DOMENIU DE APLICARE: NOTIUNEA „ACUZATIE IN MATERIE PENALA”

1. Art. 6 § 1. — Dreptul la un proces echitabil

   
   „ 1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]”
   

   Principii generale

1.  Conceptul „
   acuzatie in materie penala
   ” are o semnificatie „
   autonoma
   ”, independenta de clasificarile utilizate de sistemele juridice nationale ale statelor membre (Adolf impotriva
   
   Austriei, pct. 30).
2. Conceptul „
   acuzatie
   ” trebuie inteles in sensul Conventiei. Acesta poate fi a sadar definit drept „
   notificarea oficiala, din partea autoritatii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei infractiuni
   ”, definitie care depinde, de asemenea, de existenta sau absenta unor „
   repercusiuni importante asupra situatiei
   [suspectului]” (a se vedea, cu titlu de exemplu, Deweer impotriva Belgiei, pct. 42  si 46,  si
   Eckle impotriva Germaniei
   , pct. 73). Astfel, Curtea a decis ca o persoana retinuta  si obligata sa depuna juramant inainte de a fi interogata ca martor facea deja obiectul unei „
   acuzatii in materie penala
   ”  si beneficia de dreptul la tacere (Brusco impotriva Frantei, pct. 46-50).
3. In ceea ce prive ste notiunea autonoma „
   penal
   ”, Conventia nu se opune orientarii catre „
   depenalizare
   ” in cadrul statelor contractante. Cu toate acestea, infractiunile incadrate printre infractiunile „
   reglementare
   ” in urma depenalizarii pot intra sub incidenta notiunii autonome de infractiune „
   penala
   ”. A lasa statelor puterea de a exclude aceste infractiuni ar putea conduce la rezultate incompatibile cu obiectul  si scopul Conventiei (Ozturk impotriva
   
   Germaniei, pct. 49).
4. Punctul de plecare in examinarea aplicabilitatii laturii penale a art. 6 din Conventie rezida in criteriile enuntate in hotararea
   Engel  si altii impotriva Tarilor de Jos
   , pct. 82-83:

1. calificarea in dreptul intern;
2. natura infractiunii;
3. gravitatea pedepsei pe care persoana in cauza risca sa o primeasca.

5. Primul criteriu are o pondere relativa  si nu serve ste decat ca punct de plecare. Ceea ce este decisiv este daca dreptul intern incadreaza sau nu o fapta prevazuta de legea penala ca infractiune. In lipsa unei astfel de incadrari, Curtea va lua in considerare ceea ce se afla dincolo de clasificarea nationala, examinand realitatea substantiala a procedurii respective.
6. Pentru examinarea celui de-al doilea criteriu, care este considerat ca fiind mai important [Jussila impotriva Finlandei (MC), pct. 38], urmatorii factori pot fi luati in considerare:

• clarificarea aspectului daca norma juridica in cauza se adreseaza exclusiv unui grup specific sau se impune tuturor prin natura ei (Bendenoun impotriva Frantei, pct. 47);
• clarificarea aspectului daca procedura este declan sata de o autoritate publica in temeiul unor atributii legale de executie [Benham impotriva Regatului Unit (MC), pct. 56];
• clarificarea aspectului daca norma juridica are o functie represiva sau disuasiva (Ozturk impotriva Germaniei, pct. 53;
  Bendenoun impotriva Frantei
  , pct. 47);
• clarificarea aspectului daca o condamnare la orice tip de pedeapsa depinde de constatarea vinovatiei (Benham impotriva Regatului Unit (MC), pct. 56);
• modul in care proceduri comparabile sunt clasificate in alte state membre ale Consiliului Europei (Ozturk impotriva Germaniei, pct. 53).

7. Al treilea criteriu este determinat prin referire la pedeapsa maxima posibila prevazuta de legislatia aplicabila (Campbell  si Fell impotriva Regatului Unit, pct. 72; Demicoli impotriva
   
   Maltei, pct. 34).
8. Al doilea  si al treilea criteriu, enuntate in hotararea Engel  si altii impotriva Tarilor de
   
   Jos, sunt alternative  si nu neaparat cumulative: pentru ca art. 6 sa fie aplicabil este suficient ca infractiunea in cauza sa fie, prin natura ei, considerata ca fiind „
   penala
   ” din punct de vedere al Conventiei sau ca infractiunea sa faca persoana pasibila de o sanctiune care, prin natura ei  si prin gradul de gravitate, intra, in general, in sfera „
   penala
   ” (Ozturk impotriva Germaniei,
   
   pct. 54,  si Lutz impotriva Germaniei, pct. 55). Faptul ca o infractiune nu este pedepsita cu inchisoarea nu este decisiv in sine, deoarece caracterul relativ diminuat nu poate elibera o infractiune de caracterul ei penal intrinsec (Ozturk impotriva Germaniei, pct. 53,  si Nicoleta
   
   Gheorghe impotriva Romaniei, pct. 26).

O abordare cumulativa poate totu si fi adoptata atunci cand o analiza distincta a fiecarui criteriu nu permite sa se ajunga la o concluzie clara cu privire la existenta unei acuzatii in materie penala (Bendenoun impotriva Frantei, pct. 47).

9. 
    Utilizand expresiile „
   acuzatie in materie penala
   ”  si „
   acuzat de o infractiune
   ”, cele trei paragrafe ale art. 6 se refera la situatii identice. Prin urmare, criteriul privind aplicabilitatea art. 6 sub latura sa penala este acela si pentru cele trei paragrafe.
   

2. 
   Aplicarea principiilor generale
   

1. Proceduri disciplinare

10. Infractiunile la disciplina militara, care implica trimiterea intr-o unitate disciplinara pentru o perioada de cateva luni, intra sub incidenta aspectului penal al art. 6 din Conventie (Engel  si altii impotriva Tarilor de Jos, pct. 85). In schimb, pedepsele militare cu privare de libertate timp de doua zile au fost considerate avand o durata prea scurta pentru a intra in sfera „
    dreptului penal
    ” (ibidem)
    .
11. In ceea ce prive ste procedurile in materie de disciplina profesionala, aspectul ramane deschis, deoarece Curtea a considerat inutil sa se pronunte in domeniu, concluzionand ca procedura intra sub incidenta sferei civile (Albert  si Le Compte impotriva Belgiei, pct. 30). In ceea ce prive ste procedura disciplinara care a dus la pensionarea din oficiu a unui functionar, Curtea nu i-a recunoscut caracterul
    „penal”
    in sensul art. 6, in masura in care autoritatile  si-au mentinut decizia intr-un domeniu pur administrativ [Moullet impotriva Frantei (dec.)]. Aceasta a exclus, de asemenea, din sfera aspectului penal al art. 6 un litigiu legat de concedierea unui ofiter din cadrul armatei pentru acte de indisciplina [Sukut impotriva Turciei
    
    
    ^(dec)]
    
    .
12.  Tinand
    „seama in mod corespunzator”
    de conditiile din penitenciar  si de regimul disciplinar special din inchisori, art. 6 este aplicabil infractiunilor de disciplina a penitenciarelor, avand in vedere natura acuzatiilor, precum  si natura  si gravitatea pedepselor [patruzeci de zile de detentie suplimentara, respectiv  sapte zile de detentie in cauza Ezeh  si
    
    Connors impotriva Regatului Unit (MC), pct. 82; a se vedea,
    a contrario,
    Stitic impotriva
    
    Croatiei, pct. 51-63]. Cu toate acestea, contenciosul penitenciar ca atare nu intra, in principiu, in sfera laturii penale a art. 6 [Boulois impotriva Luxemburgului (MC), pct. 85]. Astfel, de exemplu, plasarea unui detinut intr-un sector cu un nivel ridicat de supraveghere nu are legatura cu temeinicia unei acuzatii in materie penala; accesul la o instanta pentru contestarea unei astfel de masuri  si restrictiile care ar putea-o insoti trebuie analizate din perspectiva aspectului civil al art. 6 § 1 [Enea impotriva Italiei (MC), pct. 98].
13. Masurile dispuse de o instanta in temeiul normelor care sanctioneaza comportamentele neadecvate in cursul  sedintei de judecata (sfidarea instantei) sunt considerate ca nefacand parte din sfera de aplicare a art. 6, deoarece apartin mai degraba de sfera exercitarii competentelor disciplinare (Ravnsborg impotriva Suediei, pct. 34; Putz impotriva Austriei,
    
    pct. 33-37). Cu toate acestea, natura infractiunii  si severitatea pedepsei aplicate pot duce la aplicarea art. 6 in cazul unei condamnari pentru ultraj adus instantei, clasificata potrivit dreptului intern in categoria condamnarilor penale [Kyprianou impotriva Ciprului (MC), pct. 61-64, unde referirea se face la o pedeapsa de cinci zile de inchisoare].
14. 
    In ceea ce prive ste ultrajul adus Parlamentului, Curtea a stabilit o distinctie intre atributiile unui organ legislativ de a adopta propriile proceduri in materie de atingeri aduse privilegiilor membrilor sai, pe de o parte,  si competenta extinsa de a sanctiona tertii pentru fapte comise altundeva, pe de alta parte. Cele dintai pot fi considerate competente disciplinare prin natura lor, in timp ce Curtea le considera pe cele din urma ca fiind competente de natura penala, tinand seama de aplicarea generala  si de severitatea pedepsei eventuale care ar putea fi aplicata (pedeapsa cu inchisoarea pe o durata de cel mult 60 de zile, precum  si amenda, in cauza Demicoli impotriva Maltei, pct. 32).
    

2. Proceduri administrative
   ,
   fiscale
   ,
   vamale  si in materia dreptului concurentei

15. Urmatoarele infractiuni administrative pot intra sub incidenta aspectului penal al art. 6:

• infractiuni privind circulatia pe drumurile publice, pedepsite cu amenda, restrictii privind permisul de conducere, precum aplicarea unor puncte de penalizare sau suspendarea sau anularea permisului de conducere (Lutz impotriva Germaniei, pct. 182, Schmautzer impotriva Austriei, Malige impotriva Frantei)
  ;
• contraventii pentru litigii de vecinatate sau tulburarea ordinii publice (Lauko impotriva
  
  Slovaciei; Nicoleta Gheorghe impotriva Romaniei, pct. 25-26);
• infractiuni privind regimul de securitate sociala (lipsa declaratiei de angajare, in ciuda amenzii reduse prevazute, Huseyin Turan impotriva Turciei, pct. 18-21).
• infractiunea administrativa de promovare  si difuzare materiale care sustin ura etnica, sanctionata cu avertisment administrativ  si confiscarea publicatiei in cauza (Balsyte-
  
  Lideikiene impotriva Lituaniei, pct. 61).

16. S-a considerat ca art. 6 este aplicabil procedurilor privind majorarile de impozit sau altor penalitati fiscale, pe baza urmatoarelor elemente:

1. legea care instituia sanctiuni se aplica tuturor cetatenilor in calitate de contribuabili;
2. majorarea nu avea ca scop sa constituie o reparatie pecuniara a prejudiciului cauzat ci, in esenta, sa sanctioneze pentru a preveni repetarea infractiunii;
3. majorarea a fost impusa in temeiul unei norme generale al carei scop era atat disuasiv, cat  si represiv;
4.  majorarea era una de ordin considerabil [Bendenoun impotriva Frantei;
   a contrario,
   a se vedea dobanda pentru intarziere in cauza Mieg de Boofzheim impotriva Frantei
   
   
   ^(dec)]
   
   .

Natura penala a infractiunii poate fi suficienta pentru ca art. 6 sa fie aplicabil, in ciuda valorii scazute a majorarii impozitului [10% din datoria fiscala recuperata, in cauza Jussila

impotriva Finlandei (MC), pct. 38].

17. Sub aspect penal, art. 6 a fost considerat aplicabil dreptului vamal (Salabiaku impotriva
    
    Frantei)
    ,
    pedepselor aplicate de o instanta competenta in materie de disciplina bugetara  si financiara (Guisset impotriva Frantei)
    ,
    precum  si anumitor autoritati administrative competente in drept economic, drept financiar  si dreptul concurentei [Lilly impotriva Frantei
    
    (dec.), Dubus S.A. impotriva Frantei; A. Menarini Diagnostics SRL impotriva Italiei]
    ,

3. Chestiuni politice

18. 
    Art. 6 a fost considerat inaplicabil, sub aspect penal, in proceduri privind sanctiuni electorale (Pierre-Bloch impotriva Frantei, pct. 53 60), la dizolvarea partidelor politice [Refah Partisi (Partidul Prosperitatii)  si altii impotriva Turciei (dec.)], la comisii de ancheta parlamentara [Montera impotriva Italiei (dec.)]  si unei proceduri de destituire a Pre sedintelui Republicii pentru incalcarea grava a Constitutiei [Paksas impotriva Lituaniei (MC), pct. 66
    

67. .

19. In ceea ce prive ste
    procedura de lustratie
    , Curtea a concluzionat ca predominanta aspectelor cu conotatii penale (natura infractiunii - falsa declaratie de lustratie - natura  si gravitatea pedepsei - interdictia de exercitare a anumitor profesii pentru o perioada lunga) poate plasa aceste proceduri sub incidenta laturii penale a art. 6 din Conventie [Matyjek
    
    impotriva Poloniei (dec.);
    a contrario,
    a se vedea Sidabras  si Dziautas impotriva Lituaniei

^(dec)]

.

4. Expulzare  si extradare

20. Procedurile legate de expulzarea strainilor nu intra sub incidenta laturii penale a art. 6, in ciuda faptului ca acestea pot fi initiate in cadrul unor procese penale [Maaouia impotriva
    
    Frantei (MC), pct. 39]. Aceea si abordare exclusiva se aplica procedurilor de extradare [Penafiel Salgado impotriva Spaniei (dec.)] sau procedurilor privind mandatul de arestare european [Monedero Angora impotriva Spaniei (dec.)].
21. 
    Pe alta parte insa, inlocuirea unei pedepse cu inchisoarea cu o expulzare asociata cu interzicerea intrarii pe teritoriul tarii pe o durata de zece ani poate fi considerata o pedeapsa de acela si tip cu cea stabilita in momentul condamnarii initiale (Gurguchiani impotriva Spaniei, pct. 40  si 47-48).
    

5. Diferite etape ale procedurilor penale
   ,
   proceduri conexe  si cai de atac ulterioare

22. Masurile adoptate pentru a impiedica tulburarile sau actele infractionale nu sunt acoperite de garantiile oferite de art. 6 [supravegherea speciala a politiei, Raimondo impotriva
    
    Italiei, pct. 43; sau avertismentul acordat de politie unui minor care a comis atentate la pudoare asupra unor fete din  scoala sa, R. impotriva Regatului Unit (dec.)].
23. In ceea ce prive ste faza prealabila procesului (ancheta, instrumentarea cazului), Curtea considera procedurile penale ca un intreg. In consecinta, anumite conditii impuse de art. 6, precum termenul rezonabil sau dreptul la aparare, pot fi de asemenea relevante la acest stadiu al procedurii, in masura in care echitatea procesului poate fi grav incalcata prin nerespectarea initiala a acestor conditii impuse (Imbrioscia impotriva Elvetiei, pct. 36). Daca judecatorul de instructie nu a fost chemat sa se pronunte cu privire la temeinicia unei „
    acuzatii in materie penala
    ", actele pe care le indepline ste au o influenta directa asupra desfa surarii  si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis. Prin urmare, art. 6 § 1 poate fi considerat aplicabil procedurii de instrumentare a cazului desfa surate de un judecator de instructie, chiar daca e posibil ca anumite garantii procedurale prevazute de art. 6 § 1 sa nu se aplice (Vera Fernandez-Huidobro impotriva Spaniei, pct. 108-114).
24. Art. 6 § 1 se aplica de la un capat al altul al procedurii in vederea stabilirii temeiniciei oricarei
    „acuzatii in materie penala
    ", inclusiv in faza de individualizare a pedepsei (de exemplu, procedurile de confiscare care permit instantelor nationale sa stabileasca cuantumul la care trebuia fixata decizia de confiscare, in cauza Phillips impotriva Regatului
    
    Unit, pct. 39). Art. 6 este aplicabil, de asemenea, pe latura penala, unui proces care implica demolarea unei case construite fara autorizatie, masura demolarii putand fi calificata ca „
    pedeapsa
    ’ in sensul Conventiei (Hamer impotriva Belgiei, pct. 60). Totu si, acesta nu se aplica unei proceduri care are ca obiect modificarea condamnarii initiale cu noul Cod penal mai favorabil (Nurmagomedov impotriva Rusiei, pct. 50).
25. Procedurile privind executarea pedepselor - precum procedura solicitarii amnistiei [Montcornet de Caumont impotriva Frantei (dec.)], procedura de liberare conditionata [Aldrian impotriva Austriei, (dec.)], procedurile de transfer in temeiul Conventiei privind transferul persoanelor condamnate [Szabo impotriva Suediei (dec.), dar a se vedea,
    a contrario,
    Buijen impotriva Germaniei, pct. 40-45, tinand seama de particularitatile cauzei] - sau procedura de
    exequatur
    privind o decizie de confiscare pronuntata de o instanta straina [Saccoccia impotriva Austriei (dec.)] nu intra sub incidenta sferei penale de aplicare a art. 6.
26. In principiu, masurile de confiscare care aduc atingere drepturilor de proprietate ale unor terti, in absenta unei proceduri penale impotriva acestora din urma, nu sunt echivalente cu „
    stabilirea temeiniciei unei acuzatii in materie penala
    ” (Air Canada impotriva Regatului
    
    Unit, pct. 54, in ceea ce prive ste sechestrarea unui avion; AGOSI impotriva Regatului Unit,
    
    pct. 65-66, in ceea ce prive ste confiscarea unor monede de aur). Aceste masuri intra mai degraba sub incidenta laturii civile a art. 6 (Silickiene impotriva Lituaniei, pct. 45-46).
27. Garantiile oferite de art. 6 se aplica, in principiu, recursului in casatie [Meftah  si altii
    
    impotriva Frantei (MC), pct. 40]  si procedurilor constitutionale [Gast  si Popp impotriva
    
    Germaniei, pct. 65-66; Caldas Ramirez de Arrellano impotriva Spaniei (dec.)] atunci cand aceste instante reprezinta o etapa ulterioara a procedurii penale corespunzatoare  si atunci cand rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate.
28. 
    In sfar sit, art. 6 nu se aplica unei proceduri care vizeaza redeschiderea unui proces, deoarece persoana care solicita acest lucru, odata ce condamnarea sa ramane definitiva, nu este „acuzata de o infractiune” in sensul respectivului articol [Fischer impotriva Austriei
    
    (dec.)]. Doar noile proceduri, dupa autorizarea redeschiderii procesului, pot fi considerate ca determinante la stabilirea temeiniciei unei acuzatii in materie penala (Loffler impotriva
    
    Austriei, pct. 18-19). In acela si sens, art. 6 nu se aplica unei cereri de redeschidere a unei proceduri penale in urma constatarii unei incalcari de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului [Ocalan impotriva Turciei (dec.)]. Cu toate acestea, procedurile de revizuire care implica modificarea unei decizii pronuntate in ultima instanta intra sub incidenta laturii penale a art. 6 (Vanyan impotriva Rusiei, pct. 58).