Convocarea salariatului la cercetarea disciplinara prealabila

- Legea nr. 53/2003, republicata privind Codul muncii: art. 251 alin. (2)

Mentiunile prevazute de art. 251 alin. (2) din Codul muncii sunt necesare pentru a se asigura exercitarea dreptului salariatului la aparare, respectiv posibilitatea acestuia de a invoca si de a administra in fata comisiei de cercetare disciplinara toate apararile si probele pe care le considera relevante.

Convocarea salariatului la cercetarea disciplinara prealabila trebuie sa cuprinda, in mod expres, obiectul cercetarii disciplinare prealabile. Mentiunea ca, raportat la prevederile Codului muncii in vigoare, unitatea angajatoare il convoaca pe salariat la efectuarea cercetarii disciplinare, pentru a se determina daca a savarsit o abatere disciplinara, urmata de definitia legala a abaterii disciplinare, nu raspunde exigentelor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, deoarece nu permite salariatului, urmare a convocarii, sa cunoasca fapta pentru care este cercetat, astfel incat sa-si poata formula apararile in cunostinta de cauza.

Nu sunt respectate prevederile art. 251 alin. (2) din Codul muncii in cazul in care salariatul este convocat pentru cercetarea altei fapte decat cea retinuta ca abatere disciplinara prin decizia de sanctionare disciplinara.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 13 din 12 februarie 2014, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 2406/18.09.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4347/108/2013, a fost respinsa actiunea formulata de catre reclamantul D.D. in contradictoriu cu parata CNADNR - Directia de Drumuri si Poduri Timisoara, avand ca obiect anulare decizie de sanctionare.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca, prin decizia nr. 108/21.02.2013, s-a dispus sanctionarea reclamantului cu reducerea salariului de baza pe o durata de doua luni cu 10%, in temeiul art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, dat fiind ca, in data de 20.12.2012, s-a produs defectarea accidentala a UPS-ului aferent instalatiei de cantarire de pe sensul de intrare in tara la AICI Nadlac, iar acest incident nu a fost anuntat pe linie ierarhica si, in toata perioada scursa pana la momentul defectarii instalatiei: 16.01.2013, nu s-a luat nicio masura pentru remedierea situatiei, astfel incat au fost incalcate atributiile prevazute la cap. II pct. 3, pct. 4b si 4c din fisa postului, art. 9 alin. (2), art. 9.2 lit. b) din Contractul colectiv de munca pe anul 2011 si art. 39 din Codul muncii. In decizia contestata, au fost mentionate motivele pentru care au fost inlaturate apararile reclamantului facute cu ocazia cercetarii disciplinare. Decizia a fost emisa cu respectarea conditiilor de forma prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 252 din Codul muncii.

Motivele de nelegalitate a deciziei de concediere disciplinara, invocate de catre reclamant nu au fost retinute de catre instanta de fond, intrucat acesta a fost prezent la cercetarea prealabila efectuata, fiind convocat in acest sens si dand nota explicativa din 01.02.2013. Pe de alta parte, s-a apreciat ca lipsa sesizarii privind

savarsirea unei abateri disciplinare de catre reclamant nu constituie motiv de nulitate a deciziei de sanctionare, deoarece, urmare a defectarii instalatiei de cantarire de pe sensul de intrare in tara la AICI Nadlac, parata a procedat la efectuarea de verificari asupra tuturor persoanelor care au fost considerate responsabile de incidentul produs.

Examinand motivele de netemeinicie a deciziei, invocate de catre reclamant, instanta de fond a retinut ca, in data de 20.12.2012, acesta desfasura activitatea de sef de tura la ACI Nadlac si, urmare a unui incident, UPS-ul atasat instalatiei de cantarire a fost indepartat, aceasta functionand pana la data de 20.01.2013, cand s-a defectat, fara stabilizatorul de tensiune (UPS).

Aceste aspecte au fost constatate prin raportul de interventie service nr. 110018/22.01.2013, intocmit de SC D.C. SRL, in care se mentioneaza ca UPS-ul este ars, firma D.C. nefiind instiintata, iar placa de baza este defecta, indicatorul de greutate a fost gasit alimentat in alta priza, fara protectie, calculatorul instalatiei de cantarire a fost gasit alimentat in alta priza, fara protectie, sigiliul metrologic rupt.

Nota explicativa data de catre reclamant, cu ocazia cercetarii disciplinare, se coroboreaza cu declaratia martorei G.A., care, in data de 20.12.2012, a varsat cafea pe UPS, procedandu-se la reluarea activitatii dupa indepartarea acestei componente, asa cum declara si reclamantul.

Nu s-a procedat la informarea scrisa a conducerii paratei asupra acestui incident, aspect recunoscut de catre reclamant la interogatoriul luat, insa reclamantul nu a informat nici despre functionarea instalatiei de cantarire fara protectie, prin indepartarea componentei UPS.

Prima instanta a apreciat ca nu poate retine apararea reclamantului privind lipsa instruirii de folosire a instalatiei de cantarire, intrucat acesta avea obligatia de a utiliza instalatia cu toate componentele ce i-au fost incredintate si de a informa sefii ierarhici despre orice modificari intervenite. Desi activitatea a fost reluata dupa cateva minute, asa cum rezulta din probele administrate, incidentul ivit nu s-a remediat, asa cum sustine reclamantul, activitatea desfasurandu-se in alte conditii pana in data de 16.01.2013, cand s-a produs defectarea instalatiei de cantarire, fara a se informa conducerea paratei cu privire la acest aspect. Este dovedita astfel existenta faptei retinute in sarcina reclamantului, care avea atributiile stabilite prin fisa postului.

Pe cale de consecinta, tribunalul a constatat ca sunt intrunite conditiile raspunderii disciplinare, intrucat reclamantul, in calitate de sef de tura, raspunde de activitatea de ansamblu a turei si are obligatia de a lua masuri organizatorice pentru buna desfasurare a activitatii pe tura sa, neputandu-se retine sustinerea acestuia privind lipsa vinovatiei.

Astfel fiind, instanta de fond a retinut ca motivele invocate de catre reclamant, prin actiune, nu sunt intemeiate, fapta sa constituie abatere disciplinara savarsita cu vinovatie de catre, iar parata a individualizat corect sanctiunea aplicata, in temeiul art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Avand in vedere considerentele anterior mentionate, in temeiul art. 247-252 din Codul muncii, prima instanta a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva sentintei civile nr. 2406/18.09.2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4347/108/2013, in termenul legal, a formulat apel reclamantul-apelant D.D., reprezentat prin Sindicatul Drumarilor „E.R.”, solicitand admiterea apelului si modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii, cu cheltuieli de judecata atat la fond, cat si in apel.

In motivarea apelului, se arata, in esenta, ca hotararea apelata este nelegala si netemeinica, dat fiind ca lipseste convocarea reclamantului la cercetarea disciplinara pentru faptele imputate prin decizia contestata.

Potrivit art. 251 alin. (2) din Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, salariatul trebuie sa fie convocat la cercetarea disciplinara in cunostinta de cauza, astfel incat sa stie pentru ce se realizeaza cercetarea disciplinara si urmeaza a da explicatii, pentru a-si putea pregati apararea. Eludarea acestor exigente afecteaza fundamental dreptul la aparare al salariatului si da nastere la abuzuri din partea angajatorului.

Din verificarea convocatorului si a deciziei de sanctionare rezulta ca reclamantul a fost convocat pentru anumite aspecte si sanctionat pentru altele.

In data de 20.12.2012, reclamantul a lucrat in functia de sef tura, avand obligatiile mentionate in fisa postului pentru seful de tura, iar nu pentru controlorul trafic, indatoriri pe care le-a indeplinit, asa cum rezulta din declaratia martorei G.A., dat fiind ca, in urma defectarii instalatiei de cantarire, seful de agentie a fost anuntat si personal s-a deplasat la fata locului. Pe de alta parte, obligatiile mentionate in decizia de sanctionare vizeaza alta persoana si nu puteau fi trecute ca temei al raspunderii sale disciplinare.

Instanta de fond a facut o confuzie intre atitudinea psihica, care constituie elementul stabilirii vinovatiei, si latura activa, respectiv actiunile intreprinse.

Raportat la evenimentele petrecute in data de 20.12.2012, reclamantului nu i se poate imputa faptul ca ar fi actionat cu vinovatie, in conditiile in care incidentul din

2012. a fost anuntat conducerii ACI Nadlac, respectiv sefului de agentie, iar din cauza opririi trecerii camioanelor s-a format o coloana mare, care a condus la o stare tensionata a soferilor. Totodata, sustine ca angajatii nu au fost instruiti cu privire la folosirea instalatiei de cantarire, intrucat, in data de 19.12.2012, reclamantul si sefii de tura din ACI Nadlac, au fost instruiti doar cu privire la programul de cantarire, conform procesului-verbal. Doar, in data de 06.02.2013, parata a procedat la instruire cu privire la modul in care functioneaza instalatia de cantarire. Prin urmare, daca parata nu si-a indeplinit atributiile, reclamantul nu putea sa execute mai bine obligatiile de serviciu.

Pentru motivele expuse anterior, apelantul apreciaza ca, in cauza, nu sunt intrunite elementele raspunderii disciplinare, dat fiind ca nu a savarsit cu vinovatie vreo fapta din cele enuntate in cuprinsul deciziei de sanctionare.

In drept, se invoca dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura

civila.

Intimata a depus intampinare, prin care solicita respingerea apelului ca nefondat, aratand ca decizia contestata este legala si temeinica, intrucat au fost respectate dispozitiile art. 247, art. 248 alin. (1) lit. c), ale art. 251 si ale art. 252 din Codul muncii.

Examinand apelul prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate in cauza, Curtea a constatat ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.

Atat prin cererea de chemare in judecata, cat si prin cererea de apel, reclamantul a sustinut ca decizia de sanctionare disciplinara contestata a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 251 alin. 2 din Codul muncii, deoarece reclamantul nu a fost convocat la cercetarea disciplinara prealabila pentru faptele imputate prin decizia de sanctionare disciplinara.

Conform art. 251 alin. 2 din Codul muncii, „in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii”. Mentiunile prevazute de art. 251 alin. (2) din Codul muncii sunt necesare pentru a se asigura exercitarea dreptului salariatului la aparare, respectiv posibilitatea acestuia de a invoca si de a administra in fata comisiei de cercetare disciplinara toate apararile si probele pe care le considera relevante.

In speta, nu au fost respectate dispozitiile art. 251 alin. (2) din Codul muncii, dat fiind ca in cele doua convocari ale reclamantului la cercetarea disciplinara prealabila, emise succesiv ca urmare a modificarii datei convocarii si avand acelasi continut, nu se mentioneaza, in mod expres, obiectul cercetarii disciplinare prealabile, precizandu-se doar ca, raportat la prevederile Codului muncii in vigoare, unitatea angajatoare il convoaca pe reclamant la efectuarea cercetarii disciplinare, pentru a se determina daca a savarsit o abatere disciplinara, definita ca fiind o „fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici”, astfel incat reclamantul nu a cunoscut, urmare a convocarii, fapta pentru care este cercetat, pentru a-si putea formula apararile in cunostinta de cauza.

In cuprinsul acestor convocari, la paragraful I, se arata ca, prin referatul nr 832/24.01.2013, intocmit de directorul adjunct comercial: c.j. P.P.M., s-au adus la cunostinta conducerii societatii problemele inregistrate la ACI Nadlac cu privire la defectarea instalatiei de cantarire, iar constatarea acestui fapt rezulta din procesul- verbal intocmit de catre firma care a livrat instalatia de cantarire. Avand in vedere acest paragraf si continutul integral al celor doua convocari s-ar putea aprecia ca reclamantul a fost convocat pentru a da explicatii privitoare la „defectarea instalatiei de cantarire”, constatata prin procesul-verbal intocmit de catre firma care a livrat instalatia de cantarire. Insa, prin decizia nr. 108/21.02.2013, emisa de catre parata CNADNR SA Bucuresti - Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara, s-a retinut, in sarcina acestuia, savarsirea urmatoarelor abateri disciplinare: „incidentul produs la data de 20.12.2012 nu a fost anuntat pe linie ierarhica catre conducerea DRDP Timisoara si in toata perioada scursa pana la momentul defectarii instalatiei

2013. nu s-a luat nicio masura pentru remedierea situatiei”. Astfel, reclamantul a fost sanctionat pentru ca nu a anuntat, pe linie ierarhica conducerea DRDP Timisoara, despre un „incident” din 20.12.2012, incident care nu este descris in decizie si nu este mentionat in cele doua convocari ale reclamantului la cercetarea disciplinara prealabila sau in referatul nr 832/24.01.2013, intocmit de directorul adjunct comercial: c.j. P.P.M. Totodata, a fost sanctionat si pentru ca „in toata perioada scursa pana la momentul defectarii instalatiei (16.01.2013) nu s-a luat nicio masura pentru remedierea situatiei”, fara a se preciza ce situatie trebuia remediata, aceasta nefiind indicata in cele doua convocari ale reclamantului la cercetarea disciplinara prealabila sau in referatul nr. 832/24.01.2013, intocmit de directorul adjunct comercial: c.j. P.P.M.. Prin urmare, chiar daca s-ar constata ca, in cele doua convocari ale reclamantului la cercetarea disciplinara prealabila, se mentioneaza obiectul cercetarii disciplinare prealabile, instanta nu poate retine ca reclamantul a fost convocat, cu respectarea dispozitiilor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, la cercetarea disciplinara prealabila pentru abaterile disciplinare pentru care a fost sanctionat, prin decizia contestata, in conditiile in care a fost convocat pentru cercetarea altei fapte decat cele imputate ca abateri disciplinare prin decizia de sanctionare disciplinara.

Avand in vedere cele expuse anterior, Curtea a constatat ca decizia nr. 108/21.02.2013, emisa de catre parata CNADNR SA Bucuresti - Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara, este nula absolut pentru emiterea ei cu nerespectarea dispozitiilor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, astfel incat nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate sau netemeinicie a dispozitiei contestate, invocate de catre reclamantul-apelant, precum si a apararilor formulate de catre parata-intimata cu referire la aceste motive, iar hotararea apelata este gresita, in ceea ce priveste solutionarea acestei aparari, formulata de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. (2) Cod procedura civila, Curtea a admis apelul reclamantului ca fiind intemeiat si a schimbat in tot hotararea apelata, in sensul ca a admis actiunea civila formulata de catre reclamantul D.D., reprezentat prin Sindicatul Drumarilor „Elie Radu”, in contradictoriu cu parata CNADNR SA Bucuresti - Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara si a anulat decizia nr. 108/21.02.2013, emisa de catre parata CNADNR SA Bucuresti - Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara, cu consecinta obligarii paratei la restituirea sumelor de bani retinute in baza deciziei nr. 108/21.02.2013, emisa de catre parata CNADNR SA Bucuresti - Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara.

Dispozitiile art. 451 alin. (2) din Codul de procedura civila permit instantei de judecata sa diminueze motivat, chiar si din oficiu, partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariu de avocat atunci cand acesta este disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei, dispunand ca masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.

Astfel fiind, in cadrul raportului de drept procesual, obligatia de plata a celui cazut in pretentii trebuie dimensionata in functie de culpa procesuala si, pentru ca aceasta sa se situeze la un nivel rezonabil, astfel cum impune art. 451 alin. (2) din Codul de procedura civila si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in aplicarea dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitoare la cerintele si garantiile unui proces echitabil, in functie de anumite criterii, cum ar fi: valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea desfasurata de avocat, circumstantele cauzei.

Avand in vedere gradul de complexitate al cauzei, natura litigiului, respectiv aceea de conflict individual de munca intemeiat pe contestarea de catre salariat a unei decizii de sanctionare disciplinara, prin care i s-a aplicat sanctiunea disciplinara a diminuarii salariului cu un procent de 10% pe doua luni calendaristice, valoarea redusa a litigiului prin raportare la petitul doi al actiunii si munca desfasurata de catre avocat in fata instantei de fond, Curtea a constatat ca, in speta, se impune, in baza art. 451 alin. (2) din Codul de procedura civila, reducerea cheltuielilor de judecata in fond, chiar din oficiu, pana la suma de 1500 lei, care reprezinta un cuantum rezonabil al onorariului de avocat pentru prima instanta prin raportare la criteriile enumerate mai sus.

Pe cale de consecinta, vazand dispozitiile art. 453 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 451 alin. (2) Cod procedura civila, a obligat parata-intimata la plata catre reclamantul-apelant a sumei de 4233 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in fond si in apel, constand din onorariu de avocat redus la fond, precum si din onorariu de avocat si cheltuieli de deplasare in apel.