Consecintele nerespectarii de catre instanta de trimitere a dispozitiilor din decizia  de casare.

 

Potrivit art. 315 C.pr.civila „i
n caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului”.

Dispozitiile  legale  mai sus mentionate  nu lasa  loc de interpretare, in doctrina  subliniindu-se faptul ca instanta de trimitere este  obligata sa respecte hotararea  instantei de recurs, iar  modalitatea in care aceasta din urma, prin decizia de casare, a dat dezlegare unui aspect litigios se impune, fara posibilitatea de a fi contrazisa cu  ocazia rejudecarii.

Solutia consacrata de art. 315 alin. 1 C.pr.civila alin. 1 C.pr.civila are  o justificare deplina si o legitimare incontestabila ce decurge din insasi ratiunea controlului judiciar, dispozitiile invocate limitand insa obligativitatea deciziei instantei de recurs  la problemele de drept dezlegate si la  necesitatea administrarii unor probe.

Prin urmare, modul de interpretare al unui anumit text de lege ori aplicarea  unui principiu de drept, in conditiile determinate de  instanta de recurs, este  obligatoriu pentru judecatorul fondului, iar  instanta care trebuie sa rejudece cauza nu poate sa ignore  o atare interpretare. Dezlegarile date de instanta de recurs pot privi atat probleme de drept material, cat si de drept procesual.

Cata vreme dispozitiile art. 315 Cod procedura civila sunt imperative este evident ca nerespectarea lor atrage nulitatea hotararii, intrucat in atare situatie se produce o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.

In conditiile in care  in cauza de fata instanta de trimitere  nu a dat curs recomandarilor  obligatorii ale instantei de recurs, vizand aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/1996 (text de lege la care facuse trimitere si recurenta  in calea de atac promovata initial ) rezulta ca au fost incalcate dispozitiile art. 315 C.pr.civila si, prin urmare,  se  impune casarea  hotararii cu trimiterea cauze spre rejudecare  la aceeasi instanta.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1067 din 11 aprilie 2013

 

Prin decizia nr. 2268/18.09.2013 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul formulat de tertul poprit SC  N.C. SRL  impotriva deciziei

civile nr. 195  pronuntata la  29 martie 2013 de Tribunalul Prahova,  in contradictoriu cu debitoarea  SC K.P.SRL   si cu creditoarea D.G.F.P. Prahova – A.F.P. Ploiesti, a casat decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova ca o consecinta a   analizarii motivului de  casare de ordine  publica reglementat  de art. 304 pct. 5 prin raportare la art. 315 C.pr.civila.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca speta dedusa judecatii a mai parcurs  un ciclu procesual, iar la momentul respectiv,
prin sentinta civila nr. 1060/03.02.2011 a  Judecatoriei Ploiesti,
a fost admisa cererea formulata de creditoare  impotriva  debitoarei  si a  tertului  poprit si s-a dispus validarea popririi  infiintata   potrivit  adresei de poprire nr. 69439/16.11.2009 de catre creditoare  in cadrul dosarului de executare nr. K28 fata de  tertul poprit SC  N.C. SRL, fiind obligat  acesta din urma  sa plateasca creditoarei suma totala de 30.414,25 lei,  reprezentand  debit.

In baza   deciziei  civile nr.324/ 9 mai 2012 a Tribunalului Prahova
a

fost respins apelul declarat de tertul poprit impotriva sentintei primei instante ca nefondat, iar impotriva deciziei instantei de apel a declarat recurs SC N.C. SRL care a invederat, printre altele, ca in conditiile  in care debitoarea a  intrat in procedura falimentului, se impunea suspendarea   judecatii cauzei in baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, precizand totodata ca judecarea pricinii s-a facut cu lipsa de procedura, intrucat nu a fost citat administratorul judiciar.

          Prin decizia civila nr. 15/09.01.2013, Curtea de Apel Ploiesti
a  admis recursul, a casat decizia  si a trimis cauza  spre rejudecare Tribunalului Prahova, retinand ca, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Dupa ce a facut o prezentare a caracterului masurii suspendarii, Curtea considerand ca nu au fost respectate, de catre instanta de apel, dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 si nici cele privind citarea debitoarei prin administratorul judiciar, in baza art. 304 pct. 5 si 9 C.pr.civila,  a constatat intemeiat primul motiv de recurs  
(motiv care viza incalcarea dispozitiilor referitoare la suspendarea cauzei)
, a casat decizia si  a trimis pricina spre rejudecare  pentru a  proceda conform textelor de lege mai sus invocate.

Primind cauza spre rejudecare, instanta  a dispus citarea debitoarei prin administratorul judiciar, insa nu a pus in discutia partilor si nu a facut aplicarea  prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, ci a procedat direct la solutionarea apelului.

Potrivit art. 315 C.pr.civila „i
n caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului”.

Dispozitiile  legale  mai sus mentionate  nu lasa  loc de interpretare, in doctrina  subliniindu-se faptul ca instanta de trimitere este  obligata sa respecte hotararea  instantei de recurs, iar  modalitatea in care aceasta din urma, prin decizia de casare, a dat dezlegare unui aspect litigios se impune, fara posibilitatea de a fi contrazisa cu  ocazia rejudecarii.

Solutia consacrata de art. 315 alin. 1 C.pr.civila alin. 1 C.pr.civila are  o justificare deplina si o legitimare incontestabila ce decurge din insasi ratiunea controlului judiciar, dispozitiile invocate limitand insa obligativitatea deciziei instantei de recurs  la problemele de drept dezlegate si la  necesitatea administrarii unor probe.

Prin urmare, modul de interpretare al unui anumit text de lege ori aplicarea  unui principiu de drept, in conditiile determinate de  instanta de recurs, este  obligatoriu pentru judecatorul fondului, iar  instanta care trebuie sa rejudece cauza nu poate sa ignore  o atare interpretare. Dezlegarile date de instanta de recurs pot privi atat probleme de drept material, cat si de drept procesual.

Pe de alta parte  trebuie avut in vedere ca dispozitiile art. 304 pct. 5 C.pr.civila vizeaza neregularitati de ordin procedural  care sunt sanctionate cu nulitatea de art. 105 (2) C.pr.civila. Conform acestui text se poate cere casarea unei hotarari atunci cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 pct.2 Cod procedura civila. Sub imperiul unui atare motiv de recurs se pot include cele mai diferite neregularitati de ordin procedural, care vizeaza atat nesocotirea normelor procedurale de ordine publica, cat si a celor stabilite in interesul exclusiv al uneia dintre parti.

Cata vreme dispozitiile art. 315 Cod procedura civila sunt imperative este evident ca nerespectarea lor atrage nulitatea hotararii, intrucat in atare situatie se produce o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.

In conditiile in care  in cauza de fata instanta de trimitere  nu a dat curs recomandarilor  obligatorii ale instantei de recurs, vizand aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/1996 (text de lege la care facuse trimitere si recurenta  in calea de atac promovata initial ) rezulta ca au fost incalcate dispozitiile art. 315 C.pr.civila si, prin urmare,  se  impune casarea  hotararii cu trimiterea cauze spre rejudecare  la aceeasi instanta.

Avand in vedere ca prezenta actiune a fost inregistrata pe rolul instantei de judecata anterior intrarii in vigoare a legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si tinand cont de prevederile art. XXII alin. 2 din acest act normativ, rezulta ca nu sunt aplicabile pricinii dispozitiile art. 312 alin. 6 indice 1 Cod procedura civila care stabilesc posibilitatea de a se dispune casarea cu trimitere doar o singura data.

In raport de toate argumentele expuse anterior, Curtea in baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct.5 Cod procedura civila  a a
dmis recursul formulat de tertul poprit  impotriva deciziei

civile nr. 195  pronuntata la  29 martie 2013 de Tribunalul Prahova  si a casat aceasta hotarare cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova pentru a  respecta dispozitiile deciziei civile nr. 15/09.01.2013 a Curtii de Apel Ploiesti vizand necesitatea aplicarii dispozitiilor art. 36 din legea nr. 85/2006.

 

 

(Judecator Veronica Grozescu)