Caracterul justificat al nepredarii documentelor contabile.

 

Art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014

 

Pe cale de consecinta, la momentul solicitarii acestora de catre lichidator in vederea instrumentarii in dosarul de insolventa, paratul nu se afla in posesia documentelor contabile, nefiind in masura sa le predea, pentru indeplinirea obligatiei impusa de art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Judecatorul sindic, desi este sesizat cu aceste aspecte, solutioneaza exceptia de prematuritate, retinand ca cererea nu este prematura pe considerentul ca actele societatii se afla atasate la dosarul penal. Cu aceeasi ocazie incuviinteaza proba cu inscrisuri pentru parti, fara insa a se efectua demersuri in vederea identificarii inscrisurilor contabile, respectiv a locului in care acestea se gasesc, iar in final antreneaza raspunderea administratorului pe acest considerent al nepredarii actelor contabile care ar fi permis lichidatorului recuperarea creantelor, respectiv justificarea situatiei bunurilor mentionate in evidentele contabile.

Curtea retine insa ca, fata de caracterul justificat al nepredarii documentelor contabile, nerecuperarea creantelor nu poate fi retinuta in sarcina administratorului societatii, care poate fi tinut sa raspunda numai pentru sumele mentionate in casa, conturi in banci, respectiv stocuri de materiale, care nu au fost justificate lichidatorului.

(Decizia civila nr. 344/A-COM/20 Aprilie 2017)

 

 

Prin sentinta nr.788/F/1.10.2015, pronuntata in dosarul nr.181/1259/2015 al acestei instante, a fost admisa cererea formulata de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arges.

In temeiul art.72 din Legea nr.85/2014, privind procedura de insolventa s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei debitoarei SC  AMF SRL, a fost numit in calitate de administrator judiciar provizoriu Cabinet Individual de Insolventa TA, cu atributiile prevazute de art.64 din lege, s-a dispus asupra celorlalte masuri prevazute de lege.

Prin sentinta nr.1127/F/3.12.2015, in temeiul art.145 alin.1 lit.D, raportat la art.147 alin.1 din Legea nr.85/2014, s-a dispus intrarea in faliment in procedura simplificata a debitoarei SC AMF SRL

Prin incheierea din 17.12.2015, in temeiul art.57 alin.3 din Legea nr.85/2014 s-a constatat ca a fost desemnat in calitate de lichidator judiciar IGF EC IPURL in locul lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, TA

Dupa desemnarea in aceasta calitate, lichidatorul judiciar confirmat, a chemat in judecata pe paratul MF, administrator al societatii aflata in insolventa, pentru a fi obligat, in temeiul art.169 alin.1 lit. a),c), d) si e) din Legea nr.85/2014 sa suporte masa pasiva a debitorului in suma de 1.496.034 lei.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat, in esenta, ca debitoarea se afla in procedura falimentului. Conform raportului cauzal intocmit in cauza, paratul, in calitate de administrator al debitorului, se face vinovat de intrarea in insolventa a debitorului, intrucat a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.

In temeiul art.41 alin.4 din Legea nr.85/2014, s-au comunicat paratului cererea cu actele anexa, la 5.03.2016, cu mentiunea de a depune intampinare in termen de 10 zile de la comunicare.

Dupa expirarea termenului, constatand ca paratul nu a depus intampinare, s-a dispus citarea partilor in sedinta publica.

La data de 28.03.2016, paratul a depus intampinare, precizand ca se afla in termen legal de depunere, intrucat locuieste la o alta adresa, respectiv ***.

Paratul a invocat exceptia de prematuritate, aratand ca actele contabile se afla la organele penale sesizate cu judecata unei actiuni de evaziune fiscala intr-un dosar penal (nr.300/P/2014 al IPJ Arges) in care apar ca inculpati atat administratorul societatii cat si administratorul mandatar conform procurii depuse.

Sub aspectul fondului, paratul a aratat ca imobilul in care societatea si-a desfasurat activitatea, incepand cu anul 2011, a fost distrus in incendiu, astfel cum rezulta din procesul verbal de interventie, nr.45/21.08.2014, acesta fiind motivul pentru care si-a incetat activitatea.

In perioada de functionare, in intervalul 12.04.2012 – 22.05.2014, conform procurii, respectiv declaratiei de revocare a procurii, depuse la dosar, activitatea de administrare a fost transmisa lui SDA.

Prin incheierea din data de 19.03.2016, instanta a respins exceptia de prematuritate, retinandu-se ca aceasta este o exceptie de fond, peremptorie si absoluta, presupunand ca dreptul material la actiune nu poate fi exercitat deoarece este afectat de un termen sau o conditie suspensiva.

Imprejurarea ca actele societatii se afla atasate la dosarul penal nu se incadreaza in ipoteza avuta in vedere de lege, pentru a aprecia cererea ca prematura.

S-a retinut ca art.28 Cod procedura penala, prevede ca, exclusiv in situatia in care, prin hotarare penala se solutioneaza actiunea civila, respectiva hotarare are autoritate de lucru judecat sub aspectul prejudiciului si a vinovatiei. In temeiul art.1365 din noul Cod civil, instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale, procedura penala pentru evaziune nu priveste intreaga masa credala a debitorului, ci exclusiv creanta bugetara.

Prin sentinta nr.771/F/6.07.2016, Tribunalul Specializat Arges a admis in parte actiunea formulata impotriva paratului MF, administrator al societatii aflata in insolventa, pe care l-a obligat sa aduca la masa credala a debitoarei suma de 285.727 lei.

S-a dispus comunicarea sentintei Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, prin D.G.R.F.P. Ploiesti-A.J.F.P. Arges, in temeiul art.4 alin.1 lit.b) raportat la art.5 din O.G. nr.39/2015.

Pentru a hotari astfel, din examinarea probelor, judecatorul sindic a retinut ca debitoarea se afla in faliment. Conform tabelului definitiv de creante impotriva debitorului, masa pasiva a acestuia se compune din creante bugetare, detinute de D.G.R.F.P., in suma de 1.496.034 lei.

Potrivit raportului cuprinzand cauzele si imprejurarile ce au dus la aparitia insolventei, intocmit in conditiile art.97 din lege, paratul, in calitate de administrator al debitorului, se face vinovat de intrarea in insolventa a debitorului, intrucat nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, iar pe de alta parte si-a insusit in interes personal bunurile societatii.

Instanta a retinut ca activitatea de administrare, apreciata daunatoare, este pentru creditori, un fapt juridic „stricto sensu”, pretins prejudiciabil, in raport de care raspunderea patrimoniala presupune identificarea tuturor elementelor raspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art.1349 noul Cod Civil.

Astfel, antrenarea raspunderii administratorilor, conform art.1381 si urm. Cod civil, presupune indeplinirea urmatoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta sa se incadreze in cazurile prevazute de lege, raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor, culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza sub forma intentiei sau a culpei.

S-au retinut dispozitiile art.169 alin.1 lit.a), c), d) si e) din Legea insolventei, temei juridic al actiunii precizate, potrivit cu care, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art.59 alin.1 sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:  a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; (...) d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; e) au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia”.

In privinta faptelor constand in folosirea bunurilor din patrimoniul debitorului, s-a apreciat ca acestea au fost dovedite, intrucat, pe de o parte, nerecuperarea datoriilor inregistrate in situatiile financiare depuse la Administratia Financiara, de la partenerii de afaceri, organele de conducere ramanand in pasivitate, bunurile persoanei juridice au fost folosite in interesul persoanelor in favoarea carora a fost lasat sa curga termenul de prescriptie, iar pe de alta parte, imposibilitatea paratului administrator de a justifica cu documente modul in care bunurile - stocurile de materiale in valoare de 34.088 lei, creante de incasat, in suma de 8.200 lei, disponibilitatile banesti in valoare de 243.439 lei mentionate in documentul contabil prezentat pentru deschiderea procedurii, respectiv bilantul prescurtat la 31.12.2014 - au fost valorificate in interesul societatii.

Lipsa dovezii de utilizare a bunurilor si a sumelor mentionate in raport, in interesul societatii, lipsa identificarii acestora in cadrul procedurii, creeaza prezumtia folosirii lor in folosul propriu.

Tribunalul a mai retinut ca fapta prevazuta de art.169 lit.c) din lege nu s-a dovedit in cauza in conditiile legii. Incadrarea unei fapte in aceasta ipoteza juridica presupune stabilirea unei situatii in care debitorul, cu toate ca avea dificultati financiare, a continuat activitatea - administratorul avand un interes personal - ceea ce a determinat incetarea platilor si starea de insolventa. Interesul personal nu poate fi prezumat, spre deosebire de buna-credinta.

Astfel, s-a retinut ca nu trebuie confundata aceasta fapta cu dispozitia de continuare a activitatii in situatia in care insolventa este prezumata, deoarece, potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.85/2014, numai debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor acestei legi, in termen de 30 zile de la aparitia insolventei.

Or, in cauza, nu s-a dovedit ca activitatea a continuat in interesul personal al paratului si nici ca debitorul s-a aflat in stare de insolventa anterior anului 2014.

In ceea ce priveste fapta prevazute de art.169 lit.d) din Legea nr.85/2014, in cazul de fata desi in raportul cauzal au fost indicate active patrimoniale, din valorificarea carora se putea acoperi partial masa credala, nu au fost depuse documente, iar lichidatorul judiciar/administratorul social, nu a justificat lipsa acestor active la inventariere, in conditiile in care, conform art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarii contabile, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

La alin.2 al aceluiasi articol se precizeaza ca „documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate, dupa caz.

Art.74 din Legea nr.85/2014 prevede obligatia de rezultat a debitorului de a preda administratorului/lichidatorului judiciar actele contabile si celelalte acte prevazute de art.67 alin.1 din lege, obligatie pe care trebuie sa o indeplineasca prin administratorul statutar, in conformitate cu dispozitiile art.73 alin.1 lit.e) din Legea nr.31/1990. Altfel spus, legea cadru in materie stabileste in sarcina debitorului, prin administrator statutar, o obligatie de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a carei neindeplinire are consecinte deosebit de grave in desfasurarea procedurii, in sensul ca participantii la aceasta sunt in imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului prevazut de lege-acoperirea pasivului debitorului aflat in stare de insolventa;

Lichidatorul judiciar a notificat paratul sa depuna inscrisurile prevazute de art.67 din lege, actele nefiind prezentate.

S-a retinut, insa, ca omisiunea de a depune inscrisurile la organul fiscal, respectiv prezentarea documentelor in vederea reintregirii masei credale lichidatorului judiciar, nu este, prin ea insasi, cauzatoare de insolventa, aceasta fiind imputabila, in masura in care nu se poate justifica situatia bunurilor mentionate in evidentele contabile.

Prin urmare, in ceea ce priveste
prejudiciul,
in conditiile unei mase pasive, fara posibilitatea acoperirii din activele agentului economic, s-a apreciat ca si acest element trebuie retinut, insa doar in limita activelor mentionate in bilantul contabil la data de 31.12.2014, respectiv 285.727 lei.

In ceea ce priveste
latura subiectiva
, potrivit teoriei si practicii juridice in dreptul civil opereaza doua reguli principale: prima ca raspunderea delictuala opereaza pentru cea mai usoara culpa si a doua ca indiferent de gravitatea vinovatiei obligatia de reparare a prejudiciului cauzat este integrala, in sensul ca, cuantumul despagubirii depinde de cantitatea prejudiciului si nu de gravitatea vinovatiei.

Indiferent de faptul ca administratorul falitului a incalcat din culpa sau cu intentie normele de drept care ii impuneau intocmirea documentelor care sa justifice lipsa bunurilor si a valorilor mentionate in ultimul bilant contabil, conform art.6 din Legea nr.82/1991, acesta se face vinovat de incalcarea Legii contabilitatii, a prevederilor art.73 din Legea nr.31/1990 si art.1 din Legea contabilitatii nr.82/1992, situatie care a determinat prejudicierea creditorilor.

S-a constatat ca prin nepredarea lichidatorului judiciar a documentelor respective, in scopul verificarii acestora si pentru a fi introduse actiuni de recuperare a creantelor inregistrate si readucerea in patrimoniul societatii a sumelor inregistrate in ultima evidenta contabila depusa la organul fiscal, se creeaza prezumtia ca evidenta contabila nu a fost condusa conform legii.

In ceea ce priveste
legatura de cauzalitate
, s-a apreciat ca aceasta se impune a fi retinuta, cata vreme, prin dispozitii legale imperative (Legea nr.82/1991), se stabileste obligatia reprezentantilor agentului economic de a tine evidenta contabila, de a intocmi anumite documente contabile a caror importanta rezulta nu numai din posibilitatea fiscalizarii activitatii desfasurate si de a permite cunoasterea situatiei economico-financiare.

Fapta prevazuta de art.169 alin.1 lit.e) din Legea nr.85/2006 se poate savarsi prin deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice ori prin marirea, in mod fictiv a pasivului acesteia. Reclamantul nu a facut dovada ca debitorul, prin reprezentant, a schimbat destinatia unor bunuri ce apartineau societatii sau a dosit bunuri sau drepturi patrimoniale, a consemnat in evidentele fiscale a unor sume fara cauza legitima, a unor imprumuturi nereale, sau altele asemenea. Aceasta, deoarece s-a dovedit ca debitorul nu a tinut contabilitatea, ca o conditie prioritara pentru analiza savarsirii faptelor prevazute de art.169 alin.1 lit.e) din Legea insolventei.

Cu privire la calitatea procesuala, judecatorul sindic a retinut ca incheierea procurii, de mandatare a unei terte persoane cu administrarea societatii nu absolva administratorul societar de raspundere in conditiile art.169 din lege.

Paratul nu a chemat in garantie pe mandatar, iar reclamantul lichidator judiciar a inteles sa promoveze actiune exclusiv in contradictoriu cu persoana care a avut calitatea de administrator.

In final, s-a apreciat ca aceste elemente impun concluzia savarsirii faptelor prevazute de art.169 lit.a) si d) din Legea nr.85/2014 pentru suma inscrisa in bilantul prescurtat la data de 31.12.2014.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel MF si IGF EC IPURL.

In apelul paratului se solicita admiterea acestuia, schimbarea hotararii si respingerea cererii de atragere a raspunderii ca neintemeiata.

In motivare se arata ca a fost invocata exceptia prematuritatii cererii, in conditiile in care art.169 din Legea nr.85/2014 permite formularea actiunii daca lichidatorul judiciar cunoaste actele contabile ale societatii. Or, acesta declara ca nu i-au fost puse la dispozitie actele contabile.

Se arata ca a dovedit ca societatea debitoare nu a primit notificarea, intrucat sediul social a ars, administratorul locuieste in Pitesti, iar actele contabile au fost predate la 27.03.2014 catre inspectorul principal M, in vederea solutionarii dosarului penal nr.300/2014.

Instanta nu analizeaza actele contabile, considerand ca bilantul prescurtat al societatii din 31.12.2014 este suficient pentru a analiza incidenta art.169 lit.a) din Legea nr.85/2014, fara a solicita documentele contabile de la politie unde au fost predate, conform procesului verbal mentionat.

Desi instanta arata ca neactionarea in judecata a debitorilor debitoarei pentru recuperarea sumei de 8.200 lei reprezinta fapta reglementata de art.169 lit.a) din lege, ulterior arata ca si lichidatorului judiciar putea actiona debitorii societatii.

Nedepunerea actelor contabile nu este imputabila apelantului, pe de o parte acesta neavand cunostinta despre existenta dosarului de insolventa, iar pe de alta parte datorita faptului ca actele contabile fusesera predate la politie, in martie 2014, data la care niciuna din creantele datorate de debitorii societatii nu era prescrisa.

Pe de alta parte, singurul care ar fi putut promova in termen aceste actiuni era lichidatorul judiciar.

Se critica solutia si in ce priveste retinerea faptei prevazuta de art.169 lit.d) din Legea nr.85/2014, in conditiile in care nu s-a dovedit niciuna din ipotezele textului.

Se solicita judecarea cauzei si in lipsa.

In apelul formulat de lichidatorul judiciar se solicita admiterea acestuia, schimbarea sentintei nr.771/2016 si admiterea cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale a paratului pana la acoperirea pasivului de 1.496.034 lei.

In motivare, se arata ca din actele intocmite in procedura, rezulta nepredarea documentelor contabile catre administratorul judiciar, din ultima raportare contabila aferenta anului 2014 rezultand ca societatea detinea stocuri, creante, casa si conturi in banci in valoare totala de 285.727 lei, care nu au fost valorificate pentru achitarea datoriilor inregistrate de debitoare.

Administratorul statutar nu a predat bunurile, astfel ca se impune a fi obligat sa suporte intregul pasiv, respectiv 1.496.034 lei.

Au fost atasate inscrisuri si s-a solicitat judecata cauzei si in lipsa.

Curtea la termenul din 26.01.2017, vazand sustinerile apelantului-parat, a emis adresa catre acesta in vederea precizarii situatiei dosarului de angajare a raspunderii solidare in temeiul Codului de procedura fiscala, respectiv pentru a depune dovezi cu privire la dosarul nr.300/2014, despre care face vorbire, iar la termenul din 9.03.2017, a fost emisa adresa catre I.P.J. Arges - Serviciul de investigare a fraudelor pentru a arata daca inscrisurile mentionate se regasesc la aceasta autoritate.

Potrivit adresei nr.47709/2017, I.P.J. Arges arata ca inscrisurile mentionate in procesul verbal indicat se regasesc la dosarul penal nr.300/P/2014.

Analizand sentinta atacata, prin prisma criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea constata si retine urmatoarele:

Prealabil, se retine ca tribunalul a fost investit cu cererea de antrenare a raspunderii fostului administrator al debitoarei AMF SRL pana la concurenta sumei de 1.496.034 lei, sustinandu-se incidenta art.169 alin.1 lit.a), c), d) si e) din Legea nr.85/2014.

Dintre acestea, prima instanta retine numai faptele prevazute la art.169 alin.1 lit.a) si d) din lege, inlaturand motivat sustinerile lichidatorului referitoare la dispunerea in interes personal a continuarii activitatii care ducea vadit debitoarea la incetare de plati, respectiv pe cele vizand deturnarea sau ascunderea unei parti din activul persoanei juridice, ori marirea fictiva a pasivului acesteia.

In acest context, Curtea constata ca in apelul formulat de catre lichidator, nu se critica solutia instantei cu privire la inlaturarea ipotezelor reglementate de art.169 alin.1 lit.c) si e) din Legea nr.85/2014, sustinandu-se generic ca paratul nu a predat actele financiar contabile, iar in ultima raportare financiara aferenta anului 2014, debitoarea era inregistrata scriptic cu valori materiale si banesti in suma totala de 285.727 lei, ceea ce sustine exclusiv ipoteza art.169 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2014.

Prin urmare, limitele investirii instantei de apel se raporteaza la fapta folosirii bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folosul propriu sau al unei alte persoane, pe fondul nepredarii documentelor contabile, care ar fi asigurat recuperarea creantelor.

Vazand criticile aduse in apelul formulat de lichidator, Curtea constata ca art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014 prevede suportarea unei parti sau a intregului pasiv al debitorului persoana juridica de catre cei care au contribuit la starea de insolventa, raspunderea fiind conditionata de legatura cauzala intre fapta si prejudiciu. Astfel, textul mentionat prevede ca nu se poate depasi prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta invocata, rezultand astfel ca atunci cand se poate determina cuantumul prejudiciului, in raport de circumstantele faptei, acesta nu va viza intreaga masa credala.

Pe de alta parte, textul care a determinat antrenarea raspunderii, art.169 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2014, vizeaza folosirea bunurilor sau creditelor concrete ale persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al altei persoane, fiind posibil sa se determine cuantumul valorilor care nu au fost utilizate pentru desfasurarea activitatii persoanei juridice, ci in interesul propriu al persoanei chemata sa raspunda.

In acest context, fata de cele ce se vor arata in raport de apelul paratului, rezulta ca prejudiciul este reprezentat de cuantumul valorilor care au fost utilizate efectiv de catre parat, fara a se putea retine legatura cauzala cu intregul cuantum al masei credale, apelul exercitat de catre lichidator urmand a fi respins.

Curtea retine ca notificarea nr.17/7.01.2016 adresata paratului MF a fost comunicata, potrivit dovezilor de la dosar fond, la adresa din comuna S, judetul Arges, fiind confirmata primirea.

S-a solicitat prezentarea documentelor originale referitoare la societate, evidenta contabila, lista debitorilor, a creditorilor, a bunurilor si a conturilor bancare ale societatii, insa, urmare a acestei notificari, paratul nu a acordat un raspuns.

Ca atare, a fost formulata la 9.03.2016 cererea de antrenare a raspunderii materiale care constituie obiectul prezentei cauze, in cadrul careia paratul a formulat intampinare, indicand noua sa adresa, la care se impune a fi citat, sustinand ca toate documentele contabile au fost predate politiei pentru solutionarea dosarului penal nr.300/2014.

In acest context, Curtea nu poate retine lipsa de diligenta a paratului, care, pe de o parte, a fost notificat la fostul sediu al debitoarei, iar, pe de alta parte, s-a aparat invocand imposibilitatea obiectiva de depunere a documentelor.

Astfel, din cererea regasita la dosarul de fond rezulta ca autoritatea fiscala a sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Arges in vederea efectuarii de cercetari pentru constatarea existentei sau inexistentei elementelor constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta la art.9 alin.1 lit.c) din Legea nr.241/2005, pentru combaterea evaziunii fiscale.

Potrivit procesului verbal (opis) din 27.03.2015, aspect confirmat si de adresa emisa de IPJ Arges nr. 47709/4.04.2017, AMF SRL prin SDA a predat politiei, in vederea solutionarii dosarului penal nr.300/2014, documentele contabile originale mentionate.

Pe cale de consecinta, la momentul solicitarii acestora de catre lichidator in vederea instrumentarii in dosarul de insolventa, paratul nu se afla in posesia documentelor contabile, nefiind in masura sa le predea, pentru indeplinirea obligatiei impusa de art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Judecatorul sindic, desi este sesizat cu aceste aspecte, solutioneaza exceptia de prematuritate, retinand ca cererea nu este prematura pe considerentul ca actele societatii se afla atasate la dosarul penal. Cu aceeasi ocazie incuviinteaza proba cu inscrisuri pentru parti, fara insa a se efectua demersuri in vederea identificarii inscrisurilor contabile, respectiv a locului in care acestea se gasesc, iar in final antreneaza raspunderea administratorului pe acest considerent al nepredarii actelor contabile care ar fi permis lichidatorului recuperarea creantelor, respectiv justificarea situatiei bunurilor mentionate in evidentele contabile.

Curtea retine insa ca, fata de caracterul justificat al nepredarii documentelor contabile, nerecuperarea creantelor in suma de 8.200 lei nu poate fi retinuta in sarcina administratorului societatii, care poate fi tinut sa raspunda numai pentru sumele mentionate in casa, conturi in banci, respectiv stocuri de materiale, care nu au fost justificate lichidatorului.

Avand in vedere evidentele financiare invocate de catre lichidator in raportul publicat in BPI nr.19394/12.11.2015 si regasite in extrasele de pe site-ul autoritatii fiscale, rezulta ca la data deschiderii procedurii, debitoarea detinea in casa si conturi la banci suma de 243.439 lei, stocuri de 34.088 lei, avand de recuperat creante de 8.200 lei.

Paratul, notificat in vederea predarii documentelor prevazute de lege, nu a procedat ca atare, Curtea retinand ca nici urmare a sesizarii instantei cu prezenta cerere de angajare a raspunderii, in conditiile art.169 din Legea nr.85/2014, paratul nu a dat curs solicitarilor practicianului in insolventa si nu a prezentat acestuia bunurile mentionate in evidentele scriptice si nici nu a prezentat justificari concrete pentru folosirea acestora, eventual in interesul societatii.

Apararile formulate in intampinare vizeaza imposibilitatea predarii documentelor contabile care se afla la dosarul penal nr.300/P/2014, fara mentiune asupra bunurilor detinute de societate a caror justificare s-a solicitat, in speta sume din casa si conturi, respectiv stocurile.

Chiar daca s-ar admite ca notificarea transmisa paratului nu face referire expresa la obligativitatea lamuririi situatiei bunurilor societatii, Curtea retine ca nici dupa formularea prezentei cereri nu rezulta indeplinirea obligatiei prevazute de lege, iar in cererea de apel se fac aparari similare celor de la prima instanta, fara a se prezenta o justificare pentru lipsa bunurilor mentionate scriptic.

Art. 74 din Legea nr.85/2014 prevede ca in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art.67 alin. 1 din lege, care la randul sau se refera la lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile.

Prin urmare, legea obliga debitorul, ca in ipoteza deschiderii procedurii insolventei la cererea creditorului sa prezinte bunurile detinute de societate, conform evidentelor scriptice, neavand relevanta existenta efectiva a documentatiei contabile.

In acest context, Curtea constata ca se poate retine caracterul justificat al nepredarii documentatiei contabile care ar fi putut determina recuperarea creantelor de 8.200 lei, insa, nu se poate constata o justificare in privinta sumelor de bani detinute de societate (243.439 lei) si a stocurilor despre care se face vorbire in evidentele susmentionate (34.088 lei), in cuantum total de 277.527 lei, care va fi suportata de catre parat.

In ce priveste faptul ca, potrivit sustinerilor din raportul lichidatorului, organele fiscale ar fi emis decizie de angajare a raspunderii solidare pe numele apelantului, potrivit Codului de procedura fiscala, Curtea constata, pe de o parte, ca aceasta este anterioara depunerii prezentei cereri, iar, pe de alta parte, ca desi s-au solicitat prin adresa lamuriri asupra acestui aspect, nu s-a primit raspuns, astfel ca limitele rolului judecatorului in procesul civil nu pot fi extinse dincolo de dispozitiile art.22 raportat la art.254 alin.6 Cod procedura civila.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.480 Cod procedura civila, raportat la art.43 din Legea nr.85/2014, Curtea a respins apelul formulat de practicianul in insolventa si a admis apelul formulat de parat, a schimbat sentinta, in sensul ca a dispus obligarea acestuia sa aduca la masa credala a debitoarei suma de 277.527 lei.