Criterii pentru individualizarea pedepsei. Principiul proportionalitatii si justului echilibru intre natura valorilor sociale lezate si sanctiunile penale.

 

C.proc.pen. , art. 385

⁹

alin. 1 pct.14,

Cod penal, art. 72

 

      
Potrivit cazului de casare prev.de art.385

⁹

alin.1, pct. 14 Cod proc.pen. hotararea penala este supusa casarii cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege;

Individualizarea pedepselor presupune atat analizarea aspectelor defavorabile cat si a celor favorabile inculpatului, precum si a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.72 Cod penal care se refera la imprejurarile savarsirii faptei, gravitatea acesteia data de urmarile produse ori care s-ar fi putut produce dar si cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea raspunderii penale.

                                                       

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 557 din 20 aprilie 2012.

                                              

Prin sentinta penala nr.261 din data de 20 februarie 2012 pronuntata de judecatorie a fost condamnat inculpatul V.L.W pentru savarsirea infractiunii de talharie, fapta prevazuta si pedepsita de art. 211 alin.1 si alin. 2 Cod penal la pedeapsa de 5 (cinci) ani inchisoare.

            S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, pe durata prevazuta de disp. art. 71 al.2 Cod penal.

In baza art.350 al.1 Cod procedura penala s-a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului.

In baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si a arestarii preventive de la 22.11.2011-la zi.

S-a luat act ca partea vatamata P.M.M. nu s-a constituit parte civila in procesul penal.

In baza art.191 al.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1750 lei, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat.

In baza art.189 al.1 Cod procedura penala, onorariul aparatorului din oficiu va fi avansat catre Baroul Prahova, din fondurile Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in esenta ca ca in fapt, in ziua de 22.11.2011, in jurul orelor 13

⁰⁰

, partea vatamata, impreuna cu martorul R. S. F., colegul sau de clasa, s-au intalnit cu inculpatul (cu care se cunosteau din vedere intrucat locuiesc in acelasi cartier) in zona ceasului din parcul aflat in fata magazinului Omnia-Winmarkt; in cursul aceleasi zile, in jurul orei 13

⁵⁰

partea vatamata si martorul se aflau la iesirea dinspre str.Gh.Gr.Cantacuzino a Mall-ului din Ploiesti, unde s-au intalnit din nou cu inculpatul V. L. W..

Vazand telefonul mobil in mana partii vatamate, inculpatul a luat hotararea de a i-1 sustrage si in acest scop i l-a cerut pentru a apela un numar. Victima l-a refuzat motivand ca nu are credit pe cartela, moment in care inculpatul i-a smuls telefonul din mana, a lovit pe partea vatamata cu piciorul in tibie, 1-a impins si a fugit inspre zona Casei de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti si a magazinului Altex, iar ulterior spre zona Halelor Centrale.

Folosind telefonul martorului, partea vatamata a sesizat organele de politie si impreuna cu plecat in cautarea inculpatului, pe care l-au depistat in statia R.A.T.P. „Coreco". Observand ca a fost identificat de organele de politie, partea vatamata si martor, inculpatul a aruncat telefonul mobil aflat asupra sa si a fugit, traversand str. Emile Zola prin spatele statiei de autobuz, dar a fost prins pe str.Vasile Milea.

Telefonul mobil a fost recuperat de partea vatamata, care a declarat ca nu se mai constituie parte civila in procesul penal.

Atat in cursul urmaririi penale, cat si in fata instantei, inculpatul a recunoscut ca i-a sustras telefonul mobil partii vatamate, insa a contestat actele de violenta.

Instanta de fond a retinut situatia de fapt coroborand declaratiile inculpatului cu declaratiile partii vatamate si a martorului audiat in cursul urmaririi penale, procesul-verbal de identificare, raportul de constatare tehnico-stiintifica (examinare poligraf) si declaratiile inculpatului.

A constatat instanta de fond ca, in drept, fapta inculpatului, care in data de 22.11.2011, in jurul orelor 13

⁵⁰

, a sustras un telefon mobil din posesia partii vatamate, iar pentru a-si asigura pastrarea bunului i-a aplicat acestuia o lovitura in zona tibiei si l-a impins, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie fapta prev. de art. 211 al.1 si 2 Cod penal.

Instanta de fond a retinut forma calificata a infractiunii fata de imprejurarea ca inculpatul a savarsit fapta in loc public.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 al.1 Cod penal si a tinut seama, , de limitele de pedeapsa fixate in textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infractiunii, circumstantele reale ale faptelor si imprejurarile in care au fost savarsite,de modalitatea de comitere a infractiunii, precum si circumstantele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale. Acesta a fost sanctionat numai cu amenzi administrative aplicate in 2010 si 2011, pentru savarsirea unor fapte prevazute de art.208 al.1-209 al.1 lit.e Cod penal si de art.213 Cod penal.

Instanta de fond a apreciat ca aplicarea unei pedepse orientate catre minim este necesara si suficienta pentru atingerea scopurilor acesteia prev.de art. 52 Cod penal.  

Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat recurs inculpatul V. L. W., pe care nu l-a motivat.

          Recurentul-inculpat a sustinut in principal, prin aparatorul desemnat din oficiu, ca pe baza recunoasterii in intregime a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata si condamnarea sa in prima instanta, potrivit declaratiilor date in instanta de recurs la termenul de judecata de astazi, se impune aplicarea procedurii simplificate de judecata, conform art.320

¹

Cod proc.pen., cu consecinta reducerii pedepsei aplicate, ca efect al beneficiului legal stabilit de alin.7 al art. 320

¹

Cod proc.pen.

 

         In subsidiar, recurentul-inculpat a cerut admiterea recursului, casarea in parte a sentintei, in latura penala, reindividualizarea pedepsei care este prea aspra, in sensul reducerii cuantumului acesteia ca efect al circumstantelor sale personale, constand in atitudinea sincera manifestata prin declaratia de vinovatie cat si in lipsa antecedentelor sale penale

 Curtea, verificand hotararea recurata in raport de criticile aduse de recurent, de dispozitiile legale incidente in cauza si de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele, conform art.385

⁶

alin.3 Cod proc.pen., in limita motivelor de recurs prev.de art.385

⁹

alin.3 din acelasi cod, a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Instanta de fond a retinut in mod corect si complet situatia de fapt si a realizat o justa interpretare si apreciere a mijloacelor de proba administrate in cauza in cursul procesului penal, din care rezulta atat existenta faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, cat si savarsirea acesteia cu vinovatie, in forma ceruta de lege.

Astfel, au fost valorificate mijloacele de proba stranse in faza de urmarire penala si constand in :declaratiile partii vatamate declaratiile martorului, raportul de constatare tehnico-stiintifica declaratiile inculpatului care au fost coroborate in sensul art.69 Cod proc.pen. cu dovezile administrate la instanta fondului, respectiv cu recunoasterea partiala a inculpatului (fila 23) depozitiile partii vatamate (filele 25-26) si ale martorului ocular R. (filele 37-39).

Desi inculpatul V. L.W. a adoptat o pozitie de negare a faptei partial, verificand apararile acestuia cat priveste sustinerea ca sustragerea telefonului constituie infractiunea de abuz de incredere sau furt, iar nu talharie agravata, instanta de fond a stabilit ca acesta este autor al infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, retinand in mod corect in esenta ca in ziua de 22 noiembrie 2011 a sustras partii vatamate un telefon mobil, lovind-o pe aceasta pentru a-l pastra.

           Cererea de a aplica in favoarea recurentului-inculpat dispozitiile legale ce reglementeaza procedura simplificata de judecata cu efectul beneficiului reducerii legale a pedepsei cu o treime, conform art. 320

¹

alin.7 Cod proc.pen., nu este justificata si de aceea nu va fi primita.

           Curtea a constatat ca pentru prima data exclusiv in instanta de recurs, recurentul-inculpat a declarat ca recunoaste in integralitatea ei infractiunea pentru care a fost trimis in judecata (fila 19) solicitand expres si personal sa fie audiat cu scopul de a beneficia de dreptul la reducerea legala a pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea comisa, in sensul dispozitiilor art. 320

¹

Cod procedura penala .

           Potrivit acestei reglementari, aplicarea dispozitiilor privind judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, care stabileste reducerea cu o treime a limitelor pedepsei inchisorii implica pe de o parte, ca recunoasterea vinovatiei sa se faca pana la inceperea cercetarii judecatoresti la prima instanta, iar nu in apel sau recurs si pe de alta parte, ca inculpatul sa declare ca recunoaste in totalitate, iar nu partial, faptele retinute in actul de sesizare a instantei.

           Or in cauza de fata, desi art. 320

¹

Cod procedura penala era in vigoare la data audierii inculpatului la instanta fondului, nici anterior si nici concomitent cu inceperea cercetarii judecatoresti, acesta nu a declarat ca recunoaste fapta penala de care este acuzat, ca isi insusesc probele stranse la urmarirea penala si ca solicita ca judecata sa se faca exclusiv pe baza acestora.Dimpotriva el a negat infractiunea de talharie calificata, sustinand ca nu a comis o astfel de fapta ci eventual un abuz de incredere sau, cel mult un furt.

            Asadar nu exista nicio justificare pentru ca instanta de fond sa fi aplicat o procedura reglementata imperativ si ale carei cerinte, mai sus-citate, nu au fost cumulativ indeplinite nici in fata instantei de fond, nici in cea de recurs.

Totusi, la examenul de legalitate si temeinicie sub toate aspectele al hotararii atacate, exercitat conform art. 385

⁶

alin.3 Cod proc.pen., in limita motivelor de recurs prevazute de art. 385

⁹

alin.3 din acelasi cod, Curtea a constatat ca pedeapsa aplicata recurentului-inculpat este disproportionata si excesiva.

Astfel, potrivit art.385

⁹

alin.1, pct. 14 Cod pr.pen. hotararea penala este supusa casarii cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege;

Este de netagaduit ca fapta comisa de recurentul-inculpat are o gravitate sporita, confirmata generic si de limitele pedepsei stabilite de legiuitor, dar si in concret, de circumstantele de fapt efective in care actiunea cu caracter infractional a fost desfasurata de faptuitor.

Individualizarea pedepselor presupune insa atat analizarea aspectelor defavorabile cat si a celor favorabile inculpatului, precum si a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.72 Cod penal care se refera la imprejurarile savarsirii faptei, gravitatea acesteia data de urmarile produse ori care s-ar fi putut produce dar si cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea raspunderii penale.

Pedeapsa stabilita pentru infractiunea comisa trebuie in acelasi timp individualizata pentru a raspunde principiului proportionalitatii in sensul  unui raport echitabil si echilibrat intre fapta savarsita si raspunderea penala si a unei corecte, necesare si corespunzatoare adecvari a pedepsei la scopul legii penale, in conditiile prevazute de art. 52 Cod penal.

Aplicarea unei pedepse de ani 5 ani inchisoare pentru infractiunea de talharie calificata, infrange principiul proportionalitatii si justului echilibru intre natura valorilor sociale lezate si sanctiunile penale, deoarece ca masura de constrangere, pedeapsa are, pe langa scopul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita cat si referitor la comportamentul infractorului care trebuie astfel sa se convinga ca nerespectarea legii presupune pedepsirea sa si sa evite in viitor comiterea unor alte fapte antisociale.

In acesti termeni, Curtea constata ca pedeapsa aplicata inculpatului  este excesiva in conditiile in care acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are varsta de 21 ani, era in relatii apropiate cu partea vatamata si prin atitudinea manifestata pe parcursul judecatii, in esenta a dat dovada ca isi asuma fapta comisa si o regreta, punand in discutie nu circumstantele comiterii acesteia ci incadrarea ei juridica in textul legii.

Aceste imprejurari constituie circumstante personale in sensul art. 74 lit. a si c Cod penal de natura a atenua raspunderea sa penala in conditiile art. 76 lit.b din acelasi cod.

Drept consecinta, pentru considerentele expuse, Curtea a admis recursul inculpatului conform art.385

¹⁵

alin.1, pct.2 lit d Cod proc.pen., a casat in parte, in latura penala sentinta, cu consecinta reducerii pedepsei aplicate inculpatului de prima instanta, prin retinerea in favoarea acestuia a circumstantele atenuante judiciare prevazute de art.74 lit. a si c Cod penal, fiind mentinute in rest toate celelalte dispozitii ale hotararii recurate.

            
                                                                                                                     

                           
( Judecator  Simona Petruta Buzoianu )