Calitatea de persoana indreptatita a reclamantei pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent  

Decizia civila nr. 303/CA/12.03.2015

Instanta de recurs apreciaza ca reclamanta se afla in situatia reglementata de art. 41 din lege - mai sus citat -, dosarul sau fiind unul aprobat anterior intrarii in vigoare a legii nr. 165/2013.

In acest sens a avut in vedere decizia nr. 686/26.11.2014 a Curtii Constitutionale care a stabilit ca dispozitiile art. 17 alin.1 lit. a) si ale art. 21 alin. 5 si 8 din legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate.

Curtea Constitutionala a avut in vedere in special acele situatii in care instantele judecatoresti au constatat ca reclamantul are calitatea de persoana indreptatita in intelesul legii nr. 10/2001 si au obligat paratul sa emita dispozitie cu propunerea de acordare de despagubiri, ce vor fi stabilite in conditiile titlului VII al legii nr. 247/2005 (situatia reclamantei).

In argumentarea solutiei s-a avut in vedere ca, atata timp cat propunerea de acordare despagubiri si cuantumul despagubirilor au fost stabilite de o instanta judecatoreasca, un organ administrativ nu poate exercita atributii care tin exclusiv de competenta instantelor judecatoresti prin instituirea unui sistem concurent cu sistemul instantelor de judecata.

Chiar daca in favoarea reclamantei nu a fost stabilit si cuantumul despagubirilor, Curtea Constitutionala a avut in vedere si situatia in care s-a dispus de catre o instanta de judecata ca acestea sa fie stabilite in conditiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Art. 34, art. 41 alin. 1,3 si 4 din Legea nr. 165/2013 Art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 165/2013 Legea nr. 247/2005, titlul VII Decizia Curtii Constitutionale nr. 686/26.11.2014

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr. 721/88/26 martie 2014, reclamanta [...], prin mandatar [...], a chemat in judecata paratele ANRP si Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, solicitand obligarea Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea unui titlu de despagubire si obligarea ANRP la emiterea unui titlu de plata in favoarea titularului dreptului, [...], in dosarul cu nr. de inregistrare 42853/CC, in conformitate cu art. 41 alin. 1, 3 si 4 din Legea 165/2013, pentru suma de 3.445.804 lei.

In motivare s-a aratat ca in favoarea reclamantei [...], printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (s.c. 1750/2006 a Tribunalului Tulcea), s-a dispus stabilirea dreptului la masurii reparatorii prin echivalent pentru terenul de 1 hectar situat in municipiul Tulcea, [...], nr.30.

Masura dispusa de instanta a fost trimisa la ANRP, formandu-se dosarul cu nr. 42853/CC.

Aici, dupa parcurgerea intregii proceduri reglementate pentru astfel de situatii, s-a facut evaluarea baneasca a imobilului imposibil de restituit in natura, la solicitarea ANRP si de catre un evaluator numit de catre aceasta autoritate publica. La data de 15.07.2011 raportul de evaluare facut de catre SC [...] SRL a fost de depus la ANRP si insusit de catre aceasta institutie.

De atunci si pana in prezent, adica dupa 2 ani 6 luni de la evaluarea imobilului imposibil de restituit in natura si de la 7 ani si jumatate de la data la care o instanta judecatoreasca a stabilit irevocabil dreptul la despagubiri, petenta nu a primit nici un fel de plata a despagubirilor stabilite.

Reclamanta are un dosar aprobat inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013 motiv pentru care solicita emiterea titlurilor de despagubire si de plata care, ulterior, ar trebui sa fie executate de catre Ministerul Finantelor Publice.

In dovedire, reclamanta a depus la dosar, in copie, sentinta civila nr. 1750/2006, dispozitia nr. 5058/2007, procura autentificata sub nr. 2589/2013, raport de evaluare in forma prescurtata.

Parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptiile necompetentei materiale a Tribunalului Tulcea cu privire la cererea de chemare in judecata, a inadmisibilitatii stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent si prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de plata.

A aratat parata cu privire la exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Tulcea ca cererea de precizare formulata de reclamant prin care solicita plata despagubirilor ce i se cuvin, este indreptata impotriva unei autoritatii apartinand administratiei publice centrale si anume Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.

Referitor la exceptia prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de plata, a aratat parata ca, urmare a publicarii Legii nr. 165/2013 in Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu dispozitiile acesteia, astfel cum este prevazut in mod expres la art. 4 din noua lege.

Mai mult decat atat, dispozitiile noii legi se aplica inclusiv „cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor (...) la data intrarii in vigoare a prezentei legi” (art. 4).

Referitor la exceptia inadmisibilitatii stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent, mentioneaza parata ca, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretentiilor de restituire in echivalent avand ca obiect imobile demolate, instrainate sau alte imobile a caror restituire in natura nu este posibila, era atributul evaluatorilor autorizati, desemnati in mod aleatoriu de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ (Legea nr.247/2005), contravaloarea pretentiilor de restituire in echivalent nu va mai fi stabilita in cursul procedurii administrative prevazute de Legea nr. 10/2001, ci dupa parcurgerea procedurii reglementate in cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin adoptarea Legii nr. 247/2005 a fost reglementata o procedura administrativa de acordare a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura si totodata a fost infiintata o entitate competenta, respectiv Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, devenita ulterior prin Legea 165/2013 Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, pentru analizarea si stabilirea cuantumului final al despagubirilor care se vor acorda in temeiul acestui act normativ (Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Prin urmare, nicio alta entitate/instanta judecatoreasca nu se poate substitui acestor atributii stabilite in sarcina Comisiei Centrale prin actul normativ amintit.

Prin Legea 165/2013, s-a infiintat Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, care preia atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Conform art.17, alin.1, lit. a din actul normativ invocat mai sus, noua comisie valideaza/invalideaza, in tot sau in parte, deciziile emise de entitatile investite de lege, care contin propunerea de acordare de masuri reparatorii.

Totodata, potrivit prevederilor art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu.”

In ce priveste emiterea titlului de plata in conditiile disp.art.41 alin.1,4 se solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.

Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor emite titluri de plata, potrivit disp.art. 41 alin 1,3 si 3 din Legea nr. 165/2013, exclusiv in dosarele aprobate de CCSD inainte de intrarea in vigoare a legii, precum si in situatiile in care printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila la data intrarii in vigoare a noii legi, instanta a stabilit cuantumul despagubirilor.

Cum dosarul reclamantului nu se incadreaza in niciuna din categoriile aratate, mentioneaza ca titlul de plata se va emite in conditiile prevazute la art.31 din Legea nr. 165/2013, in termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017.

Parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptiile inadmisibilitatii stabilirii masurilor reparatorii prin echivalent si prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de despagubire, aratand in esenta ca stabilirea cuantumului despagubirilor este atributul exclusiv al Comisiei si ca dosarul reclamantei trebuia sa parcurga procedura administrativa instituita de Legea nr. 165/2013, pe fond solicitandu-se respingerea actiunii ca neintemeiata.

Prin raspunsul la intampinare formulat de catre reclamanta s-a solicitat respingerea exceptiilor invocate de parate ca neintemeiate.

Prin sentinta civila nr. 1728 din 30 septembrie 2014 pronuntata de Tribunalul Tulcea in dosar nr. 721/88/2014 s-au respins ca neintemeiate exceptiile necompetentei materiale a instantei, a inadmisibilitatii si prematuritatii cererii. Totodata s-a admis cererea formulata de reclamanta si a fost obligata parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despagubire pentru imobilul situat in Municipiul Tulcea, [...], nr. 30 si parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor sa emita titlul de plata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Tulcea a avut in vedere urmatoarele :

Referitor la exceptia necompetentei materiale a instantei, se retine ca potrivit art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificata, competenta de solutionare a actiunii in contencios administrativ avand ca obiect contestarea deciziei adoptate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sau, dupa caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza reclamantul.

Normele legale mai sus aratate nu au fost abrogate prin Legea nr. 165/2013, astfel ca in speta nu sunt incidente dispozitiile de drept comun in materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificata.

Prin urmare, exceptia necompetentei materiale a tribunalului a fost respinsa ca nefondata.

Instanta a constatat ca nici exceptia prematuritatii cererii nu este intemeiata, sustinerile paratilor sub acest aspect neputand fi retinute.

In litigiul de fata suntem in prezenta unei actiuni generate de refuzul emiterii unui act administrativ, intemeiata pe dispozitiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 care stabilesc o procedura speciala de plata a despagubirilor cuvenite persoanelor ale caror dosare au fost aprobate anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ.

Or, termenele la care fac referire paratele opereaza doar in ipoteza cererilor care parcurg procedura administrativa de acordare a masurilor reparatorii reglementata in Capitolul III al Legii nr. 165/2013.

In sprijinul acestei solutii pot fi invocate prevederile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 cu privire la solutiile ce pot fi adoptate de catre instanta investita cu o cerere formulata de persona care se considera indreptatita, respectiv se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi.

In speta dedusa judecatii reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului si s-a statuat imposibilitatea restituirii in natura printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Aceste aspecte nu ar mai putea fi analizate de catre o alta instanta investita cu o cerere formulata in conditiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Pentru considerentele mai sus expuse, exceptia prematuritatii cererii a fost respinsa ca nefondata.

Cat priveste inadmisibilitatea actiunii, s-a apreciat ca stabilirea cuantumului despagubirilor este atributul exclusiv al comisiei, insa reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, ci a solicitat doar obligarea paratilor la emiterea titlului de despagubire si a titlului de plata.

Raportat la obiectul actiunii si la temeiul de drept invocat, respectiv art. 41 din Legea nr. 165/2013, cererea reclamantei este admisibila.

Pe fond, analizand cererea reclamantei in raport de actele dosarului si de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta a constatat ca cererea acesteia este intemeiata.

Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despagubirilor banesti persoanelor indreptatite, in situatia in care nu se putea realiza o restituire in natura, era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 si in conformitate cu prevederile art. 16 din acest act normativ, dispozitiile sau deciziile emise de entitatile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire in natura si prin care s-a propus acordarea de despagubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor.

Analizand dosarul de despagubire prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire in natura, Comisia a procedat la numirea unui evaluator autorizat in vederea evaluarii imobilului a carui restituire s-a cerut.

Ulterior intocmirii raportului de evaluare in care era consemnata valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire retinandu-se valoarea stabilita de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despagubire spre reevaluare, procedura finalizandu-se cu emiterea de catre ANRP a titlului de plata si in situatia in care Comisia constata ca bunul a carui restituire s-a solicitat putea fi restituit in natura, respingerea cererii de restituire in natura fiind nelegala, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.

Reiterand prevederile Legii 10/2001 dar si ale altor acte normative in materie, dispozitiile Legii 165/2013 consfintesc ca regula restituirea bunurilor in natura, cu exceptia situatiei in care acest lucru nu mai este posibil, caz in care singura masura compensatorie va fi reprezentata de stabilirea si acordarea de puncte.

In cadrul procedurii de acordare a masurilor compensatorii reglementata de noul act normativ in capitolul III, principalele atributii ale Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (entitate ce a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor) sunt reprezentate de emiterea de decizii in sensul validarii sau invalidarii dispozitiilor emise de entitatile notificate prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii si respectiv, in sensul compensarii valorii imobilelor prin puncte.

Art. 41 din Legea 165/2013 stabileste o procedura speciala de acordare a despagubirilor catre persoanele indreptatite carora dosarele le-au fost aprobate anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ, derogative de la modalitatea de acordare a masurilor reparatorii reglementata in capitolul

III.

Astfel, plata sumelor de bani catre aceste persoane se va face incepand cu data de 1 ianuarie 2014, in termen de 5 ani, in transe anuale egale, valoarea unei transe nefiind mai mica de 5000 lei. In acest scop, Comisia Nationala va emite titlul de despagubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor iar Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titlul de plata.

S-a observat ca incidenta dispozitiilor legale anterior mentionate a fost conditionata de existenta unui dosar aprobat sub imperiul Legii 10/2001, cerinta indeplinita in speta dedusa judecatii.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie instanta a constatat ca prin notificarea depusa in baza Legii 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat in Tulcea, [...] nr.30, notificare ce a fost respinsa prin Dispozitia nr. 3891/2005 emisa de Primarul Municipiului Tulcea.

Retinand ca cererea reclamantei este intemeiata, Tribunalul Tulcea prin sentinta civila nr. 1750/2006, a anulat Dispozitia nr. 3891/2005 emisa de Primarul Municipiului Tulcea, a stabilit dreptul acesteia la masuri reparatorii, obligand paratul la emiterea ofertei constand in masuri reparatorii, prin echivalent.

Dispozitia nr. 5088/2007 emisa de catre Primarul Municipiului Tulcea in acord cu hotararea judecatoreasca anterior mentionata, impreuna cu documentatia aferenta, a fost inaintata Secretariatului Comisiei Centrale, inregistrandu-se dosarul nr. 42853/CC in cadrul caruia trebuia stabilita doar valoarea imobilului, intrucat o analiza sub aspectul restituirii in natura a acestuia nu se mai putea realiza atat timp cat aceasta chestiune fusese transata de o instanta de judecata.

Prin raportul de evaluare intocmit la data de 18.07.2011 de catre S.C. [...] S.R.L. la solicitarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, imobilul in discutie a fost evaluat la suma de 3.445.804 lei, valoare acceptata de catre Comisie in conditiile in care aceasta nu a solicitat o noua reevaluare, in acest context, in conformitate cu dispozitiile art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Comisia avand obligatia de a emite decizia reprezentand titlu de despagubire.

Asadar, in cauza de fata a fost stabilit atat dreptul reclamantei la despagubiri cat si valoarea acestora, situatie in raport de care instanta opineaza ca ne aflam in prezenta unui dosar aprobat in sensul art. 41 din Legea 165/2013.

Sustinerile paratilor cum ca dosarul reclamantei trebuie sa parcurga procedura instituita de noul act normativ nu pot fi retinute, intrucat cata vreme asupra imposibilitatii restituirii in natura a statuat o instanta de judecata, Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor nu mai poate face verificari sub acest aspect, iar pe de alta parte, asa cum s-a aratat, si etapa evaluarii despagubirilor a fost finalizata in cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2010.

Este real ca prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a suspendat emiterea titlurilor de despagubire, insa acest act normativ a intrat in vigoare in mai 2012, deci la 10 luni de la intocmirea raportului de evaluare, perioada de timp suficienta pentru emiterea deciziei de catre Comisie, fiind lipsite de relevanta si apararile referitoare la numarul mare al dosarelor de despagubiri si la ordinea de solutionare a acestora in conditiile in care asa cum s-a retinut, in dosarul reclamantei, Comisia avea de stabilit doar cuantumul despagubirilor, activitate care, desi nu prezinta o complexitate deosebita, a necesitat o perioada de 4 ani si fara nici o justificare legala, nu s-a finalizat cu emiterea titlului de despagubire.

In acest context, a impune reclamantei, la mai bine de 12 ani de la data formularii cererii de restituire a imobilului, sa parcurga procedura administrativa stabilita de Legea 165/2013, nu numai ca ar contraveni scopului acestui act normativ a carui justificare a fost determinata de continutul hotararii pilot pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Atanasiu contra Romaniei care condamna ineficienta legislatiei nationale, generata de lipsa de celeritate a procedurii de restituire a imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea masurilor reparatorii, ci ar fi in totala contradictie cu dreptul la proprietate privata garanta de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, cererea reclamantei a fost admisa, cu consecinta obligarii paratei Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despagubire pentru imobilul situat in Municipiul Tulcea, [...], nr. 30, si a paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor la emiterea titlului de plata.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs ANRP si COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala.

ANRP, prin recursul formulat, solicita admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii ca fiind prematur formulata, iar in subsidiar ca neintemeiata, invocand dispozitiile Legii nr. 10/2001, republicata, Legea nr.247/2005, H.G nr.1095/2005, art. 483 din Codul de Procedura Civila, Legea nr. 165/2013.

Referitor la exceptia prematuritatii actiunii cu privire la emiterea titlului de plata, invedereaza ca, urmare a publicarii Legii nr. 165/2013 in Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu dispozitiile acesteia, astfel cum este prevazut in mod expres la art. 4 din noua lege.

Mai mult decat atat, dispozitiile noii legi se aplica inclusiv „cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor (...) la data intrarii in vigoare a prezentei legi" (art. 4).

Intrucat noua legislatie a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de catre CCSD a deciziilor continand titlul de despagubire, precum si conditiile si termenele de valorificare a acestora, a fost instituita o noua procedura privind solutionarea dosarelor de despagubire.

Astfel, potrivit prevederilor art. 21 - 26 din lege, procedura de solutionare a dosarului de despagubire se finalizeaza prin validarea sau invalidarea de catre Comisia Nationala pentru compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entitatii investite de lege (prin care s-a propus acordarea de despagubiri), sustinand ca fata de aceste considerente, este prematura formularea de catre reclamant a unei cereri care sa vizeze emiterea titlului de plata.

Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor emite titluri de plata potrivit disp. art. 41 alin 1,3 si 3 din Legea nr. 165/2013, exclusiv in dosarele aprobate de CCSD inainte de intrarea in vigoare a legii, precum si in situatiile in care printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila la data intrarii in vigoare a noii legi, instanta a stabilit cuantumul despagubirilor.

Cum dosarul reclamantului nu se incadreaza in niciuna din categoriile aratate, invedereaza ca titlul de plata se va emite in conditiile prevazute la art.31 din Legea nr. 165/2013, in termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017.

Mai arata ca detinatorul poate solicita, anual, dupa 1 ianuarie 2017, Autoritatii Nationale pentru Restituirea proprietatilor, emiterea unui titlu de plata pentru cel mult 14% din numarul punctelor acordate prin decizia de compensare si nevalorificate in cadrul licitatiilor nationale de imobile, ultima transa reprezentand 16% din numarul punctelor acordate, sumele cuprinse in titlurile de plata platindu-se de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere.

Referitor la formularea capatului de cerere prin care reclamanta a solicitat instantei sa oblige comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de plata in dosarul cu nr. 42853/CC, in conformitate cu art. 41 alin. 1.3 si 4 din Legea 165/2013, pentru suma de 3.445.804 lei, arata ca prin acesta a inteles a solicita obligarea la solutionarea dosarului de despagubire, in sensul emiterii unei decizii de validare sau invalidare, iar nu in sensul de a stabili continutului deciziei.

Intr-o astfel de cerere avand ca obiect „obligatia de a face", instanta poate decide, cel mult, obligarea organului administratiei publice de a emite un act administrativ, in ipoteza in care constata pasivitatea acestuia, insa, atat doctrina, cat si practica judecatoreasca, sunt constante in a afirma ca instanta judecatoreasca nu va putea hotari continutul actului si nici conditiile in care organul administrativ ar urma sa rezolve cererea cu care a fost investit.

In cazul in care s-ar recunoaste acest drept instantelor, fata de specificul si delimitarea atributiilor potrivit actelor normative speciale in executarea carora ar urma sa fie emise aceste acte, ar insemna ca s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat. Altfel spus, intr-o atare situatie, la dispozitia instantelor judecatoresti se afla numai o cale procedurala spre a inlatura pasivitatea unei autoritati administrative, in ipoteza in care o asemenea pasivitate este constatata.

In sustinerea argumentatiei prezentate, solicita a se avea in vedere ca prin Legea nr. 165/2013 a fost infiintata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, ca entitate abilitata a aduce la indeplinire dispozitiile noii legi.

Potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, C.N.C.I. analizeaza existenta si intinderea dreptului persoanei indreptatite, putand dispune fie validarea, fie invalidarea, in tot sau in parte, a deciziei/dispozitiei prin care s-a propus acordarea de masuri compensatorii , iar potrivit dispozitiilor art. 35 alin. 3 din lege, instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi.

In drept s-a invocat legea 10/2001, legea 247/2005, HG nr. 1095/2005, art. 483 NCPC, legea 165/2013.

COMISIA NATIONALA PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, prin recursul sau, solicita admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii ca fiind prematur formulata, iar in subsidiar, ca neintemeiata.

In motivare, a aratat ca in mod nejustificat a fost respinsa exceptia prematuritatii, avand in vedere faptul ca la data promovarii actiunii erau deja in vigoare dispozitiile Legii nr.165/2013.

Ca urmare a publicarii dispozitiilor Legii nr.165/2013 in Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile acesteia, astfel cum este prevazut in mod expres la art. 4 din noua lege.

Mai mult decat atat, dispozitiile noii legi se aplica inclusiv „cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor (...) la data intrarii in vigoare a prezentei legi " (art. 4), potrivit acestui text de lege procedura de solutionare a dosarului de despagubire al reclamantului realizandu-se conform prevederilor Legii nr. 165/2013, lege prin care a fost infiintata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie valideaza/invalideaza, in tot sau in parte, deciziile emise de entitatile investite de lege, care contin propunerea de acordare de masuri reparatorii.

In privinta termenului in care Comisia Nationala are obligatia de a solutiona dosarele de despagubire inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, arata ca art. 34 alin. (1) stabileste un termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a noii legi.

Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (2), persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei de judecata in termen de 6 luni de la expirarea termenului prevazut de lege pentru solutionarea cererii sale.

Din analiza coroborata a celor doua texte de lege ante-mentionate, arata ca legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv si absolut de 60 de luni, care impiedica formularea cererii inainte de implinirea lui, iar pe de alta parte, un termen imperativ (peremptoriu) si absolut de 6 luni a carui nerespectare atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare in judecata.

Prin urmare, orice cerere de chemare in judecata formulata anterior implinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsa ca fiind prematur formulata.

Prin Decizia nr. 269/2013, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizare a procesului de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.

Per a contrario, dispozitiile textului de lege sunt constitutionale in masura in care se aplica acelor cauze introduse ulterior pe rolul instantelor de judecata.

Referitor la situatia dosarului de despagubire aferent Dispozitiei nr. 7524/2007 emisa de Primaria Municipiului Tulcea si inregistrat sub nr. 42853/CC, mentioneaza ca acesta va fi solutionat cu respectarea dispozitiilor legale prevazute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus mentionat precum si cu respectarea ordinii de inregistrare a dosarelor de despagubire stabilita prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, decizie insusita si de entitatea ce a preluat atributiile Comisiei Centrale, respectiv Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, in sedinta acesteia din data de 14.11.2013, iar in ce priveste Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, arata ca in cuprinsul art. 2 din decizia amintita sunt prevazute principiile care trebuie avute in vedere in solutionarea dosarelor.

Astfel, in cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus mentionate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente in cadrul Secretariatului Comisiei Nationale pentru Compensarea imobilelor ( fosta I CCSD) precum si modalitatea de solutionare a acestora, cu precizarea ca disp.pct.2.2 au fost abrogate in sedinta CNCI din data de 27.02.2014. ( a se vedea in acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr. 10299/14.11.2012).

Modalitatea de solutionare a dosarelor are la baza principiul proportionalitatii analizarii dosarelor, egalitatea de tratament, precum si faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale caror dosare au fost solutionate sau care urmeaza a fi solutionate de catre entitatile investite cu un numar mai mare de dosare decat altele (si la care, evident, ritmul de solutionare este mai lent).

Chiar daca Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 emisa de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si insusita de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor face referire la procedura de evaluare asa cum a fost stabilita de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despagubire va fi solutionat conform noii proceduri prevazute de Legea nr. 165/2013, modificata, cu completari, prin Legea nr. 368/2013, dosarul de despagubire nr. 42853/CC facand parte din categoria dosarelor de despagubire mentionate la pct. 2.6 din Decizia nr. 2815/ 16.09.2008 a CCSD.

Arata ca referitor la formularea capatului de cerere prin care reclamanta a solicitat instantei sa oblige Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despagubire in conformitate cu art.41 alin.1, 3 si 4 din Legea 165/2013 pentru suma de 3.445.804 lei, acesta a inteles a solicita obligarea la solutionarea dosarului de despagubire, in sensul emiterii unei decizii de validare sau invalidare, iar nu in sensul de a stabili continutul deciziei, intr-o astfel de cerere avand ca obiect „obligatia de a face" instanta putand decide, cel mult, obligarea organului administratiei publice de a emite un act administrativ, in ipoteza in care constata pasivitatea acestuia, insa, atat doctrina, cat si practica judecatoreasca sunt constante in a afirma ca instanta judecatoreasca nu va putea hotari continutul actului si nici conditiile in care organul administrativ ar urma sa rezolve cererea cu care a fost investit.

S-a sustinut ca in cazul in care s-ar recunoaste acest drept instantelor, fata de specificul si delimitarea atributiilor potrivit actelor normative speciale in executarea carora ar urma sa fie emise aceste acte, ar insemna ca s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, altfel spus, intr-o atare situatie, la dispozitia instantelor judecatoresti se afla numai o cale procedurala spre a inlatura pasivitatea unei autoritati administrative, in ipoteza in care o asemenea pasivitate este constatata, invederand faptul ca prin Legea nr. 165/2013 a fost infiintata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, ca entitate abilitata a aduce la indeplinire dispozitiile noii legi.

Potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, C.N.C.I. analizeaza existenta si intinderea dreptului persoanei indreptatite, putand dispune fie validarea, fie invalidarea, in tot sau in parte, a deciziei/dispozitiei prin care s-a propus acordarea de masuri compensatorii.

Mai mult decat atat, potrivit dispozitiilor art. 35 alin. 3 din lege, instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi.

In subsidiar, avand in vedere si prevederile Legii nr. 165/2013, solicita admiterea recursului si modificarea Sentintei civile nr.1728/2014 in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind nefondata (art. 304 pct. 9 Cod procedura civila), pentru urmatoarele considerente:

Ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, intreaga procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu dispozitiile acesteia.

Intrucat noua legislatie a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de catre CCSD a deciziilor continand titlul de despagubire, precum si conditiile si termenele de valorificare a acestora, a fost instituita o noua procedura privind solutionarea dosarelor de despagubire.

Totodata, potrivit prevederilor art.21 alin (5) din Legea nr. 165/2013 „ Secretariatul Comisiei Nationale, in baza documentelor transmise, procedeaza la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Nationale poate solicita documente in completare entitatilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricaror altor institutii care ar putea detine documente relevante.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: In situatia in care restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist nu mai este posibila, singura masura reparatorie in echivalent care se acorda este compensarea prin puncte".

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a si b, precum si art. 21 - 26 din lege, procedura de solutionare a dosarului de despagubire se finalizeaza prin validarea sau invalidarea, in tot sau in parte, de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, a deciziei entitatii investite de lege (prin care s-a propus acordarea de despagubiri).

Arata ca numai in situatia in care dosarul este validat de catre CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Totodata, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul Comisiei Nationale si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu."

Potrivit art.22 din Legea 165/2013, prin exceptie de la procedura de evaluare prevazuta de art. 21 alin. (6) si (7), Secretariatul Comisiei Nationale analizeaza dosarele care contin decizii emise in temeiul art. 6 alin. (4) si art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si propune Comisiei Nationale validarea sau invalidarea masurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entitatii investite de lege, solicitand a se constata ca CNCI, este obligata sa puna in aplicare dispozitiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 si art. 21 - 26, care prevad expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de catre Comisia Nationala si evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

In ce priveste emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire pentru imobilul notificat, face precizarea ca pretentia reclamantului in raport de prevederile Legii nr. 165/2013, nu isi mai gaseste justificare, in situatia validarii dosarului Comisia Nationala emite decizia de compensare prin puncte.

Prin exceptie, potrivit art. 41 alin 3 din Legea nr.165/2013, Comisia Nationala emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, exclusiv in dosarele aprobate de CCSD inainte de intrarea in vigoare a legii, precum si in situatiile in care printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila la data intrarii in vigoare a noii legi, instanta a stabilit cuantumul despagubirilor. Cum dosarul reclamantului nu se incadreaza in niciuna din categoriile aratate, acesta va fi solutionat in termenele si conditiile prevazute de Legea nr. 165/2013.

In drept s-a invocat legea 10/2001, legea 247/2005, HG nr. 1095/2005, art. 483 NCPC, legea 165/2013.

Prin Intampinare, intimata reclamanta [...] a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Prin recursul formulat de catre Autoritatea Nationala Pentru Restituirea Proprietatilor, desi nu se indica care sunt incalcarile legale comise de prima instanta dintre cele prevazute limitativ de art.488 cpc, se pretinde ca exceptia prematuritatii a fost gresit solutionata iar pe fond ca recurenta nu se afla in pasivitate si prima instanta nu putea impune continutul actului la care parata a fost obligata.

In privinta prematuritatii, invedereaza urmatoarele:

Cauza actiunii reclamantei, respectiv existenta unui dosar aprobat in sensul art.41 din legea 165/2013, exclude in totalitate parcurgerea procedurii ce ar trebui sa se finalizeze cu validare sau invalidare, reclamanta intimata parcurgand anterior o procedura judiciara finalizata cu o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care s-a stabilit si indreptatirea si felul retrocedarii, astfel ca nu se mai poate pune problema in vreun fel ca o comisie administrativa sa mai valideze sau sa invalideze cererea reclamantei.

Toate temeiurile de drept pe care recurenta pare sa-si fi intemeiat prematuritatea au fost declarate neconstitutionale de catre Curtea Constitutionala, avand in vedere prevederile art.4, art. 17 alin.l lit.a si art.21 alin.5 si 8.

Recurenta se afla exact in situatia prevazuta de aceasta ultima decizie a Curtii Constitutionale, avand o hotarare irevocabila (in sistemul vechiului cod de procedura civila) prin care se stabileste persoana indreptatita, intinderea dreptului de proprietate (un hectar de teren situat in municipiul Tulcea) dar si felul despagubirii pentru respectivul drept.

Prin urmare, tinand cont de cauza actiunii formulate de catre reclamanta intimata dar si de solutiile constante ale Curtii Constitutionale, solicita mentinerea solutiei primei instante asupra prematuritatii cererii formulate de catre intimata reclamanta.

In privinta chestiunilor legate de fondul procesului si ridicate prin cererea de recurs, invedereaza ca problema de drept in discutie si cauza actiunii civile in acelasi timp, este aceea de a considera ca parcurgerea procedurii aratate de legea 10/200l (asa cum aceasta a fost modificata in timp) reprezinta un dosar aprobat in sensul art. 41 alin. l din legea 165/2013.

Totodata, arata ca notiunea de dosar aprobat este echivalenta mutatis mutandis, cu cea de bun actual utilizata de catre art.l din protocolul aditional nr.l la conventia europeana drepturilor omului.

Ca urmare a hotararii judecatoresti de obligare a autoritatii statale la plata de masuri reparatorii prin echivalent, echivalent stabilit tot de catre autoritatea statala, s-a creat un drept patrimonial obligational (creditor fiind reclamanta, iar debitor fiind Statul Roman) asupra carora nici o autoritate statala nu mai putea reveni nici administrativ si nici legislativ (hotararea Viasu contra Romaniei), lucru petrecut in anul 2006, fiind trecuti de la acel moment peste 8 ani de zile, astfel ca se poate spune fara a se gresi ca recurenta se afla intr-o stare de pasivitate legatura cu solutionarea cererii .

Tocmai aceasta pasivitate se reclama in aceasta actiune, pasivitate imputabila exclusiv debitoarei, astfel ca este cat se poate de intemeiat ca solutia primei instante de obligare la emiterea unor acte administrative sa fie considerata corecta, logica, justa.

Invedereaza ca reclamanta intimata nu se afla si nu se putea afla in situatia reluarii procedurii administrative a solutionarii cererii de restituire a proprietatii abuziv preluate, astfel ca nu se putea pune problema de a primi o validare sau invalidare din partea CNCI. De asemenea, textul legal pe care recurenta il invoca este declarat neconstitutional prin decizia din 26.11.2014 a Curtii Constitutionale.

Prevederile art.35 alin.3 din legea 165/2013, desi nedeclarate (inca) neconstitutionale, nu sunt aplicabile situatiei reclamantei intimate, pentru aceleasi motive pentru care art. 17 alin. l lit. a si art.21 alin.5 si 8 din legea 165/2013 au fost declarate neconstitutionale, solutia primei instante neputand reprezenta niciodata o forma de incalcare a principiului separatiei puterilor in stat ci doar o fireasca forma de control si sanctionare a autoritatilor administrative a caror practica curenta incalca prevederile legale. Instantele judecatoresti nu au numai dreptul, ci au obligatia de a sanctiona orice abatere din practica administrativa, iar in cadrul acestui control sunt indrituite sa stabileasca cele mai eficiente remedii de stabilire a echilibrului dintre stat (in sens cat se poate de generic) si particulari.

Mai arata ca prin recursul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (ajuns in posesia intimatei mai tarziu decat cel al ANRP) s-a pretins ca exceptia prematuritatii a fost gresit solutionata, ca cererea reclamantei-intimate va fi rezolvata in conformitate cu legea 165/2013 prin validarea sau invalidarea cererii si compensarea prin puncte a imobilelor si evaluarea acestora potrivit grilei notariale. In privinta exceptiei prematuritatii, considerentele prezentate se aplica similar si in cazul acestui recurs.

Face precizarea ca in privinta celorlalte argumente prezentate in cadrul cererii de recurs, cererea reclamantei nu este intemeiata pe prevederile cuprinse in capitolele II si III din legea 165/2013, ci exclusiv pe prevederile art. 41 din aceasta lege, prevederi care exclud cererile de retrocedare formulate de la solutionarea lor pe legea 165/2013, asa cum s-a explicat la pct. A,II,l din prezenta intampinare, sustinerile recurentei sub acest aspect neavand nici un fel de legatura cu prezenta actiune.

Mai arata ca pe de alta parte, intreaga situatie juridica a cererii de retrocedare a fost diferita, deoarece toate textele pe care recurenta isi intemeiaza sustinerile (art.17 lit.a,art.21 alin.5 si 8) au fost declarate neconstitutionale, reclamanta intimata aflandu-se in situatia de a avea un dosar aprobat in sensul art.41 alin. l din legea 165/2013 pentru urmatoarele motive:

• dreptul la masuri reparatorii prin echivalent este stabilit irevocabil prin hotarare judecatoreasca;
• masura instantei de masuri reparatorii prin echivalent a fost trimisa la ANRP, formandu-se dosarul cu nr.42853/CC.

Dupa parcurgerea intregii proceduri reglementate pentru astfel de situatii, s-a facut evaluarea baneasca a imobilului imposibil de restituit in natura la solicitarea ANRP si de catre un evaluator numit de catre aceasta autoritate publica, dosarul parcurgand toata procedura administrativa in fata paratelor, in conformitate cu ceea ce punctele 16.11-16.14 din HG 1095/2005 ( in vigoare la acel moment) prevedeau.

Faptul ca intre 15.07 20011 si mijlocul lunii martie 2012 (cand a intrat in vigoare OUG 42 care suspenda o parte din activitatea paratelor) nu s-au tinut sedinte, desi puteau si trebuiau sa se tina, nu poate constitui un motiv pentru care situatia juridica a reclamantei sa nu fie considerata dosar aprobat, deoarece nimeni nu-si poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept.

• asupra despagubirilor stabilite nu se mai poate reveni, comisia nationala trebuind fie sa dispuna reevaluarea, fie sa emita titlul de despagubire (art. 16.14 din HG 1095/2005).

Cum comisia nationala nu a dispus reevaluarea (pentru ca nu s-au facut contestatii, pentru ca toata procedura in materie a fost respectata) atunci aceasta trebuia sa emita titlul de despagubire.

• cuantumul despagubirilor evaluate de expert este in limitele actuale ale criteriilor de evaluare, suma stabilita fiind aceeasi cu cea care ar rezulta in prezent din compararea cu grila notarilor publici.

Curtea va analiza ambele recursuri formulate in mod unitar, din perspectiva art. 488 punctul 8 NCPC, avand in vedere motivele identice de nelegalitate invocate.

In ceea ce priveste afirmatia ca reclamanta a solicitat instantei sa oblige comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de plata in dosarul cu nr. 42853/CC, in conformitate cu art. 41 alin. 1.3 si 4 din Legea 165/2013, pentru suma de 3.445.804 lei, dar ca prin acesta a inteles a solicita obligarea la solutionarea dosarului de despagubire, in sensul emiterii unei decizii de validare sau invalidare, iar nu in sensul de a stabili continutului deciziei, instanta are in vedere ca, potrivit principiului disponibilitatii, reclamantul este cel care stabileste obiectul actiunii, in speta solicitarea fiind de emitere a unui titlu de plata si a unui titlu de despagubire in favoarea reclamantei.

Exceptia prematuritatii actiunii nu poate fi analizata decat in stransa legatura cu fondul cauzei, respectiv cu aplicarea in speta a art. invocat - art. 41 alin. 1,3 si 4 din legea 165/2013.

Potrivit acestui articol,
(1) Plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014.

3. Pentru indeplinirea obligatiilor stabilite la alin. (1), Comisia Nationala emite titluri de despagubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
4. Titlul de plata se emite de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in conditiile alin. (1) si (2) si se plateste de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere.

In speta, reclamanta a formulat in anul 2002 cererea inregistrata cu nr. 44, prin care a solicitat in temeiul Legii 10/2001 restituirea unui teren in suprafata de 1 ha situat in Tulcea, [...] in calitate de mostenitoare a defunctului [...].

Cererea sa a fost respinsa prin Dispozitia nr. 3891/25.11.2005 de catre Primarul Municipiului Tulcea, cu motivarea ca nu face dovada preluarii abuzive in perioada reglementata de legea 10/2001.

Dispozitia nr. 3891/25.11.2005 a fost atacata in instanta, aceasta stabilind irevocabil netemeinicia ei prin sentinta civila nr. 1750/21.06.2006, dosar nr. 4222/2005 al Tribunalului Tulcea.

Instanta a stabilit totodata dreptul reclamantei la masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul solicitat, preluat abuziv.

Instanta a avut in vedere imposibilitatea restituirii in natura a acestui imobil, precum si faptul ca s-a facut dovada proprietatii, a preluarii abuzive si a calitatii de mostenitor.

In temeiul acestei hotarari judecatoresti Primaria Municipiului Tulcea emite Dispozitia nr. 5058/23.04.2007 prin care constata calitatea de persoana indreptatita a reclamantei pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul imposibil de restituit in natura.

Totodata, se dispune prezentarea unei oferte de despagubiri in conditiile Legii nr. 247/2005, titlul VI.

In acest sens, dispozitia a fost comunicata Prefecturii Judetului Tulcea si Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor in vederea aducerii la indeplinire.

Dosarul reclamantei a urmat procedura prevazuta de Legea nr. 247/2005, titlul VII, fiind inregistrat la ANRP sub nr. 42853/CC. Astfel, in temeiul art. 16 alin. 5 a fost inaintat unei societati de evaluatori desemnate, in vederea intocmirii raportului de evaluare.

Raportul de evaluare a fost intocmit si inaintat Comisiei Centrale la data de 15.07.2011 iar aceasta trebuia, potrivit art. 16 alin. 7 din lege, fie sa procedeze la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Pana la momentul intrarii in vigoare a 165/2013 publicata in MO 278/17.05.2013 nu a fost emis un titlu de despagubire si nici nu a fost trimis dosarul in vederea unei reevaluari.

Apreciind ca, in aceste imprejurari, dosarul reclamantei nu se incadreaza in notiunea de „dosar aprobat de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi” - legea nr. 165/2013 - si nici nu a fost stabilita o suma reprezentand despagubire printr-o hotarare judecatoreasca (in cazul reclamantei fiind stabilit doar dreptul la despagubiri, fara stabilirea in concret a sumei), recurentii considera ca dosarul reclamantei trebuie sa urmeze procedura generala prevazuta de legea nr. 165/2013, cererea fiind prematura in conditiile in care art. 4 stabileste situatiile la care legea se aplica (printre care se afla si situatia reclamantei) iar art. 34 prevede termenele de solutionare a dosarelor.

Instanta de recurs apreciaza ca reclamanta se afla in situatia reglementata de art. 41 din lege - mai sus citat - , dosarul sau fiind unul aprobat anterior intrarii in vigoare a legii nr. 165/2013.

In acest sens a avut in vedere decizia nr. 686/26.11.2014 a Curtii Constitutionale care a stabilit ca dispozitiile art. 17 alin.1 lit. a) si ale art. 21 alin. 5 si 8 din legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate.

Art. 17 alin. 1 lit. a) din legea nr. 165/2013 prevede urmatoarele:

(1) „In vederea finalizarii procesului de restituire in natura sau, dupa caz, in echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist, se constituie Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, denumita in continuare Comisia Nationala, care functioneaza in subordinea Cancelariei Primului Ministru si are, in principal, urmatoarele atributii:

a) valideaza/invalideaza in tot sau in parte deciziile emise de entitatile investite de lege care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii”.

Art. 21 alin. 5 si 8 din aceeasi lege prevede:

5. „Secretariatul Comisiei Nationale, in baza documentelor transmise, procedeaza la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Nationale poate solicita documente in completare entitatilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricaror altor institutii care ar putea detine documente relevante.

(8) Ulterior verificarii si evaluarii, la propunerea Secretariatului Comisiei Nationale, Comisia Nationala valideaza sau invalideaza decizia entitatii investite de lege si, dupa caz, aproba punctajul stabilit potrivit alin. (7)”.

Curtea Constitutionala a avut in vedere in special acele situatii in care instantele judecatoresti au constatat ca reclamantul are calitatea de persoana indreptatita in intelesul legii nr. 10/2001 si au obligat paratul sa emita dispozitie cu propunerea de acordare de despagubiri, ce vor fi stabilite in conditiile titlului VII al legii nr. 247/2005 (situatia reclamantei).

In argumentarea solutiei s-a avut in vedere ca, atata timp cat propunerea de acordare despagubiri si cuantumul despagubirilor au fost stabilite de o instanta judecatoreasca, un organ administrativ nu poate exercita atributii care tin exclusiv de competenta instantelor judecatoresti prin instituirea unui sistem concurent cu sistemul instantelor de judecata.

Asa cum am aratat, chiar daca in favoarea reclamantei nu a fost stabilit si cuantumul despagubirilor, Curtea Constitutionala a avut in vedere si situatia in care s-a dispus de catre o instanta de judecata ca acestea sa fie stabilite in conditiile titlului VII al legii nr. 247/2005.

Mai mult, in speta, desi raportul de evaluare a fost intocmit inca din anul 2011, institutia competenta sa emita titlul de despagubire sau sa trimita dosarul pentru reevaluare, nu si-a indeplinit obligatia pana in anul 2013 cand a intrat in vigoare legea nr. 165/2013, recurentii invocand in sustinerea argumentelor propria culpa. Asa cum a aratat si prima instanta, desi in aceasta perioada a existat o ordonanta care a suspendat pana la 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despagubire - OUG 4/2012 - , aceasta a intrat in vigoare cu mult dupa inaintarea raportului de evaluare catre institutia competenta.

Pe de alta parte, fata de cele retinute de catre Curtea Constitutionala, intrucat in speta s-a stabilit de catre o instanta judecatoreasca dreptul reclamantei la despagubiri, existenta unui intarzieri culpabile din partea institutiei competente nu are relevanta, textul aplicabil fiind cel invocat de catre reclamanta, respectiv art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Pentru aceste argumente instanta apreciaza ca in speta s-a facut o corecta aplicare a normelor de drept material, ambele recursuri fiind nefondate.

Judecator redactor Ecaterina Grigore