Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare

SECŢIUNEA 1:

Dispoziţii generale

SUBSECŢIUNEA 0:

 

 Art. 242

Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.

 

Comentariu

 

În materia insolvenţei, prevederile Cap. I au valenţa de prevederi generale, regulile respectivului capitol constituind dreptul  comun în materie. Prevederile Capitolului IV cuprind reguli speciale aplicabile în materia falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, în timp ce, pentru falimentul unor asemenea entităţi, prevederile Capitolului I se aplică în completare, în măsura în care acele prevederi nu contravin normelor speciale ale prezentului capitol.

 

Art. 243

(1)
Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, se aplică societăţilor de asigurare/reasigurare prevăzute de art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România.

(2)
Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, nu se aplică sucursalei unei societăţi de asigurare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a primit o autorizaţie de la autoritatea de supraveghere a statului membru de origine.

(3)
Măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului reglementate de prezentul capitol urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.

 

Comentariu

 

Procedura se aplică persoanelor juridice române care sunt societăţi de asigurare/reasigurare în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 32/2000. Reglementarea este aplicabilă şi sucursalelor din străinătate, care nu au personalitate juridică şi împrumută regimul societăţii mamă din România.  Totodată şi sucursalele sau filialele cu sediul în România ale societăţilor de  asigurare/reasigurare care au sediul social înregistrat în state terţe vor fi supuse procedurii de faliment reglementate de prezenta reglementare, ele trebuind să se supună aceloraşi exigenţe de fond şi reguli procedurale precum orice entitate din domeniu ce funcţionează în România.

În privinţa sucursalei unei societăţi de asigurare/reasigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a primit o autorizaţie de la autoritatea de supraveghere a statului membru de origine, acesteia nu i se va aplica legea română, în concordanţă cu prevederile dreptului comunitar, prevederea fiind în concordanţă cu Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi falimentul societăţilor de asigurări (Jurnalul Oficial L 110,20/04/2001,p.0028).

Alin. (3) instituie, astfel cum este firesc, un scop special al reglementării falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, în consonanţă cu cel principal instituit de art. 2 din lege, respectiv al protejării intereselor şi a drepturilor creditorilor de asigurări. Acest scop special reflectă preocuparea principală a legiuitorului de a proteja această categorie particulară de creditori, fără a exclude sau neglija şi drepturile şi interesele celorlalţi creditori, conform art. 2 din lege. Scopul redresării debitorului nu este aplicabil dată fiind opţiunea legiuitorului de abordare directă a procedurii de faliment, în condiţiile în care înainte de a se ajunge într-o asemenea  procedură ASF are atribuţiile şi implicit obligaţia de a lua măsurile specifice procedurii de redresare financiară, conform Cap. II din Legea nr. 503/2004.

 

Art. 244

(1)
În prezentul capitol, termenii "autoritatea competentă", "autorităţi de supraveghere", "creditori de asigurări", "creanţe de asigurări", "acord de plată a creanţelor de asigurări" şi "Fond de garantare", "procedură de redresare financiară", "stat membru", "stat membru de origine", "stat membru gazdă" şi "stat terţ" au înţelesul prevăzut de Legea nr.
503/2004
privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare.

(2)
Termenii "filială", "sucursală", "persoană semnificativă" şi "acţionar semnificativ" au înţelesul prevăzut de Legea nr.
32/2000
, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Comentariu

 

În conformitate cu prevederile Legii nr. 503/2004, termenii vor avea următorul înţeles:

• Autoritatea competentă - este Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca autoritate administrativă autonomă de specialitate, autoritatea judiciară, precum şi alte autorităţi prevăzute de lege, abilitate în ceea ce priveşte aplicarea procedurii redresării financiare şi, respectiv, a falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare;
• Autorităţi de supraveghere – sunt autorităţile naţionale care, prin lege sau prin alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze societăţile de asigurare/reasigurare;
• Creditori de asigurări - persoane asigurate, titulari de poliţe de asigurare, beneficiari ai contractelor de asigurare, precum şi oricare alte terţe persoane prejudiciate prin nerespectarea condiţiilor de asigurare ale contractelor, ale căror creanţe nu au fost plătite de societatea de asigurare/reasigurare;
• Creanţe de asigurări - creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări creanţele Fondului de garantare, precum şi primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operaţiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului;
• Acord de plată a creanţelor de asigurări - convenţia intervenită înainte sau după deschiderea procedurii falimentului, încheiată între asigurător/reasigurător şi creditorii de asigurări, având ca obiect modul şi termenele de plată a creanţelor;
• Fond de garantare  - fondul de protecţie prevăzut la art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare;
• Procedură de redresare financiară - totalitatea modalităţilor şi a măsurilor cu caracter administrativ dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară*1), ca autoritate competentă, care sunt destinate să menţină sau să restabilească situaţia financiară a unei societăţi de asigurare/reasigurare;
• Stat membru - statul membru al Uniunii Europene sau statul aparţinând Spaţiului Economic European;
• Stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care societatea de asigurare/reasigurare are deschisă o sucursală;
• Stat terţ - statul care nu este membru al Uniunii Europene sau care nu aparţine Spaţiului Economic European.
• Reglementarea îşi asumă prin trimitere la Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, următoarele definiţii:
• Conform art. 2 al actului normative, prin filială se înţelege entitatea, persoană juridică, aflată faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 28 ale respectivului articol. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate.
• Prin sucursală se înţelege agenţia ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezenţă permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenţie ori sucursală, chiar dacă prezenţa nu ia forma unei agenţii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanţă condusă de personalul acelei entităţi ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acţiona în numele şi pentru acea entitate.
• Sunt considerate persoane semnificative membrii consiliului de administraţie şi/sau ai consiliului director şi/sau ai consiliului de supraveghere, conducerea executivă, actuarul, conducătorii activităţilor de asigurări de viaţă şi de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, persoanele desemnate în funcţii de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, după caz, precum şi conducerea executivă a intermediarului în asigurări şi/sau în reasigurări şi membrii Consiliului director al Fondului de protecţie a victimelor străzii.
• Acţionarul semnificativ este orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziţia semnificativă, după caz.