Contestatie Decizie de stabilire a pensiei, Nerespectarea conditiilor de forma a adeverintei emisa de angajator

• Legea nr. 263/2010: art. 165 alin. (2)
• Hotararea de Guvern nr.257/2011: Anexa 15, pct. VI

Pentru verificarea modalitatii in care veniturile de natura salariala respectiv sumele obtinute cu titlul de acord, prime si ore suplimentare ce au fost introduse in salariul brut, raspund exigentelor prevazute de lege in vederea valorificarii la calculul pensiilor, este necesar ca adeverintele care le atesta sa indeplineasca toate conditiile de forma enumerate prin Anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, adica sa contina, pe langa denumirea unitatii; perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de incepere si de incetare a raportului de munca; functia, meseria sau specialitatea exercitata; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata; perioada in care a primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat. In caz contrar, valorificarea veniturilor care exced retributiei tarifare de incadrare pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000 nu poate fi posibila.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 676 din 13 septembrie 2017, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinta civila nr. 545/27.04.2017 pronuntata in dosarul nr. x/30/2017, Tribunalul Timis a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A..., in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Timis si-n consecinta, parata a fost obligata la recalcularea pensiei reclamantului si emiterea unei noi decizii prin luarea in considerare a veniturilor cuprinse in Adeverinta nr. 523/02.09.2016 emisa de SC B. SRL Bucuresti.

Prin aceeasi hotarare judecatoreasca, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 1.500 lei reprezentand onorariu avocat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantul a solicitat Casei Judetene de Pensii Timis recalcularea pensiei, prin includerea tuturor veniturilor

dovedite cu Adeverinta nr. 523/02.09.2016 emisa de SC B... SRL Bucuresti, depusa la dosarul de pensionare si neluata in considerare, venituri provenite din acordul global si la care s-au platit cotele de contributii de asigurari sociale.

Prin Adeverinta nr. 523/02.09.2016, aflata la filele 15-17 din dosar, SC B... SRL Bucuresti atesta faptul ca reclamantul, in perioada 09.06.1967 - 04.05.1995, a fost angajat in functia de instalator frigotehnist si ca in aceasta perioada, pe langa salariul de baza inscris in carnetul de munca, reclamantul a realizat venituri suplimentare reprezentand acord global, sume pentru care s-a achitat contributia pentru asigurari sociale de stat conform legislatiei in vigoare.

In Adeverinta nr. 523/02.09.2016 eliberata de SC B. SRL Bucuresti se regasesc toate veniturile realizate de catre reclamant in perioada 09.06.1967 - 04.05.1995 la SC B... SRL Bucuresti.

La calculul pensiei reclamantului, parata nu a tinut cont de veniturile trecute in adeverinta mai sus aratata, motivat de faptul ca la determinarea punctajelor lunare aferente perioadelor in care reclamantul a realizat, pe langa salariul de baza si venituri suplimentare reprezentand acord global evidentiate in Adeverinta nr. 523/02.09.2016 eliberata de SC B... SRL Bucuresti sunt incidente dispozitiile art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform carora: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea si/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevazute in anexa nr. 15” si cele cuprinse la Mentiunea de la pct. VI al anexei nr. 15 la aceleasi norme aprobate prin H.G. nr. 257/2011, care statueaza in sensul ca: „Nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale (...) -

alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.

In raport de aceasta adeverinta, emisa de SC B. SRL Bucuresti, rezulta ca reclamantul a beneficiat de venituri suplimentare la retributia tarifara de incadrare in perioada 09.06.1967 - 04.05.1995, venituri ce nu au fost luate in considerare la calculul pensiei.

Aceste venituri suplimentare cu caracter permanent nu au fost trecute in carnetul de munca, dar, au fost incluse in baza lunara de calcul a contributiei de asigurari sociale.

Aspectele mai sus expuse reies din adeverinta sus indicata unde se mentioneaza: „Acordul (ore suplimentare) s-a acordat conform Legii nr. 57/1974 si Legii nr. 2/1983” pentru care angajatorul a virat CAS la bugetul de stat.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala prevedea ca pensia se stabileste in raport cu contributia adusa de fiecare persoana la dezvoltarea societatii si se diferentiaza in functie de vechimea in munca, retributia avuta si grupa de munca, iar art. 10 din acelasi act normativ prevedea ca baza de calcul care este avuta in vedere la stabilirea pensiei este retributia tarifara, respectiv media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.

Art. 10 din lege a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale, forma dupa modificare prevazand ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza si, printre alte sporuri, a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal.

Prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 se prevedea ca dreptul la pensia de asigurari sociale este recunoscut tuturor cetatenilor tarii care au desfasurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care unitatile au depus contributia prevazuta de lege la fondul de asigurari sociale de stat.

Legea nr. 10/1972, care in art. 116 prevedea ca in constructii, in industria forestiera, in agricultura, precum si in alte activitati cu conditii specifice, durata zilei de munca poate fi mai mare, in conditiile si limitele stabilite prin hotarare a Consiliului de Ministri, de comun acord cu Uniunea Generala a Sindicatelor.

Art. 120 din fostul Cod al muncii, prevede ca orele in care o persoana presteaza munca peste durata normala a timpului de lucru sunt ore suplimentare si se compenseaza cu timp liber corespunzator, iar daca munca astfel prestata nu a putut fi compensata cu timp liber corespunzator, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50% sau 100%, in conditiile reglementate de acelasi cod.

Aceste dispozitii au fost preluate si de Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, care in art. 71 prevedea ca personalul care lucreaza peste durata normala a zilei de munca sau in zilele de repaus saptamanal ori in alte zile in care, potrivit legii, nu se lucreaza are dreptul sa fie retribuit daca nu i s-a asigurat, in compensare, timpul liber corespunzator.

Astfel, veniturile realizate din munca prestata peste programul normal de lucru, potrivit dispozitiilor legale mai sus aratate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate in considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusa, iar pentru aceste sume incasate s-a platit contributia la asigurarile sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contributia pentru asigurari sociale de stat prevedea aceasta sarcina asupra castigului brut realizat de personalul salariat, fara nicio distinctie.

Potrivit principiului contributivitatii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Faptul ca aceste venituri trebuie luate in considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat si de prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005.

Potrivit acestui articol sporurile, indemnizatiile si majorarile de retributii tarifare care, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au facut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual sunt cele prezentate in anexa care face parte integranta din actul normativ in discutie; potrivit pct. IV din anexa la ordonanta, intra in categoria sporurilor, indemnizatiilor si majorarilor de retributii tarifare si acele sporuri acordate de catre ministerele de resort, conform prevederilor actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidentiate impreuna cu salariile aferente in statele de plata si pentru care s-a datorat si s-a virat contributia de asigurari sociale.

In aceasta categorie intra si sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.

Anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 cuprinde la pct. IV si mentiunea ca la stabilirea punctajului mediu anual nu vor fi avute in vedere formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale, deoarece acestea nu au facut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Veniturile obtinute in regim de lucru prelungit nu reprezinta o forma de retribuire a muncii in regie sau dupa timp, deoarece art. 12 din Legea nr. 57/1974 prevedea aceasta forma de retributie pentru situatia in care retributia tarifara era stabilita pe o ora, zi sau luna si se acorda personalului pentru timpul efectiv lucrat la realizarea integrala a sarcinilor de serviciu, exprimate sub forma unei norme de productie zilnica sau prin atributii stabilite concret pentru fiecare loc de munca.

Art. 127 alin. (1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, stipuleaza ca sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea si/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevazute in anexa nr. 15.

In acelasi sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 19 in Dosarul nr. 18/2011, unde a fost admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si ale art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, a stabilit ca:

Formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii,vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Aceasta decizie a devenit general obligatorie, motiv pentru care cererea reclamantului este admisibila, context in care tribunalul a admis solicitarea reclamantului cu privire la recalcularea pensiei, prin includerea tuturor veniturilor dovedite cu adeverinta depusa la dosarul de pensionare si neluata in considerare, venituri provenite din acordul global si la care s-au platit cotele de contributii de asigurari sociale.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, parata Casa Judeteana de Pensii Timis, prin care a solicitat schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii reclamantului.

Sintetizand motivele de apel ale paratei, Curtea retine ca acestea au vizat in esenta imprejurarea ca in mod nelegal si netemeinic prima instanta a considerat ca reclamantul are dreptul la valorificarea veniturilor atestate prin Adeverinta nr. 523/02.09.2016, eliberata de SC B... SRL, fara a tine seama ca, in privinta acestora, sunt incidente dispozitiile art. 127 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, norme aprobate prin H.G. nr. 257/2011, conform carora: „(1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica ta stabilirea si/sau recalcularea drepturilor de pensie potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cete prevazute in anexa nr. 15” si cele cuprinse la Mentiunea de la pct. VI al anexei nr. 15 la aceleasi norme aprobate prin H.G. nr. 257/2011, care statueaza in sensul ca: „Nu sunt luate in calcul ta stabilirea punctajului mediu anual intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001; formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentuale;... recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; ... formele de retribuire pentru „orele suplimentare” realizate peste programul normal de lucru; ... alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.

In plus, parata-apelanta a mai adaugat ca, in cuprinsul Adeverintei nr. 523/02.09.2016, eliberata de SC B... SRL Bucuresti, se face confuzie intre veniturile suplimentare obtinute din acord, ore suplimentare si prime, din adeverinta rezultand ca veniturile suplimentare obtinute din acord reprezinta ore suplimentare plus prime.

Or, la Mentiunea de la pct. VI al anexei nr. 15 la normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011, aceste categorii de venituri sunt prevazute in mod distinct, ca forme de retribuire diferite care nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Prin urmare, la emiterea Deciziei nr. 239619/10.10.2016, institutia apelanta a procedat in conformitate cu normele juridice in vigoare referitoare la sporurile cu caracter permanent ce se pot valorifica la stabilirea si/sau recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, forma de retribuire in acord global, formele de retribuire pentru ore suplimentare si primele fiind exceptate din categoria sporurilor, indemnizatiilor si majorarilor de retributii tarifare prevazute in anexa nr. 15 la Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011, care, potrivit legislatiei anterioare datei de 01.04.2001, au facut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizeaza la determinarea punctajului mediu anual.

Decizia nr. 19/17.10.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, invocata de catre reclamant si de prima instanta in cadrul considerentelor sentintei, are in vedere doar obligativitatea valorificarii la calcularea punctajului a veniturilor realizate in acord la care se refera art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, insa Adeverinta nr. 523/02.09.2016 eliberata de SC B. SRL Bucuresti nu mentioneaza numai categoria de venituri astfel obtinuta.

In ceea ce priveste temeiul legal in baza caruia s-a acordat acordul (ore suplimentare), respectiv Legea nr. 57/1974 si Legea nr. 2/1983, nu poate fi ignorat faptul ca Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii a intrat in vigoare la data de 01.02.1975, astfel cum s-a prevazut la art. 215 alin. (1) din aceasta lege si a fost abrogata, cu exceptia art. 75, art. 193 alin. (1), art. 196 si art. 197, la intrarea in vigoare a Legii salarizarii nr. 14/1991, adica la data de 11.03.1991 potrivit art. 11 si art. 12 din Legea nr. 14/1991 si anexei 1 la Legea nr. 14/1991, la aceeasi data de 11.03.1991 fiind abrogata st Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de baza ale perfectionarii sistemului de retribuire a muncii si de repartitie a veniturilor oamenilor muncii.

Prin urmare, pentru perioadele anterioare si ulterioare perioadei in care au fost in vigoare Legea nr. 57/1974 si Legea nr. 2/1983, in Adeverinta nr. 523/02.09.2016 eliberata de SC B. SRL Bucuresti, sunt indicate in mod gresit cele doua legi, ca temei juridic al acordarii veniturilor suplimentare.

Referitor la partea din dispozitivul hotararii judecatoresti apelate constand in obligarea institutiei apelante la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in suma de 1.500 lei reprezentand onorariu avocat, se invedereaza in calea ordinara de atac faptul ca, raportat la criteriile legale enuntate prin prevederile art. 451 alin. (2) Cod procedura civila, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare si ale art. 127 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotararea nr. 64/2011 a Consiliului U.N.B.R., cu modificarile si completarile ulterioare, se impune diminuarea cuantumului onorariului de avocat (1.500 lei).

In drept au fost invocate dispozitiile art. 476 alin. (1) si art. 451 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila; art. 165 alin. (1) si (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice; art. 127 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, norme aprobate prin H.G. nr. 257/2011; Mentiunea de la pct. VI al anexei nr. 15 la Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011; art. 127 alin. (2) si (3) din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotararea nr. 64/2011 a Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.

Reclamantul-intimat A... a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate,cu motivarea ca, desi a formulat apel, parata a emis o noua decizie, Decizia nr. 239619/25.05.2017, prin care a procedat la recalcularea pensiei, conform adeverintei emise de fostul angajator. Prin acest document, parata a recunoscut netemeinicia si nelegalitatea propriei decizii initiale, emisa la data de 10.10.2016, obiect al prezentului dosar. De asemenea, apelanta a achitat reclamantului cheltuielile de judecata cuprinse in sentinta instantei de fond, le-a recunoscut, dar le contesta in cererea de apel.

Se mentioneaza ca, in speta de fata, din Adeverinta nr. 523/02.09.2016, emisa de fostul angajator SC B. SRL Bucuresti, reiese foarte clar faptul ca, pentru toate sumele mentionate in adeverinta, fostului angajator, s-a retinut si virat CAS Statului Roman.

Parata nu contesta in nici un fel tabelul cu sumele achitate de angajator reclamantului (an de an si luna de luna). Cu toate ca din tabelul mentionat si cuprins in Adeverinta nr. 523/02.09.2016 se observa, in mod clar, caracterul permanent, continuu al veniturilor lunare in acord, in baza muncii prestate, totusi parata refuza sa recunoasca acest caracter de continuitate si refuza sa ia in considerare faptul ca pentru toate aceste sume s-a retinut si virat CAS.

A mai aratat reclamantul-intimat faptul ca apelanta nu explica, nu probeaza si nu a solicitat nici in intampinare nici in cererea de apel vreo proba in sprijinul sustinerilor sale privitoare la cuprinderea orelor suplimentare si a primelor in acordul global. Acordul (plata muncii in acord) nu are legatura nici cu orele suplimentare si nici cu primele, orice formulare de acest gen este gresita si neintemeiata (sau poate fi o greseala materiala). Acordul reprezinta indeplinirea unui plan de munca preexistent si este platit ca salar lunar si nu ca venituri suplimentare asa cum a considerat parata. In speta fostul angajator a precizat foarte clar ca pentru sumele din tabel, din adeverinta, s-a retinut CAS.

In ceea ce priveste criticile apelantei referitoare la onorariul avocatial, intimatul invoca prevederile art. 3 al Legii nr. 51/7 iunie 1995, privind profesia de avocat prevede la art. 3: „Activitatea avocatului se realizeaza prin: a) consultatii si cereri cu caracter juridic; b) asistenta si reprezentare juridica in fata instantelor judecatoresti ...precum si a altor persoane juridice, in conditiile legii; c) redactarea de acte juridice ...;...e) apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice in raporturile acestora cu autoritatile publice, cu institutiile si cu orice persoana romana sau straina;...”.Ori,in cazul reclamantului, toate activitatile subliniate mai sus au fost desfasurate de catre avocatul ales, incepand cu luna octombrie 2016, pana in prezent si va continua pe perioada judecatii apelului, tocmai din cauza atitudinii si greselilor functionarilor Casei Judetene de Pensii Timis.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 470, 480 Cod de procedura civila, art. 2 lit. c) si d), art. 149-156 din Legea nr. 263/2010, art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; Decizia nr. 19/17.10.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - recurs in interesul legii.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizand apelul paratei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 466 si urm. Cod de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Nemultumirea reclamantului cu privire la Decizia nr. 239619/10.10.2016, emisa de Casa Judeteana de Pensii Timis, rezida in refuzul acestei institutii de a-i valorifica la stabilirea drepturilor de pensie pentru limita de varsta veniturile suplimentare realizate in perioada stagiului de cotizare si atestate prin Adeverinta nr. 523/02.09.2016, emisa de SC B... SRL.

Cercetand continutul Adeverintei nr. 523/02.09.2016, emisa de SC B... SRL, prezentata de reclamant, instanta a retinut ca aceasta atesta realizarea de catre asigurat a altor venituri de natura salariala, respectiv acord (ore suplimentare + prime) din perioada 1967 - 1994, precizandu-se ca drepturile salariale in discutie au fost acordate in temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 si Legea nr. 2/1983, angajatorul confirmand, de asemenea, ca a retinut si virat CAS.

Intr-adevar, instanta de apel a retinut ca prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 confera asiguratilor posibilitatea de a dovedi cu adeverinte sau orice alte inscrisuri eliberate de fostii angajatori sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 01.03.1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale tranzitorii privind categoriile de venituri care sunt considerate valorificabile la stabilirea drepturilor de pensie, instanta suprema a pronuntat Decizia nr. 19/10.12.2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 51/23.01.2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din Anexa la Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, este in sensul ca sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare, la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in baza de calcul, conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si daca pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale.

De asemenea, prin Decizia nr. 19/17.10.2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e, art. 78 si art. 164 din Legea nr. 19/2000 si ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 este in sensul ca formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Considerentele acestor decizii, ale caror dezlegari in drept sunt obligatorii pentru instanta, prin efectul art. 517 alin. (4) Cod de procedura civila, sunt menite sa inlature apararile apelantei, in sensul neluarii in considerare la calculul pensiilor pentru limita de varsta a veniturilor realizate sub forma de acord global, deoarece dispozitiile art. 2 lit. c), art. 96 si art. 165 din Legea nr. 263/2010 si de la pct. IV-VI din Anexa nr. 15 la Hotararea Guvernului nr. 257/2011 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, fiind norme cu caracter tranzitoriu, sunt aproape identice celor interpretate de instanta suprema.

Curtea retine insa ca, pentru verificarea modalitatii in care veniturile de natura salariala respectiv sumele obtinute cu titlul de acord, prime si ore suplimentare ce au fost introduse in salariul brut, raspund exigentelor prevazute de lege in vederea valorificarii la calculul pensiilor, este necesar ca adeverintele care le atesta sa indeplineasca toate conditiile de forma enumerate prin Anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, adica sa contina, pe langa denumirea unitatii; perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de incepere si de incetare a raportului de munca; functia, meseria sau specialitatea exercitata; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata; perioada in care a primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat. In caz contrar, valorificarea veniturilor care exced retributiei tarifare de incadrare pentru perioada anterioara intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000 nu poate fi posibila.

Ca este asa, rezulta si din dispozitivul Deciziei nr. 19/10.12.2012, pronuntata asupra recursului in interesul legii, in care Inalta Curte de Casatie si Justitie se refera la valorificarea doar a acelor sporuri si venituri suplimentare atestate prin adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, adica, cu indeplinirea exigentelor formale impuse de actele normative/administrative sub imperiul carora au fost emise.

Ori, particularizand consideratiile teoretice mai sus expuse la situatia spetei de fata, Curtea nu poate sa nu constate, ca, in categoria veniturilor intitulate acord, fostul angajator al reclamantului, care a emis Adeverinta nr. 523/02.09.2016, a inclus in paranteza si alte venituri, respectiv ore suplimentare si prime. Adeverinta nu contine sumele defalcate pe fiecare categorie de venit, pentru a se cunoaste drepturile salariale care corespund acordului global, primelor, respectiv orelor suplimentare, caci doar astfel se poate verifica, pentru fiecare in parte indeplinirea exigentelor legale, reiterate prin Decizia nr. 19/2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In plus, o diferentiere clara a fiecarei categorii de venit ar fi fost cu atat mai necesara cu cat, angajatorul nu a indicat separat temeiul juridic al acordarii primelor si a orelor suplimentare, nerespectand astfel exigentele de forma pe care trebuie sa le indeplineasca adeverinta la care se refera Anexa 15, pct. VI la Normele de aplicare a Legii nr.263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.

In fine, Curtea observa ca este justificata critica apelantei cu privire la imprejurarea ca activitatea atestata prin adeverinta reclamantului atesta drepturi salariale in acord global si in afara perioadei in care s-au aflat in vigoare normele art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, in timp ce prevederile Legii nr. 2/1983 au fost indicate generic, fara individualizarea articolului in temeiul caruia s-au acordat anumite drepturi salariale.

Pe cale de consecinta, in mod corect Casa Judeteana de Pensii Timis a apreciat ca drepturile salariale atestate prin Adeverinta nr. 523/02.09.2016, emisa de SC B... SRL nu pot fi valorificate la stabilirea pensiei pentru limita de varsta a reclamantului, acesta avand posibilitatea de a obtine, in conditii de deplina legalitate, o alta adeverinta, pe baza careia sa solicite revizuirea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor legale.

In temeiul art. 480 alin. (2) Cod de procedura civila, Curtea a admis apelul paratei, a schimbat in tot sentinta apelata, in sensul ca a respins contestatia reclamantului, observand in acelasi timp, ca a devenit inutila analizarea criticilor apelantei ce vizeaza solutia primei instante cu privire la cererea accesorie de obligare a casei de pensii la plata cheltuielilor de judecata.

S-a luat act ca apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecata in calea de atac, iar cererea cu acelasi obiect a intimatului-reclamant a fost respinsa ca o consecinta fireasca a solutiei pronuntate, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 451 si urm. Cod de procedura civila.