Drepturi salariale necuvenite, Neprestarea muncii de catre salariat

 

Temei de drept: art. 39, art. 159 si art. 161 Codul Muncii)

Contractul de munca implica intrunirea a trei elementele esentiale: prestarea muncii ca scop primar al contractului; remunerarea muncii depuse si existenta unui raport de subordonare. Rezulta asadar ca, de esenta contractului de munca este ca munca prestata de angajat sa fie prestata pentru si sub autoritatea angajatorului si care are obligatia de a plati salariu.

Potrivit art. 159 codul muncii, pentru munca prestata in baza contractului individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani. Salariatul nu isi poate invoca propria culpa in nerealizarea unui drept, si anume faptul ca nu a depus efectiv munca la care s-a angajat prin contractul individual de munca, caz in care s-ar ajunge ca angajatul sa beneficieze de o imbogatire fara just temei, de o sporire pe nedrept a avantajelor sale banesti, desi nu a prestat efectiv munca la care s-a obligat pentru a primi respectivul salariu.

Decizia nr. 303/16.03.2016

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. X/99/2015 reclamantul A.P. a chemat in judecata pe paratul Clubul Sportiv, solicitand instantei sa dispuna obligarea

paratului sa plateasca reclamantului salariile restante pentru perioada 01.10.2013 - 31.05.2015 cu sporul de vechime de 15% pe luna, in total suma de 21.132 lei si cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 2497/11.11.2015 Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de reclamantul A.P. in contradictoriu cu paratul Clubul Sportiv.

A obligat paratul sa plateasca reclamantului salariile restante pentru perioada

2013. - 31.05.2015.

A obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 900 lei cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.”

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul A.P. este angajatul paratului Clubul Sportiv in baza contractului individual de munca nr.65/01.01.2009, incheiat pe o durata nedeterminata, activitatea sa in cadrul clubului incepand in data de 01.01.2009, salariul de baza lunar brut al reclamantului fiind de 1024 lei pe luna, la care se adauga sporul de vechime in cuantum de 15% pe luna.

Prin prezenta cerere de chemare in judecata reclamantul A.P. a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratului Clubul Sportiv sa-i plateasca salariile restante pentru perioada

2013. - 31.05.2015 cu sporul de vechime de 15% pe luna, in total suma de 21.132 lei.

Conform art. 39 C.M. salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, iar

potrivit dispozitiilor art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, potrivit art. 161 Codul muncii, salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

Astfel, salariul este pretul muncii prestate, exprimat in bani, iar potrivit Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, cel ce munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient care sa-i asigure lui si familiei sale o existenta conforma cu demnitatea umana. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 168 Codul muncii, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit. Conform al. 2 statele de plata precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca si actele contabile.

Potrivit dispozitiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Or, in speta, se retine de catre instanta ca paratul, careia ii revenea sarcina probei conform art. 272 Codul muncii, nu a facut dovada achitarii catre reclamant a drepturilor salariale restante cuvenite acestuia, nefiind depuse la dosar state de plata din perioada supusa analizei instantei, care sa probeze ca aceste drepturi au fost efectiv achitate. In consecinta instanta va admite actiunea formulata de reclamantul A.P. si va obliga paratul sa plateasca reclamantului salariile restante pentru perioada 01.10.2013 - 31.05.2015.

Paratul a recunoscut faptul ca nu a achitat reclamantului drepturile salariale cuvenite si a invocat in aparare faptul ca nici munca nu a fost prestata de acesta, fara a dovedi insa aceasta sustinere. Astfel, retine instanta ca paratul nu a depus la dosar pontaje, condici de prezenta sau alte documente in care sa se fi inscris absenta reclamantului de la serviciu, astfel ca tolerarea pentru o asa mare perioada de timp a absentei invocate nu poate fi retinuta si conduce la concluzia acceptarii calitatii de salariat a reclamantului si a obligatiei platii salariului din partea paratului.

In temeiul dispozitiilor art. 453 Cod Procedura Civila, retinand culpa procesuala a paratului, Tribunalul va obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 900 lei cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul Clubul Sportiv, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele motive:

In fapt, arata ca numitul A.P. nu mai detine calitatea de angajat al clubului de la data 01.11.2013, conform Deciziei nr. 2280/31.10.2013.

In drept, isi intemeiaza cererea pe dispozitiile art. 470-471 din Codul de procedura

civila.

In cadrul probei cu inscrisuri, depune Decizia nr. 2280/31.10.2013, in copii in 3 exemplare, precum copii de pe foile colective de prezenta pentru perioada decembrie 2013 - mai 2015.

Apelul formulat a fost considerat intemeiat si a fost admis prin decizia civila nr. 303 din 16 martie 2016, retinandu-se ca reclamantul A.P. este angajatul paratului Clubul Sportiv in baza contractului individual de munca nr.65/01.01.2009, incheiat pe o durata nedeterminata, activitatea sa in cadrul clubului incepand in data de 01.01.2009, ca antrenor la Sectia de Judo masculin, echipa de seniori si tineret.

Urmare a rezultatelor necorespunzatoare standardelor stabilite la nivel de club, dupa desfasurarea Finalelor Campionatelor Nationale de Seniori din anul 2011, Conducerea Clubului a procedat, in data de 13.09.2011, la efectuarea unei analize a activitatii desfasurate de reclamantul A.P., in calitatea sa de antrenor a lotului.

Ca urmare i s-a acordat reclamantului o perioada de incercare pana la finalizarea ciclului de calificare la olimpiada 2012 Londra, unde un sportiv component al lotului Olimpic al Romaniei se afla in cursa de calificare. Intrucat rezultatele echipei au continuat sa fie necorespunzatoare, conducerea Biroului Sectie Judo a procedat la o noua analiza a activitatii antrenorului A.P., ocazie cu care s-a concluzionat ca activitatea acestuia nu corespunde cerintelor si asteptarilor Clubului si a Sponsorilor. Astfel, s-a propus si aprobat inlocuirea acestuia din functia de antrenor la echipa de seniori si trecerea sa la activitatea cu copii si juniorii, decizie comunicata antrenorului cu adresa 1505/21.06.2012.

Activitatea in cadrul echipei de copii urma sa se desfasoare in sala de judo a clubului. Intrucat acesta a refuzat sa desfasoare activitatea dispusa de catre conducerea Clubului (in temeiul cap. M, art. 3, lit. a) din Contractul de munca, in sensul ca nu a efectuat nici un antrenament dupa concediul de odihna aferent anului 2012, conducerea clubului a procedat la cercetarea disciplinara a antrenorului, sens in care i s-au trimis notificarile nr. 2849/15.10.2012 si nr. 72/16.01.2013. Antrenorul A.P. a refuzat sa presteze activitatile dispuse de conducerea Clubului si, in consecinta i s-au taiat drepturile salariale.

Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 272 Codul muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare. Insa din probele depuse in aparare de catre paratul Clubul Sportiv , rezulta ca acesta a facut dovada ca reclamantul nu este indreptatit la plata drepturilor salariale ca urmare a neindeplinirii obligatiilor impuse de dispozitiile art. 39 alin. 2 lit. a codul muncii, privind prestarea muncii stabilita prin contractul individual de munca.

Apararea reclamantului, precum ca si-a desfasurat activitatea dispusa de catre conducerea Clubului in Sala Polivalenta care ofera conditii superioare de pregatire, la solicitarea parintilor copiilor pe care ii antrena, este lipsita de temei si nesustinuta probator, reclamantul nefacand nici o dovada in acest sens, nici cu privire la imprejurarea ca i s-a solicitat de catre parinti acest fapt, nici cu privire la imprejurarea ca a desfasurat in locatia respectiva activitati in interesul clubului la care era salariat.

Dimpotriva, paratul a facut dovada ca reclamantul nu avea posibilitatea reala de a desfasura activitatile in interesul clubului in locatia precizata - Sala Polivalenta, deoarece intre Cubul Sportiv Politehnica si Directia Judeteana de Sport si Tineret nu mai exista Contract de inchiriere pentru Sala de Judo din cadrul Salii Polivalente din luna iunie 2012. Mai mult decat atat, prin actele depuse la dosarul cauzei, paratul Cubul Sportiv Politehnica a facut dovada ca reclamantul a desfasurat activitati specifice celor din contractul individual de munca incheiat cu acesta, in interesul sau personal, ca reprezentant/administrator al SC „D”, afiliat la Federatia Romana de Sambo. Astfel, prin adresa nr. 1899 din 14.07.2015, Directia Judeteana pentru Sport si Tineret Iasi a comunicat Clubului Sportiv, ca ultima factura a sectiei de judo emisa este inregistrata la data 03.10.2012. De asemenea se comunica ca SC „D.” a

inchiriat sala de judo pentru diverse actiuni, astfel: Anul 2012, 24 de ore; Anul 2013, 76 de ore; Anul 2014 - 15 de ore; Anul 2015, pana la data de 30.06. - 49 de ore.

De asemenea, imprejurarea invocata de parat prin intampinare si prin motivele de apel, in sensul ca reclamantul nu a prestat activitatea din contractul individual de munca, in vederea caruia acesta a fost incheiat, rezulta si din aceea ca reclamantul nu a prezentat la conducerea Clubului nici un document din care sa rezulte ca el se ocupa cu activitatea de initiere si pregatire a copiilor si juniorilor, astfel cum i s-a pus in vedere prin adresa nr. 2489 din 15.10.2012, respectiv: plan de pregatire, obiective de performanta, Caietul antrenorului din care sa rezulte componenta grupelor de copii si prezenta acestora la antrenament, cereri de legitimare pentru sportivii din grupele sale, referate pentru deplasari, cantonamente etc. faptul ca reclamantul nu a indeplinit nici una din aceste sarcini specifice activitatii rezulta si din adresa nr. 17 din 16.10.2013, procesul verbal nr. 157 din 28.01.2013 de analiza a situatiei antrenorului A.P..

Desi reclamantul afirma ca totusi a realizat performante sportive cu grupele de copii si juniori, nu prezinta nici un document in acest sens.

Este adevarat ca reclamantul a prestat activitati specifice profesiei de antrenor de judo, dar, astfel cum rezulta din probele cauzei, acestea s-au desfasurat in interes personal, reclamantul detinand un club privat denumit Asociatia Club Sportiv „D”, cu obiect de activitate judo si sambo afiliat la federatia Romana de Judo si la cea de Sambo, si care are sediul la domiciliul reclamantului. Mai mult, reclamantul ignorand obligatiile izvorate din contractul individual de munca si in temeiul caruia pretinde drepturile salariale restante, a antrenat in paralel si sportivii sectiei de judo a Clubului „V.”, iar la unele competitii din strainatate a inscris sportivii legitimati la Clubul Sportiv sub sigla acestui club, iar rezultatele au fost trecute in contul acestuia. Participarea la competitii cu copii si juniorii pe care ii antreneaza s-a facut tot sub titulatura cubului propriu, SC „D”.

Din inscrisurile depuse de parat in apel, rezulta ca reclamantul nu a semnat nicio zi condica de prezenta a salariatilor Clubului in perioada de referinta, respectiv noiembrie 2013 - mai 2015.

In mod eronat prima instanta a retinut ca paratul nu a dovedit faptul ca munca nu a fost prestata de catre reclamant. Prin aceea ca nu a depus la dosar pontaje, condici de prezenta sau alte documente in care sa se fi inscris absenta reclamantului de la serviciu. Din inscrisurile atasate intampinarii - un set de 16 inscrisuri, si completate in apel cu copiile condicilor de prezenta, rezulta cu evidenta ca reclamantul nu a prestat nici un moment in perioada de referinta activitatile impuse prin contractul individual de munca de care se prevaleaza in solicitarea de plata a drepturilor salariale .

Potrivit articolului 10 din Legea 53/2003 Codul Muncii, care defineste contractul individual de munca: ”Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Obiectul contractului mentionat consta in prestarea muncii de catre salariat si obligatia corelativa a angajatorului de plata a salariului.

Intre cele doua parti contractante exista o relatie de subordonare, in sensul ca munca este prestata sub autoritatea angajatorului. In acest sens, prin Decizia nr. 20 din 18 noiembrie 2013, Decizia nr. 2900/2013 pronuntata in dosar nr. 903/88/2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca un contract de munca implica intrunirea a trei elementele esentiale: prestarea muncii ca scop primar al contractului; remunerarea muncii depuse; existenta unui raport de subordonare.

Rezulta asadar ca, de esenta contractului de munca este ca munca prestata de angajat sa fie prestata pentru si sub autoritatea angajatorului si care are obligatia de a plati salariu.

Dispozitiile art. 39 alin. 2 din Legea 53/2003 Codul Muncii prevad principalele obligatii ce revin salariatului, la lit. A) fiind reglementata ”obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin potrivit fisei postului”. Cu privire la norma de munca trebuie avute in vedere dispozitiile art. 129 - 132 codul muncii, o astfel de munca reprezentand volumul lucrarilor sau operatiunilor pe care salariatul trebuie sa le indeplineasca in cadrul programului sau de lucru.

In ceea ce priveste obligatia salariatului de a indeplini atributiile ce ii revin potrivit fisei postului, aceasta fisa, anexa la contractul individual de munca, detaliaza sarcinile de serviciu corespunzatoare functiei celui in cauza.

In esenta, dispozitiile art. 39 alin. 2 lit. a exprima exigentele legate de prestarea muncii - obiect al contractului individual de munca si principala obligatie a salariatului ce deriva din contractul incheiat.

Dispozitiile articolului 40 alineatul 2 litera c) din Legea 53/2003 - Codul Muncii prevad ca principala obligatie a angajatorului, corelativa prestarii muncii de catre angajat, este plata salariului.

Din continutul art. 159 alin. 2 Codul muncii rezulta ca pentru munca prestata in baza contractului individual de munca salariatul are dreptul la un salariu exprimat in bani, iar potrivit art. 166 alin. 1 din acelasi cod, acesta se plateste in bani, cel putin odata pe luna.

Din interpretarea gramaticala, logica si sistematica a dispozitiilor precitate, rezulta ca drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului drept contraprestatie a muncii depuse in baza contractului individual de munca, platindu-se cel putin o data pe luna.

Reclamantul nu isi poate invoca propria culpa in nerealizarea unui drept, si anume faptul ca nu a depus efectiv munca la care s-a angajat prin contractul individual de munca, caz in care s-ar ajunge ca angajatul sa beneficieze de o imbogatire fara just temei, de o sporire pe nedrept a avantajelor sale banesti, desi nu a prestat efectiv munca la care s-a obligat pentru a primi respectivul salariu. Mai mult, in cauza nu s-a facut dovada ca neprestarea muncii de catre reclamant s-ar datora atitudinii culpabile a angajatorului sau a neasigurarii conditiilor de munca, cata vreme inscrisurile depuse la dosar atesta intentia angajatorului de asigura continuitatea contractului de munca al reclamantului - referat inregistrat cu nr. 2486 din 11.10.2012, notificarea nr. 2489 din 15.10.2012 etc.

Fata probatoriului analizat mai sus, prin raportare la dispozitiile legale precitate, instanta de apel constata ca incepand cu luna octombrie 2013 reclamantul nu si-a indeplinit obligatia prevazuta la art. 39 alin. 2 din Legea 53/2003 Codul Muncii respectiv aceea ”de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin potrivit fisei postului”, astfel ca, in cauza, nu poate fi opusa obligatie corelativa a angajatorului, de plata salariului, in conditiile art. 40 alin. 2 lit. c codul muncii.

In consecinta, pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul art. 480 alin. 2 Cod proc.civila, a admis apelul declarat de paratul Clubul Sportiv impotriva sentintei civile nr. 2497/11.11.2015 a Tribunalului Iasi, sentinta pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantul A.P., in contradictoriu cu paratul Clubul Sportiv.