Circumstantele atenuante

Circumstantele atenuante

Acestea sunt cele prevăzute expres în art. 73 C.pen., a căror aplicare este obligatorie şi care au ca efect atenuarea pedepsei aplicabile infractorului. Circumstanţele atenuante legale prevăzute în articolul menţionat sunt:

1. Circumstanțe atenuante legale

1. Depăşirea limitelor legitimei apărări

Pentru a fi circumstanţă atenuantă trebuiesc îndeplinite condiţiile:

- săvârşirea faptei să constea într-o apărare în faţa unui atac material, direct, imediat, injust şi care să pună în pericol grav persoana sau drepturile ei

- fapta infractorului să constea într-o apărare disproporţionată 39

- excesul de apărare să nu se datoreze stării de tulburare sau temere în care s-a aflat infractorul.

2. Depăşirea limitelor stării de necesitate

Condiţii:

- fapta trebuie să constea într-o acţiune de salvare în faţa unui pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel

- urmarea cauzată de acţiunea de salvare să fie vădit disproporţionată faţă de urmarea pe care ar genera-o pericolul

- făptuitorul să-şi fi dat seama că există această disproporţie

3. Starea de provocare

Este definită în art. 73, litera b) C.pen. ca fiind săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Condiţiile stării de provocare

I. Condiţiile actului provocator:

- actul provocator să constea într-o violenţă, o atingere gravă a demnităţii persoanei sau o altă acţiune ilicită gravă(potrivit acestei condiţii ameninţarea sau violenţa psihică nu constituie act provocator, deoarece ea nu este nici o violenţă şi nici o atingere gravă adusă demnităţii; totuşi ea poate fi inclusă la altă acţiune ilicită gravă)

- actul provocator poate fi comis cu orice formă de vinovăţie; de asemenea el poate fi comis şi de o persoană iresponsabilă

- actul provocator să determine o stare de puternică tulburare; aprecierea acestei condiţii se face in concreto, în fiecare caz particular instanţa apreciind dacă acea persoană a fost sau nu în stare de tulburare

- actul provocator să nu fi fost determinat de către cel care a comis fapta în stare de provocare

Circumstantele atenuante

II. Condiţiile ripostei:

- trebuie să fie concomitentă sau posterioară actului de provocare

- să fie intenţionată

- să fie determinată de actul provocator, adică să existe o cauzalitate psihică între actul provocator şi ripostă

- să se îndrepte împotriva provocatorului

2. Circumstanţele atenuante judiciare

Sunt acele împrejurări care atenuează răspunderea penală, rămânând la latitudinea judecătorului decizia de a le alege şi de a le aplica. Aceste circumstanţe sunt într-un număr nelimitat, judecătorul putând alege una sau mai multe în funcţie de caracteristicile fiecărei infracţiuni sau fiecărui infractor.

Codul Penal prevede expres în art. 74 trei împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante:

1. conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii

2. stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită

3. atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.

În afară de circumstanţele prevăzute în art. 74 mai pot exista alte circumstanţe atenuante judiciare neprevăzute expres în lege, cum ar fi: starea de beţie accidentală incompletă, uneori starea de beţie voluntară completă, nivelul intelectual al făptuitorului, mediul din care provine acesta etc.

În cazul în care instanţa alege o circumstanţă atenuantă judiciară ea este obligată să motiveze reţinerea acesteia şi să aplice tratamentul sancţionator atenuat.

Efectele circumstanțelor atenuante

1. Efectele în cazul detenţiunii pe viaţă: potrivit art. 77 C.pen. atunci când există circumstanţe atenuante în cazul unei pedepse cu detenţiunea pe viaţă instanţa este obligată să înlocuiască această pedeapsă cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 şi 25 de ani.

2. Efectele asupra pedepsei închisorii. Aceste efecte sunt reglementate în art. 76:

a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani;

b) când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an;

c) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 luni;

d) când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general;

e) când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general sau se aplică amendă care nu poate fi mai mică de 250lei, iar când minimul special este sub 3 luni se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 200 lei;

Există o situaţie de excepţie când reducerea pedepsei închisorii nu se poate face decât până la o treime din minimul special. Această excepţie se aplică atunci când e vorba de următoarele tipuri de infracţiuni: infracţiuni contra siguranţei statului, infracţiuni contra păcii şi omenirii, infracţiuni de omor, infracţiuni săvârşite cu intenţie care au avut ca urmare moartea unei persoane sau infracţiuni prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.

Atunci când minimul special se modifică în urma reţinerii circumstanţelor atenuante are loc şi modificarea maximului special. Acesta va fi inferior minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, chiar şi cu o zi.

Nu este nici o diferenţă privind limitele de pedeapsă dacă este reţinută o singură circumstanţă atenuantă, sau sunt reţinute mai multe astfel de circumstanţe.

3. Efectele asupra pedepsei cu amenda. Art. 76, alin.1 lit. f) prevede: când pedeapsa prevăzută de lege e amenda, aceasta se coboară sub minimul ei special, putând fi redusă până la 150 lei în cazul când minimul special este de 500 lei sau mai mare, ori până la minimul general, când minimul special este sub 500 lei.

4. Efectul asupra pedepselor complementare. Atunci când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi poate fi înlăturată.

Dacă aplicarea pedepsei complementare e obligatorie, reţinerea unei circumstanţe atenuante are ca efect înlăturarea obligativităţii acesteia.

Potrivit art.76 alin. 4 C. pen., introdus prin Legea nr.278/2006, „în cazul în care există circumstanţe atenuante, amenda pentru persoana juridică se reduce după cum urmează:

a) când minimul special al amenzii este de 10.000 lei sau mai mare, amenda se coboară sub acest minim, dar nu mai mult de o pătrime;

b) când minimul special al amenzii este de 5.000 lei sau mai mare, amenda se coboar ă sub acest minim, dar nu mai mult de o treime”.

Profita de efectul circumstantelor atenuante accesand pagina Avocat drept penal