Conducator autobuz, incadrarea in grupa a II-a de munca

incadrarea in grupe superioare de munca, in temeiul art. 3 din Ordinul nr.50/1990, pentru alte persoane decat cele mentionate in anexe, se poate face numai daca nivelul noxelor existente la locurile de munca (activitati, meserii, functii), prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevazut in normele republicane de protectie a muncii (art.4 din Ordinul nr.50/1990).

Pentru incadrarea in grupa I este necesar ca personalul sa lucreze in locurile de munca corespunzatoare cel putin 50% din timpul efectiv lucrat, iar pentru incadrarea in grupa a II-a de munca cel putin 70% din programul de lucru (art. 7 din ordin).

Intimatul reclamant s-a prevalat de adeverinta nr. 9786/19.03.2014 emisa de [...], din care rezulta incadrarea in grupa a II-a de munca a reclamantului, in procent de 100% pentru functia de conducator auto, conform pct. 209 din anexa nr.2 la Ordinului 50/1990 pentru perioada 31.08.1977-16.06.1988.

inscrisul emis de catre societate pentru o perioada ulterioara nu poate conduce la admiterea actiunii si cu privire la perioada anterioara, respectiv 11.05.1977 - 31.08.1977. Astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta, cata vreme exista documente primare care sa ateste imprejurarea pretinsa, nu poate fi obligat fostul angajator la eliberarea unei adeverinte cu privire la acest aspect, acest lucru fiind deja certificat de catre acesta.

Art.4 din Ordinul nr.50/1990 Pct. 209 din anexa nr.2 la Ordinul nr. 50/1990

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Constanta la data de 14.12.2017 sub nr. .../118/2017 reclamantul [...] a chemat in judecata pe parata [...], solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca activitatea desfasurata de acesta in perioada 11.05.1977-17.06.1988 se incadreaza la pct. 209 din anexa nr. 2 la Ordinului 50/1990, respectiv grupa a II-a de munca si obligarea paratei la emiterea unei adeverinte in acest sens, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii reclamantul a aratat ca si-a desfasurat activitatea in cadrul paratei in perioada 11.05.1977 - 17.06.1988 in functia de conducator autobuz articulat cu o capacitate de transport de peste 50 de pasageri. In urma solicitarii adresate angajatorului pentru eliberarea unei adeverinte care sa mentioneze veniturile salariale si incadrarea in grupa de munca, in vederea intocmirii dosarului de pensie, parata a comunicat datele solicitate doar partial.

In probatiune s-a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul paratei.

In drept s-au invocat dispozitiile Ordinului nr. 50/1990, art. 40, 120, 123, 159, 160 si 269 C.muncii, art. 194 si urm. C.proc.civ.

In dovedirea actiunii s-au depus inscrisuri: carnet de munca al reclamantului.

Prin intampinarea formulata, parata [...] si-a exprimat pozitia procesuala fata de actiunea civila dedusa judecatii, in sensul respingerii cererii ca nefondate. Pe cale de exceptie, parata a invocat existenta autoritatii de lucru judecat raportat la sentinta civila nr. 88/22.01.2016 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul civil nr. .../118/2015. S-a aratat ca angajatorul nu poate fi obligat sa elibereze adeverinte cu drepturi de care salariatul nu a beneficiat sau care nu rezulta din evidentele detinute de angajator sau detinatorul arhivei acestuia.Totodata, parata a aratat ca a eliberat reclamantului adeverintele solicitate, conform detinute de catre aceasta.

In drept s-au invocat dispozitiile art.205-208. C.proc.civ.

In probatiune a fost solicitata proba cu inscrisuri si orice alta proba ce ar rezulta din dezbateri.

Prin incheierea de sedinta din data de 29.03.2018 a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat ca neintemeiata, retinand ca nu exista tripla identitate de obiect, parti si cauza, intre cele doua dosare, cu motivarea si pentru considerentele cuprinse in incheierea de la aceasta data.

A fost administrata proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul paratei [...].

Prin sentinta civila nr. 1654/21.06.2017 Tribunalul Constanta a respins cererea reclamantului [...], formulata in contradictoriu cu [...], ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:

Reclamantul a solicitat instantei a se constata ca activitatea desfasurata de catre acesta in calitate de angajat al paratei in perioada 11.05.1977 - 17.06.1988 se incadreaza pentru toata perioada, la pct. 209 din anexa nr. 2 la Ordinului 50/1990, respectiv grupa a II-a de munca, aplicate prin asimilare si obligarea paratei la emiterea unei adeverinte in acest sens.

Conform art.1 si art.2 din Ordinul nr.50/1990
in grupa I de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 1 iar in grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2.

Conform art. 3 din Ordinul nr.50/1990
beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2.

Potrivit art.6 din Ordinul nr.50/1990
nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinindu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Art.7 din Ordinul nr.50/1990 stabileste ca
incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca,pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa II, cel putin 70% din programul de lucru.

Dovada perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se realizeaza potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990,
pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale,
unitatile angajatoare avand obligatia de a preciza
pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele I si II de munca incepand cu 18.03.1969 si pana in prezent.

Mentiunile din carnetul de munca al reclamantului atesta faptul ca acesta a fost angajat al fostei Intreprinderi de Transport Bucuresti, avand meseria de sofer.

In Ordinul nr. 50/1990 anexa II
pct.209 este prevazuta activitatea de conducator de vehicule din transportul in comun de persoane.

Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii a fost emis in baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului, si precizeaza locurile de munca, activitatile si categoriile de personal care lucreaza in conditii deosebite, ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii.

Acest ordin vizeaza incadrarea in grupele I si II de munca atat pentru perioada anterioara datei de 18.03.1969, cat si perioada lucrata dupa aceasta data.

Astfel, potrivit pct. 13-15 din Ordinul nr. 50/1990 perioada lucrata dupa data de 18.03.1969 se incadreaza in grupele I si II de munca in conformitate cu prevederile acestui ordin, ce inlocuieste Ordinele nr. 59/1969, 105/1976 si 210/1977 ale Ministrului Muncii si Ministrului Sanatatii, care isi inceteaza aplicabilitatea.

Dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale.

Totodata, tinand seama de prevederile art. 2 si 3 din Decretul-lege nr. 68/1990, unitatile au obligatia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobarii acestui ordin, pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele I si II de munca incepand cu 18.03.1969.

Conditiile potrivit carora un loc de munca se incadreaza in grupa I sau II de munca sunt reglementate in actele normative mai sus mentionate, iar instantele de judecata, in aprecierea si aplicabilitatea acestor dispozitii legale exprese, precum si a normelor conventionale aplicabile, sub cerinta si obligativitatea justei interpretari si valorificari logice inclusiv a probatiunii administrate, au competenta de a stabili si/sau schimba activitatile dintr-o grupa in alta, respectiv din grupa a II-a de munca in grupa I de munca, aceasta pentru evidentierea corecta a traseului profesional al titularului dreptului, sub toate aspectele necesare.

Incadrarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale in grupele I si/sau II de munca in vederea pensionarii, pentru perioada anterioara datei de 18.03.1969, se poate face, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care s-a desfasurat activitatea persoanei reclamante respectiv (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Unitatea angajatoare nu a efectuat incadrarea in grupa superioara de munca in ceea ce il priveste pe reclamant pentru perioada in care acesta nu a lucrat in conditiile mentionate de dispozitiile legale, respectiv pentru perioada 11.05.1977 - 31.08.1977 cand a indeplinit functia de sofer manevra .

Din probele administrate in cauza nu rezulta ca activitatea desfasurata efectiv de catre reclamant pentru perioada 11.05.1977 - 31.08.1977 se numara printre cele enumerate la pct. pct. 209 din anexa nr. 2 la Ordinului 50/1990, acesta nu a desfasurat o activitate specifica de conducator auto, autobuz articulat cu o capacitate de transport de peste 50 de pasageri.

Faptul ca reclamantul a exercitat functia de sofer manevra nu atrage automat incadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitatile, conditiile sau locul de munca sa fie cele prevazute in anexa 1 la Ordinul nr.50/1990.

Prin decizia nr. 9/2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, cu privire la „aspectul extinderii aplicarii Ordinului nr. 50/1990 pentru activitati similare desfasurate de alti angajatori si necuprinse in Lista locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale din varianta consolidata a ordinului”, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca
„premisa derularii acestei proceduri in fata instantei este ca tipul de activitate sa se regaseasca in anexele I si II ale variantei consolidate a ordinului. Per a contrario, nu pot fi adaugate, pe cale pretoriana, alte activitati si locuri de munca fata de cele din anexe, chiar daca indeplinesc aceleasi conditii de munca posibil vatamatoare. Puteau fi nominalizate, prin asimilare, in temeiul dispozitiilor art. 3, alte categorii de personal in activitate ale aceluiasi angajator decat cele enumerate expres, dupa criteriul: muncitori, ingineri, subingineri etc., cu conditia generala de a lucra efectiv (acele categorii de personal care au lucrat efectiv) in locuri de munca sau in activitatile nominalizate in anexa si aplicate acelui angajator (alin. 1 al pct. 3) sau personalul muncitor care a realizat anumite tipuri de lucrari expres nominalizate in ordin (respectiv extinderi, modernizari sau reparatii ale capacitatilor de productie) in respectivele unitati ce au facut obiectul incadrarii, acesta fiind motivul pentru care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii (alin. 2 al pct. 3). Sintagma "aceleasi conditii", contrar opiniei celor care au impartasit solutia extinderii domeniului de aplicare a Ordinului nr. 50/1990, nu se refera la conditiile generale de munca nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizica sau psihica, riscuri de explozii, iradiere etc. ale altor salariati aflati in raport de munca cu alti angajatori in domenii ce nu au fost indicate in anexe, ci la conditiile concrete descrise de alin. 1 si 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres in anexe”.

Ca urmare a pronuntarii si publicarii in Monitorul Oficial a unei decizii in interesul legii, care are menirea unificarii practicii judiciare la nivel national, instantele au obligatia, potrivit art. 517 alin. 4 C. proc. civ., indiferent de jurisprudenta lor anterioara, sa-si orienteze practica judiciara in sensul care rezulta din decizia pronuntata in interesul legii.

In consecinta, instanta urmeaza sa constate ca este posibila incadrarea in grupa I sau a II-a de munca doar a activitatilor prevazute in cele doua anexe ale ordinului mentionat, precum si, potrivit art. 3 din ordin, a altor activitati prestate de persoane care isi desfasoara efectiv activitatea in aceleasi conditii cu cele ale altor activitati prestate in cadrul aceluiasi angajator, pe care acesta le- a incadrat in grupa I sau a II-a de munca. Art. 3 din Ordinul nr.50/1990 ramane astfel aplicabil doar la nivelul angajatorului care a incadrat anumite activitati prevazute in ordin in grupe superioare de munca, iar alte activitati s-au desfasurat in conditii similare.

Cererea de chemare in judecata a vizat recunoasterea incadrarii in grupe superioare de munca pe toata perioada cat reclamantul a avut calitatea de salariat a paratei [...] pe motiv ca activitatea reclamantului este similara cu cea prevazuta la punctele mentionate ale Ordinului nr. 50/1990 pe toata perioada de activitate.

Punctul 209 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 nu se aplica reclamantului, pentru perioada 11.05.1977 - 31.08.1977 intrucat acesta se refera la locuri de munca strict reglementate.

De altfel, prin cererea de chemare in judecata nici nu s-a pretins ca activitatile prestate de reclamant s-ar incadra intr-unul dintre temeiurile invocate, ci s-a invocat ca activitatea reclamantului este comparabila, ceea ce inseamna ca s-a solicitat sa se procedeze la asimilarea acesteia cu cele expres prevazute. Acest lucru, in lumina deciziei in interesul legii nr.9/2016, nu este permis, instanta suprema statuand printr-o interpretare obligatorie a legii ca „
sintagma "aceleasi conditii", contrar opiniei celor care au impartasit solutia extinderii domeniului de aplicare a Ordinului nr. 50/1990, nu se refera la conditiile generale de munca nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizica sau psihica, riscuri de explozii, iradiere etc. ale altor salariati aflati in raport de munca cu alti angajatori in domenii ce nu au fost indicate in anexe, ci la conditiile concrete descrise de alin. 1 si 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres in anexe”.

Imposibilitatea incadrarii in grupe superioare de munca a unor activitati neprevazute in anexele Ordinului nr. 50/1990 prin asimilare cu alte activitati prevazute, dar care nu au fost desfasurate si in consecinta incadrate la nivelul aceluiasi angajator, ca efect al deciziei in interesul legii nr. 9/2016, este proprie nu numai instantelor judecatoresti, ci si angajatorilor si fostilor angajatori, precum si autoritatilor administratiei publice.

Pentru toate aceste considerente, retinand ca nu poate extinde sfera de aplicare a Ordinului 50/1990 la alte activitati, instanta de fond a apreciat ca cererea formulata este neintemeiata, pentru perioada 11.05.1977 - 31.08.1977.

Pentru perioada ulterioara, respectiv 31.08.1977 - 16.06.1988, Tribunalul a constatat ca unitatea angajatoare a emis o adeverinta din care rezulta incadrarea in grupa a II-a de munca, in procent de 100% pentru functia de conducator auto, conform pct. 209 din anexa nr.2 la Ordinului 50/1990 .

Prin urmare, cata vreme exista documente primare care sa ateste imprejurarea pretinsa, instanta a apreciat ca nu poate fi obligat fostul angajator la eliberarea unei adeverinte cu privire la acest aspect, acest lucru fiind deja certificat de catre acesta.

Cu toate acestea, a retinut ca reclamantul are posibilitatea de a investi instanta cu o cerere care vizeaza incadrarea activitatii desfasurate in grupa superioara de munca, in acest sens fiind si considerentele din Decizia ICCJ nr.13/2016, Decizia RTL 2/2016, Decizia RTL 9/2016.

impotriva acestei solutii a declarat apel reclamantul [...], care a criticat hotararea din perspectiva urmatoarelor motive:

Instanta de fond a retinut in mod gresit ca in speta de fata, pentru perioada 11.05.1977 - 31.08.1977 nu sunt incidente prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, raportate la punctul 209 din Anexa 2, aplicand in acest sens interpretarea data de instanta suprema prin decizia in interesul legii nr. 9/2016.

Potrivit acestei interpretari nu pot fi aplicate prevederile incadrarii in grupa superioara de munca altor activitati conexe, care nu sunt strict prevazute in anexele la Ordinul 50/1990, activitati care se desfasoara in aceleasi conditii nefavorabile de munca si care sunt necesare exercitarii atributiilor expres prevazute in anexe.

Instanta a dat eficienta interpretarii instantei supreme, contrar opiniei celor care au impartasit solutia extinderii domeniului de aplicare a Ordinului nr. 50/1990 si la activitatile desfasurate in stransa legatura cu activitatile prevazute in ordin si necesare efectiv pentru realizarea atributiilor din fisa postului.

Pe fondul actiunii, instanta de fond in mod gresit a retinut ca unitatea si-a indeplinit obligatia si a emis adeverinta din care rezulta incadrarea in grupa a II a de munca, in procent de 100% pentru functia de conducator auto, conform pct. 209 din anexa nr. 2 la Ordinul nr.50/1990.

Instanta de fond nu a dat eficienta sustinerilor reclamantului, in schimb a apreciat ca simpla depunere la dosarul cauzei a adeverintei nr. 9786/19.03.2014 fara a exista o dovada de comunicare catre parte. In sustinerea acestei situatii de fapt, reclamantul a depus la dosarul cauzei adeverinta comunicata de unitatea angajatoare, adeverinta nr. 9786/24.03.2014, inscris cu acelasi numar de inregistrare, alta data sl alt continut.

Sustine apelantul reclamant ca, asa cum a aratat prin cererea introductiva de instanta in perioada 11.05.1977 - 17.06.1988 a fost angajat in cadrul paratei [...], fosta ITB, in functia de conducator autobuz articulat cu o capacitate de transport de peste 50 de pasageri. A solicitat de la parata o adeverinta din care sa rezulte veniturile salariale obtinute in perioada de activitate si incadrarea in grupa de munca in vederea completarii datelor inscrise in carnetul de munca, aceasta fiind necesara pentru intocmirea dosarului de pensionare.

Prin adeverintele nr. [...] din data de 13.11.2015 si din 18.11.2015 depuse in original la dos. civ. 6161/118/2015 inregistrat pe rolul Tribunalului Constanta parata se comunica partial datele solicitate, fara sa se aduca in atentia instantei de judecata grupa de munca in care a fost incadrat reclamantul.

Unitatea angajatoare a creat un sistem de operare a solicitarilor fostilor angajati in sensul ca emite inscrisuri cu continuturi diferite, cu acelasi numar de inregistrare si aceeasi data, dar isi rezerva privilegiul de a comunica partii doar acele adeverinte pe care le considera oportune.

In aceasta situatie institutiile publice, in speta Casa Teritoriala de Pensii Constanta, constatand ca sunt depuse la dosarul de pensionare adeverinte cu acelasi numar de inregistrare si aceeasi data, dar cu continut diferit, nu le fructifica, prejudiciind astfel drepturile de pensie ale reclamantului.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, pct. 209 din anexa 2, cu completarile ulterioare, in cazul conducatorilor de autobuz articulat transport persoane incadrarea in grupa de munca era grupa a II de munca.

Fata de toate aceste aspecte relevate, solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost formulata, urmand ca instanta de judecata constate ca in perioada 11.05.1977 -17.06.1998 a detinut functia de conducator de autobuz articulat cu o capacitate de transport de peste 50 de pasageri, activitate care se incadreaza conform prevederilor pct. 209 din anexa nr. 2 la Ordinul 50/1990 completat si sa dispuna obligarea paratei la emiterea si comunicarea unei adeverinte din care sa rezulte activitatea desfasurata in grupa superioara de munca, respectiv grupa a I-a de munca, cu specificarea daca au fost retinute si achitate contributiile de asigurari sociale; cu cheltuieli de judecata.

Intimata parata [...] a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, ca fiind legala si temeinica.

Analizand apelul declarat, potrivit dispozitiilor art. 477 Cod procedura civila, in raport de actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:

Prin actiunea introductiva apelantul reclamant a sustinut ca in perioada 11.05.1977 - 17.06.1988, a prestat activitate de conducator autobuz la fosta ITB, pe autobuze cu o capacitate de transport de peste 50 de pasageri, iar felul muncii se incadreaza in grupa II de munca, in conformitate cu Ordinul nr. 50/1990.

Anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, in baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art.2 ale Decretului- lege nr.68/1990 pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului, Ministerul Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisia Nationala pentru Protectia Muncii au emis Ordinul comun nr. 50/05.03.1990, prin care sunt precizate locurile de munca, activitatile si categoriile de personal care lucreaza in conditii deosebite, ce se incadreaza in grupele I si a II-a de munca, in vederea pensionarii, act ce a fost completat ulterior.

Incadrarea in grupe superioare de munca, pe temeiul art.3 din ordin, pentru alte persoane decat cele mentionate in anexe, se poate face numai daca nivelul noxelor existente la locurile de munca (activitati, meserii, functii), prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevazut in normele republicane de protectie a muncii (art.4 din Ordinul nr.50/1990). Existenta conditiilor deosebite la aceste locuri de munca trebuie sa rezulte din determinarile de noxe efectuate de organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor, determinari care trebuie confirmate de catre inspectorii de stat teritorial pentru protectia muncii (art.5 din ordin). Incadrarea efectiva se putea face pe baza acordului dintre unitate si sindicat, pe baza conditiilor deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea personalul, fiind exemplificate nivelul noxelor existente, conditiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc. In plus, pentru incadrarea in grupa I este necesar ca personalul sa lucreze in locurile de munca corespunzatoare cel putin 50% din timpul efectiv lucrat, iar pentru incadrarea in grupa a II-a de munca cel putin 70% din programul de lucru (art.7 din ordin).

Conform pct.14 alin.1 si 2 pentru perioada de activitate desfasurata intre 18.03.1969 si

1975. incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul lucrat, asa cum a fost stabilit prin Precizarile Ministerului Muncii si Ministerului Sanatatii nr. xxxxx/1969, fara a se conditiona de existenta buletinelor de determinare a noxelor. Pentru perioada lucrata intre

1976. si 31.12.1989 incadrarea in grupele I si II de munca, de asemenea, nu este conditionata de existenta buletinelor de determinare a noxelor.

In masura in care aceste prevederi nu au fost puse in aplicare in unitati de catre angajator si sindicate, salariatii se pot adresa instantei de judecata, pretinzand recunoasterea conditiilor de munca si incadrarea activitatii in grupa speciala. Din punct de vedere al probatiunii acestor conditii la locul de munca, nu este necesara sa existe o determinare a noxelor fiind vorba despre perioada 1976-1985, ci doar de o verificare a conditiilor efective in care reclamantul a desfasurat activitatea pe perioada pretinsa, respectiv felul muncii, activitatea propriu-zisa indeplinita, conditiile concrete de munca.

In acest sens, intimatul reclamant s-a prevalat de adeverinta nr. 9786/19.03.2014 emisa de [...], din care rezulta incadrarea in grupa a II-a de munca a reclamantului, in procent de 100% pentru functia de conducator auto, conform pct. 209 din anexa nr.2 la Ordinului 50/1990 pentru perioada 31.08.1977-16.06.1988.

Curtea retine ca inscrisul emis de catre societate pentru o perioada ulterioara nu poate conduce la admiterea actiunii si cu privire la perioada anterioara, respectiv 11.05.1977-31.08.1977. Astfel cum in mod corect a retinut si prima instanta, cata vreme exista documente primare care sa ateste imprejurarea pretinsa, nu poate fi obligat fostul angajator la eliberarea unei adeverinte cu privire la acest aspect, acest lucru fiind deja certificat de catre acesta.

Aceasta, in conditiile in care, asa cum s-a mentionat anterior, aplicarea actului normativ impune o dovada certa si sigura asupra conditiilor concrete de munca, asupra activitatilor propriu- zise indeplinite de reclamant (incadrat pe postul de sofer ) si a duratei din timpul de lucru, in care ar fi fost supus factorilor nocivi.

In concluzie, Curtea retine ca in mod corect instanta de fond a procedat la respingereaactiunii, avand in vedere ansamblul probator administrat in cauza si dispozitiile legale invocate de catre reclamant, care nu justifica o constatare a conditiilor concrete de munca in grupa II-a.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila Curtea urmeaza a respinge apelul, ca nefondat.

Decizia civila nr. 374/CM/14.11.2018 Judecator redactor Claudia Bodean

/v