Cerere Anulare Decizie Pentru Recuperarea Sumelor Incasate Cu Titlu De Indemnizatie Crestere Copil » Consultă Avocat
avocat pret
Calitatea de persoana indreptatita a reclamantei pentru acordarea de masuri reparatorii prin echivalent  
31 martie 2020
avocat bun
Cerinta supralegalizarii conventiei de arbitraj, Inscrisurile sub semnatura privata nu se supun cerintei supralegalizarii
31 martie 2020

Cerere anulare decizie pentru recuperarea sumelor incasate cu titlu de indemnizatie crestere copil

avocat consultanta juridica

avocat consultanta juridica

Cerere anulare decizie pentru recuperarea sumelor incasate cu titlu de indemnizatie crestere copil

Decizia civila nr. 152/CA/11.02.2015

Avand in vedere ca momentul inceperii prescriptiei se situeaza inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil, respectiv inainte de 1.10.2011, in cauza sunt aplicabile dispozitiile Decretului 167/1958, care stabilesc un termen general de prescriptie de 3 ani si care prevad la art. 7 ca „Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune ”, iar la art. 8 alin. 1, ca „Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea. ”

Reclamanta avea obligatia, potrivit art.14 alin.1 din OUG nr.148/2005, de a comunica in scris primariei orice modificare intervenita in situatia sa, de natura sa determine incetarea sau suspendarea platii drepturilor, in termen de 15 zile lucratoare de la aparitia acesteia, urmand ca aceasta comunicare sa fie transmisa de catre primarie directiei teritoriale in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii.

Pe de alta parte, in conformitate cu atributiile stabilite in sarcina agentiilor teritoriale ale AJPISprin art.4 din HG nr.151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare si functionare al Agentiei Nationale pentru Plati si Inspectie Sociala, parata desfasoara activitati de control, precum si de monitorizare a modului in care sunt stabilite si acordate beneficiile de asistenta sociala la nivel teritorial (lit.b) si dispun in cazul autoritatilor administratiei publice, precum si in cazul persoanelor fizice si juridice, publice si private controlate, acordarea, suspendarea sau incetarea, dupa caz, a drepturilor sociale atunci cand se constata ca acestea nu au fost acordate in conformitate cu prevederile legale (lit.g).

Decretul nr. 167/1958 Art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005 Art.6 alin.4 din Legea nr. 76/2011 Art. 4 din HG nr. 151/2012

Prin cererea formulata la data de 10.06.2014 si inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - Sectia contencios administrativ si fiscal sub nr.1952/118/2014*, reclamanta [...] a solicitat in contradictoriu cu parata Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala Constanta (A.J.P.I.S.

Constanta) anularea Deciziei nr.68/16.12.2013, emisa de parata pentru recuperarea sumelor incasate cu titlu de indemnizatie crestere copil.

Prin Sentinta civila nr.2219/26.09.2014 Tribunalul Constanta a admis actiunea si a dispus anularea Deciziei nr.68/16.12.2013 emise de Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala Constanta.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta Agentia Judeteana Pentru Plati si Inspectie Sociala Constanta, criticand solutia instantei de fond ca fiind nelegala, cu indicarea temeiului de casare prevazut de dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC.

Avand in vedere ca sesizarea instantei s-a facut sub imperiul legii noi de procedura, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.499 NCPC, potrivit cu care
„Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit.b, hotararea instantei de recurs va cuprinde in considerente numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis ori, dupa caz, s-au respins. "

A sustinut recurenta ca, asa cum a retinut instanta de fond, data la care incepe sa curga termenul general de prescriptie la care face trimitere expresa art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005, este 28.02.2011, data limita de depunere a Declaratiei 205 la ANAF, termen care s-ar fi implinit la data de 28.02.2014.

Arata recurenta ca nu avea cum sa ia cunostinta de aceasta declaratie si nici nu exista obligatia ANAF-ului sa-i comunice depunerea si continutul acesteia.

Debitul a fost constituit ca urmare a verificarilor efectuate in 2013 prin suprapunerea bazelor de date la nivel national in cadrul Agentiei Nationale pentru Plati si Inspectie Sociala, pentru toti beneficiarii de indemnizatie pentru cresterea copilului, constatandu-se ca, in perioada in care a beneficiat de indemnizatie pentru cresterea copilului in baza OUG nr.148/2005, reclamanta a realizat si venituri impozabile de natura salariala. Acesta este momentul in care s-a cunoscut "paguba" creata la bugetul de stat.

Mai arata recurenta ca reclamanta a fost beneficiara indemnizatiei pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani in baza prevederilor OUG nr.148/2005. Prin decizia nr.68/16.12.2013 s-a stabilit recuperarea sumei de 600 lei, platita necuvenit cu titlu de indemnizatie crestere copil in luna martie 2010.

Debitul a fost stabilit pe motiv ca reclamanta a obtinut venituri de natura salariala in perioada in care beneficia de indemnizatia de crestere a copilului de la Comuna [...], unde si-a reluat activitatea de bibliotecar incepand cu 15.03.2010.

Conform art.12 alin.2 din OUG nr.148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului:
"Plata indemnizatiei prevazute la art.1 alin. (1), respectiv la art.2, se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare."

Arata recurenta ca, asa cum a retinut si instanta de fond, venitul realizat de reclamanta este un venit potrivit prevederilor Legii 571/2003, dovada fiind depunerea de catre angajatorul Comuna [...] a Declaratiei informative 205 privind impozitul retinut la sursa, pe anul 2010.

Ca urmare, deoarece reclamanta a realizat venituri in luna martie 2010, dar a primit si indemnizatia pentru cresterea copilului, s-a constituit un debit in cuantum de 600 lei, ce reprezinta indemnizatia lunara platita necuvenit.

Intimata reclamanta a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala, aratand ca s-a retinut in mod corect ca termenul general de prescriptie la care face trimitere art.21 din OUG nr. 148/2005 nu poate fi decat cel de 3 ani prevazut de art.2517 NCC, care incepe sa curga de la data la care titularul dreptului la actiune a cunoscut, sau dupa imprejurare, trebuia sa cunoasca nasterea lui, astfel cum prevede art.2523 NCC, odata cu depunerea de angajatorul Comuna [...] a Declaratiei 205 pentru reclamanta ANAF, pentru care termenul limita de depunere a fost 28.02.2011, data la care incepe sa curga termenul general de prescriptie la care face trimitere expresa art.21 alin.1 din OUG

nr.148/2005, termen care s-a implinit la data de 28.02.2014.

Analizand cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este fondat.

Singurul motiv de nelegalitate a deciziei contestate in cauza vizeaza prescrierea dreptului paratei de a recupera suma reprezentand indemnizatie crestere copil, acordata in mod nelegal reclamantei in luna martie 2010.

Conform art.21 alin.1 din OUG nr.148/2005, „Sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al directiei teritoriale, cu respectarea termenului general de prescriptie.”, ceea ce inseamna ca termenul de prescriptie este cel stabilit de dispozitiile generale de drept civil.

In ceea ce priveste aplicarea in timp a normelor ce reglementeaza prescriptia, art.6 alin.4 din Legea nr.76/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil prevede ca „Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.”

Ori, avand in vedere ca momentul inceperii prescriptiei se situeaza inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil, respectiv inainte de 1.10.2011, in cauza sunt aplicabile dispozitiile Decretului 167/1958, care stabilesc un termen general de prescriptie de 3 ani si care prevad la art.7 ca „Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune”, iar la art.8 alin.1, ca „Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.”

Prin urmare, problema care se pune este de a stabili data de inceput a curgerii termenului general de prescriptie de 3 ani, respectiv a momentului de la care pagubitul, respectiv Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala Constanta, a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba - plata necuvenita si pe cel care a pricinuit-o - beneficiarul platii necuvenite.

Curtea constata ca, intr-adevar, astfel cum a retinut si prima instanta, momentul rezonabil de la care se putea cunoaste despre existenta atat a pagubei, cat si a persoanei care a produs-o este momentul depunerii Declaratiei informative 205 privind impozitul retinut la sursa, pe beneficiari de venit, pentru anul 2010, respectiv data de 28.02.2011.

Momentul inceperii curgerii prescriptiei nu poate fi considerat ca fiind nici momentul la care reclamanta si-a reluat activitatea, respectiv 15.03.2010, deoarece aceasta nu a facut nicio dovada privind anuntarea paratei in legatura cu reluarea activitatii, astfel cum sustine, dar nici momentul in care parata a efectuat cercetarile prin suprapunerea bazei de date cu cea primita de la ANAF, respectiv in anul 2013, conform dispozitiilor date de Curtea de Conturi prin Decizia nr.20/V/29.08.2013.

Se constata ca ambele parti se afla in culpa deoarece, pe de o parte, reclamanta avea obligatia, potrivit art.14 alin.1 din OUG nr.148/2005, de a comunica in scris primariei orice modificare intervenita in situatia sa, de natura sa determine incetarea sau suspendarea platii drepturilor, in termen de 15 zile lucratoare de la aparitia acesteia, urmand ca aceasta comunicare sa fie transmisa de catre primarie directiei teritoriale in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii.

Imprejurarea ca, intamplator, reclamanta era angajat ca bibliotecar in cadrul Bibliotecii comunei [...], iar reluarea activitatii a fost dispusa chiar de catre primar nu suplineste obligatia reclamantei de a se conforma dispozitiilor mentionate, respectiv de a comunica in scris primariei reluarea activitatii, comunicare ce urma a fi transmisa agentiei teritoriale.

Pe de alta parte, in conformitate cu atributiile stabilite in sarcina agentiilor teritoriale ale AJPIS prin art.4 din HG nr.151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare si functionare al Agentiei Nationale pentru Plati si Inspectie Sociala, parata desfasoara activitati de control, precum si de monitorizare a modului in care sunt stabilite si acordate beneficiile de asistenta sociala la nivel teritorial (lit.b) si dispun in cazul autoritatilor administratiei publice, precum si in

cazul persoanelor fizice si juridice, publice si private controlate, acordarea, suspendarea sau incetarea, dupa caz, a drepturilor sociale atunci cand se constata ca acestea nu au fost acordate in conformitate cu prevederile legale (lit.g).

Se considera astfel ca parata nu se poate apara in cauza prin invocarea propriei turpitudini, respectiv a faptului ca nu a avut posibilitatea de a cunoaste, mai inainte de anul 2013, ca plata indemnizatiei pentru cresterea copilului catre reclamanta s-a facut in mod nelegal pentru luna martie 2010; in virtutea obligatiilor sale legale, trebuia sa cunoasca, cel mai tarziu de la data depunerii de catre angajator a declaratiei 205 la ANAF, ca reclamanta desfasoara activitati din care obtine venituri impozabile, situatie de natura a atrage suspendarea platii indemnizatiei pentru cresterea copilului.

Un astfel de moment poate fi apreciat ca fiind rezonabil si obiectiv pentru inceperea curgerii prescriptiei, orice alta interpretare conducand la concluzia ca momentul inceperii curgerii prescriptiei nu este limitat in timp, fiind lasat la latitudinea exclusiva a institutiei parate, imprejurare ce ar afecta in mod evident securitatea vietii juridice.

Avand in vedere momentul astfel determinat, stabilit de altfel in mod corect de prima instanta, Curtea retine ca la data emiterii deciziei de recuperare a sumei - 16.12.2013 - termenul de prescriptie de 3 ani nu era implinit, acesta implinindu-se la 28.02.2014.

In atare situatie, instanta de recurs constata ca solutia de anulare a deciziei este data cu incalcarea dispozitiilor de drept material, fiind incident temeiul de casare prevazut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Intrucat reclamanta nu a invocat si alte motive de nelegalitate a deciziei contestate, urmeaza a admite recursul in baza art.496 si 498 alin. 1 Cod procedura civila si a casa hotararea, iar, rejudecand cauza, urmeaza a respinge actiunea ca nefondata.

Judecator redactor Elena Carina Gheorma

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.