Consecinta comportamentului fraudulos al furnizorilor de servicii asupra dreptului de deducere a TVA a achizitorului

• Legea nr.571/2003
• Ordonanta Guvernului nr.92/2003
• Hotararea Guvernului nr.44/2004

Vazand ca organele fiscale au procedat la neacordarea deductibilitatii TVA si a cheltuielilor aferente tranzactiilor efectuate de SC R.G. SRL de la SC D.E. SRL, SC A. VM SRL si SC G&C A.C. SRL pe considerentul ca societatile furnizoare prezinta un comportament fiscal cu risc mare, fiind radiata sau nedepunand declaratiile si deconturile de TVA aferente, Curtea constata ca din cuprinsul Legii nr. 571/2003 si a O.G. nr. 92/2003, nu pot fi identificate reglementari care sa stabileasca consecinte fiscale negative pentru un cumparator de buna credinta in ipoteza in care furnizorul nu ar fi declarat livrarile sale, nu ar fi gasit la sediu sau ar fi fost radiat ulterior efectuarii livrarilor.

In jurisprudenta sa (hotararea din 22.10.2015pronuntata in cauza C-277/14), CJUE a statuat ca „Dispozitiile celei de A sasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17.05.1997 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7 mai 2002, trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale, precum, cea in discutie in litigiul principal, prin care nu i se recunoaste unei persoane impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata datorate sau achitate pentru bunuri care i-au fost livrate pentru motivele ca factura a fost emisa de un operator care trebuie considerat, avand in vedere criteriile prevazute de aceasta reglementare, drept un operator inexistent si ca este imposibil sa se stabileasca identitatea adevaratului furnizor al bunurilor, cu exceptia cazului in care se stabileste, in raport cu elementele obiective si fara a se solicita din partea persoanei impozabile verificari a caror sarcina nu ii revine, ca aceasta persoana impozabila stia sau ar fi trebuit sa stie ca livrarea mentionare era implicata intr-o frauda privind taxa pe valoarea adaugata, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere ”.

(Sectia contencios administrativ si fiscal, Sentinta civila nr. 167 din 27 iunie 2016, dr. D.D.-P.)

Prin cererile de interventie principale, inregistrate pe rolul Curtii de Apel Timisoara sub nr.503/59/2014, ca urmare a disjungerii din dosarul nr.1357/30/2013 al Curtii de Apel Timisoara, intervenientii M.S.M., M.P.D. si D.S. au solicitat in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea in parte a Deciziei de impunere nr. 4/26.03.2012, intocmita de Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Timis, Activitatea de Inspectie Fiscala,

Serviciul Inspectie Fiscala Persoane Juridice 4 cu privire la debitoarea SC R.G. SRL, cu privire la obligatiile fiscale ale societatii in suma totala de 2.026.259 lei, reprezentand: 524.306 lei, - debit suplimentar la impozit pe profit; 318.255 lei, - dobanzi/majorari aferente impozitului pe profit; 78.673 lei, - penalitati aferente impozitului pe profit; 555.383 lei, - TVA stabilit suplimentar; 446.288 lei, - dobanzi/majorari aferente TVA si anularea in parte a Deciziei nr. 1142/608 din 24.07.2012, prin care s-a respins contestatia inregistrata de debitoarea SC R.G. SRL (in insolventa) impotriva Deciziei de impunere nr. 4/26.03.2011, cu privire la sumele precizate anterior.

In motivarea cererilor, se arata ca, au avut calitatea de unic asociat si administrator al Societatii R.G. SRL (fosta SC A.M.A. SRL) in perioada vizata de masurile cuprinse in decizia de impunere nr.4/26.03.2012.

Ca efect al Deciziei de impunere nr.4/26.03.2012, la data de 31.10.2012, SC R.G. SRL (fosta S.C. A.M.A. S.R.L.) a fost declarata insolvabila de catre Administratia Finantelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, cu bunuri si venituri urmaribile a caror valoare este mai mica decat valoarea obligatiilor fiscale neachitate, si, in consecinta, Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Timis a solicitat deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitoarei, cerere admisa prin Sentinta civila nr. 1419/27.06.2013.

Directia Generala a Finantelor Publice a emis impotriva intervenientilor decizii privind atragerea raspunderii solidare. In fapt, prin deciziile emise s-a antrenat raspunderea solidara a administratorilor societatii, pentru plata debitului instituit in sarcina debitoarei SC R.G. SRL prin Decizia de impunere nr.4/26.03.2012, care face obiectul prezentei actiuni in contencios administrativ fiscal. Mai mult decat atat, impotriva sa au fost aplicate masuri asiguratorii si a fost demarata executarea silita, fapt dovedit prin Somatia nr.44/05.04.2013 si prin Titlul executoriu nr.44/05.04.2013.

Avand in vedere aceste motive, se solicita a se constata ca intervenientii au un interes direct, actual si legitim in a formula prezenta cerere de interventie principala, deoarece constatarea nelegalitatii actelor administrative contestate in prezentul litigiu este singura modalitate in care se pot exonera de consecintele raspunderii solidare care s-a antrenat pe seama lor in baza Deciziei nr. 301 din 27.02.2013.

In motivarea pe fond a cererilor de interventie, se arata ca reclamanta SC R.G. SRL (una si aceeasi persoana juridica cu SC A.M.A. SRL), a facut obiectul unei inspectii fiscale, al carui rezultat este consemnat in Raportul de Inspectie Fiscala inregistrat sub nr. 2993/30.03.2012.

In Capitolul III al RIF - ului, intitulat „Constatari privind obligatiile fiscale”, pct. 3.2. taxa pe valoare adaugata organul de inspectie fiscala stabileste TVA suplimentar de plata suma de 946.620 lei si 574.567 majorari aferente.

Deficientele constatate de organul de inspectie fiscala au fost, in esenta, urmatoarele:

Societatea a dedus in perioada verificata TVA in suma de 555.383 lei (125.837 lei aferente achizitiei de la SC D.E. SRL + 54.720 lei aferent achizitiei de la G&C A. SRL +18.468 lei aferent achizitiei de la SC A. VM SRL + 60.040 aferent achizitiei de la SC B.C. SRL, + 296.318 lei aferent achizitiei de la SC F. SRL = 555.383 lei) achizitii pentru care organul de control a considerat ca nu s-a dovedit ca sunt urmare a unei livrari (activitati economice pe teritoriul Romaniei) de la o persoana impozabila care sa fie concretizata intr-o livrare sau prestare de serviciu.

In ceea ce priveste achizitiile de la SC D.E. SRL, organul de inspectie fiscala a retinut: SC A. MA SRL, a efectuat de la SC D.E. SRL Bucuresti in sem. I 2007 achizitii in suma totala de 788.137 lei, din care valoare fara TVA este de 662.300 lei si TVA aferenta este de 125.837 lei.

In conformitate cu Metodologia de inspectie fiscala a TVA s-a solicitat control incrucisat la SC D.E. SRL Bucuresti. Prin adresa nr. 5218756/07.10.2011 emisa de A.F.P. sector 1 Bucuresti inregistrata la D.G.F.P. Timis - AIF sub nr. 10910/19.10.2011 se precizeaza ca in data de 07.10.2011 a fost intocmit de catre echipa de inspectie fiscala Procesul verbal nr. 243 pentru SC D.E. SRL Bucuresti, proces verbal in care se consemneaza ca SC D.E. SRL Bucuresti este declarata contribuabil inactiv incepand cu data de 11.06.2009 conform O.P.A.N.A.F. nr. 1167/29.05.2009 de catre A.F.P. Sectorul 1 pentru nedepunerea declaratiilor aferente anilor 2006-2009. Conform datelor de la O.R.C. de pe langa Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala, in dosarul nr.9102/3/2007, prin care s-a admis cererea formulata de reclamanta O.N.R.C. impotriva SC D.E. SRL Bucuresti, s-a dispus dizolvarea paratei ca urmare a nedepunerii situatiilor financiare anuale. Dosarul privind SC D.E. SRL s-a transmis catre Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 cu adresa nr.5218755 din 07.10.2011, in vederea efectuarii de cercetari cu privire la existenta elementelor constitutive ale unor infractiunilor prevazute si pedepsite de art.9( l), lit. b) si f) din Legea nr.241/2005, precum si a infractiunilor prevazute la art. 291 din Codul penal.

In perioada supusa verificarii SC A. MA SRL a achizitionat de la SC D.E. SRL: - cu factura 15678939/28.05.2007 vata minerala - 8.500 MP in valoare de 121.380 lei din care tva in suma de 19.380 lei, care a fost inregistrata in contul 371 „Marfuri” si revanduta cu factura nr. 1 /30.10.2010; - cu factura nr.15679094/16.06.2007 plasa sudata -1.060 buc in valoare de 81.991 lei din care tva in suma de 13.091 lei care a fost inregistrata in contul 371 „Marfuri” si revanduta cu factura nr.140/24.04.2010, nr.165/10.08.2010, nr. 1/30.10.2010; - cu factura nr.15679100/20.06.2007 un tractor Joon Deer 7920 si 3 tractoare New Holand care au fost inregistrate in registru evidenta mijloace fixe si revandute cu factura nr.921429/30.06.2007.

Societatea SC A. MA SRL a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala: facturile fiscale in original, avizele de insotire pentru marfa achizitionata, dovada platii facturilor.

Marfa achizitionata a fost destinata revanzarii, respectiv utilizata in folosul operatiunilor taxabile conform art.145 alin (2) din Codul fiscal.

Cu privire la tranzactia realizata cu furnizorul SC A. VM SRL, reclamanta SC A. M.A. SR. a achizitionat azotat de amoniu in luna mai si iunie 2007 in valoare de 115.668 lei din care tva in suma de 18.468 lei (marfa ce a fost revanduta cu facturile nr. 1221088 din 04.06.2007, 1221087 din 04.06.2007, 1221092 din 11.06.2007, 1221090 din 08.06.2007, 1221085 din 31.05.2007, 1221089 din 06.06.2007. Marfa achizitionata a fost destinata revanzarii, respectiv utilizata in folosul operatiunilor taxabile conform art.145 alin. (2) din Codul Fiscal.

Prin adresa emisa de D.G.F.P. Dolj nr. 11832/22.11.2010 si inregistrata la D.G.F.P. Timis sub nr. 13707/29.11.2010 referitoare la controlul incrucisat la SC A. YM SRL, s-a comunicat faptul ca, incepand cu data de 27.01.2010, SC A. YM SRL a fost radiata, astfel ca datele solicitate, privind controlul incrucisat, nu au putut fi verificate. Potrivit informatiilor din baza de date a D.G.F.P. Dolj societatea mentionata a depus in anul 2007 decontul de TVA trimestrial iar in anii 2008 si 2009 declaratia 300 a fost depusa lunar, cu exceptia lunii iulie 2009 cand declaratia nu a fost depusa; declaratia cod 394 a fost depusa doar pentru semestrul II 2007 si semestrul II 2008. Fata de aceasta situatie, organul fiscal a refuzat dreptul de deducere a TVA —ului aferent tranzactiei, pe considerentul ca „achizitia in valoare de 115.668 lei din care TVA in suma de 18.468 lei, efectuata de la SC A. VM SRL nu este certificata ca fiind reala, suspiciunea fiind confirmata de faptul ca aceasta (adica SC A. VM SRL) prezinta un comportament fiscal cu risc mare, intrucat a fost radiata”.

Reclamanta a aratat ca, masura luata de organele fiscale este lipsita de temei legal.

Se arata ca societatea SC A. MA SRL a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala: facturile fiscale in original, (cantitatea inscrisa pe facturi nu depaseste capacitatea unui mijloc de transport) si dovada platii facturilor — iar in Decizia 1142/608 din 24.07.2012 se arata expressis verbis faptul ca „organul de inspectie fiscala nu a contestat corectitudinea documentelor in baza carora societatea a inregistrat operatiunile in contabilitate si a dedus TVA”.

Pe de alta parte, se mentioneaza ca reclamanta SC A. MA SRL nu poate fi facuta vinovata nici de radierea SC A. VM SRL, nici de lipsa evidentei contabile a acesteia din urma. La data achizitiilor societatea SC A. VM SRL nu era radiata si nici inactiva, astfel incat societatea reclamanta nu putea manifesta nici o suspiciune cu privire la riscul vreunei fraude. In consecinta, refuzul organului fiscal de a recunoaste reclamantei dreptul de deducere TVA —ului aferent tranzactiei, in suma de 18.468 lei este nelegal.

Se mai arata ca, SC A. MA SRL a achizitionai cu factura nr. 6866147/22.06.2007 de la SC G&C A.C. SRL Bucuresti un mijloc fix (vola) in valoare de 288.000 lei si tva in suma de 54.720 lei.

Bunul achizitionat de la SC G&C A.C. SRL Bucuresti a fost receptionat si achitat in totalitate.

Se invedereaza ca societatea SC A. MA SRL a pus la dispozitia organului de inspectie fiscala: factura fiscala in original si dovada platii factorilor.

Aceasta livrare nu a fost declarata de SC G&C A.C. SRL Bucuresti in declaratia cod

"394".

Intrucat societatea este declarata inactiva din 26.02.2008 si neplatitoare de TVA din data de 01.03.2008, organul de inspectie a refuzat societatii reclamante recunoasterea dreptului de deducere a tva — ului aferent tranzactiei, in suma de 54.720 lei.

Pentru prestatiile efectuate de SC B.C. SRL organul de inspectie fiscala a refuzat recunoasterea dreptului de deducere a TVA - ului, pe considerentul ca reclamanta nu a fost in masura sa prezinte situatiile de lucrari. Cu toate acestea, la contestatia impotriva Raportului de inspectie fiscala, reclamanta a anexat Planul de afaceri intocmit de catre SC B.C. SRL, in baza contractului nr.3/17.12.2009 si a facturii nr.153/17.12.2009, insa aceasta proba nu a fost considerata indestulatoare de catre organul fiscal, deoarece „nu reprezinta un document justificativ(...), avand in vedere ca acesta nu are nici un element de identificare referitor la titularii acestuia, semnaturi, termenul de realizare etc.

Cu privire la achizitiile de la SC F. SRL organul de inspectie fiscala a retinut ca in perioada verificata SC A. MA SRL a inregistrat in gestiunea societatii si in evidenta contabila facturi fiscale de bunuri provenite de la SC F. SRL dupa cum urmeaza: - in luna septembrie 2009 factura nr. 1035/11.09.2009 in valoare de 70.888 lei din care TVA in suma de 11.318 lei (un scarificator cu tavalugi in contul de mijloace fixe); - in luna noiembrie 2009 factura nr.

1162/03.11.2009 in valoare de 1.785.000 lei din care TVA in suma de 28.5.000 lei (1000 kg complexe).

Toate aceste bunuri au fost revandute (cu TVA). Organul de inspectie a considerat ca achizitiile efectuate de la SC F. SRL nu sunt certificate ca fiind reale si nu a recunoscut deductibilitatea TVA-ului in suma totala de 296.318 lei, pe considerentul ca „aceste livrari nu au fost declarate de catre SC F. SRL in declaratia cod 394 si intrucat „din informatiile prezentate cu ocazia verificarii incrucisate efectuata de organele fiscale apartinand D.G.F.P. Dolj, SC F. SRL nu functioneaza la sediul declarat, neputandu-se efectua verificarea aspectelor sesizate de organele de inspectie apartinand D.G.F.P. Timis”.

Masura luata de organul fiscal este lipsita de temei legal, in sensul ca in mod eronat nu a fost recunoscut dreptul reclamantei la deducerea TVA-ului, in suma de 296.318 lei.

Prin sentinta civila nr.180/23.06.2014 pronuntata in dosarul nr.503/59/2014, Curtea de Apel Timisoara a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a intervenientilor M.S.M., M.P.D. si D.S., a respins cererile de interventie principale in interesul intervenientilor formulate de a intervenientii M.S.M., M.P.D. si D.S. in contradictoriu cu parata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Timisoara, ca fiind formulate de persoane care nu justifica calitatea procesuala activa si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs intervenientii M.S.M., M.P.D. si D.S., solicitand admiterea recursului, si, avand in vedere ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, iar modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe [art. 312 alin. (3) si (5) din vechiul C.pr.civ.], sa se dispuna casarea sentintei nr.180/23.06.2014, cu consecinta trimiterii cauzei la Curtea de Apel Timisoara spre rejudecare.

Prin decizia nr. 911 din 2.03.2015 pronuntata in dosarul nr.503/59/2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de M.S.M., M.P.D. si D.S. impotriva sentintei civile nr.180/23.06.2014 a Curtii de Apel Timisoara - Sectia de contencios administrativ si fiscal, a casat sentinta atacata si a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeasi instanta.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara sub nr.503/59/2014* la data de 12.05.2015.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca intervenientii M.S.M., M.P.D. si D.S. au formulat cerere de interventie principal in interes propriu in cadrul dosarului nr.1357/30/2013, dosar care avea ca obiect cererea SC R.G. SRL in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Timis de anulare a raportului de inspectie fiscala nr.2933/30.03.2012, deciziei de impunere nr.4/26.03.2012 si a deciziei nr.1142/608/24.07.2012, precum si de exonerare a acesteia de la plata sumei de 2.026.259 lei. Acest din urma dosar a fost suspendat in temeiul art.155 ind.1 Cod procedura civila iar cererile de interventie formulate de intervenienti au fost disjunse, formandu-se dosarul nr.503/59/2014.

Parata a solicitat respingerea ca ramase fara obiect a cererilor de interventie voluntara principale formulate de M.S.M., M.P.D. si D.S. reclamanti intervenienti in prezenta cauza, ca urmare a faptului ca prin Hotararea Nr. 120/2015 din 18.05.2015 s-a admis exceptia perimarii actiunii principale formulata de SC R.G. SRL (fosta SC A. MA SRL) prin lichidator in dosarul nr. 1357/30/2013 al Curtii de Apel Timisoara din care s-au disjuns cererile de interventie de anulare a acelorasi acte administrativ fiscale ce formeaza obiectul prezentei cauze.

Fata de imprejurarea ca cererile de interventie in interes propriu au fost admise in principiu, formandu-se un dosar distinct in care acestea urmeaza sa se solutioneze si, vazand decizia nr.911 din 2.03.2015 pronuntata in dosarul nr.503/59/2014, inalta Curte de Casatie si Justitie, obligatorie pentru instanta de judecata, Curtea va respinge exceptia lipsei de obiect invocata de parata, neavand nici un fel de relevanta solutia perimarii dosarului ca a avut ca obiect cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC R.G. SRL.

Pe fondul cererilor, Curtea constata ca prin decizia de impunere nr.4/26.03.2012 s-au retinut in sarcina SC R.G. SRL o serie de obligatii fiscale, si anume: 524.306 lei reprezentand debit suplimentar la impozitul pe profit; 318.255 lei cu titlu de dobanzi, majorari aferente impozitului pe profit; 78.673 lei reprezentand penalitatii aferente impozitului pe profit; 555.383 lei reprezentand TVA stabilit suplimentar; 446.288 lei reprezentand dobanzi si majorari aferente TVA si 103.354 lei reprezentand penalitatii aferente TVA.

impotriva acestei decizii SC R.G. SRL a formulat contestatie in procedura administrativa prealabila, contestatie care a fost respinsa prin decizia nr.1142/608/24.07.2012.

in fapt, Curtea constata ca reclamanta a fost supusa unui control din partea paratei avand drept obiective verificarea modului de constituire, declarare, virarea impozitului pe veniturile microintreprinderii pe perioada 02.05.2006 - 31.12.2006 si a impozitului pe profit pe perioada 02.05.2006 - 31.12.2006, a modului de constituire, declarare si virare a TVA pe perioada 02.05.2006 - 31.03.2010, a modului de constituire, declarare si virarea impozitului pe salarii, precum si a contributiilor pentru asigurarile sociale de stat si de sanatate pe aceeasi perioada, a impozitului pe veniturile din dividende pentru perioada 02.05.2006 - 31.12.2009 si a impozitului pe veniturile nerezidentilor pentru perioada 02.05.2006 - 31.12.2009.

Fata de imprejurarea ca au fost constatate neconcordante semnificative in declaratia Cod 394 s-au solicitat de catre parata controale incrucisate la societatile din tara cu care reclamanta a avut relatii comerciale, s-a dispus suspendarea inspectiei fiscale pe baza referatului nr.5397/07.05.2010, inspectia fiind reluata incepand cu data de 19.12.2011.

Ca urmare a acestui control a fost perfectat Raportul de inspectie fiscala nr.2933/30.03.2012, in temeiul caruia a fost emisa Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata nr.4/26.03.2012.

in temeiul acestei decizii a fost stabilit in sarcina SC R.G. SRL un debit in cuantum de 2.607.039 lei din care 589.933 cu titlu de impozit pe profit, 407.429 lei dobanzi aferente impozitului pe profit, 88.490 lei penalitati aferente impozitului pe profit, 946.620 lei cu titlu de TVA, 468.673 lei reprezentand majorari aferente TVA si 105.894 lei penalitati aferente TVA.

in considerentele prezentei sentinte, Curtea va analiza actele administrative contestate exclusiv prin prisma criticilor formulate de reclamanta.

Astfel, Curtea retine ca reclamanta a dedus in perioada verificata de catre parata TVA in suma de 555.383 lei (125.837 lei aferenta achizitiei de la SC D.E. SRL; 54.720 lei aferent achizitiei de la SC G&C Activ SRL; 18.468 lei aferent achizitiei de la SC A. VM SRL; 60.040 lei aferent achizitiei de la SC B.C. SRL si 296.318 lei aferent achizitiei de la SC F. SRL), achizitii pentru care parata a apreciat ca nu s-a dovedit ca sunt urmare a unei livrari de la o persoana impozabila care sa fie concretizata intr-o livrare sau prestare de serviciu.

In ceea ce priveste achizitia de la SC D.E. SRL, parata a retinut ca SC D.E. SRL Bucuresti nu a declarat si nu a depus declaratii, deconturi TVA si bilant contabil pentru operatiunile efectuate, context in care s-a apreciat de catre parata ca operatiunile nu sunt considerate operatiuni impozabile din punct de vedere al TVA, conform art.126 alin.6 din Legea nr.571/2003.

Din cuprinsul dosarului administrativ, Curtea constata ca SC R.G. SRL a efectuat achizitii de la SC D.E. SRL Bucuresti in lunile mai si iunie 2007, achizitii ce au constat in vata minerala 8.500 m.p. achizitionati cu factura nr.15678939/28.05.2007 in valoare de 121.380 lei (TVA 19.380 lei); plasa sudata 1.060 bucati achizitionata cu factura nr.15679094/16.06.2007 in valoare de 81.991 lei (TVA 13091 lei); 4 tractoare cu factura 15679100/20.06.2007 care au fost inregistrate in Registrul evidentei mijloacelor fixe.

Curtea retine ca vata minerala si plasa sudata au fost revandute ulterior in anul 2010 conform facturilor nr.140/24.04.2010, 165/10.08.2010 si 1/30.10.2010, iar cele 4 tractoare au fost revandute cu factura nr.921429/30.06.2007.

Curtea retine ca in cuprinsul actelor administrative contestate parata nu a contestat caracterul real al documentelor in baza carora reclamanta a inregistrat in contabilitate achizitiile anterior mentionate, retinand doar ca SC D.E. SRL nu a declarat si nu a depus declaratii, deconturi TVA si bilant contabil pentru operatiunile efectuate, apreciind ca aceste achizitii nu sunt urmare a unei livrari de la o persoana impozabila.

Fata de imprejurarea ca din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar rezulta realitatea achizitiilor facute de SC R.G. SRL de la SC D.E. SRL, bunurile achizitionate fiind ulterior revandute, Curtea constata ca aceste achizitii au fost realizate in folosul operatiunilor taxabile si in scopul obtinerii de venituri impozabile.

In ceea ce priveste achizitiile facute de SC R.G. SRL de la SC D.E. SRL in lunile mai si iunie 2007, si anume azotat de amoniu in valoare de 115.668 lei (TVA 18.468 lei), Curtea constata ca organele de control a stabilit ca aceste achizitii nu ar fi reale si nu s-a putut dovedi ca ar fi urmarea unor livrari efectuate de o persoana impozabila, aceasta suspiciune fiind confirmata si de imprejurarea ca furnizorul prezinta un comportament fiscal cu risc mare, fiind radiat. In consecinta, organele de control au stabilit ca aceste cheltuieli sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal si au refuzat acordarea dreptului de deducere a TVA aferent acestor achizitii.

Din ansamblul probator administrat in cauza, Curtea constata ca azotatul de amoniu achizitionat de la SC D.E. SRL a fost revandut catre SC M.A. SRL, conform facturii nr.921425/25.06.2007, catre SC M C. SRL, conform facturii nr.921426/25.06.2007 si catre SC I.&E. SRL, cu factura nr. 921424/25.07.2007.

Curtea constata ca din cuprinsul Raportului de expertiza administrat in cauza rezulta corectitudinea documentelor in baza carora SC R.G. SRL a inregistrat in evidentele contabile si a dedus TVA aferenta acestor achizitii.

Raportat la aceste aspecte, vazand si ca marfa respectiva a fost revanduta, Curtea constata ca achizitiile anterior mentionate au fost utilizate in scopul operatiunilor taxabile si a realizarii de venituri impozabile.

In ceea ce priveste achizitia efectuata de la SC G&C A.C. SRL, Curtea constata ca aceasta a fost efectuata la data de 22.06.2007, constand intr-un mijloc fix in valoare de 288.000 lei (TVA 54.720 lei), fiind inregistrata in contabilitate pe baza facturii nr.6866147/22.06.2007. Curtea retine ca mijlocul fix a fost receptionat si achitat in totalitate prin foi de varsamant in intervalul 06.08.2007 - 18.08.2007.

Curtea retine ca acest mijloc fix a fost revandut la data de 29.06.2007 catre SC G.C. SRL, conform facturii nr.921428.

Organele de inspectie fiscala au retinut ca SC G&C A.C. SRL are un comportament fiscal cu risc mare, fiind declarata inactiva din 26.02.2008 si neplatitoare de TVA din 01.03.2008, precum si imprejurarea ca aceasta societate nu a depus declaratii din data de 14.08.2006, deconturi de TVA din 24.07.2006 si bilantul contabil din anul 2005.

Raportat la imprejurarea ca din documentele depuse la dosar rezulta veridicitatea inscrisurilor in baza carora s-au realizat inregistrarile in contabilitate, vazand ca mijlocul fix a fost revandut ulterior, Curtea constata realitatea operatiunilor desfasurate de SC R.G. SRL, aceasta achizitie fiind folosita de societate in scopul operatiunilor sale taxabile si realizarii de venituri impozabile.

Vazand ca organele fiscale au procedat la neacordarea deductibilitatii TVA si a cheltuielilor aferente tranzactiilor efectuate de SC R.G. SRL de la SC D.E. SRL, SC D.E. SRL si SC G&C A.C. SRL pe considerentul ca societatile furnizoare prezinta un comportament fiscal cu risc mare, fiind radiata sau nedepunand declaratiile si deconturile de TVA aferente, Curtea constata ca din cuprinsul Legii nr.571/2003 si a O.G. nr. 92/2003, nu pot fi identificate reglementari care sa stabileasca consecinte fiscale negative pentru un cumparator de buna credinta in ipoteza in care furnizorul nu ar fi declarat livrarile sale, nu ar fi gasit la sediu sau ar fi fost radiat ulterior efectuarii livrarilor.

Fata de comportamentul fraudulos al furnizorilor, conform art. 67 din O.G. nr. 92/2003 organele de inspectie fiscala erau indreptatite sa stabileasca baza de impunere prin estimare in ipoteza contribuabililor care nu prezinta evidenta contabila, nu depun declaratiile fiscale sau in ipoteza in care evidentele contabile sau declaratiile depuse sunt incorecte sau incomplete.

Intervenientii sustin ca nu este rezonabil sa-i fie imputata societatii achizitoare o eventuala fraudare a mecanismului TVA de catre furnizorii sai.

In jurisprudenta sa (hotararea din 22.10.2015 pronuntata in cauza C-277/14), CJUE a statuat ca „Dispozitiile celei de A sasea directive 77/388/CEE a Consiliului din 17.05.1997 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/38/CE a Consiliului din 7 mai 2002, trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale, precum, cea in discutie in litigiul principal, prin care nu i se recunoaste unei persoane impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata datorate sau achitate pentru bunuri care i-au fost livrate pentru motivele ca factura a fost emisa de un operator care trebuie considerat, avand in vedere criteriile prevazute de aceasta reglementare, drept un operator inexistent si ca este imposibil sa se stabileasca identitatea adevaratului furnizor al bunurilor, cu exceptia cazului in care se stabileste, in raport cu elementele obiective si fara a se solicita din partea persoanei impozabile verificari a caror sarcina nu ii revine, ca aceasta persoana impozabila stia sau ar fi trebuit sa stie ca livrarea mentionare era implicata intr-o frauda privind taxa pe valoarea adaugata, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere”.

In considerentele acestei hotarari, instanta comunitara a mentionat ca: „Este sarcina administratiei fiscale care a constatat fraude sau neregularitati comise de persoana care a emis factura sa stabileasca, in raport cu elemente obiective si fara a solicita din partea destinatarului facturii verificari a caror sarcina nu ii revine, ca acest destinatar stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr- o frauda privind TVA-ul, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere; administratia fiscala nu poate impune totusi in general respectivei persoane impozabile, pe de o parte, sa verifice daca emitentul facturii aferente bunurilor si serviciilor pentru care se solicita exercitarea acestui drept dispune de bunurile in cauza si era in masura sa le livreze si daca si-a indeplinit obligatiile privind declararea si plata TVA-ului pentru a se asigura ca nu exista nereguli sau fraude la nivelul operatorilor din amonte sau, pe de alta parte, sa dispuna de documente in aceasta privinta.”

Vazand situatia de fapt retinuta in urma administrarii probatoriului in cauza, raportat la jurisprudenta CJUE, Curtea constata ca este nelegala practica organelor fiscale de a nu recunoaste unei persoane impozabile dreptul de deducere a TVA achitata pentru bunuri care au fost livrate pentru considerentul ca factura a fost emisa de un operator care trebuie considerat drept un operator inexistent, cu exceptia cazului in care se stabileste, in raport de elemente obiective si fara a se solicita din partea persoanei impozabile verificari a caror sarcina nu ii revine, ca aceasta persoana impozabila stia sau ar fi trebuit sa stie ca livrarea mentionata era implicata intr-o frauda privind taxa pe valoare adaugata.

Astfel fiind, Curtea retine ca organele fiscale nu au probat in speta de fata implicarea SC R.G. SRL in comportamentul fiscal cu risc mare al societatilor furnizoare, context in care este nelegal refuzul acestora de acordarea dreptului de deducere a TVA aferent achizitiilor de la furnizorii in cauza.

Mai mult, nu se poate retine culpa societatii achizitoare in nedeclararea de catre furnizori a deconturilor de TVA sau a bilanturilor contabile.

In plus, astfel cum s-a aratat anterior in considerentele sentintei, Curtea constata ca operatiunile efectuate de reclamanta in cadrul raporturilor cu SC D.E. SRL, SC D.E. SRL si SC G&C A.C. SRL sunt reale, fiind inregistrate in mod corect in evidentele contabile ale societatii, context in care este evident ca achizitiile au fost utilizate in scopul operatiunilor taxabile si a realizarii de venituri impozabile.

Astfel fiind, Curtea constata ca in mod nelegal organele fiscale au procedat in mod eronat prin refuzul acordarii dreptului de deducere a TVA aferent acestor achizitii.

Curtea retine ca societatea a inregistrat in luna septembrie 2007 cheltuieli privind calamitatile la soia si porumb in suma de 130.615 lei reprezentand contravaloarea culturii de soia si porumb degradate din cauza secetei excesive.

Curtea retine ca SC R.G. SRL avea perfectat cu SC A. SA un contract de asigurare care insa nu era de tip All Risks, fiind exceptat riscul de seceta. In acord cu prevederile Legii nr. 381/2002 si ale Ordinului nr. 419/2002 Guvernul, la propunerea Directiei Agricole Judetene, are obligatia sa acorde despagubiri pentru zonele declarate calamitate ca urmare a secetei.

Astfel, reclamanta nu a obtinut despagubiri de la societatea de asigurare, insa in temeiul Procesului verbal de constatare si evaluare a pagubelor la culturile agricole si a dispozitiilor legale anterior mentionate, Directia Agricola Timis a solicitat Ministerului

Agriculturii si Dezvoltarii Rurale declararea judetului Timis drept judet calamitat pentru productia de soia si porumb, insa Guvernul nu a declarat aceasta zona drept zona calamitata.

Fata de imprejurarea ca nu s-au acordat despagubiri, SC R.G. SRL a inregistrat pe cheltuieli suma de 130.615 lei.

Conform probelor depuse la dosarul cauzei, rezulta ca reclamanta a detinut documentele prevazute de legislatia in vigoare, insa nu a obtinut despagubiri intrucat zona nu a fost declarata ca zona calamitata.

In ceea ce priveste achizitia de marfuri de la SC F. SRL, in valoare de 1.559.570 lei (TVA 296.318 lei) conform facturilor nr.01162/03.11.2009 si nr.010135/11.09.2009, Curtea constata ca organul fiscal a retinut ca SC F. SRL nu mai este inregistrata in scopuri de TVA incepand cu 20.01.2009, nu a declarat aceste livrari in Declaratia Cod 394, constatand ca aceste achizitii nu sunt rezultatul unei activitati economice care sa fie concretizata intr-o livrare sau prestare de serviciu de la o persoana impozabila.

Curtea retine ca SC F. SRL a fost inregistrata ca platitoare de TVA in perioada 13.02.2008 (data inregistrarii in scopuri de TVA) - 20.01.2009 (data anularii inregistrarii in scopuri de TVA).

In conformitate cu Nota de receptie intrare nr.108/01.10.2009, Fisa de magazie 01.10.2009-31.03.2010 si factura de vanzare nr.138/23.03.2010, Curtea constata ca bunul achizitionat cu factura nr.1035/11.09.2009 a fost revandut societatii SC I.&E. SRL.

In acord cu concluziile Raportului de expertiza intocmit in cauza, intre Fisa de magazie si facturile de revanzare a bunurilor ce fac obiectul facturii nr.1162/03.11.2009 exista o serie de diferente, si anume pretul de vanzare mentionat in facturile nr.119 si nr.120 in suma de 1.550 lei sunt diferite de pretul de vanzare mentionat in Fisa de magazie, anume de 1.600 lei, context in care, Curtea constata ca nu se poate concluziona ca toate bunurile achizitionate de la SC F. SRL, in temeiul Facturii nr.1162/03.11.2009 au fost livrate, fiind folosite de societate in scopul operatiunilor sale taxabile si realizarea de venituri impozabile.

Prin urmare, Curtea constata ca in ceea ce priveste achizitiile ce au facut obiectul Facturii nr.1035/11.09.2009, acestea sunt reale, bunurile fiind revandute de catre SC R.G. SRL, conform Facturii nr.138/23.03.2010.

Raportat la jurisprudenta comunitara mentionata anterior in cuprinsul considerentelor, constatand realitatea achizitiilor anterior precizate, ce fac obiectul Facturii nr.1035/11.09.2009, Curtea constata ca aceste achizitii au fost efectuate in scopul operatiunilor taxabile si in scopul obtinerii de venituri impozabile, organul de control procedand in mod eronat la neacordarea dreptului de deducere a TVA si a cheltuielilor aferente acestor achizitii.

Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a admis in parte cererile de interventie in interes propriu formulate de intervenientii in interes propriu si in consecinta, a anulat in parte actele administrative reprezentate de Raportul de inspectie fiscala nr.2933/30.03.2012 a D.G.F.P. Timis - Serviciul I.F.P.J.4, de Decizia de impunere nr.4/26.03.2012 emisa de D.G.F.P. Timis - Activitatea de Inspectie Fiscala - Serviciul Inspectie Fiscala Persoane Juridice 4 si de Decizia nr.1142/608/24.07.2012 emisa de D.G.F.P. Timis - Activitatea de Inspectie Fiscala - Serviciul Inspectie Fiscala Persoane Juridice 4, in ceea ce priveste pe de o parte, sume referitoare la calamitatile soia si porumb si sumele stabilite suplimentar pentru achizitiile de la SC D.E. SRL, SC D.E. SRL si SC G&C A.C. SRL, si anume: suma de 223.842 lei reprezentand TVA stabilit suplimentar, suma de 300.643 lei reprezentand majorari de intarziere aferente TVA, suma de 72.318 lei reprezentand penalitati aferente TVA, suma de 161.154 lei cu titlu de impozit pe profit, suma de 280.709 lei reprezentand majorari aferente impozitului pe profit si suma de 61.180 lei reprezentand penalitati aferente impozitului pe profit, si pe de alta parte, sumele stabilite suplimentar pentru achizitii de la SC F. SRL, aferente facturii nr.1035/11.09.2009, si anume suma de 11.318 lei reprezentand TVA stabilit suplimentar si accesorii aferente acestei sume in cuantum de 7.090 lei, si impozit pe profit stabilit suplimentar si accesorii aferente acestuia.

Curtea a respins in rest actiunea intervenientilor.