Compensatii reprezentand despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului si a resurselor silvice  

In raport de dispozitiile art. 6 din HG nr. 861/2009 si art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificarile si completarile ulterioare, dreptul reclamantei la despagubiri este un drept afectat de conditia suspensiva a emiterii deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, numai de la data implinirii conditiei curgand termenul de prescriptie a dreptului la actiune.

In temeiul art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, coroborat cu Decizia Comisiei Europene nr. C(2012}5266 final/19.07.2012 prin care a acordat avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice si juridice care detin paduri incluse in cadrul siturilor Natura 2000 indreptatesc reclamanta sa pretinda si sa dobandeasca compensatiile solicitate prin actiunea formulata, care reprezinta despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului si a resurselor silvice proprietatea sa, situate intr-o arie naturala protejata, paratii refuzand in mod nejustificat sa recunoasca si sa acorde compensatii reclamantului.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Craiova la data de 10.09.2014, sub nr. 1462/54/2014, reclamanta O.C. a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu paratii Ministerul Mediului si Schimbarilor Climaterice si Departamentul pentru Ape Paduri si Piscicultura sa dispuna anularea mai multor acte administrative emise MMSC prin care i s-a comunicat refuzul de acordarea a compensatiilor si dobanzilor aferente anilor 2010-2013; a solicitat totodata obligarea paratelor, in solidar, la plata sumei de 186.748,65 lei reprezentand contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta in calitate de proprietara pentru suprafata de padure de 240 ha, situata in zona de conservare totala - tipul functional T2, cu titlu de compensatii/despagubiri datorita functiilor de protectie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restrictii in recoltarea de masa lemnoasa, aferente anilor 2010-2013 dar si la plata dobanzii aferenta debitului principal calculata incepand cu data de 19.02.2014- data la care creanta a devenit exigibila; a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

In fapt, a aratat, in esenta, ca, este proprietara suprafetei de 1191,80 ha potrivit titlurilor de proprietate. Din totalul acestei suprafete, o suprafata de 240 ha a fost cuprinsa in aria totala protejata a Retelei Ecologice Europene Natura 2000 in Romania, respectiv Situl Natura 2000 Situl Parang - ROSCI0188. Desi, este proprietara acestei suprafete de teren cu vegetatie forestiera nu poate beneficia de dreptul de proprietate, fiindu-i interzisa exploatarea sau utilizarea resurselor naturale precum si orice forma de folosire a terenurilor incompatibila cu copul de protectie si/sau conservare a acestei suprafete, conform Ordonanta de Urgenta nr. 57/2007, anexa 1 pct. b. Cu toate acestea are obligatia de a asigura, printre altele, inclusiv paza acestora.

A invederat faptul ca in anul 2007, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (care la acea data gestiona inclusiv domeniul silvic), a comunicat Comisiei Europene masurile de sprijin existente in domeniul agriculturii, dezvoltarii rurale, precum si cele aplicabile in domeniul forestier. Conform prevederilor Tratatului de Aderare, art. 111-168 alin (l) si Anexa nr.5 cp.(3) pct.(b), masurile de sprijin in sectorul silvic existente la data aderarii vor fi aplicate doar pana la data de 31.12.2009. Dupa data de 01.01.2010, aceste forme de sprijin intr-adevar puteau fi acordate-in baza alocatiilor bugetare - doar dupa parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform liniilor directoare privind ajutoarele de stat in sectorul agricol si forestier in perioada 2007-2013, nr.2006/C319/01.

De asemenea, a precizat faptul ca solicitarea de acordare a compensatiilor vizeaza explicit anii 2010-2013; ca atare, acordarea acestor compensatii era conditionata - conform art. 6 alin (1) si (2) din Hotararea Guvernului nr.861/2009, doar de avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, aspect care s-a materializat intre timp.

Cu toate acestea, nu a beneficiat pana in prezent de aceste compensatii care reprezinta despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenurilor forestiere detinute in proprietate, situate intr-o arie naturala protejata, desi a facut demersuri in acest sens.

A mai aratat ca lipsa de folosinta a terenurilor forestiere in cauza echivaleaza cu o interventie a statului in exercitarea proprietatii, in intelesul art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie. Un aspect important in ceea ce priveste implementarea acestei retele ecologice este acordarea de plati compensatorii proprietarilor de terenuri in cazurile in care cerintele de conservare din siturile Natura 2000 restrictioneaza anumite activitati prin care se provoaca anual pierderi semnificative proprietarilor.

Acest refuz de a acorda compensatiile constituie un refuz nejustificat in sensul art. .2 alin(l) lit (i )din Legea nr.554/2004, intrucat potrivit art. 138 C silvic actual, pentru anul 2010 este in vigoare Hotararea Guvernului nr.861/2009, ce reglementeaza metodologia de acordare a acestor compensatii precum si cuantumul lor.

Legal citat, paratul M.M.S.C. a depus intampinare, invocand, pe cale de exceptie, necompetenta materiala a Curtii de Apel Craiova, lipsa calitatii sale procesuale pasive, prescriptia dreptului material la actiune fata de capatul de cerere cu privire la acordarea compensatiilor aferente anului 2010, respectiv prematuritatea cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveste aspectele de fond ale actiunii formulate de catre reclamanta pe baza argumentelor prezentate anterior din care rezulta faptul ca reclamanta nu detine documentatia completa pentru a putea sustine ca are o creanta certa, lichida si exigibila, sumele solicitate fiind rezultatul doar a unei evaluari subiective a reclamantei, considera actiunea formulata ca neintemeiata si solicita respingerea acesteia si din punct de vedere al netemeiniciei. A mai aratat ca, pana in prezent nu a fost publicata in Monitorul Oficial Hotararii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare si control a ajutorului de stat pentru compensatii reprezentand contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recolteaza datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabila a padurilor situate in siturile de importanta comunitara Natura 2000 in Monitorul Oficial al Romaniei si asadar evaluarea nivelului la care este indreptatita realizata de catre reclamanta nu are fundament legal.

Legal citat paratul D.P.A.P.P. a depus intampinare, invocand pe cale de exceptie, necompetanta materiala a Curtii de Apel Craiova, insuficientei timbrari, inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata in ceea ce priveste anularea adreselor indicate in cererea de chemare in judecata, respectiv prescriptiei partiale a dreptului material la actiune iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata.

Pe fondul cauzei a aratat, in esenta, ca, normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 861/2009 vizeaza doar proprietarii de terenuri forestiere cu suprafete mai mici sau egale cu 30 ha.

Din examinarea continutului adresei de raspuns din perspectiva acestor dispozitii legale, rezulta ca acestea nu pot fi apreciate ca reprezentand un refuz nejustificat de solutionare a cererii reclamantei, intrucat prin aceasta adresa s-a comunicat acesteia imposibilitatea acordarii compensatiilor solicitate ca urmare a faptului ca nu a fost elaborata metodologia de calcul a compensatiilor.

In prezentul litigiu, nu ii poate fi imputata institutiei publice imprejurarea ca nu a procedat, urmare a cererii reclamantei, la eliberarea sumelor solicitate, in sensul pe care l-a solicitat petentul, refuzul de rezolvare favorabila a cererii reclamantului fiind justificat.

Ajutoarele de stat se acorda pentru excluderea oricaror forme de exploatare a resurselor naturale si a folosintelor terenului incompatibila cu scopul atribuit, doar in masura in care sunt intrunite o serie de conditii cumulative.

Obtinerea despagubirilor urmarite prin cererea de chemare in judecata presupune intrunirea acestui set de conditii cumulative trasate de Decizia Comisiei Europene, iar cuantumurile cuvenite trebuie calculate intr-un mod specific raportului juridic dedus judecatii.

Referitor la modalitatea in care valoarea despagubirilor a fost calculata, reclamanta s-a multumit la mentionarea faptului ca acestea sunt indreptatite la plata acestora, " in baza textelor legale si a normelor metodologice de calcul", nefacand nicio precizare cu privire la incidenta si masura in care ar fi aplicabile fata de aceste cuantumuri prevederile pe care si-au intemeiat actiunea.

Normele metodologice din 22 iulie 2009 de acordare, utilizare si control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier nu contin dispozitii referitoare la modul de calcul pentru situatia prevazuta de art. 97 alin. (1) lit. b), ci doar pentru situatiile reglementate de lit. a), c), d) si e) din textul de lege respectiv.

Atat timp cat, dupa cum s-a mentionat chiar in cererea de chemare in judecata, suprafata totala a terenului forestier este de 240,00 ha, nu se poate aplica modul de calcul prevazut in cazul proprietarilor terenurilor cu vegetatie forestiera cu suprafete mai mici sau egale cu 30 ha.

La data de 14.11.2014
reclamanta si-a precizat cererea de chemare in judecata
in sensul ca a solicitat obligarea celor doua parate, in solidar, la plata ajutorului de stat cuvenit reclamantei raportat la anii 2010-2013 in cuantum de 186.748,65 lei, a dobanzilor cuvenite pana la plata efectiva a debitului principal cat si a tuturor cheltuielilor de judecata, urmare a refuzului nejustificat al acestora , emis cu exces de putere.

In sedinta publica din data de 02.12.2014 a fost respinsa exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Craiova pentru considerentele expuse, pe larg, in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta decizie.

Prin sentinta pronuntata in cauza, Curtea a respins exceptiile invocate de parate si, admitand in parte actiunea, a obligat paratii la plata catre reclamanta a sumei de 186.748,65 lei reprezentand contravaloare compensatii aferenta anilor 2010-2013 precum si a dobanzii legale aferenta debitului calculata de la data promovarii cererii de chemare in judecata 10.09.2014 si pana la achitarea integrala a debitului, precum si a cheltuielilor de judecata avansate in cauza.

Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat nefondate exceptiile insuficientei timbrari si inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea adreselor emise de MMSC, in raport de dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. b din Ordonanta de Urgenta nr. 80/2013 si precizarea cererii de chemare in judecata.

De asemenea, fata de imprejurarea ca potrivit art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, sumele pentru acordarea de compensatii reprezinta contravaloarea produselor pe care proprietarul nu le recolteaza, datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamentele silvice, se aloca de catre stat anual, prin bugetul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, autoritate care este, in primul rand Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice s-a apreciat ca acest parat si-a probat in cauza legitimarea sa pasiva.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de ambii parati instanta a retinut ca, in conformitate cu prevederile art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic,
statul aloca anual de la buget,
prin bugetul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, sume pentru acordarea unor compensatii reprezentand contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recolteaza, datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice care determina restrictii in recoltarea de masa lemnoasa.

Potrivit dispozitiile art. 98 din acelasi act normativ „sumele prevazute la art. 97 alin. (1) lit. a), c), d) si e) se pun la dispozitia ocolului silvic care asigura serviciile silvice, cele prevazute la art. 97 alin. (1) lit. b), f) si g) si la art. 101 se pun la dispozitia proprietarilor, iar cele prevazute la art. 21 alin. (4) se pun la dispozitia structurilor teritoriale de specialitate ale autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura” iar conform art. 99 alin.1 din acelasi act normativ „ normele metodologice de acordare, utilizare si control al sumelor anuale prevazute la art. 98 se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod”.

In speta, instanta a apreciat ca, pentru pretentiile reclamantei aferente anului 2010 incidente sunt prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia generala, motivat de faptul ca, termenul de prescriptie a inceput sa curga anterior intrarii in vigoare a NCCIV si, potrivit dispozitiile art. .6 alin.4 din NCCIV” prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neindeplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”.

In privinta pretentiilor reclamantei aferente anului 2011, Curtea a constatat ca sunt incidente prevederile NCCIV intrat in vigoare la 01.10.2011.

De retinut faptul ca atat prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia generala cat si prevederile NCCIV prin art. 2517 instituie acelasi termen general de prescriptie de 3 ani.

In privinta momentului de la care a inceput sa curga termenul general de prescriptie de 3 ani, Curtea, in raport de prevederile legale sus mentionate, a considerat ca, desi, dreptul la despagubiri al reclamantei este stabilit prin Legea nr. 46/2008, in lipsa normelor metodologice de acordare a acestora, nu se poate afirma, contrar sustinerii paratului Ministerului Mediului si schimbarilor Climatice, ca s-a nascut la finalul anului pentru care sau solicitat, respectiv la finalul anului 2010 pentru pretentiile aferente acestui an, si la finalul anului 2011 pentru pretentiile aferente acestui an.

Curtea a retinut ca, potrivit art. 6 din Hotararea Guvernului nr. 861/2009 in M. Of., Partea I nr. 573 din 18 august 2009 „Formele de sprijin prevazute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice si la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificarile si completarile ulterioare, se vor finanta numai dupa primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. Toate formele de sprijin prevazute in Legea nr. 46/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, vor fi continuate dupa data de 1 ianuarie 2010 numai dupa primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.”

In raport de dispozitiile legale sus mentionate, Curtea a constatat ca, dreptul reclamantei la despagubiri este unul afectat de o conditiei suspensiva, de indeplinirea acesteia depinzand nasterea raportului juridic obligational. Astfel, plata acestor compensatii este conditionata de obtinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Cum aceasta Decizia nr. C ( 2012) 5166 final este din data de 19.07.2012, dreptul reclamantei afectat de conditie suspensiva s-a nascut la aceasta data, motiv pentru care instanta a apreciat ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la aceasta data.

In raport de data promovarii cererii de chemare in judecata 10.09.2014, termenul de prescriptie de 3 ani calculat de la data de 19.07.2012 nu s-a implinit.

Fata de cele expuse, instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente anului 2010.

In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente anului 2011, Curtea, pentru aceleasi considerente sus mentionate, a constatat ca a inceput sa curga la data de Deciziei nr. C ( 2012) 5166 final, respectiv 19.07.2012. In raport de data promovarii cererii de cererii de chemare in judecata-10.09.2014-, dreptul material la actiune pentru pretentiile aferente anului 2011 nu s-a prescris, motiv pentru care a fost respinsa exceptia invocata ca fiind neintemeiata.

Pe fondul cauzei, Curtea a retinut ca reclamanta este proprietara unei suprafete de 1191,80 ha teren forestier, din care o suprafata de 240,00 ha a fost cuprinsa in aria protejata a Sitului Natura 2000 Situl Parang-ROSCI1088 in zona/tipul functional T2, parte integranta a Retelei Ecologice Europene Natura 2000 in Romania, aspecte necontestate in cauza de catre parati si atestate de inscrisurile de la f. 139-149 dosar.

In considerarea calitatii sale de proprietar, reclamanta s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic cu mai multe cereri, respectiv cererea nr. 203/19.02.2014, nr. 204/19.02.2014, nr. 205/19.02.2014, nr. 206/19.02.2014( f. 18-29) solicitand avizare la plata a sumei totale de 186.748,65 lei reprezentand contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta in calitate de proprietar pentru suprafata de padure de 240 ha, situata in zona de conservare totala - tipul functional T2, cu titlu de compensatii/despagubiri datorita functiilor de protectie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restrictii in recoltarea de masa lemnoasa, aferente anilor 20102013.

Urmare a acestor cereri, prin adresa nr.5303/05.06.2014( f. 30-42) Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic i-a comunicat reclamantei deconturile justificative respinse de la avizare de catre Directia Generala Regionala a Finantelor Publice, precum si Raportul de Inspectie Economico Financiare nr. CV11145/26.05.2014. Prin acest raport s-a retinut drept deficienta intocmirea deconturilor potrivit Hotararea Guvernului nr. 861/22.07.2009 si pentru perioada 01.01.2007-21.07.2009, desi in aceasta perioada nu intrase in vigoare actul normativ mentionat( pag. 9 raport). Totodata ca, desi prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5266 final/19.07.2012 Ministerul Mediului si Padurilor a primit avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice si juridice care detin paduri incluse in TI si T2 din cadrul siturilor Natura 2000, pana la aceasta data nu au fost publicate Normele metodologice de acordare, utilizare si control a ajutorului de stat pentru compensatii reprezentand contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recolteaza datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamante de gestionarea durabila a padurilor situate in siturile de importanta comunitara Natura 2000 in MO al Romaniei( pag. 10-11 raport).

Fata de raspunsul comunicat de ITRSV prin adresa nr. 5303, reclamanta a formulat plangeri prealabile. ITRSV, prin adresa nr. 6880/22.07.2014( f. 59) i-a comunicat reclamantei faptul ca, in data de 18.07.2014 a inaintat documentatiile catre paratul MMSC-DAPP, inaintand totodata si deconturile justificative, intocmite pentru anii 2007 si 2008 potrivit Hotararea Guvernului nr. 1071/2006 catre DGRFP Craiova.

Prin adresele nr. 83302/IS/04.08.2014, nr. 12503/CD/11.08.2014, nr. 12518/CD/11.08.2014, nr. 12519/CD/11.08.2014, nr. 12534/CD/12.08.2014 toate emise de DAPP, respectiv nr. 4269/AK/18.08.2014, nr. 4270/AK/18.08.2014, nr. 4271/AK/18.08.2014, toate emise MMSC raportat la anii 2010-2013 paratele i-au comunicat refuzul la solicitarile sus mentionate cu privire la acordarea compensatiilor si dobanzilor aferente anilor 2010-2013( f. 61-122).

Ca urmare a acestor adrese, reclamanta a sesizat instanta solicitand anularea adreselor sus mentionate, obligarea paratilor la plata sumei 186.748,65 lei reprezentand contravaloarea produselor de masa lemnoasa pe care nu le-a putut recolta in calitate de proprietara pentru suprafata de padure de 240 ha, precum si la plata dobanzii aferenta.

In drept, Curtea a retinut ca, in conformitate cu prevederile anexei 1 lit. b din Ordonanta de Urgenta nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, „Parcurile nationale sunt acele arii naturale protejate ale caror scopuri sunt protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national [...] Managementul parcurilor nationale asigura mentinerea cadrului fizico-geografic in stare naturala, protectia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si a diversitatii biologice in conditii de stabilitate ecologica, prevenirea si excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si a folosintelor terenurilor, incompatibila scopului atribuit.

Totodata ca, potrivit art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, in scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si privata a unitatilor administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura, sume pentru acordarea unor compensatii reprezentand contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recolteaza, datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice care determina restrictii in recoltarea de masa lemnoasa.

In consecinta, astfel cum reiese din prevederile anexei 1 lit. b din Ordonanta de Urgenta nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice si ale art. 97 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, legiuitorul a inteles sa prevada o limitare a dreptului de proprietate exercitat de persoanele fizice sau juridice asupra terenurilor si resurselor silvice naturale situate in ariile protejate ale parcurilor nationale, prin excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si a folosintelor terenurilor, incompatibila scopului atribuit, prevazand totodata si acordarea unor compensatii pentru aceasta limitare a dreptului de proprietate.

in ceea ce priveste conditiile in care aceste compensatii se acorda celor indreptatiti, Curtea a retinut ca, prin Hotararea Guvernului nr. 861 din 22 iulie 2009 s-au aprobat normele metodologice de acordare, utilizare si control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si privata a unitatilor administrativ - teritoriale.

Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 2 din Hotararea Guvernului nr. 861/2009, formele de sprijin prevazute la art. 97 alin. 1 lit. a, la art. 97 alin. 1 lit. b pentru persoane juridice si la art. 97 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, se vor finanta numai dupa primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, iar toate formele de sprijin prevazute in Legea nr. 46/2008 vor fi continuate dupa data de 1 ianuarie 2010 numai dupa primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.

Astfel cum reiese din materialul probator administrat in cauza, Comisia Europeana a emis Decizia nr. C(2012}5266 final/19.07.2012 prin care a acordat avizul favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice si juridice care detin paduri incluse in T1 si T2 din cadrul siturilor Natura 2000, filele 106-114.

Ori, in raport de aceste dispozitii legale si avand in vedere imprejurarea ca decizia Comisiei Europene a fost in favoarea acordarii acestui ajutor de stat, Curtea a constatat ca reclamanta este indreptatita sa pretinda si sa dobandeasca compensatiile solicitate prin actiunea formulata, care reprezinta despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului si a resurselor silvice proprietatea sa, situate intr-o arie naturala protejata, paratii refuzand in mod nejustificat sa recunoasca si sa acorde compensatii reclamantului.

In cauza nu se pot retine ca fiind intemeiate sustinerile paratilor in sensul ca lipsa unor norme metodologice constituie un impediment la stabilirea si achitarea compensatiilor solicitate, intrucat, pe de o parte, astfel cum s-a retinut mai sus, un astfel de act normativ exista deja in cadrul legislativ national, acesta fiind Hotararea Guvernului nr. 861/2009, act normativ in vigoare care, in Anexa nr. 2 indica modul de calcul al compensatiilor care se acorda de catre stat persoanelor fizice si juridice pentru functiile de protectie asigurate de padurile proprietate privata incadrate la tipurile functionale T
1
si T
2
, respectiv tipurile functionale pentru care nu se reglementeaza procesul de productie.

Asadar, sustinerea paratului DPPS in sensul ca, normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 861/2009 vizeaza doar proprietarii de terenuri forestiere cu suprafete mai mici sau egale cu 30 ha nu poate fi retinuta.

Trebuie subliniat ca, in situatia in care s-ar valida apararea paratilor privitoare la inexistenta metodologice de calcul a compensatiilor, aceasta ar insemna sa se admita incalcarea dispozitiilor art. 44 si art. 136 alin. 5 din Constitutia Romaniei, care garanteaza dreptul la proprietate privata, precum si dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional la C.E.D.O., intrucat efectul neadoptarii intr-un termen rezonabil a actului normativ este acela ca reclamanta este lipsita de folosinta bunului pentru o cauza de utilitate publica, fara insa a primi o dreapta si prealabila despagubire pentru aceasta restrictie majora a dreptului sau de proprietate, desi insasi legea in a carei executare ar trebui emisa hotararea de guvern ii recunoaste dreptul la acordarea unei compensatii.

In cauza insa, astfel cum s-a aratat, exista in cadrul legislativ national un act normativ in vigoare care reglementeaza domeniul specific al acordarii, utilizarii si controlului sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice si a celui proprietate publica si privata a unitatilor administrativ- teritoriale.

Potrivit dispozitiile Art. 6 din Normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 861/2009 documentatia pentru acordarea alocatiilor bugetare prevazute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, se transmite de catre structurile teritoriale de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura catre directia care gestioneaza bugetul din cadrul acestei autoritati si cuprinde:a)cererea de decontare semnata de seful structurii teritoriale de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de

silvicultura;b)formularul de decont, intocmit potrivit modelului prevazut in anexa nr. 4;c)copie de pe documentul de proprietate;d)copie de pe contractul de administrare sau de servicii silvice, dupa caz, valabil pe perioada pentru care se solicita alocatia bugetara;e)fisa de calcul al drepturilor financiare cuvenite pentru compensatii, prevazute la art. 3 alin. (3), intocmita de ocolul silvic care efectueaza administrarea sau serviciile silvice, dupa caz, si avizata de structurile teritoriale de specialitate din subordinea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura;f)copie de pe descrierea parcelara din amenajamentul silvic in vigoare, certificata de ocolul silvic care efectueaza administrarea sau serviciile silvice, dupa caz.

Astfel cum rezulta din analiza coroborata a inscrisurilor de la f. 31-34,124-192 dosar, reclamanta detine toate actele sus mentionate, respectiv cererea de decontare, are formulare de decont( f.31-34), detine acte de proprietate( f. 139-143) dar si contract de prestari servicii silvice( f. 172-177). Totodata, detine si fisa de calcul intocmita de ocolul silvic( f. 125-134) dar si descrierea parcelara din amenajamentul silvic( f. 156-171).

Curtea a retinut totodata ca, pentru aceleasi motive ale incalcarii dreptului de proprietate al reclamantei, nu pot fi apreciate ca fiind intemeiate nici sustinerile paratului MMSC in sensul ca acordarea compensatiilor catre reclamanta ar fi trebuit sa fie precedata de o propunere in acest sens din partea structurii teritoriale de specialitate, intemeindu-se pe dispozitiile art. 97 alin. 1 lit. b si art. 98 din Codul silvic si pe prevederile art. 1 din Hotararea Guvernului nr. 861/2009, intrucat reclamantei nu ii sunt imputabile modul de organizare al Ministerul Mediului si Schimbarilor Climatice si de relationare a acestui minister cu structurile sale componente, precum si maniera in care acestea inteleg sa parcurga etapele legale in vederea stabilirii in buget a sumelor alocate pentru acordarea de compensatii reprezentand contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recolteaza din cauza functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice care determina restrictii in recoltarea de masa lemnoasa.

In privinta sustinerii paratului DAPPS ca, reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiile prevazute de Decizia Comisiei, Curtea a retinut ca si conditii de eligibilitate pentru reclamanta urmatoarele: sa detina un titlu de proprietate pentru padure; sa fi incheiat un contract de gestiune sau de serviciu forestier in anul sau in perioada anului pentru care se solicita compensatia; sa dovedeasca existenta amenajamentelor care justifica clasificarea in categoria de functie de protectie TI si/sau T2; sa dovedeasca faptul ca suprafetele forestiere pentru care se solicita compensatia fac parte in totalitate din reteaua Natura 2000; sa declare ca nu indeplinesc conditiile de excludere mentionate la punctul 9(exactitatea acestui aspect urmand a fi verificat de catre inspectorii directiilor generale de finante publice locale).

Asa cum s-a retinut anterior, prin inscrisurile de la f 31-34,124-192 dosar reclamanta a facut dovada indeplinirii primelor patru conditii sus mentionate. Sub aspectul ultimei conditii, Curtea a constatat, de asemenea, contrar sustinerii paratei, ca a facut dovada indeplinirii acesteia, depunand declaratia ca nu indeplinesc conditiile de excludere mentionate la punctul 9( f. 254).

Cu privire la cuantumul sumelor solicitate s-a constatat ca, la dosar exista centralizatoare ale acesteia cu anexe de calcul intocmite de Ocolul Silvic Novaci, depuse la filele 125-134. De retinut faptul ca, potrivit dispozitiile Art. 6 din Normele Metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 861/2009, fisa de calcul a drepturilor financiare cuvenite pentru compensatii se intocmeste de ocolul silvic.

Curtea a retinut ca, afirmatia paratului MMSC potrivit careia evaluarea este una subiectiva este nefondata, pe de o parte in raport de cele retinute, iar pe de alta parte intrucat nu face nicio dovada in acest sens, desi avea aceasta obligatie in conditiile Noul Cod de procedura civila.

In ceea ce priveste sustinerea paratului Departamentul pentru Ape in sensul ca nu se poate aplica modul de calcul prevazut de Hotararea Guvernului nr. 861/2009 intrucat se refera doar la proprietarii terenurilor cu vegetatie forestiera cu suprafete mai mici sau egale cu 30 ha, iar reclamantul are o suprafata mai mare, Curtea a retinut ca in Anexa 2 la Hotararea Guvernului nr. 861/2009 este stabilit exact modul de calcul al compensatiilor cuvenite proprietarilor persoane fizice si juridice, reprezentand contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recolteaza datorita functiilor de protectie stabilite prin amenajamente silvice care determina restrictii in recoltarea de masa lemnoasa, iar sustinerile paratului fac referire la modul de calcul al cheltuielilor destinate administrarii sau serviciilor silvice, dupa caz, pentru proprietarii de fond forestier proprietate privata a persoanelor fizice si juridice cu suprafete mai mici sau egale cu 30 ha, prevazut in Anexa nr.1 la normele metodologice si inaplicabil in cazul de fata.

Referitor la petitul privind obligarea la plata dobanzii aferente debitului principal, Curtea a retinut ca, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, in caz contrar are dreptul la desdaunare. Avand in vedere ca, daunele moratorii pentru intarziere sunt solicitate pentru neplata unei sume de bani, aceasta nu poate fi decat dobanda legala.

A mai retinut instanta ca reclamanta nu a facut dovada punerii in intarziere a paratilor anterior promovarii cererii de chemare in judecata pentru plata acestei sume si, de asemenea ca, acestia nu sunt de drept pusi in intarziere, motiv pentru care aceasta este indreptatita la acordarea dobanzii doar de la data promovarii cererii de chemare in judecata, iar nu de la data solicitata de reclamanta, motiv pentru care acest capat de cerere a fost admis in parte.

(Sentinta nr. 451/09.12.2014 pronuntata in dosar
1462/54/2014,
Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat - judecator Gabriel Comanescu).