Comunicarea deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la executarea contractului individual de munca, Termen al contestatiei

- Legea nr. 62/2011: art. 211 alin. (1) lit. a)

Pentru situatiile in care se iau masuri vizand executarea contractului individual de munca, legea nu cere ca, in caz de refuz de primire, decizia sa fie transmisa prin scrisoare recomandata, ca in ipoteza deciziilor de sanctionare disciplinara conform art. 252 alin. (4) Codul muncii. Intr-o atare situatie, salariatul care a cunoscut masura dispusa de angajator, intrand si in exercitiul atributiilor de serviciu, reclamantul nu se mai poate prevala de necomunicarea sau de comunicarea nelegala a deciziei prin posta pentru a o contesta dupa expirarea termenului legal.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 605 din 06 iulie 2017, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin sentinta civila nr. 541/28.03.2017 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. x/115/2016, s-a admis exceptia tardivitatii formularii contestatiei si, in consecinta, s-

a respins actiunea civila formulata de contestatorul A..., impotriva intimatei Societatea B... R.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut cu privire la exceptia de tardivitate a formularii cererii de chemare in judecata, invocata din oficiu de catre instanta de judecata, ca, in cauza, contestatorul nu a formulat in termen legal, contestatie, fiind incalcat termenul de 30 de zile, prevazut de dispozitiile art. 268, alin. (1) lit. a) din Codul muncii, republicat, care stipuleaza, imperativ, ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de in termen de 30 de zile calendaristice, de la data de in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca.

In acest context, s-a constatat ca potrivit Contractului individual de munca nr. 7/01.08.2014, contestatorul indeplinea functia de „lucrator comercial,, la Magazinul industrial din cadrul intimatei SC B... R. Initial, prin Decizia nr. 4/25.03.2015, emisa de intimata, s-a dispus incetarea contractului individual de munca, in temeiul dispozitiilor art. 65 din Codul muncii, republicat. Contestatorul a formulat contestatie impotriva Deciziei nr. 4/25.03.2015, inregistrata pe rolul Tribunalului Caras Severin, in dosar nr. y/115/2015. Prin Sentinta civila nr. 1105/02.06.2015, Tribunalul Caras Severin a respins contestatia. Apoi, prin Decizia civila nr. 1379/21.10.2015, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara s-a admis apelul formulat la reclamantul apelant impotriva Sentintei civile nr. 1105/02.06.2015 si a fost admisa in parte contestatia, in sensul ca a constatat nulitatea Deciziei nr. 4/25.03.2015, emisa de intimata, a repus partile in situatia anterioara, contestatorul fiind reintegrat pe postul detinut inainte de concediere, intimata fiind obligata sa plateasca o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu exista concedierea nelegala. S-au pastrat dispozitiile sentintei apelate in ce priveste cererea de anulare a Notificarii nr. 14/02.03.2015.

Punandu-se in executare Decizia civila nr. 1379/21.10.2015, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, intimata a emis pe seama fostului salariat Decizia nr. 9/18.12.2015, decizie care face obiectul prezentei contestatii, prin care s-a decis ca, incepand cu data de 01.04.2015, sa fie anulata Decizia de concediere nr. 4/25.03.2015, iar contestatorul sa fie reintegrat pe postul de „lucrator comercial,, in cadrul S.C. B... R., cu 'A norma si cu un salariu de 500 lei. La data reintegrarii efective s-a dispus achitarea unei despagubiri egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu exista concedierea nelegala, aferenta perioadei 01.04.2015 - 31.12.2015. S-a facut mentiunea potrivit careia decizia se va comunica contestatorului, care are obligatia de a se prezenta la serviciu si de a respecta normele interne ale societatii si legislatia aplicabila in vigoare, cu posibilitatea contestarii acestei decizii in termen de 30 de zile la Tribunalul Caras Severin.

Analizand confirmarea de primire depusa la ultimul termen de judecata de catre societatea intimata, s-a constatat ca Decizia nr. 9/18.12.2015 a fost comunicata contestatorului la data de 23.12.2015. Ca urmare a acestui fapt, acesta s-a prezentat la serviciu la data de

2015. asa cum rezulta din „Raspunsul la intampinare”. Contestatia formulata impotriva Deciziei nr. 9/18.12.2015 a fost inregistrata la registratura Tribunalului Caras-Severin la data de 28.12.2016. Chiar daca s-ar retine ca decizia contestata a fost comunicata contestatorului in luna martie 2016, asa cum a sustinut contestatorul, in intervalul de timp cuprins intre aceasta data a comunicarii deciziei de concediere si data inregistrarii contestatiei la instanta de judecata - 28.12.2016, termenul legal de 30 de zile, in ceea ce priveste contestarea masurii de executare a contractului individual de munca, este cu mult depasit.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termen legal reclamantul A..., solicitand anularea in tot a sentintei civile apelate si trimiterea dosarului la prima instanta pentru judecarea in fond a cauzei.

In motivarea cererii de apel, reclamantul a aratat ca la data de 28.12.2016 a depus contestatie impotriva deciziei de reintegrare nr.9/18.12.2015, avand in vedere ca aceasta nu respecta intocmai decizia civila nr.1379/21.10.2015, si anume repunerea partilor in situatia anterioara concedierii apelantului.

Reclamantul a subliniat ca nu a stiut de existenta deciziei de reintegrare nr. 9/2015, gasind-o printre actele aflate in dosar nr. z/290/2016, aflat pe rolul Curtii de Apel Timisoara, la data de 08.12.2016 cand am avut termen in acest dosar.

Astfel, in opinia apelantului, nu a incalcat dispozitiile art. 268 alin. (1) Codul muncii, in contextul in care a luat cunostinta de decizia de reintegrare nr. 9/18.12.2015 la data de

2016. iar actiunea ce face obiectul prezentului demers judiciar a fost inregistrata la data de 28.12.2016.

Reclamantul a sustinut ca prin intampinarea depusa in primul ciclu procesual, parata a cerut respingerea actiunii, invocand exceptia tardivitatii actiunii pentru nerespectarea termenului de 30 de zile si a indus in eroare instanta judecata cu afirmatia ca reclamantul a primit decizia nr. 9/2015 la data de 23.12.2015. La cererea instantei de a face dovada ca a primit la acea data decizia de reintegrare, societatea angajatoare a depus la dosar o confirmare de primire, despre care apelantul sustine ca nu a primit-o si astfel, in opinia sa, este falsa si, mai mult, la termenul de judecata cand a fost depusa in probatiune confirmarea de primire, la prima vedere, apelantul a constatat ca semnatura de primire este falsa.

A aratat ca la data de primire este trecut un 23, neexistand indicat anul si luna corespunzatoare, un fapt care face dovada in plus ca este un fals si, mai mult, la data de expediere postala este trecuta data de 2.11.2015, care nu are nimic comun cu data de 18.12.2015, data confirmata in intampinare de parata ca fiind data expedierii deciziei nr. 9/2015. Confirmarea de primire a deciziei nr. 9/2015 trebuia sa fie confirmarea cu care a primit actul aditional la contractul individual de munca nr.7/01.08.2014 si adresa nr. 49/18.12.2015, privind prezentarea la serviciu.

Apelantul a mai sustinut ca parata s-a contrazis in declaratii. Astfel, prin intampinare a facut afirmatia ca „decizia a fost transmisa prin posta impreuna cu adresa nr. 49/18.12.2015 cu aviz de primire”, iar ulterior a facut dovada ca ar fi transmis decizia prin posta cu confirmare de primire, respectiv cu confirmarea falsa prezentata mai sus.

In concluzie, reclamantul a cerut sa se respinga solicitarea paratei privind necontestarea in termen a deciziei de reintegrare nr. 9/18.12.2015, subliniind ca nu a primit aceasta decizie, desi s-a invocat ca ar fi primit-o impreuna cu adresa nr. 49/18.12.2015, prin care a fost instiintat sa se prezinte la serviciu.

Analizand apelul formulat de reclamantul A., instanta urmeaza sa il respinga pentru urmatoarele considerente:

Prin actiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul A... a contestat decizia de reintegrare a sa in functia de lucrator comercial in cadrul SC B... R., demersul sau judiciar fiind respins ca tardiv formulat prin sentinta civila nr. 541/28.03.2017 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin.

Potrivit art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 62/2011, „masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunostinta de masura dispusa”.

Prezent fiind la termenul de judecata din data de 28 martie 2017, reclamantul apelant a recunoscut in fata instantei de fond ca a luat cunostinta de decizia contestata in luna martie 2016 cand i-a fost inmanata de executorul judecatoresc, aceasta sustinere fiind reiterata cu ocazia prezentarii concluziilor verbale formulate in vederea respingerii exceptiei tardivitatii formularii contestatiei, exceptie invocata din oficiu de instanta de fond.

Raportat la faptul ca prezenta actiune a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Caras- Severin la data de 28.12.2016, se observa ca termenul de 45 de zile de sesizare al instantei a fost cu mult depasit, instanta de fond admitand in mod corect exceptia tardivitatii formularii actiunii.

In fata instantei de apel reclamantul a invederat ca nu a primit personal decizia in luna martie 2016, dar acest aspect nu este relevant in cauza, cata vreme punctul de plecare al termenului de contestare rezida in momentul in care partea interesata a luat cunostinta de masura dispusa, or reclamantul a recunoscut ca a luat cunostinta de decizia prin care s-a dispus reintegrarea in luna martie 2016, aceste aspecte nefiind contestate de reclamant.

In mod corespunzator, sustinerile referitoare la nelegalitatea procedurii de comunicare prin scrisoare recomandata a deciziei de reintegrare realizata la data de 23.12.2015 nu prezinta relevanta, cata vreme, astfel cum am aratat, nu s-a contestat ca reclamantul a luat cunostinta de decizia contestata in luna martie 2016.

Este de retinut ca pentru situatiile in care se iau masuri vizand executarea contractului individual de munca, legea nu cere ca, in caz de refuz de primire, decizia sa fie transmisa prin scrisoare recomandata, ca in ipoteza deciziilor de sanctionare disciplinara conform art. 252 alin. (4) din Codul muncii. Intr-o atare situatie, salariatul care a cunoscut masura dispusa de angajator, intrand si in exercitiul atributiilor de serviciu, cum este cazul in speta, prin raspunsul la intampinare reclamantul sustinand ca s-a prezentat la serviciu la data de 28.12.2015, nu se mai poate prevala de necomunicarea sau de comunicarea nelegala a deciziei prin posta pentru a o contesta dupa expirarea termenului legal.

In concluzie, avand in vedere toate consideratiile exprimate, Curtea constata ca criticile formulate de apelant sunt nefondate, sens in care, in temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ. instanta a respins apelul ca neintemeiat, mentinand solutia primei instante ca fiind temeinica si legala.

Retinand culpa procesuala a apelantului, in temeiul art. 453 C. pr. civ., instanta l-a obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimata in calea de atac in cuantum de 500 lei reprezentand onorariu de avocat.