Decizie de impunere Comunicare act administrativ fiscal, Calitatea de imputernicit a persoanei careia i s-a facut comunicarea

Legea nr. 207/2015: art. 281, art. 352 alin. (2)

• O G. nr. 92/2003: art. 44, art. 218

Curtea constata ca Legea nr. 207/2015 a intrat in vigoare la data de 01.01.2016. In acord cu dispozitiile art. 352 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 „procedurile de administrare incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod raman supuse legii vechi”. Prin urmare, cata vreme procedurile de administrare in speta de fata au inceput anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura fiscala, Curtea a apreciat ca in speta sunt incidente dispozitiile O.G. nr. 92/2003.

In acord cu dispozitiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 „actul administrativ fiscal emis pe suport de hartie se comunica prin remiterea acestuia

contribuabilului/imputernicitului, daca se asigura primirea sub semnatura a actului”. In mod corect a retinut tribunalul ca nu pot fi primite sustinerile paratei, conform carora deciziile referitoare la obligatii de plata accesorii au fost comunicate la 09.02.2015 prin imputernicit. Curtea constata ca persoana careia organele fiscale i-ar fi comunicat deciziile nu are calitatea de imputernicit al reclamantei in scopul comunicarii unor acte administrative fiscale, ci exclusiv a fost imputernicit de catre reclamanta sa le ridice de la organele fiscale certificatul fiscal.

In acord cu prevederile art. 218 din actul normativ anterior mentionat, „Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii”.

In speta de fata nu sunt aplicabile dispozitiile art. 281 alin. (7) din Legea nr. 207/2015, conform carora „In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestatia de catre organul fiscal fara ca acesta sa intre in cercetarea fondului raportului juridic fiscal, daca instanta constata ca solutia adoptata de catre organul fiscal este nelegala si/sau netemeinica, se va pronunta si asupra fondului raportului juridic fiscal”.

Astfel fiind, Curtea constata ca obiectul unei actiuni in fata instantei de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 din O.G. nr. 92/2003 il reprezinta decizia pronuntata de organele fiscale in solutionarea contestatiei promovata pe cale administrativa.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 3580 din 25 octombrie 2016, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr. x/30/2016 reclamanta A..., a chemat in judecata paratele Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr. 1057/347/28.07.2015 emisa de parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara pentru solutionarea contestatiei administrative; anularea Deciziei

nr.15615726344754 din 01.07.2012 referitoare la obligatiile de plata accesorii pentru intreaga suma de 131.293 lei si, in parte, pentru suma de 19.888 lei, a Deciziei nr. 3530144385703 din

2014. referitoare la obligatiile de plata accesorii; in subsidiar : obligarea paratei DGRFP Timisoara sa solutioneze pe fond contestatia administrativa inregistrata sub nr. 164979/04.05.2015 la registratura paratei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis; cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 1266/08.06.2016 pronuntata in dosar nr. 1450/30/2016, Tribunalul Timis, a admis actiunea formulata de reclamanta A., impotriva paratelor Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara si Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis. A respins exceptiile prematuritatii si inadmisibilitatii actiunii. A dispus anularea Deciziei nr. 1057/347/28.07.2015 emisa de parata DGRFP Timisoara in procedura de solutionare a contestatiei. A dispus anularea Deciziei nr. 15615726344754/01.07.2012 referitor la obligatiile de plata accesorii pentru suma de 131.293 lei , si in parte pentru suma de 19.888 lei, a Deciziei nr. 3530144385703 din

2014. referitoare la obligatiile de plata accesorii.

A obligat paratele la 700 lei cheltuieli de judecata fata de reclamanta.

Impotriva sentintei civile nr. 1266/08.06.2016 a declarat recurs Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Timisoara, solicitand admiterea recursului formulat ca temeinic si legal, casarea sentintei recurate si rejudecand cauza, in principal, pe cale de exceptie, sa se constate inadmisibilitatea petitului doi al actiunii, raportat la dispozitiile art. 205 si art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul fiscal, coroborat cu prevederile art.
8
alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In subsidiar pe fondul cauzei solicita, respingerea actiunii ca neintemeiata si mentinerea ca temeinic si legal al actului administrativ fiscal atacat.

Prin decizia civila nr. 3580/25.10.2016 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul formulat de parata recurenta Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis in nume propriu si in reprezentarea Directiei Generale Regionale a Finantelor Publice Timisoara ambele cu sediul in Timisoara, strada Gheorghe Lazar nr. 9B, judet Timis, impotriva sentintei civile nr. 1266/08.06.2016 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. x/30/2016 in contradictoriu cu reclamanta A. [...], cu domiciliul procesual ales in Timisoara, [...], la sediul SCM B... . A casat in parte sentinta atacata si, in rejudecare, a admis exceptia inadmisibilitatii petitului nr
.2
din cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta si a obligat parata DGRFP Timisoara sa solutioneze pe fond contestatia administrativa formulata de reclamanta si inregistrata la AJFP Timis sub nr. 164979/04.05.2015 si la DGRFP

Timisoara sub nr. 28478/08.07.2015. A mentinut in rest solutia primei instante cu privire la anularea Deciziei nr. 1057/345/28.07.2015 emisa de DGRFP Timisoara.

Curtea a constatat ca reclamanta a solicitat instantei de contencios administrativ pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna anularea Deciziei nr. 1057/347/28.07.2015 emisa de parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara pentru solutionarea contestatiei administrative; anularea Deciziei

nr.15615726344754 din 01.07.2012 referitoare la obligatiile de plata accesorii pentru intreaga suma de 131.293 lei si, in parte, pentru suma de 19.888 lei, a Deciziei nr. 3530144385703 din

2014. referitoare la obligatiile de plata accesorii; in subsidiar : obligarea paratei DGRFP Timisoara sa solutioneze pe fond contestatia administrativa inregistrata sub nr. 164979/04.05.2015 la registratura paratei Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis

Curtea a analizat cu prioritate care sunt dispozitiile Codului de procedura fiscala aplicabile in speta de fata. Astfel, Curtea retine ca actiunea a fost promovata de catre reclamanta la data de 24.02.2016. Curtea mai invedereaza ca deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii ce fac obiectul de analiza al prezentului litigiu au fost contestate in fata organelor fiscale pe calea procedurii administrative prealabile la data de 04.05.2015, conform contestatiei reclamantei inregistrata sub nr.164979/04.05.2015 la AJFP Timis.

Totodata Curtea constata ca decizia de solutionare a contestatiei a fost emisa la data de 28.07.2015, iar actiunea in fata instantei de contencios administrativ a fost promovata la data de 24.02.2016.

Curtea constata ca Legea nr.207/2015 a intrat in vigoare la data de 01.01.2016.

In acord cu dispozitiile art. 352 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 „ procedurile de administrare incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod raman supuse legii vechi”.

Prin urmare, cata vreme procedurile de administrare in speta de fata au inceput anterior intrarii in vigoare a noului Cod de procedura fiscala, Curtea a apreciat ca in speta sunt incidente dispozitiile O.G. nr. 92/2003.

Astfel, solutia pronuntata de prima instanta trebuia analizata prin prisma prevederilor O.G. nr. 92/2003.

In ceea ce priveste solutia pronuntata de prima instanta de anulare a deciziei pronuntata de parata in procedura prealabila administrativa, s-a apreciat ca este corecta si legala.

Curtea constata ca prin Decizia nr. 1057/347/28.07.2015, Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara a respins ca nedepusa in termen contestatia administrativa inregistrata sub nr.164979 /04.05.2015 la Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis prin care reclamanta a cerut anularea Deciziei nr. 15615726344754/01.07.2012 referitoare la obligatiile de plata accesorii pentru intreaga suma de 131.293 lei si, in parte, pentru suma de 19.888 lei.

In ceea ce priveste solutia organului fiscal de respingere a contestatiei reclamantei pe cale administrativa ca fiind tardiva, Curtea constata ca actele administrative fiscale (din 01.07.2012 si, respectiv, 31.12.2014), nu i-au fost comunicate in conformitate cu dispozitiile art. 44 C. proc .fisc parata nedepunand in acest sens dovada comunicarii cu confirmare de primire.

In acord cu dispozitiile art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 „actul administrativ fiscal emis pe suport de hartie se comunica prin remiterea acestuia contribuabilului/imputernicitului, daca se asigura primirea sub semnatura a actului”.

In mod corect a retinut tribunalul ca nu pot fi primite sustinerile paratei, conform carora deciziile referitoare la obligatii de plata accesorii au fost comunicate la 09.02.2015 prin imputernicit.

Curtea constata ca numitul C... - persoana careia organele fiscale i-ar fi comunicat deciziile nu are calitatea de imputernicit al reclamantei in scopul comunicarii unor acte administrative fiscale, ci exclusiv a fost imputernicit de catre reclamanta sa ii ridice de la organele fiscale certificatul fiscal.

In consecinta, Curtea constata ca in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca reclamanta a luat cunostinta doar despre existenta actelor administrative de impunere la data de 07.04.2015, cand i-au fost comunicate somatia nr. 353010032211354 din 30.03.2015 si titlul executoriu nr. 353010022132611 din 30.03.2015.

Prin urmare in raport de data de 07.04.2015, depunerea contestatiei administrative in data de 04.05.2015 s-a facut cu respectarea termenului de 30 zile prevazut de art.207 C.proc.fisc.

In ceea ce priveste decizia primei instante de analiza pe fond a actelor administrative contestate, Curtea constata ca aceasta solutie nu este legala, raportat la dispozitiile art. 218 din O.G. nr. 92/2003.

In acord cu prevederile art. 218 din actul normativ anterior mentionat, „Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii”.

In speta de fata nu sunt aplicabile dispozitiile art. 281 alin. (7) din Legea nr. 207/2015, conform carora „In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestatia de catre organul fiscal fara ca acesta sa intre in cercetarea fondului raportului juridic fiscal, daca instanta constata ca solutia adoptata de catre organul fiscal este nelegala si/sau netemeinica, se va pronunta si asupra fondului raportului juridic fiscal”.

Astfel fiind, Curtea constata ca obiectul unei actiuni in fata instantei de contencios administrativ, conform prevederilor art. 218 din O.G. nr. 92/2003 il reprezinta decizia pronuntata de organele fiscale in solutionarea contestatiei promovata pe cale administrativa.

Asadar, Curtea a constatat ca este incident motivul de casare prevazut de art. 488 pct.8 NCPC, context in care se impune admiterea recursului promovat de parata recurenta.