Competenta de solutionare a unei actiuni ce priveste un conflict individual de munca, in cazul in care reclamantul este procuror  al Parchetului de la nivelul unei judecatorii.

 

Codul muncii, art.269 alin.1 si 2

Legea nr.62/2011, art.210

Cod proc.civila, art.95 pct.1, art. 127 alin.1  si  alin.3   

 

Art. 127 alin.1  coroborat cu alin.3  Cod pr.civila instituie o competenta de ordine publica, insa fiind o norma de competenta speciala, este de stricta interpretare si se aplica numai personalului instantelor sau parchetelor care isi desfasoara efectiv activitatea la instanta competenta sa solutioneze cauza in prima instanta, in apel sau recurs.

Prin urmare, disp.art.127 alin.1  si 3 Cod pr.civila, avute in vedere de prima instanta, nu se aplica judecatorilor, procurorilor, grefierilor, de la judecatorii pentru cauzele care, in prima instanta, sunt de competenta tribunalului superior acestora.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

 Decizia nr. 1343 din 29 septembrie 2015.

 

Prin decizia nr.1343/29.09.2015 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia I Civila, au fost admise apelurile declarate de reclamantul … si de paratii …., impotriva sentintei civile nr.1148/01.10.2014 pronuntata de Tribunalul Dambovita,  s-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Dambovita, invocata de paratii … , s-a anulat sentinta si a fost trimisa  cauza spre judecare instantei competente, respectiv Tribunalului Arges.

   Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut ca
 
prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita, reclamantul  … procuror in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria …, a chemat in judecata pe paratii …pentru ca prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratilor in solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobanzi legale, reprezentand echivalentul prejudiciului suferit de creditor, prin executarea cu intarziere a obligatiei de plata stabilita irevocabil in sarcina acestora prin titluri executorii, incepand cu data pronuntarii hotararilor judecatoresti ce constituie titluri executorii potrivit art. 274 Codul muncii republicat si in continuare, pana la achitarea integrala a sumelor pe  care paratii le datoreaza cu titlu de drepturi salariale conform titlurilor executorii,  cu cheltuieli de judecata.

     Pe baza probelor cu inscrisuri administrate in cauza, prin sentinta civila nr. 1148/01.10.2014, Tribunalul Dambovita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parat.

     Prin aceeasi sentinta, au fost  respinse exceptiile inadmisibilitatii cererii si lipsei calitatii procesuale pasive a celorlalti parati.

      Totodata, s-a    admis exceptia prescriptiei actiunii invocata de parati pentru perioada anterioara datei de 03.06.2011, fiind respinsa actiunea ca prescrisa pentru aceasta perioada.

                De asemenea, tribunalul a admis in parte actiunea formulata de reclamant  si a obligat  paratii la plata dobanzii legale aferente sumelor datorate conform: sentintei 7/F.CM/13.08.2008 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti in dosarul 552/109/2008, sentintei civile 617/ CM/23.06.2008 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul 572/109/2008, sentintei civile 811/CM/28.11.2007 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul 2699/109/2007 si sentintei civile 762/CM/16.11.2007 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul 2628/109/2007, de la scadenta fiecaruia dintre drepturilor respective, dar nu mai devreme de 03.06.2011 si pana la data platii efective  si a  disjuns capetele de cerere privind pe reclamantii LS, DM, LML si UFl.

          Impotriva sentintei primei instante au declarat apel reclamantul si paratii …

In apelul sau, reclamantul a  criticat sentinta ca nelegala si netemeinica pe motiv ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru o perioada si ca se impunea admiterea in totalitate a actiunii asa cum a fost formulata.

In apelul lor, paratii … au  criticat sentinta ca nelegala si netemeinica, pe motiv ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptia necompetentei teritoriale care a fost invocata prin intampinare, in raport de reclamant, care este procuror in cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria … astfel ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 127 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, care stabilesc o competenta speciala de solutionare a cererilor formulate de judecatori, procurori, asistenti judiciari si grefieri de competenta instantei (parchet corespunzator instantei) la care isi desfasoara activitatea.

          O alta critica s-a referit la gresita admitere de catre instanta de fond a exceptiei  lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice.

S-a mai sustinut ca actiunea reclamantului este prescrisa in totalitate, fiind criticata sentinta si cu privire la solutia pronuntata pe fond.

In apelul sau, paratul …a criticat  sentinta ca nelegala si netemeinica sustinand ca  actiunea este prescrisa in totalitate, criticand solutia si  pe fondul  cauzei.

           Curtea, investita cu solutionarea apelurilor, a analizat cu prioritate apelul declarat de paratii…, avand in vedere solutia pronuntata, retinand ca  prin intampinarea depusa la dosar la prima instanta, paratii … au invocat exceptia necompetentei teritoriale a instantei.

            In sustinerea exceptiei, s-a aratat ca in raport  de disp.art.269 alin.1 si 2 din Codul muncii si art.210 din Legea nr.62/2011, a dialogului social, competenta de solutionare a cauzei in prima instanta apartine Tribunalului Arges, avand in vedere domiciliul indicat de reclamant, respectiv Campulung, jud. Arges si tinand cont de faptul ca reclamantul este procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria …, in speta nefiind incidente disp.art.127 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, care stabilesc o competenta speciala de solutionare a cererilor formulate de judecatori, procurori, asistenti judiciari si grefieri de competenta instantei (parchet corespunzator instantei ) la care isi desfasoara activitatea.

           S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea exceptiei necompetentei teritoriale a Tribunalului Dambovita - Sectia civila si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arges.

 La termenul de judecata din data de 01.10.2014, astfel cum rezulta din practicaua sentintei atacate, in temeiul disp.art.131 din Noul Cod de procedura civila, raportat la art.XX si XXI din Legea nr.2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti si pentru punerea in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, cat  si la art.127 alin.1 si 3 Cod pr.civila privind competenta facultativa, prima instanta  a constatat ca este competenta sa solutioneze litigiul fata de reclamantul …, disjungand cauza cu privire la ceilalti reclamanti.

   S-a retinut de catre instanta de control judiciar ca este gresita solutia tribunalului, care, practic, a constatat ca este competent sa solutioneze litigiul fata de reclamant.

             Astfel, s-a aratat ca de principiu, in conformitate cu disp.art.269 alin.1 din Codul muncii, judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului de procedura civila, iar conform alin.2 al art.269, cererile referitoare la cauzele prevazute la alin.1 se adreseaza instantei competente in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.

   De asemenea, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la solutionarea conflictelor individuale de munca se adreseaza instantei judecatoresti competente in a carei circumscriptie isi are domiciliul sau locul de munca reclamantul, iar in conformitate cu disp.art.95 pct.1 Cod pr.civila, tribunalele judeca in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.

  In cazul conflictelor de munca, este vorba de norme de competenta teritoriala exclusiva, iar potrivit art.129 alin.2 pct.3 Cod  pr.civila, necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.

    Totodata, conform art.130 alin.2 Cod pr.civila, necompetenta materiala si teritoriala de ordine publica trebuie invocata de parti ori de catre judecator la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata instantei, in speta, exceptia fiind invocata de catre paratii  …, prin intampinarea depusa la dosarul de fond, inaintea primului termen de judecata fixat de instanta.

          

Pe de alta parte, art.127 Cod pr.civila, ce vizeaza competenta facultativa, statueaza la alin.1

ca  daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi desfasoara activitatea, va sesiza una din instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea, stipulandu-se la alin.3 al art.127, ca dispozitiile alin.1 si 2 se aplica in mod corespunzator si in cazul procurorilor,asistentilor judiciari si grefierilor.

            Competenta facultativa instituita de art.127 alin.1 Cod pr.civila este de ordine publica, concluzie ce rezulta  din felul in care legiuitorul reglementeaza aceasta competenta, in alin.1 al art. 127 stipulandu-se  ca reclamantul (care activeaza in cadrul instantei competente), „va sesiza” instanta alternativ competenta, spre deosebire de varianta in care acesta este parat, instituita in alin.2 al aceluiasi articol, cand reclamantul, tert fata de instanta, „poate sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate”.

            Din modul in care este redactat textul de lege  si fata de importanta pe care legiuitorul o acorda aparentei de impartialitate a instantelor, a aratat instanta de apel, rezulta cu certitudine ca  art. 127 alin.1  coroborat cu alin.3  Cod pr.civila instituie o competenta de ordine publica, insa fiind o norma de competenta speciala, este de stricta interpretare si se aplica numai personalului instantelor sau parchetelor care isi desfasoara efectiv activitatea la instanta competenta sa solutioneze cauza in prima instanta, in apel sau recurs.

             Prin urmare, disp.art.127 alin.1  si 3 Cod pr.civila, avute in vedere de prima instanta, nu se aplica judecatorilor, procurorilor, grefierilor, de la judecatorii pentru cauzele care, in prima instanta, sunt de competenta tribunalului superior acestora, cum este si cazul reclamantului …, care, potrivit inscrisurilor de la dosar, este procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria ….

    S-a conchis ca prima instanta a procedat in mod gresit la solutionarea cauzei desi era necompetenta, iar necompetenta a fost invocata in conditiile legii, dupa cum s-a aratat mai sus, de catre paratii …,fiind vorba de o necompetenta de ordine publica.

  Avand in vedere considerentele mai sus aratate, s-a retinut ca in mod nelegal tribunalul a apreciat ca este competent sa solutioneze cauza in ceea ce-l priveste pe reclamantul …, iar exceptia necompetentei teritoriale invocata de paratii … se impunea a fi admisa, competent sa solutioneze cauza in prima instanta fiind Tribunalul Arges, reprezentand instanta de la domiciliul reclamantului, competenta sa solutioneze in prima instanta pricina de fata.

Fata de cele ce preced, Curtea a privit apelul declarat de paratii  …ca fondat, astfel incat, in temeiul art.480 alin.2 Cod pr.civila l-a admis -  impunandu-se, pe cale de consecinta, si admiterea celorlalte apeluri, de vreme ce cauza a fost solutionata in prima instanta de o instanta necompetenta, iar necompetenta a fost invocata in conditiile legii - a  admis  exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Dambovita, invocata de paratii …, iar conform art.480 alin.4 Cod pr.civila, a anulat sentinta trimitand  cauza spre judecare, in ceea ce-l priveste pe reclamantul …, instantei competente, respectiv Tribunalului Arges.

          Tinand cont de considerentele ce au justificat admiterea tuturor apelurilor formulate  in cauza in sensul celor sus-aratate, nu s-a mai impus, pe cale de consecinta, analizarea celorlalte critici din apelurile declarate, urmand a fi  avute in vedere la pronuntarea solutiei de catre prima instanta, competenta sa judece pricina, careia i s-a trimis cauza spre judecare.

                        (Judecator Vera-Andrea Popescu )