Contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318
1 aprilie 2020Contestatie la executare, Incadrare fapta in Noul Cod Penal
1 aprilie 2020
Contestatie in anulare, citarea nelegala in materia insolventei potrivit Legii nr. 85/2014
Potrivit art. 503 alin. 1 Cod procedura civila 2013 hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.
In materia insolventei, citarea si comunicarea actelor de procedura se efectueaza de regula prin BPI conform art. 42 alin.1 din Legea nr.85/2014.
De la regula citarii si comunicarii actelor prin BPI legiuitorul a prevazut exceptia comunicarii actelor de procedura anterioar deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii, care se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura civila (art. 42 alin.3) si exceptia primei citari si comunicari a actelor de procedura catre persoanele impotriva carora se introduce o actiune in temeiul Legii insolventei ulterior deschiderii procedurii, care se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura civila si prin BPI ( art. 42 alin.4).
Atat regula, cat si exceptiile prevazute in articolul 42, sunt aplicabile pentru judecata in prima instanta. Pentru judecata in apel, s-a prevazut, in mod expres, in art. 43 alin.2, ca citarea apelantilor, a administratorului judiciar/lichidatorului si a intimatilor si comunicarea deciziilor pronuntate se fac prin BPI.
Lipsa citarii potrivit Codului de procedura civila pentru termenul de judecata a apelului nu reprezinta citarea nelegala pentru a atrage incidenta art. 503 alin.1 Cod procedura civil, in conditiile in care citarea pentru termenul cand a avut loc judecata in apel s-a realizat prin BPI.
Prin sentinta nr. 16/2017 din data de 16 ianuarie 2017, pronuntata de Tribunalul Olt Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.3165/104/2015/a1, a fost admisa cererea formulata de lichidatorul IGFECIPURL si s-a dispus antrenarea raspunderii administratorului social AT, pentru pasivul debitoarei falite SCASRL in cuantum de 212.768 lei, sumele rezultate in urma executarii silite urmand a fi destinate platii creantelor debitoarei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel AT, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate cu consecinta respingerii cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale ca fiind neintemeiata.
Prin decizia nr.232 din data de 21.03.2017, Curtea de Apel Craiova - Sectia a II-a Civila a respins apelul declarat de apelantul parat AT impotriva sentintei nr. 16/2017 din data de 16 ianuarie 2017, pronuntata de Tribunalul Olt Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr.3165/104/2015/a1, in contradictoriu cu intimatul l IGF ECIPURL, lichidator al debitoarei SCASRL, ca nefondat.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
Criticile aduse sentintei apelate vizeaza, in esenta, gresita apreciere a judecatorului sindic asupra conditiilor antrenarii raspunderii delictuale a apelantului parat in contextul inexistentei unui probatoriu adecvat administrat in cauza.
Actiunea in antrenarea raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale unei debitoare este o actiune in antrenarea unei raspunderi civile delictuale ce presupune verificarea indeplinirii mai multor conditii: savarsirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege in art.169 din Legea 85/2014, existenta prejudiciului, a unei legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia persoanei care raspunde.
Printre faptele enumerate limitativ in art. 169 din Legea 85/2014 sunt si utilizarea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; dispunerea, in interes personal, a continuarii unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; tinerea unei contabilitati fictive, sustragerea, disparitia unor documente contabile sau tinerea unei contabilitati neconforme cu legea, deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori marirea fictiva a pasivul acesteia;
In raport de aceste dispozitii, Curtea a apreciat ca motivele de apel vizand gresita apreciere asupra indeplinirii conditiilor impuse prin art. 169 din Legea 85/2014 sunt nefondate.
Astfel, evidentierea in contabilitate a unor elemente de activ pe care apelantul parat, in calitate de administrator, nu le-a putut prezenta lichidatorului judiciar echivaleaza cu o dispunere in interes propriu de aceste elemente de activ, respectiv de o deturnare a lor.
In conditiile contestarii acestei concluzii deduse din evidenta contabila, apelantului ii revenea sarcina prezentarii unei probe contrarii, inscrisurile depuse in scop probator de catre acesta nefiind relevante in raport de obiectul cauzei deduse judecatii, existenta unui litigiu dedus instantelor franceze spre solutionare si privind aspecte ale desfasurarii activitatii sale pe teritoriul acestui stat nefiind de natura sa inlature deficientele constatate in activitatea desfasurata de apelant in calitate de administrator al societatii debitoare.
Totodata, faptul imposibilitatii justificarii unei sume substantiale de bani inregistrata in contul 461 debitori diversi si enumerata in cadrul elementelor de activ ale societatii debitoare, justificare ce se impunea a fi realizata prin prezentarea catre lichidatorul judiciar a documentelor contabile vizand existenta, certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea acestor creante, reprezinta o dovada a unor deficiente in tinerea contabilitatii, fapta ilicita prevazuta de art. 169 lit. d) din Legea 85/2014.
Curtea a apreciat, asadar, ca nu lichidatorului judiciar ii revenea obligatia identificarii debitorilor societatii, ci apelantul parat trebuia sa prezinte intimatului lichidator documente contabile vizand creantele pe care debitoarea le avea de incasat.
In egala masura, Curtea a considerat ca dovedirea celorlalte conditii cerute de lege pentru antrenarea raspunderii patrimoniale a apelantului - existenta unui prejudiciu, a unei legaturi de cauzalitate intre fapte si prejudiciu si a culpei acestuia, a fost realizata tot prin prezentarea elementelor deduse din evidenta contabila, chiar daca incompleta, furnizata lichidatorului.
Prejudiciul il reprezinta, in mod evident, cuantumul masei credale a debitoarei, iar mentinerea unei activitati neprofitabile coroborata cu lipsa prezentarii de inscrisuri contabile privind activitatea debitoarei in relatiile cu debitorii indica o legatura de cauzalitate intre faptele ilicite sus-mentionate si starea de insolventa a debitoarei, dar si o vinovatie a apelantului parat, aceasta din urma conditie fiind indeplinita chiar si in cazul retinerii simplei culpe, nu doar a intentiei sale.
In consecinta, considerand ca in mod corect judecatorul sindic a interpretat probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile prezentate de catre lichidatorul judiciar si a stabilit judicios ca in cauza sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii patrimoniale a paratului astfel cum acestea rezulta din art. 169 din Legea 85/2014, in raport de dispozitiile art. 480 C.pr.civ., criticile apelantului fiind nefondate, Curtea a respins apelul.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare, contestatorul AT, invocand necitarea pentru termenul din 14.03.2017 si, in acest context, lipsa apararii, aratand ca a indicat, pe langa domiciliul din Franta, Chateauroux 20PL,Patauraud, Mirand, ap 83, ca domiciliul ales sediul avocatului SMD.
Analizand contestatia prin prisma motivului invocat si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, Curtea a constatat urmatoarele:
Potrivit art. 503 alin. 1 Cod procedura civila 2013 hotararile definitive pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand contestatorul nu a fost legal citat si nici nu a fost prezent la termenul cand a avut loc judecata.
Contestatorul invoca nelegalitatea procedurii de citare pentru termenul din 14.03.2017 cand s-a judecat apelul impotriva sentintei nr. 16 din 16.01.20117 a Tribunalului Olt - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, solutia fiind de respingere a apelului ca nefondat.
In materia insolventei, citarea si comunicarea actelor de procedura se efectueaza de regula prin BPI conform art. 42 alin.1 din Legea nr.85/2014 ( aplicabil in speta avand in vedere data la care s-a formulat cererea de deschidere a procedurii - 13.05.2015)
De la regula citarii si comunicarii actelor prin BPI legiuitorul a prevazut exceptia comunicarii actelor de procedura anterioar deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii (art. 42 alin.3), care se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura civila.
Tot ca exceptie de la regula mentionata legiuitorul a reglementat prima citare si comunicare a actelor de procedura catre persoanele impotriva carora se introduce o actiune in temeiul Legii insolventei ulterior deschiderii procedurii, care se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura civila si prin BPI ( art. 42 alin.4).
Atat regula, cat si exceptiile prevazute in articolul 42, sunt aplicabile pentru judecata in prima instanta. Pentru judecata in apel, s-a prevazut, in mod expres, in art. 43 alin.2, ca citarea apelantilor, a administratorului judiciar/ lichidatorului si a intimatilor in apel si comunicarea deciziilor pronuntate se fac prin BPI.
Din interpretarea coroborata a textelor de lege aratate mai sus rezulta ca citarea si comunicarea in apel se realizeaza doar prin Buletinul Procedurilor Insolventei fara ca exceptiile stabilite in cazul judecatii in prima instanta sa fie aplicabile.
Ca urmare, avand in vedere ca in speta se invoca lipsa citarii potrivit Codului de procedura civila pentru termenul de judecata a apelului din data de 14.03.2017 si ca citarea pentru acest termen s-a publicat in BPI nr.4391 din 06.03.2017 conform dovezii privind indeplinirea procedurii de publicare nr.61029/06.03.2017 ( fila 28 dosar apel), Curtea a constatat ca procedura de citare pentru termenul din 14.03.2017 a fost legal indeplinita.
Pentru considerentele expuse, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 503 alin.1 2013 Cod procedura civila pentru admisibilitatea contestatiei in anulare, Curtea a respins contestatia.
(Decizia nr. 513 din 20 Iunie 2017 - Sectia a II-a Civila, rezumat judecator Lotus Gherghina).