Contestatie dispozitie de reincadrare personal din sanatate, Sporul pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca (HIV)

• Legea nr. 284/2010: art. 21
• Legii nr. 250/2016: pct.3
• Legea nr. 153/2017: art. 36

Dispozitia contestata, nu a fost emisa ca urmare a reintegrarii acesteia asa cum eronat a sustinut reclamanta, ci potrivit dispozitiilor 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, conform carora intimata avea obligatia reincadrarii tuturor salariatilor, incepand cu data de 1 iulie 2017 potrivit noilor dispozitii in materia salarizarii

In conditiile in care sporul (HIV), de care a beneficiat reclamanta in baza HG nr. 281/1993, a fost inclus in salariul de baza prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2011, acesta nu mai poate fi analizat ca un element de sine statator al sistemului de salarizare, astfel ca acesta se regaseste in componenta valorica a bazei. In acest context, optiunea legiuitorului concretizata prin adoptarea unei noi anexe cuprinzand noi limite ale salariilor de baza pentru personalul din sanatate, nu trebuie privita ca o vitregire a personalului de beneficiul sporului, ci ca o masura de politica fiscala prin care legiuitorul a inteles sa intervina pentru asezarea pe baze solide a sistemului de salarizare al personalului din sanatate care pana in anul 2016 a cunoscut doar o aplicare etapizata, in baza unor norme tranzitorii adoptate anual. Adoptarea Legii nr. 250/2016, prin care au fost reglementate salariile de baza si modalitatea de calcul a sporurilor si a altor drepturi specifice, a determinat activarea implementarii Legii nr. 284/2010, a caror norme au fost amanate de la aplicare prin legile anuale de salarizare, din perspectiva analizei prezentand relevanta art. 21 referitor la plata sporurilor pentru conditii de munca.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 472 din 08 mai 2018,

rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinta civila nr. 1839 pronuntata la 28.11.2017 de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. .../115/2017, a fost respinsa atat exceptia nulitatii dispozitiei nr. [,..]/31.07.2017 cat si actiunea civila precizata de reclamanta A... , in contradictoriu cu intimata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul fata de dispozitiile art. 248, alin. (1) - (2) Cod procedura civila, s-a pronuntat mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in
f
ond a cauzei, iar in situatia invocarii mai multor exceptii, instanta le-a solutiona in ordine, in functie de efectele pe care acestea le produc.

Astfel, instanta s-a pronuntat asupra exceptiei nulitatii dispozitiei nr. [,..]/31.07.2017, exceptie ce a fost respinsa cu urmatoarea motivare:

In sustinerea exceptiei, reclamanta a mentionat ca nu a fost concediata din functia detinuta in cadrul Centrului B... si ca urmare a acestui fapt reintegrarea in functia contractuala a fost lipsita de temei egal, dar si ca, dispozitia contestata nu a continut motivele de fapt si de drept ce au stat la baza emiterii ei, iar lipsa acestor elemente a atras nulitatea acesteia.

Instanta a inlaturat aceste sustineri, intrucat dispozitia nr. [,..]/31.07.2017, nu a fost emisa ca urmare a reintegrarii acesteia asa cum eronat a sustinut reclamanta, ci potrivit dispozitiilor 36, alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, conform carora intimata avea obligatia reincadrarii tuturor salariatilor, incepand cu data de 1 iulie 2017 potrivit noilor dispozitii in materia salarizarii, astfel „(1) la data intrarii in vigoare a prezentei legi, reincadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile functii, grade/trepte profesionale, gradatie corespunzatoare vechimii in munca si vechime in specialitate/vechime in invatamant avute, cu stabilirea salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare si indemnizatiilor lunare potrivit art. 38”. De asemenea, din cuprinsul dispozitiei contestate s-a putut observa cu usurinta ca aceasta cuprinde motivele care au stat la baza emiterii ei (actele normative si administrative), cat si termenul si institutia competenta la care aceasta a putut fi contestata, in conditiile prevazute prin dispozitiile art. 37 din acelasi act normativ.

Pe fondul cauzei instanta a retinut ca, reclamanta si-a desfasurat activitatea in functia de „infirmiera”, la Centrul B... din cadrul intimatei Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin si prin prezenta actiune civila a solicitat anularea dispozitiei nr. [,..]/31.07.2017, obligarea intimatei la emiterea unei noi dispozitii cu respectarea prevederilor legale, dar si plata retroactiva, incepand cu data de 01.12.2016, a sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca HIV in procent de 50% din salariul de incadrare si a sporului de incordare psihica in procent de 15%.

Examinand dispozitia contestata prin prisma sustinerilor reclamantei dar si a apararilor intimatei si analizand reglementarile legale in vigoare privind conditiile de acordare a sporurilor reclamate, instanta a respins ca netemeinica actiunea formulata, avand in vedere urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, „(2) incepand cu data de 1 iulie 2017: a) se mentin in plata la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, pana la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie si indemnizatiilor de incadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizatia bruta de incadrare, solda lunara de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice, in masura in care personalul ocupa aceeasi functie si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

Raportat la dispozitiile legale mai sus enuntate, instanta a retinut ca acestea au fost respectate de catre intimata la stabilirea drepturile salariale ale reclamantei incepand cu luna iulie 2017, fiind mentinute „in plata la nivelul acordat pentru luna iunie 2017”, in cuantum de 1706 lei - salariul de incadrare (potrivit dispozitiei nr. [,..]/25.01.2017), iar potrivit fluturasului de salarizare aferent lunii august 2017, salariul de incadrare a fost mentinut cu acelasi cuantum de 1706 lei si in aceste conditii s-a constatat ca, dispozitia nr. .../31.07.2017 a fost emisa cu respectarea acestor dispozitii legale la stabilirea drepturilor salariale ce i s-au cuvenit reclamantei, incepand cu data de 01.07.2017.

In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, asa cum a fost precizat, respectiv „obligarea intimatei la plata retroactiva, incepand cu data de 01.12.2016, a sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca HIV in procent de 50% din salariul de incadrare si a sporului de incordare psihica in procent de 15%”, instanta l-a respins avand in vedere urmatoarele considerente:

Potrivit reglementarilor legale in vigoare incepand cu 01.12.2016, respectiv dispozitiile art. 21 din Legea nr. 284/2010, „locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporului pentru conditii de munca prevazut in anexele nr. I - VIII, precum si conditiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de catre fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetara - administratie, sanatate, invatamant, justitie, cultura, diplomatie, de catre institutiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala, precum si de catre autoritatile publice centrale autonome, care se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea fiecaruia dintre ministerele coordonatoare, fiecareia dintre institutiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala sau autoritatile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si al Ministerului Finantelor Publice si cu consultarea federatiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate”.

In acest context, s-a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. (1) - (2) din O.U.G. nr. 9/2017 din 27 ianuarie 2017 privind unele masuri bugetare in anul 2017, prorogarea unor termene, precum si modificarea si completarea unor acte normative, „prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2018”, iar potrivit alin. (2) (asa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 26/2017 din 30 martie 2017), „prin exceptie de la alin. (1), prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica de la 1 martie 2017 pentru categoriile de personal platit din fonduri publice prevazute in anexele nr. 2 si 21 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, cu modificarile si completarile ulterioare", respectiv numai pentru familia ocupationala de functii bugetare „invatamant”.

De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 3 alin. (2), cap. II - Reglementari specifice personalului din sanatate, din unitatile de asistenta medico-sociala si din unitatile de asistenta sociala/servicii sociale din Anexa nr. II la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, „(2) locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporului, precum si conditiile de acordare a acestuia se stabilesc de catre ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor, in limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, avand la baza buletinele de determinare sau, dupa caz, expertizare, emise de catre autoritatile abilitate in acest sens”.

Asadar, legiuitorul a acordat competenta exclusiva ordonatorului principal de credite (cu consultarea sindicatelor), pentru a elaborarea unui regulament prin care vor fi stabilite locurile de munca, categoriile de personal marimea concreta a sporurilor, precum si conditiile de acordare a acestora, avand la baza buletinele de determinare/expertizare, insa pentru familia ocupationala de functii bugetare „sanatate”, a fost prorogata elaborarea acestui regulament privind acordarea sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare, „incepand cu data de 1 ianuarie 2018”, potrivit textelor legale mai sus mentionate, astfel neexistand niciun temei legal pentru acordarea acestora incepand cu data de 01.12.2016, asa cum a solicitat reclamanta.

In mod relevant in aceasta privinta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in Hotararea din 8 noiembrie 2005 pronuntata in Cauza ”Kechko impotriva Ucrainei” paragraful 23, ca, „statul este cel mai in masura sa stabileasca ce sume trebuie platite angajatilor sai, din bugetul de stat, putand dispune introducerea, suspendarea sau incetarea platii unor astfel de sume prin modificari legislative corespunzatoare”, iar sporurile constituie un drept cu caracter salarial suplimentar, nu un drept fundamental ale carui exercitiu ar putea fi restrans numai in conditiile prevazute de Constitutia Romaniei.

Cu privire la sporurile acordate salariatilor, Curtea Constitutionala prin decizia nr. 108/14 februarie 2006, decizia nr. 693/17 octombrie 2006, decizia nr. 728/24 octombrie 2006, si decizia nr. 1.601/9 decembrie 2010, a statuat ca sporurile, premiile si alte stimulente, acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative, reprezinta drepturi salariale suplimentare si nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie.

Astfel, instituirea, stabilirea si diminuarea acestora, acordarea lor intr-o anumita perioada de timp, modificarea lor ori incetarea acordarii, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiaza de acestea, ca si a altor conditii si criterii de acordare, tin de competenta si de optiunea exclusiva a legiuitorului, cu conditia ca masurile dispuse sa vizeze deopotriva toate categoriile de personal care se afla intr-o situatie identica.

Impotriva sentintei civile a declarat apel reclamanta A... , inregistrat pe rolul acestei instante, sub nr. [,..]/115/2017, solicitand admiterea apelului declarat, schimbarea in tot a sentintei atacate si pe cale de consecinta sa se admita cererea introductiva asa cum a fost formulata in sensul de a se dispune anularea Dispozitiei nr. ... /31.07.2017 si obligarea intimatei in a proceda la emiterea unei noi dispozitii cu respectarea prevederilor legale; includerea sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca (HIV) in salariul sau, cu cheltuieli de judecata.

Reclamanta apelanta arata ca, Dispozitia atacata a apreciat-o ca fiind lovita de nulitate, intrucat nu a fost concediata din functia detinuta in cadrul Centrului B., iar urmare a acestui fapt reintegrarea in functia contractuala este lipsita de temei legal sau contractual. Mai mult, a desfasurat aceeasi activitate pe toata perioada scursa de la angajare si pana in prezent. Reintegrarea ca masura este prevazuta in legislatia interna ca urmare a incetarii raporturilor de munca, ceea ce nu este cazul in situatia de fata.

Cu alte cuvinte reintegrarea pe functia contractuala detinuta implica existenta unei concedieri si presupune un rezultat al actiunii de reintegrare, anume ca persoana in cauza este repusa in postul detinut anterior concedierii, in lipsa unei astfel de actiuni neputandu-se retine ca legala si temeinica reintegrarea.

Pe de alta parte, reclamanta apelanta sustine ca, Dispozitia contestata nu contine motivele de fapt ce au stat la baza emiterii ei. Prevederea existentei in cadrul Dispozitiilor emise a cestor motive are caracter imperativ, iar nemotivarea in fapt a oricarei decizii/dispozitii atrage nulitatea acesteia. Practica judecatoreasca a statuat in repetate randuri ca motivele care determina emiterea unei decizii/dispozitii trebuie mentionate expres in cuprinsul acestora, nefiind posibila completarea cu acte exterioare.

De asemenea, mentioneaza ca Dispozitia contestata nu cuprinde in dispozitivul ei nici motivele de drept ce au stat la baza emiterii, conditie obligatorie si necesara de altfel.

Or, incalcarea acestei obligatii ce-i reveneau in cadrul raportului juridic incheiat intre parti, respectiv lipsa mentiunilor obligatorii, expres prevazute de lege, constituie cauza de nulitate absoluta expresa a deciziei, ducand la desfiintarea acesteia, ca nelegala.

Totodata, precizeaza ca, in cuprinsul intampinarii depuse la dosarul cauzei intimata nu a solicitat respingerea cererii introductive, lasand la aprecierea instantei solutia ce se va pronunta. Sub acest aspect, reclamanta apreciaza ca intimata achieseaza la solicitarile sale.

Reclamanta apelanta mai sustine ca, prin textele legale aratate de ambele parti, rezulta fara putinta de tagada faptul ca, pe de o parte Dispozitia atacata este lovita de nulitate necesitand a fi modificata, iar pe de alta parte indreptatirea sa de a beneficia de sporul pentru conditii vatamatoare sau periculoase (HIV).

Dispozitia contestata nu contine nici o referire legata de drepturile salariale, a cuantumului acestora, a modului de calcul si nu in ultimul rand a componentelor acestuia, dat fiind ca este cert ca, in cadrul Centrului B... drepturile salariale contin, sau ar trebui sa contina si unele sporuri acordate prin legi speciale ca urmare a conditiilor speciale in care isi desfasoara activitatea.

Din cele ce s-a observat odata cu ridicarea acestor drepturi, poate afirma faptul ca acestea au fost diminuate, insa in lipsa existentei unei Decizii/Dispozitii emise in conditiile legii nu poate decat prezuma aceasta stare de fapt.

Drepturile salariale conform legislatiei interne, in speta Legea nr. 284/2010 cu modificarile ulterioare, precum si cadrul normativ emis in baza acesteia, s-au completat in mod expres cu acordarea unor sporuri la salariul de baza, printre care sporul pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca, spor identic cu cel acordat personalul din cadrul sistemului public sanitar, dat fiind faptul ca, reclamanta apelanta si-a desfasurat activitatea in mediu cu risc de infestare cu germeni, printre care si virusul imunodeficientei umane HIV.

In acest sens, de-a lungul timpului s-au efectuat de catre institutii specializate diverse determinari/masuratori in urma carora s-a retinut faptul ca specificul unitatii angajatoare este asistarea tinerilor cu HIV si afectiuni neuropsihice, cu gazduire, Centrul fiind o unitate cu paturi si acorda asistenta medicala si sociala.

In aceasta situatie legiuitorul a considerat oportun sa acorde unitatii angajatoare sporul pentru conditii deosebit de periculoase, conditii periculoase si conditii periculoase sau vatamatoare de munca si aceasta nu in mod automat, ci a fost acordat potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de munca, pentru atare conditii, determinate expres pe baza acestor buletine de expertizare.

Pentru a reglementa acest tip de activitate pe care o presteaza legiuitorul a inteles sa asimileze cele doua tipuri de personal, si anume personalul din cadrul sistemului public sanitar si sistemului public de asistenta sociala.

Cum la momentul prezent nu a intervenit nici o modificare in cadrul unitatii angajatoare si a specificului si conditiilor de munca, neacordarea drepturilor salariale castigate si in special a sporului pentru personalul care isi desfasoara activitatea in conditii periculoase (HIV) reprezinta un abuz si o incalcare evidenta a legislatiei in vigoare.

In ceea ce priveste Legea nr. 284/2010, aceasta contine dispozitii generale referitoare la modul de salarizare a personalului platit din fonduri publice. Ulterior legiuitorul revine asupra prevederilor privind drepturile salariale adoptand Legea nr. 285/2010 care, in art. 1 alin. (5), prevede in mod expres ca in salariul de baza, indemnizatia lunara de incadrare, respectiv in solda functiei de baza/salariul functiei de baza aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizatiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, faceau parte din salariul de baza, din indemnizatia de incadrare bruta lunara, respectiv din solda/salariul functiei de baza, precum si sumele compensatorii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, cu modificarile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului necuprinse in Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificarile ulterioare, si care au fost acordate in anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupa caz, ca sporuri ia data reincadrarii se introduc in salariul de baza, in indemnizatia de incadrare bruta lunara, respectiv in solda/salariul de functie, fara ca prin acordarea lor sa conduca la cresteri salariale, altete decat cele prevazute de prezenta lege”.

Reclamanta apelanta mai mentioneaza ca Legea nr. 330/2009 in art. 3 lit. c), prevede in mod expres, ca principiul de aplicare „luarea in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter generai sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare”. Pe parcursul intregului act normativ mai sus mentionai se reitereaza decizia legiuitorului ca drepturile salariale sa nu scada sub nivelul celor acordate anterior.

Ar mai fi de subliniat faptul ca in legislatia in materie au intervenit unele modificari ce nu fac decat sa intareasca obligativitatea intimatei de a ne acorda acest drept salarial.

Astfel, prin Legea nr. 330/2009 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, legiuitorul a considerat oportun ca incepand cu 01.01.2010 ca sporurile acordate sa fie introduse in salariul de baza [art.30 alin.(1)], iar pentru a preveni orice fel de interpretari in defavoarea personalului aflat in functie la momentul intrarii in vigoare a actului normativ se prevede expres faptul ca salariul urmeaza a fi pastrat si va asimila sporurile care se introduc in acesta [art. 30 alin. (5)].

Cum, la momentul prezent toate conditiile de mentinere a drepturilor salariale castigate si acordate sunt complinite, reclamanta apelanta apreciaza masura dispusa de intimata ca fiind nelegala si anulabila.

Mai mult de atat, considera ca, nu pot fi retinute aparari potrivit carora cadrul normativ a suferit modificari in timp, prin adoptarea Legii nr. 330/2009 si a Legii nr. 284/2010, atata timp cat, asa cum a aratat mai sus legiuitorul a inteles sa reglementeze expres situatii de natura celei de fata.

In ceea ce priveste actele normative mentionate, reclamanta arata ca la momentul prezent Legea cadru nr. 284/2010 a fost abrogata ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 153/2017, insa principiile consacrate de cadrul legislativ anterior s-au mentinut.

Pentru a lamuri situatia creata, a inteles sa se adreseze angajatorului conform procedurii reglementele in acest sens formuland si depunand o contestatie la unitatea angajatoare, aceasta raspunzand prin adresa si concluzionand faptul ca dispozitia atacata este emisa cu respectarea dispozitiilor legale.

Intimata reitereaza in cuprinsul acestui raspuns faptul ca „Dispozitia” contestata se face cu mentinerea drepturilor salariale, insa aceasta stare de fapt nu corespunde realitatii.

Reclamanta apelanta face precizarea ca personalului din cadrul sistemului public sanitar, personal cu care au fost asimilati si lucratorii din sistemului public de asistenta sociala beneficiaza in continuare de acest spor pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca, spor ce in mod legal si normal ar trebui sa le fie mentinut si lor.

Mai invedereaza ca, in situatia lucratorilor din sistemului public de asistenta sociala se aplica dispozitiile Legii nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 20/2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 3016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-buget are si pentru modificarea si completarea unor acte normative.

La art. 3 din acest act normativ, prin care se modifica Ordonanta de urgenta a Guvernului nr din 8 iunie 2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016 se arata:

„Art. 32. - (1) Prin exceptie de la prevederile art.1 alin. (1), incepand cu luna decembrie 2016, salariile de baza ale personalului prevazut la cap. I pct. 1, 2 si 3 din anexa nr. III - Familia ocupationala de functii bugetare «Sanatate» la Legea - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc potrivit anexei nr.1”.

o

Mai mult, prin acest act normativ se introduce un nou articol, respectiv (6 ) care prevede „Prin exceptie de la prevederile art. 1 alin. (2), incepand cu luna decembrie 2016, sporurile si alte drepturi salariale specifice activitatii se vor calcula prin raportare la salariul de baza, potrivit prezentei ordonante de urgenta, cu exceptia categoriilor de personal prevazute la alin. (6 )”. Reclamanta apelanta subliniaza faptul ca, nemultumirea sa consta in faptul ca, desi a fost acordat sporul de HIV in cuantum de 50% in baza HG nr. 281/1993 intregului personal, incepand cu 01.06.2007, acest spor a fost acordat doar in procent de 30% ca urmare a unor interpretari interne si pana in luna noiembrie 2016, incepand cu luna decembrie 2016 acest spor nu s-a mai acordat personalului de ingrijire medicala - asistent medical, infirmieri, educatori, spalatorese - respectiv acelora care lucreaza in mod direct cu beneficiarii.

In schimb, de acest spor beneficiaza doar personalul auxiliar, - seful de centru, care foarte rar transporta un beneficiar, bucataresele, care nu au contact direct cu acestia si muncitorul de intretinere.

Invedereaza ca, desi au facut diverse sesizari catre cei abilitati, li s-a raspuns doar evaziv, fara a le arata si un eventual temei legal al acestor reduceri ale drepturilor salariale, motiv pentru care, in situatia de fata se simt discriminati, jigniti, umiliti, si considera ca li s-a facut o nedreptate.

Se arata ca, in sentinta apelata se face referire la faptul ca legiuitorul a acordat competenta exclusiva ordonatorului principal de credite in ceea ce priveste acordarea si marimea concreta a sporurilor, dar fara a se retine faptul ca acestea le-au fost acordate si ulterior refuzate la plata fara nici un motiv intemeiat pe texte legate, fara a li se schimba natura, felul si locul muncii, ba mai mult unele categorii de personal - fara atributii functionale ce implica un grad de risc ridicat ca al sau beneficiaza de acest drept.

In drept, apelanta si-a intemeiat cererea de apel pe dispozitiile art. 466 si urm. Cod procedura civila, pe cele ale Codului muncii, art. 30 si 50 din Legea nr. 330/2009 si Legea nr. 284/2010 si nr. 285/2010, precum si cele ale Legii nr. 153/2017, Legea nr. 250/2016.

In cauza s-a depus intampinare de catre parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, solicitand respingerea apelului, cu consecinta anularii dispozitiei nr. [,..]/31.07.2017; obligarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin in a proceda la emiterea unei noi dispozitii cu respectarea prevederilor legale; includerea sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca (HIV) in salariul reclamantei si obligarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin la plata cheltuielilor de judecata ce vor fi efectuate cu derularea procesului.

In motivare, parata intimata arata ca (...), dispozitia directorului executiv nr. [,..]/31.07.2017 privind reincadrarea acesteia in functia contractuala de executie de infirmiera, gradatia 5, la Centrul B... din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, incepand cu data de 01.07.2017, se refera la reincadrare si nicidecum la reintegrare. Astfel, mentioneaza faptul ca dispozitia contestata, fiind de reincadrare si nu de reintegrare, nu trebuie motivata, in preambul fiind prevazute actele normative si actele administrative care au stat la baza emiterii acesteia.

De asemenea, precizeaza ca la art. 1 din dispozitia contestata se mentioneaza faptul ca reincadrarea pe noua functie se face, cu mentinerea drepturilor salariale, potrivit prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea - cadru nr. 153/2017.

In aceeasi ordine de idei, se mentioneaza faptul ca, prin Hotararea Consiliului Judetean Caras-Severin nr. 142/27.07.2017 privind aprobarea organigramei si a statelor de functii ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, precum si ale unitatilor de asistenta sociala cu personalitate juridica, s-au aprobat statele de functii ale institutiei, ca urmare a reincadrarii personalului potrivit prevederilor Legii - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice. (...) In ceea ce priveste solicitarea reclamantei referitoare la includerea sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca (HIV) in salariul sau, precizeaza faptul ca, prin adresa sa nr. [,..]/02.02.2017, numita A... a contestat dispozitia directorului executiv nr. [,..]/25.01.2017 privind stabilirea cuantumului brut al salariului de baza al doamnei A... , intrucat a considerat ca la salariul de baza nu sunt adaugate si sporurile de care considera ca trebuie sa beneficieze. (...) Incepand cu data de 01.12.2016, potrivit prevederilor anexei nr. 1 punctul 3 din Legea nr. 250/2016, s-au aplicat salariile de baza pentru unitatile de asistenta sociala/serviciile sociale cu sau tara cazare. La salariul de baza stabilit potrivit Legii nr. 250/2016, se mai poate adauga sporul de tura sau sporul de noapte, care nu apar in salariul brut lunar de baza, stabilit prin dispozitie, deoarece nu sunt sporuri cu caracter permanent. (...) Reclamanta nu putea beneficia decat de salariul de baza din Legea nr. 250/2016, la care se poate adauga sporul de tura sau sporul de noapte, deoarece, asa cum am mentionat si mai sus, nu exista regulamentele prevazute de art. 21 din Legea nr. 284/2010, pentru acordarea sporurilor pentru conditii.

In drept, parata intimata si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile Legii - cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 250/2016 privind aprobarea O.U.G nr. 20/2016 pentru modificarea si completarea O.U.G nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative; Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice; Noul Cod de procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Examinand apelul declarat de reclamanta, prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor 466 si urmatoarele C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:

Reclamanta A... isi desfasoara activitatea in cadrul Centrului B... care functioneaza in structura organizatorica a intimatei Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin, pe postul de infirmiera. In aceasta calitate, pana in luna noiembrie 2016 reclamanta a beneficiat de un venit lunar brut in cuantum de 1.804 lei, compus din salariul de baza brut de 1.375 lei, spor de conditii de 120 lei si spor HIV in cuantum de 309 lei, astfel cum rezulta din adeverinta nr. [,..]/21.03.2018 emisa de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Din cuprinsul aceleiasi adeverinte coroborate cu mentiunile inscrise in dispozitia angajatorului nr. [.]/25.01.2017, rezulta ca incepand cu luna decembrie 2016 reclamantei i s-a stabilit un salariu de baza in cuantum de 1.706 lei, ca urmare a punerii in aplicare a Legii nr. 250/2016.

Apreciind ca i s-au redus veniturile salariale, reclamanta a declansat prezentul demers judiciar, solicitand includerea sporului pentru conditii periculoase sau vatamatoare de munca (HIV) in salariu si plata retroactiva, incepand cu luna decembrie 2016, a sporului HIV si a sporului de incordare psihica, contestand totodata si dispozitia de reincadrare nr. [,..]/31.07.2017. Demersul sau judiciar a fost respins in integralitate de Tribunalul Caras- Severin prin sentinta civila nr. 1839/28.11.2017, astfel ca reclamanta a promovat prezentul apel prin care a supus cenzurii instantei dezlegarea data de tribunal cererilor referitoare la legalitatea dispozitiei de reincadrare nr. [,..]/31.07.2017 si acordarea sporului HIV.

Procedand la rejudecarea fondului, in limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, Curtea va analiza in mod prioritar legalitatea dispozitiei de incadrare contestata.

Astfel, se observa ca prin dispozitia nr. [.]/31.07.2017 Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras-Severin a dispus reincadrarea reclamantei A... in functia contractuala de executie de infirmiera, gradatia 5, la Centrul B... din cadrul DGASPC Caras- Severin, incepand cu data de 01.07.2017, dispunandu-se in mod expres mentinerea drepturilor salariale anterioare ale reclamantei.

Nelegalitatea acestei decizii este apreciata de reclamanta ca derivand din imprejurarea ca ea nu este precedata de o concediere anterioara a reclamantei care sa fi justificat necesitatea unei reintegrari pe functia contractuala detinuta, din lipsa inserarii motivelor de fapt care au stat la baza emiterii dispozitiei si, in sfarsit, din necuprinderea in continutul dispozitiei a unor referinte legate de drepturile salariale ale reclamantei.

Curtea va inlatura sustinerile reclamantei, urmand sa valideze legalitatea dispozitiei de reincadrare contestate, in lumina reglementarii cuprinse in noua lege a salarizarii nr. 153/2017.

La data de 01.07.2017 a intrat in vigoare Legea nr. 153/2017, lege cadru privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, prin care a fost abrogata in mod expres Legea-cadru anterioara nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Conform art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, intitulat Reincadrarea personalului, „La data intrarii in vigoare a prezentei legi, reincadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile functii, grade/trepte profesionale, gradatie corespunzatoare vechimii in munca si vechime in specialitate/vechime in invatamant avute, cu stabilirea salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare si indemnizatiilor lunare potrivit art. 38”.

Asadar, reincadrarea reclamantei in functia contractuala de executie de infirmiera a fost determinata de adoptarea noii legi de salarizare, raporturile de munca dintre partile litigante urmand sa se deruleze in continuare in baza reglementarii continute in noul act normativ prin care s-a stabilit sistemul de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului.

De altfel, preambulul dispozitiei de reincadrare contestate face trimitere expresa la dispozitiile Legii nr. 153/2017, dar si la Hotararea Consiliului Judetean Caras-Severin nr. 142/27.07.2017, accesibila pentru vizualizare pe site-ul acestei institutii, prin care s-a aprobat statul de functii contractuale al Centrului B. ca urmare a reincadrarii personalului potrivit prevederilor Legii cadru nr. 153/2017 (art. 5), dispozitia de reincadrare analizata concretizandu-se asadar intr-o punere in aplicare a dispozitiilor legale enuntate.

Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 dispune ca reincadrarea personalului salarizat potrivit acestei legi se face cu stabilirea salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare si indemnizatiilor lunare potrivit art. 38. Acest din urma articol reglementeaza aplicarea etapizata a noii legi de salarizare, dispunand mentinerea in plata, incepand cu data de 1 iulie 2017, a nivelului salarial acordat pentru luna iunie 2017, pana la 31 decembrie 2017, mentinandu-se asadar cuantumul brut al salariilor de baza, soldelor de functie/salariilor de functie si indemnizatiilor de incadrare, precum si cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizatia bruta de incadrare, solda lunara de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice, in masura in care personalul ocupa aceeasi functie si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii [art. 38 alin. 2 lit. a)].

Or, dispozitia nr. [,..]/31.07.2017 contestata prevede ca reincadrarea reclamantei se face pe aceeasi functie contractuala de executie detinuta de reclamanta anterior, respectiv infirmiera, gradatia 5, cu mentinerea drepturilor salariale anterioare, respectiv cele din luna iunie 2017.

Sub acest aspect, Curtea nu intrevede niciun motiv de nelegalitate a dispozitiei de reincadrare contestate, solutia tribunalului de respingere a contestatiei pentru nelegalitatea dispozitiei aparand a fi intemeiata.

Procedand mai departe la rejudecarea fondului in limitele cu care instanta a fost investita, Curtea constata ca prin capatul de cerere subsidiar reclamanta urmareste plata in continuare a sporului HIV, respectiv incepand cu luna decembrie 2016, apreciind ca in mod eronat s-a dispus sistarea acestui spor, cata vreme a beneficiat de el pana in luna noiembrie 2016. Desi solutia tribunalului de respingere a cererii reclamantei apare a fi una corecta, esafodajul juridic pe care s-a fundamentat solutia a fost construit exclusiv pe incidenta art. 21 din Legea nr. 284/2010, care nu explica, astfel cum in mod corect a remarcat reclamanta, acordarea sporului in discutie pana la un moment dat, urmata de sistarea ulterioara a acestuia, cu ignorarea efectelor produse de intrarea in vigoare a Legii nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea si completarea unor acte normative.

Pentru a putea fi verificata pertinenta solutiei pronuntate de tribunal se impune o analiza retrospectiva a dreptului supus analizei din perspectiva modificarilor legislative succesive intervenite in materia salarizarii personalului platit din fonduri publice.

Din mentiunile cuprinse in adeverinta nr. [,..]/21.03.2018 emisa de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului rezulta ca sporul HIV i-a fost acordat reclamantei incepand cu anul 2010 ca suma compensatorie cu caracter tranzitoriu. Aceeasi concluzie rezulta si din analizarea dispozitiei de reincadrare nr. [.. ,]/03.08.2010 in care se mentioneaza ca reclamanta beneficiaza de un salariu de baza de 773 lei la care se adauga o suma compensatorie de 464 lei si alte sporuri de 93 lei, potrivit prevederilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009 si art. 6 din OUG nr. 1/2010. Apar astfel drept veridice sustinerile reclamantei conform carora sporul HIV in cuantum de 50% a fost acordat intregului personal incadrat la Centrul B. incepand cu anul 2007, in baza HG nr. 281/1993. Insa, intrucat sporul acordat in luna decembrie 2009 nu s-a mai regasit in anexele la Legea nr. 330/2010 si nici nu a fost inclus in salariul de baza in baza Legii nr. 330/2009, din scriptele analizate rezulta ca ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 angajatorul a procedat la acordarea retributiei corespunzatoare sporului sub forma de suma compensatorie cu caracter tranzitoriu. Aceasta modalitate de stabilire a drepturilor salariale a reprezentat o transpunere faptica a dispozitiilor art. 6 din OUG nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, prin care s-a prevazut ca „In cazul in care drepturile salariale determinate in conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 si cu prezenta ordonanta de urgenta sunt mai mici decat cele stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului pentru functia respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferenta, in masura in care persoana isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. Aceasta suma se include in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau indemnizatia lunara de incadrare, dupa caz, dar nu este luata in calcul la determinarea altor drepturi de natura salariala care se stabilesc in functie de acestea.”

Situatia de fata a fost avuta in vedere de legiuitor si transpusa in alin. (6) al art. 30 din Legea nr. 330/2009 in sensul ca pentru persoanele ale caror sporuri cu caracter permanent acordate in luna decembrie 2009 nu se mai regasesc in anexele la prezenta lege si nu au fost incluse in salariile de baza, in soldele functiilor de baza sau, dupa caz, in indemnizatiile lunare de incadrare, sumele corespunzatoare acestor sporuri vor fi avute in vedere in legile anuale de salarizare, pana la acoperirea integrala a acestora.

La data de 1 ianuarie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice care la art. 7 a prevazut ca „(1) Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizeaza etapizat, prin modificarea succesiva, dupa caz, a salariilor de baza, soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. (2) Valoarea salariilor de baza, soldelor functiilor de baza/salariilor functiilor de baza si a indemnizatiilor lunare de incadrare utilizata la reincadrarea pe functii a personalului in anul 2011 se stabileste prin legea privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice.”.

Salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice a fost reglementata prin Legea nr. 285/2011 care, prin art. 1 alin. (5) teza finala, a statuat cuprinderea in salariul de baza a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit OUG nr. 1/2010 si a sporurilor stabilite prin legi sau hotarari ale Guvernului necuprinse in Legea-cadru nr. 330/2009 si care au fost acordate in anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupa caz, ca sporuri la data reincadrarii, fara ca prin acordarea lor sa conduca la cresteri salariale. Se observa ca aceasta reglementare coincide partial cu teza finala a art. 6 din OUG nr. 1/2010 si denota intentia clar exprimata a legiuitorului de a integra in salariul de baza sporurile obtinute cu acest titlu anterior intrarii in vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 si acordate sub forma compensatorie cu titlu tranzitoriu ulterior acestei date. Prin includerea sumei compensatorii in salariul de baza, aceasta si-a pierdut individualitatea, contopindu-se cu celelalte componente ale salariului de baza, astfel ca ulterior acestei date valoarea sporului s-a regasit in salariul de baza la un nivel constant de 309 lei, el nefiind acordat si calculat prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de baza din luna respectiva.

Legile de salarizare urmatoare au mentinut structura bazei, astfel cum a fost ea gandita de legiuitor prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, fiind aplicat vechiul sistem de salarizare, adica cel existent la data de 31 decembrie 2009, cu ajustarile prevazute de noua lege de salarizare, respectiv includerea unor sporuri si a sumelor compensatorii in baza salariala, eliminarea altor sporuri, instituirea unor limite salariale.

In acest context legislativ a aparut Legea nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare si pentru modificarea

si completarea unor acte normative. Prin pct. 3 al legii s-a modificat alineatul 1 al articolului 3 ind. 2 al OUG nr. 57/2015 in sensul ca „Prin exceptie de la prevederile art. 1 alin. (1), incepand cu luna decembrie 2016, salariile de baza ale personalului prevazut la cap. I pct. 1, 2 si 3 din anexa nr. III - Familia ocupationala de functii bugetare «Sanatate» la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc potrivit anexei nr. 1”. Asadar, pentru familia ocupationala de functii bugetare «Sanatate», in care sunt integrate si unitatile de asistenta sociala, legiuitorul a instituit o derogare de la regula mentinerii si in anul 2016 a cuantumului brut al salariului de baza acordat pentru luna decembrie 2015, prevazand un nou nivel al salariului de baza, prin modificarea anexei nr. 1 la OUG nr. 57/2015.

Pentru elucidarea parcursului legislativ cunoscut de sistemul de salarizare al personalului din sanatate, se impune a fi amintit ca prin OUG nr. 20/2016, act normativ aflat in vigoare incepand cu data de 09.06.2016, a fost introdus art. 3 ind. 2 in cuprinsul OUG nr. 57/2015 prin care s-a consacrat prima abatere de la principiul mentinerii nivelului salariului de baza din luna decembrie si pentru anul urmator, in sensul ca, incepand cu luna august 2016 salariile de baza ale personalului prevazut la cap. I pct. 1 si 2 din anexa nr. III - Familia ocupationala de functii bugetare "Sanatate" din Legea-cadru nr. 284/2010 au fost stabilite prin anexa nr. 1 la ordonanta, nemaiavand ca punct de referinta nivelul salariului de baza din luna decembrie 2015. Or, Legea nr. 250/2016 a determinat o noua modificare a nivelului salariului de baza prevazut pentru personalul din familia ocupationala de functii bugetare sanatate si asistenta sociala, prin pct. 15 al legii dispunand inlocuirea anexei nr. 1 la ordonanta cu anexa nr. 1 la lege. De pilda, pentru functia de infirmiera in cadrul unei unitati de asistenta sociala, precum cea ocupata de reclamanta, salariul de baza prevazut la pct. 3.3 din anexa nr. 1 la Legea nr. 250/2016 a fost stabilit la un nivel de 1.706 lei.

In conditiile in care sporul HIV, de care a beneficiat reclamanta in baza HG nr. 281/1993, a fost inclus in salariul de baza prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2011, acesta nu mai poate fi analizat ca un element de sine statator al sistemului de salarizare, astfel ca acesta se regaseste in componenta valorica a bazei. In acest context, optiunea legiuitorului concretizata prin adoptarea unei noi anexe cuprinzand noi limite ale salariilor de baza pentru personalul din sanatate, nu trebuie privita ca o vitregire a personalului de beneficiul sporului HIV, ci ca o masura de politica fiscala prin care legiuitorul a inteles sa intervina pentru asezarea pe baze solide a sistemului de salarizare al personalului din sanatate care pana in anul 2016 a cunoscut doar o aplicare etapizata, in baza unor norme tranzitorii adoptate anual.

Asa se face ca adoptarea Legii nr. 250/2016, prin care au fost reglementate salariile de baza si modalitatea de calcul a sporurilor si a altor drepturi specifice, a determinat activarea implementarii Legii nr. 284/2010, a caror norme au fost amanate de la aplicare prin legile anuale de salarizare, din perspectiva analizei prezentand relevanta art. 21 referitor la plata sporurilor pentru conditii de munca. Astfel, desi prin art. 6 ind. 3 din OUG nr. 57/2015 [introdus prin pct. 4 al Legii nr. 250/2016], s-a statuat ca incepand cu luna decembrie 2016 sporurile si alte drepturi salariale specifice activitatii se calculeaza prin raportare la salariul de baza [prin exceptie de la prevederile art. 1 alin. (2) din ordonanta care a reiterat principiul mentinerii cuantumului sporurilor si a acelorlalte elemente ale sistemului de salarizare la nivelul lunii decembrie 2015], totusi locurile de munca, categoriile de personal, marimea concreta a sporului pentru conditii de munca prevazut in anexele nr. I - VIII la Legea nr. 284/2010, precum si conditiile de acordare a acestuia urmau sa se stabileasca prin regulament elaborat de catre ministerul coordonator (art. 21 din Legea nr. 284/2010). Insa adoptarea regulamentului privitor la sporuri a fost amanata prin art. 3 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 9/2017 privind unele masuri bugetare in anul 2017 pana la data de 01.03.2017, iar ulterior a fost din nou prorogata adoptarea regulamentului pana la data de 01.01.2018 (prin articolul unic din OUG nr. 26/2017).

Asadar, legiuitorul a acordat competenta exclusiva ordonatorului principal de credite (cu consultarea sindicatelor), pentru a elabora un regulament prin care sa fie stabilite locurile de munca, categoriile de personal marimea concreta a sporurilor, precum si conditiile de acordare a acestora, avand la baza buletinele de determinare/expertizare, insa pentru familia ocupationala de functii bugetare „sanatate” a fost prorogata elaborarea acestui regulament „incepand cu data de 1 ianuarie 2018”, astfel ca nu subzista niciun temei legal pentru acordarea sporului pentru conditii de munca incepand cu data de 01.12.2016, asa cum a solicitat reclamanta.

Sub acest aspect, sunt de retinut si observatiile primei instante referitoare la caracterul salarial suplimentar al sporurilor, extrase din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale a Romaniei, in sensul ca sporurile, premiile si alte stimulente, acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative, reprezinta drepturi salariale suplimentare si nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate de Constitutie, iar statul este cel mai in masura sa stabileasca ce sume trebuie platite angajatilor sai, din bugetul de stat, putand dispune introducerea, suspendarea sau incetarea platii unor astfel de sume prin modificari legislative corespunzatoare” (Hotararea din 8 noiembrie 2005 pronuntata in Cauza ”Kechko impotriva Ucrainei”, deciziile Curtii Constitutionale nr. 108/14 februarie 2006, nr. 693/17 octombrie 2006, nr. 728/24 octombrie 2006 si nr. 1.601/9 decembrie 2010).

Fata de cele ce preced, in temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ. instanta a respins apelul ca neintemeiat, mentinand solutia primei instante ca fiind temeinica si legala.