Prevederi speciale privind competenţa şi organele care aplică procedura insolventei
11 martie 2020Efectuarea lichidării
11 martie 2020
Deschiderea procedurilor insolventei - grup de societăţi
Art. 192
Doi sau mai mulţi debitori, membri ai unui grup, aflaţi în stare de insolvenţă, ori unul sau mai mulţi membri ai grupului de societăţi care îndeplinesc condiţiile art. 196, pot adresa tribunalului competent o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei.
Art. 193
Un creditor deţinător al unor creanţe împotriva a doi sau mai multor membri ai unui grup, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 pct. 20, poate introduce o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei.
Art. 194
În plus faţă de documentele prevăzute a fi depuse potrivit prevederilor art. 67, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei:
a)
o listă completă cuprinzând membrii grupului, fie că aceştia fac sau nu obiectul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;
b)
o descriere a modului în care se desfăşoară activitatea în cadrul grupului;
c)
o listă a contractelor încheiate între membrii grupului şi aflate în derulare.
Comentarii
Deschiderea procedurilor de insolvență se face în conformitate cu Capitolul I din Titlul II, atât pentru cererea debitorului cât și pentru cererea creditorilor.
În ceea ce privește valoarea-prag, fiind aplicabile regulile generale și deschizându-se dosare separate, fiecare membru al grupului care subscrie la o cerere de deschidere a procedurii trebuie să îndeplinească cerința valorii prag, de 40.000 lei, prevăzută la art. 5 pct. 72.
Regula se păstrează și în cazul creditorului: în cazul formulării unei cereri comune de deschidere a procedurii, creditorul trebuie să aibă o creanță de cel puțin 40.000 lei împotriva fiecărui membru al grupului.
În plus față de documentele ce se depun la dosar potrivit art. 67, debitorii membri ai grupului trebuie să adauge: lista membrilor grupului, indiferent dacă aceștia sunt vizați de cererea de deschidere a procedurii sau nu, descrierea modului în care se desfășoară activitatea în cadrul grupului precum și lista contractelor între membrii grupului aflate în derulare.
Art. 195
Dacă cererea debitorilor sau a creditorului, după caz, corespunde condiţiilor prevăzute de art. 71, respectiv de art. 72, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale sau simplificate, după caz.
Comentariu
Judecătorul-sindic va trebui să pronunțe în fiecare dosar în parte câte o încheiere, respectiv sentință de deschidere a procedurii, dacă sunt îndeplinite condițiile legii, putând în anumite dosare să admită cererea, iar în altele să o respingă. Este posibil ca în unele dosare să se deschidă procedura generală, iar în altele procedura simplificată.
[228]
Art. 196
[229]
În vederea evitării deschiderii ulterioare a procedurii insolvenţei împotriva sa, prin excepţie de la prevederile art. 66 alin. (1), un membru al unui grup care nu este în stare de insolvenţă sau insolvenţă iminentă poate subscrie la o cerere comună de deschidere a procedurii insolvenţei. În acest caz, cererea comună de deschidere a procedurii insolvenţei va fi aprobată de adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor respectivului membru al grupului.
Comentariu
Având în vedere efectele de ricoșeu ce se pot produce ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolvență împotriva unui membru al unui grup de societăți, Legea nr. 85/2014 prevede facultatea subscrierii de către un membru care nu se află în stare de insolvență la o cerere comună de deschidere a procedurii de insolvență.
[230]
Prin excepție de la prevederile art. 66 alin. (1)
[231]
, în cazul cererilor promovate de debitori, la cererea comună pot adera membri ai grupului care nu se află în stare de insolvență. O asemenea cerere, formulată de un debitor ce nu este în stare de insolvență, trebuie să se înscrie într-o logică economică. Tocmai de aceea rigorile privind formularea unei astfel de cereri sunt mai stricte decât în cazul debitorilor insolvenți, fiind obligatorie aprobarea prealabilă a adunării generale a asociaților/acționarilor.
Cel puțin două sunt motivele pentru care un debitor ce nu se află în stare de insolvență poate fi interesat să subscrie la cererea comună: (i) situația în care previziunile financiare arată, cu un grad ridicat de probabilitate, o deteriorare a lichidităților – din motive intrinseci ori datorită insolvenței altor membri ai grupului cu care exista o relație de interdependență; (ii) situația în care, deși nu există pericol de insolvență cu privire la acel membru al grupului, șansele de „salvare” a grupului ca întreg pot crește prin integrarea în planul de restructurare a activelor societății ce nu se află în stare de insolvență.