Codul Civil: Executarea obligațiilor – Plata

 

 

Plata

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

 

Noțiune

Art. 1.469. –
(1) Obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie.

(2) Plata constă în remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației.

 

Temeiul plății

Art. 1.470. –
Orice plată presupune o datorie.

 

Plata obligației naturale

Art. 1.471. –
Restituirea nu este admisă în privința obligațiilor naturale care au fost executate de bunăvoie.

 

SECȚIUNEA a 2-a

Subiectele plății

 

Persoanele care pot face plata

Art. 1.472. –
Plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligație.

 

Plata făcută de un incapabil

Art. 1.473. –
Debitorul care a executat prestația datorată nu poate cere restituirea invocând incapacitatea sa la data executării.

 

Plata obligației de către un terț

Art. 1.474. –
(1) Creditorul este dator să refuze plata oferită de terț dacă debitorul l-a încunoștințat în prealabil că se opune la aceasta, cu excepția cazului în care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.

(2) În celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata făcută de un terț decât dacă natura obligației sau convenția părților impune ca obligația să fie executată numai de debitor.

(3) Plata făcută de un terț stinge obligația dacă este făcută pe seama debitorului. În acest caz, terțul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

(4) Dispozițiile prezentului capitol privind condițiile plății se aplică în mod corespunzător atunci când plata este făcută de un terț.

 

Persoanele care pot primi plata

Art. 1.475. –
Plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanță să o primească.

 

Plata făcută unui incapabil

Art. 1.476. –
Plata făcută unui creditor care este incapabil de a o primi nu liberează pe debitor decât în măsura în care profită creditorului.

 

Plata făcută unui terț

Art. 1.477. –
(1) Plata făcută unei alte persoane decât cele menționate la art. 1.475 este totuși valabilă dacă:

a) este ratificată de creditor;

b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței;

c) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnate de creditor.

(2) Plata făcută în alte condiții decât cele menționate la alin. (1) stinge obligația numai în măsura în care profită creditorului.

 

Plata făcută unui creditor aparent

Art. 1.478. –
(1) Plata făcută cu bună-credință unui creditor aparent este valabilă, chiar dacă ulterior se stabilește că acesta nu era adevăratul creditor.

(2) Creditorul aparent este ținut să restituie adevăratului creditor plata primită, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestațiilor.

 

Plata bunurilor indisponibilizate

Art. 1.479. –
Plata făcută cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei opoziții formulate, în condițiile legii, pentru a opri efectuarea plății de către debitor nu îi împiedică pe creditorii care au obținut luarea unei asemenea măsuri să ceară din nou plata. În acest caz, debitorul păstrează dreptul de regres împotriva creditorului care a primit plata nevalabil făcută.