP al Judetului Prahova, reclamantii au obtinut autorizatia nr. 107/1984 pentru executarea gardului despartitor.
Potrivit contractului de vanzare-cumparare nr. 228-N/06.11.1996, numita P.P. a dobandit de la S.C C S.A in baza prevederilor art. 9 din Legea 112/1995, imobilul situat in str..., format din 2 camere de locuit, antreu, hol, balcon, culoar, bucatarie, baie, sopron, magazie, gard, precum si terenul in suprafata de 85 m.p., care reprezinta o cota indiviza de 100% din terenul situat sub constructiile care s-au cumparat.
La data de 17.01.2001 a fost incheiat contractul de inchiriere nr. 30848 intre numita P.P. si Primaria municipiului Ploiesti, avand ca obiect inchirierea suprafetei de 131 m.p, situat in Ploiesti, str. ...
Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub. nr. 4823/30.10.2009 la BNP I C, numita P.P. a instrainat paratei R.S.A. imobilul proprietatea acesteia, situat in P, str. R, nr. , jud. P, compus din teren in suprafata de 85 m si locuinta C1, iar pentru restul terenului aferent constructiei de 131 m.p., aflat in proprietatea C L al municipiului Ploiesti, noul dobanditor a incheiat contract de inchiriere.
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre parata R.S.A., instanta de fond a reamintit ca articolul 1201 din Codul civil prevede ca este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor, in aceeasi calitate.
Conform art. 166 din Codul de procedura civila, exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de catre parti sau de catre judecator, chiar inaintea instantelor de recurs.
In acest context, s-a retinut ca in primul proces, parti au fost reclamantii din prezenta cauza si numitii P.P. si R.I., iar in prezentul proces sunt parti reclamantii si numita R.S.A.. Desi formal, nu este indeplinita conditia cu privire la parti, a aratat instanta, intrucat R.S.A.este dobanditor cu titlu particular (care nu este tinut de obligatiile autorului sau si nici nu este continuatorul personalitatii acestuia), s-a apreciat ca aceasta conditie a autoritatii de lucru judecat este totusi indeplinita, astfel ca succesorului cu titlu particular ii poate fi opusa hotararea obtinuta de autorul sau, inainte de data transmiterii.
De asemenea, a retinut judecatoria, cauza prezentei cereri de chemare in judecata este aceeasi cu cea din procesul anterior, pretentia reclamantilor fiind intemeiata pe dreptul de proprietate obtinut in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3358/24.004.1971 si pe sentinta civila nr. 4324/25.05.1983 a Judecatoriei Ploiesti.
Referitor la obiectul cererii de chemare in judecata, desi formal este acelasi cu cel din dosarul nr. 16862/1994, respectiv actiune in revendicare, instanta a stabilit, analizand considerentele sentintei civile nr. 4727/06.05.1997 a Judecatoriei Ploiesti, ca obiectul este diferit.
Potrivit acestor considerente, a retinut prima instanta, reclamantii au pretins o suprafata de teren mai mare decat cea pe care o detineau potrivit actelor de proprietate, dar analizand si probele administrate in prezenta cauza, respectiv raportul de expertiza, din care a reiesit ca reclamantii au o suprafata cu 18 m.p mai mica decat cea din actele de proprietate, instanta a apreciat ca nu exista identitate de obiect, si astfel, nu subzista exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de parata.
Pe fondul cauzei, fata de dispozitiile art. 223 din Legea nr. 71/2011, prima instanta a stabilit ca se va raporta la dispozitiile Codului Civil in vigoare la data introducerii cererii.
Instanta a aratat ca, in baza art. 480 Cod civil, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv si perpetuu care confera titularului, exercitiul liber si nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosinta si dispozitia - afara de cazul in care dreptul este dezmembrat prin vointa acestuia din urma.
In urma expertizei, efectuate in prezenta cauza de ing. D.Z., a reiesit, a aratat judecatoria, ca terenul in litigiu are o suprafata de aproximativ 22 m.p. si ca paratii au acaparat din terenul proprietatea reclamantilor, care au cu 18 m.p. mai putin decat detin in actele de proprietate, in timp ce paratii detin cu aproximativ 23,20 m.p. in plus fata de suprafata din actele de proprietate.
Desi din declaratiile celor doi martori audiati in cauza nu a reiesit data la care a avut loc aceasta acaparare de teren, daca a fost anterior sau ulterior solutionarii dosarului nr. 16862/1994, prima instanta a apreciat ca in raport cu considerentele sentintei nr. 4727/06.05.1997 a Judecatoriei Ploiesti, dar si cu raportul de expertiza administrat in cauza, aceasta acaparare de teren a avut loc ulterior pronuntarii sentintei nr. 4727/06.05.1997.
In baza art. 584 Cod Civil, instanta de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 6-7-8-9-10-M-N, conform variantei nr. 2-Anexa nr. 3 a raportului de expertiza intocmit de ing. D.Z..
In ceea ce priveste solicitarea reclamantilor ca paratii sa fie obligati sa mute gardul pe hotarul stabilit de sentinta civila nr.4324/1983 a Judecatoriei Ploiesti si in caz de refuz reclamantii sa fie abilitati sa puna gardul pe aliniamentul stabilit pe cheltuiala paratilor, instanta a stabilit ca este neintemeiata, aratand ca pe de o parte, paratii nu pot fi obligati sa respecte hotarul stabilit de sentinta civila nr. 4324/1983, acesta pierzandu-si puterea executorie, ci doar sa respecte dispozitivul prezentei hotarari. Pe de alta parte, s-a aratat ca acest capat de cerere tine de executarea silita, in conformitate cu dispozitiile art. 580
2
Cod proc. civila, aceasta cu atat mai mult cu cat, in conformitate cu dispozitiile art. 371
1
Cod proc. civila, „debitorul are obligatia de a executa de bunavoie obligatia stabilita prin titlul executoriu”.
Impotriva sentintei si a incheierii de sedinta din data de 09.05.2011 au declarat apel paratii R.S.A. si P.P., solicitand admiterea apelului si respingerea actiunii in baza exceptiei de autoritate de lucru judecat invocata de catre parata R.S.A.
In subsidiar, s-a solicitat completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize topografice, sau schimbarea in tot a sentintei si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Apelantele au sustinut ca in mod nelegal instanta de fond a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, intrucat exista tripla identitate ceruta de lege.
Obiectul cererilor este identic, au apreciat apelantele, iar instanta fondului nu trebuia sa faca referire la probatoriile administrate in cauza, pentru a aprecia gresit ca este doar formal acelasi cu al cererii formulate in dosarul nr.16862/1994.
Au precizat apelantele ca, fata de situatia invocata in dosarul nr. 16862/1994, nu s-a precizat data la care s-ar fi facut pretinsa acaparare, iar la interogatoriul administrat, intimatii-reclamanti au raspuns ca solicita ceea ce fusese judecat ca obiect in 1997, dorind, pe cale ocolita, punerea in executare a acelei sentinte. Acelasi lucru, au aratat apelantele, a reiesit din opinia expertului consilier B.L., care a concluzionat ca nu exista nicio desfiintare a gardului existent ori mutare a acestuia, invederand ca expertiza D.Z. este o copie a expertizei vechi, intocmita de ing. C.A.. Totodata, in varianta omologata de instanta, intimatii-reclamanti primesc 4 mp in plus fata de ceea ce poseda, conform contractului de vanzare-cumparare, ceea ce nu poate fi considerat toleranta admisa de lege.
La data de 23 octombrie 2012, Tribunalul Prahova a pronuntat decizia civila nr. 576, prin care a respins ca neintemeiata cererea apelantelor-parate R.S.A. si P.P. de completare a probatoriului.
S-au respins ca nefondate apelurile si s-a dispus obligarea apelantilor la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre intimatii-reclamanti.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, tribunalul a retinut ca, din punct de vedere al obiectului cererii de chemare in judecata, desi formal este acelasi cu cel din dosarul nr. 16862/1994, respectiv actiune in revendicare, prima instanta de fond a retinut corect, analizand considerentele sentintei civile nr. 4727/06.05.1997, ca obiectul este diferit.
Astfel, prin sentinta civila nr. 4727/06.05.1997 pronuntata in dosarul 16862/1994, ramasa irevocabila prin decizia nr. 1905/22.07.1998 a Curtii de Apel Ploiesti, s-a retinut ca solicitarea intimatilor-reclamanti din prezenta cauza, era ca paratii sa le lase in deplina proprietate terenul in suprafata de aproximativ 50 m.p. situat in P, str. R, nr. , judetul P, solicitare respinsa ca neintemeiata cu motivarea ca „asa cum s-a stabilit si prin expertiza efectuata in cauza, reclamantii sunt proprietarii unui teren in suprafata de 300 m.p., nu de 332 m.p., ceea ce se revendica fiind tocmai acest surplus de 32 m.p. cu privire la care reclamantii nu au calitatea de proprietari”.
Cererea a fost respinsa deoarece intimatii-reclamanti au pretins o suprafata de teren mai mare decat cea pe care o detineau, potrivit actelor de proprietate.
Or, in baza unui probatoriu administrat in legatura cu rezolvarea in fond a pricinii, reiese ca intimatii-reclamanti au o suprafata cu 18 m.p mai mica decat cea din actele de proprietate - contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3358/24.004.1971, completat cu sentinta civila nr. 4324/25.05.1983, pronuntata in dosarul nr. 10450/1982 a Judecatoriei Ploiesti, ramasa definitiva si irevocabila, si decizia C P Judet Prahova nr. 806/1993 precum si decizia nr. 635/10.04.1984 a C P al Judetului Prahova.
In acest sens, a aratat tribunalul, sunt si celelalte inscrisuri aflate la dosarul cauzei, respectiv contract de vanzare-cumparare nr. 228-N/06.11.1996, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub. nr. 4823/30.10.2009 la BNP IC, raportul de expertiza intocmit de dl. expert D.Z. si contractul de inchiriere nr. 30848717.01.2001, precum si actul aditional la contractul de inchiriere nr. 30848/17.01.2001.
De aceea, daca, cauza prezentei cereri de chemare in judecata este aceeasi cu cea din procesul anterior, pretentia intimatilor-reclamanti este diferita, a stabilit tribunalul, sub acest aspect, apelurile formulate fiind nefondate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca in mod corect, prima instanta a apreciat ca in raport cu considerentele sentintei nr. 4727/06.05.1997, dar si cu raportul de expertiza administrat in cauza, din care a rezultat ca reclamantii au mai putin teren decat cel ce reiese din actele proprietate, acapararea de teren a avut loc ulterior pronuntarii sentintei nr. 4727/06.05.1997.
Impotriva deciziei a declarat recurs, in termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc. civil, parata R.S.A., criticand-o ca nelegala, din perspectiva cazurilor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 – 9 Cod proc. civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca in mod nelegal instanta de apel a mentinut solutia judecatoriei, prin care s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
A sustinut recurenta ca in cauza erau indeplinite conditiile prevazute de art. 1201 din vechiul Cod civil si art. 166 Cod proc.civila, existand tripla identitate ceruta de lege.
Recurenta a apreciat ca tribunalul a incalcat si dispozitiile art. 295 Cod proc. civila, precum si pe cele reglementate de art. 480 Cod civil.
A invederat recurenta ca in apel se impunea completarea probatoriului, intrucat expertiza de la fond era defectuos intocmita si repeta expertiza intocmita in anul 1983 de ing. C.A.
Pe fondul cauzei, recurenta a sustinut ca in cauza erau incidente dispozitiile art. 405 alin. 1 Cod proc. civila, intrucat reclamantii nu au precizat data la care s-ar fi realizat pretinsa acaparare.
S-a mentionat ca instantele au ignorat considerentele sentintei civile nr. 4727/1997 a Judecatoriei Ploiesti, in care s-a transat definitiv problema hotarului; ca probele testimoniale nu au dovedit acapararea de teren pretinsa de reclamanti; ca expertul nu a facut masuratori corecte;ca reclamantilor li s-a acordat mai mult teren decat se mentioneaza in actele lor de proprietate.
Ultima critica a vizat faptul ca tribunalul nu s-a pronuntat pe motivul de apel prin care s-a invederat ca dispozitivul sentintei este gresit si in contradictie cu varianta a 2-a, schita nr. 3 din raportul de expertiza intocmit la fond de ing. D.Z.
S-a solicitat admiterea recursului, in principal modificarea ambelor hotarari, admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat si respingerea actiunii, iar in subsidiar, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare si completarea probatoriului, aceleiasi instante de apel.
La data de 23 octombrie 2013, Sectia I Civila a Curtii de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 3009, prin care a admis recursul declarat de parata R.S.A. si a modificat in tot decizia nr. 576/23.10.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova si sentinta civila nr. 939/23 ianuarie 2012 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in sensul ca a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si pe cale de consecinta, a respins actiunea ca inadmisibila.
Pentru a decide astfel, Curtea a retinut urmatoarele considerente :
Cu referire la primul motiv de recurs, prin care s-a invocat nelegala solutionare a exceptiei autoritatii de lucru judecat, Curtea a reamintit ca potrivit dispozitiilor art. 1201 din vechiul Cod civil, incidente spetei, este autoritate de lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, in aceeasi calitate.
Curtea a notat, sub acest aspect, ca „autoritatea de lucru judecat” reprezinta o parte a „puterii de lucru judecat”, existenta unei hotarari judecatoresti putand fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci cand se invoca exclusivitatea hotararii.
In speta pendinte, recurenta a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de sentinta civila nr. 4727 pronuntata de Judecatoria Ploiesti la data de 6.05.1997 in dosarul nr.16862/1994, hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
Examinand sentinta mentionata, instantele anterioare au stabilit ca in speta dedusa judecatii, conditia identitatii reglementata de art. 1201 din vechiul Cod civil nu este indeplinita decat in privinta partilor si a cauzei, obiectul celor doua litigii fiind insa diferit, intrucat in dosarul nr. 16852/1994 „reclamantii ar fi pretins o suprafata mai mare de teren decat cea pe care o detineau potrivit actelor de proprietate”, in timp ce in litigiul pendinte, din probele administrate a reiesit ca „reclamantii au o suprafata cu 18 mp mai mica decat cea din actele de proprietate” (pagina 6 din decizia recurata).
Rationamentul juridic prezentat de cele doua instante este gresit, fiind realizat printr-o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art. 1201 din vechiul Cod civil, imprejurare de natura sa atraga incidenta cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc. civila.
Curtea a mentionat ca potrivit doctrinei, obiectul cererii de chemare in judecata reprezinta atat pretentia formulata prin cerere, cat si dreptul subiectiv invocat.
In acest context, pentru a exista identitate de obiect intre cele doua actiuni, este suficient sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamanti este acelasi in ambele litigii.
Aceasta conditie este indeplinita in speta pendinte, intrucat se constata ca, in ambele procese, reclamantii au urmarit sa valorifice acelasi drept de proprietate dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3158/1971 si atestat de sentinta civila nr. 4324/25.05.1983 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, pretinzand in ambele cauze, ca parata P.P. sa fie obligata „sa puna gardul pe hotarul stabilit prin sentinta civila nr. 4324 din 25.V.1983”, intrucat aceasta ar fi mutat gardul pe un alt hotar, acaparand din terenul proprietatea reclamantilor o suprafata de 20 mp (pricina pendinte), respectiv o suprafata „de cca 50 m.p.” (in dosarul nr. 16862/1994).
In acest context, este absolut evident ca in litigiul de fata, reclamantii nu au invocat un fapt nou, ce ar fi fost savarsit de parata dupa pronuntarea hotararii judecatoresti din primul dosar si care ar fi constat intr-o noua acaparare de teren, de natura sa determine o noua solicitare de repunere a gardului pe hotarul initial, acest lucru rezultand fara dubii din insasi cererea de chemare in judecata din prezentul dosar, aflata la fila 3 dosar fond.
Argumentele prezentate de instantele anterioare, ca atat timp cat ar exista o diferenta de suprafata intre terenul revendicat in cele doua dosare, nu exista identitate de obiect, sunt vadit eronate, deoarece conditia sine qua non pentru a determina existenta unei identitati de obiect este, astfel cum s-a aratat anterior, scopul final urmarit de reclamanti. Ori, in speta, in ambele cauze, scopul este acelasi si consta in reasezarea gardului pe linia de hotar stabilita prin sentinta civila nr. 4324/1983 a Judecatoriei Ploiesti, pretentia reclamantilor fiind justificata, in ambele dosare, de aceeasi fapta a partii adverse, deci nu de mutari succesive ale gardului, singura diferenta fiind daca aceasta mutare s-a realizat printr-o acaparare de 20 mp, sau de „cca 50 mp”.
Este evident, in acest context, ca obiectul celor doua actiuni antameaza asupra aceleiasi probleme de drept, care a primit deja o rezolvare, prin sentinta civila nr. 4727/6.05.1997 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, definitiva si irevocabila.
Ca atare, Curtea a constatat ca, contrar celor retinute de instantele anterioare, in prezenta cauza exista tripla identitate de obiect, cauza si parti, impusa de art. 1201 din vechiul Cod civil (act normativ aplicabil spetei, in raport de data inregistrarii litigiului), solutia de respingere a exceptiei autoritatii de lucru judecat pronuntata de instanta de fond si validata de instanta de apel fiind astfel, nelegala.
In considerarea acestor argumente de fapt si de drept, constatand incidenta cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc. civila, Curtea a procedat, in temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 si 4 Cod proc. civila, la admiterea recursului si modificarea in tot a ambelor hotarari, in sensul ca a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata, cu consecinta respingerii actiunii precizata ca inadmisibila.
Fata de validarea primului motiv de recurs, Curtea a constatat ca in cauza nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs formulate de parata R.S.A.
(Judecator Andra-Corina Botez)