Aprecierea termenului rezonabil

2. Principii

362. Obligatie in sarcina statelor membre: au responsabilitatea sa i si organizeze propriul sistem judiciar astfel incat instantele acestora sa poata garanta oricui dreptul de a obtine o hotarare definitiva privind contestatiile referitoare la drepturile  si obligatiile sale cu caracter civil intr-un termen rezonabil
     [Comingersoll S.A. impotriva Portugaliei
     (MC), pct. 24; Parohia Greco-Catolica Lupeni si altii impotriva
     
     Romaniei
     (MC), pct. 142].
363. O apreciere
     in concreto:
     caracterul rezonabil al duratei unei proceduri in temeiul art. 6 § 1 trebuie apreciat in fiecare caz in functie de circumstantele cauzei
     [Frydlender impotriva Frantei
     (MC), pct. 43], care pot impune o evaluare globala
     [Obermeier impotriva Austriei,
     pct. 72; Comingersoll S.A.
     
     impotriva Portugaliei
     (MC), pct. 23].
364. Trebuie luat in considerare ansamblul procedurii
     (Konig impotriva Germaniei,
     pct. 98
     in fine):

• De si diverse intarzieri nu pot fi, in sine, condamnabile, acumulate  si combinate, ele pot cauza o depa sire a termenului rezonabil
  (Deumeland impotriva Germaniei,
  pct. 90). Astfel, de si procedura a durat aproximativ un an  si jumatate in fiecare etapa, fapt ce, in sine, poate sa nu fie considerat nerezonabil, durata totala a procedurii poate totu si sa se dovedeasca a fi excesiva
  [Satakunnan Markkinaporssi Oy siSatamedia Oy impotriva Finlandei
  (MC), pct. 210211].
• O intarziere intr-o anumita etapa a procedurii poate fi tolerata, cu conditia ca durata totala a procedurii sa nu fie excesiva
  (Pretto si altii impotriva Italiei,
  pct. 37).
• Nu sunt acceptate „lungi perioade de stagnare", fara nicio explicatie
  (Beaumartin impotriva
  
  Frantei,
  pct. 33).

365. Aplicabilitatea art. 6 in cazul procedurilor preliminare sau al masurilor provizorii, inclusiv al injonctiunilor, depinde de respectarea anumitor conditii
     [Micallef impotriva Maltei
     (MC), pct. 83-86]
     
     
     ^[33]
     
     
     .
366. Procedura in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), sesizata cu o intrebare preliminara, nu este luata in considerare in aprecierea duratei imputabile autoritatilor nationale
     [Pafitis si altii
     
     impotriva Greciei,
     pct. 95; Satakunnan Markkinaporssi Oy si Satamedia Oy impotriva Finlandei (MC), pct. 208].
367. 
     In cazul in care statul a introdus o actiune in despagubire pentru a compensa cazurile de incalcare a principiului termenului rezonabil,  si aceasta actiune, considerata in ansamblul sau, nu a facut ca reclamantul sa nu mai aiba calitatea de „victima" in sensul art. 34 din Conventie, aceasta constituie o „circumstanta agravanta" in contextul unei incalcari a art. 6 § 1 pentru depa sirea termenului rezonabil
     [Scordino impotriva Italiei (nr. 1)
     (MC), pct. 225].
     

b. Criterii

368. 
     Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciaza cu ajutorul criteriilor consacrate de jurisprudenta Curtii, care sunt urmatoarele: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, cel al autoritatilor competente  si miza litigiului pentru partea interesata
     [Comingersoll S.A. impotriva
     
     Portugaliei
     (MC); Frydlender impotriva Frantei (MC), pct. 43; Surmeli impotriva Germaniei (MC), pct. 128; Parohis Greco-Catolica Lupeni si altii impotriva Romaniei (MC), pct. 143].
     

1. 
   Complexitatea cauzei
   

369. Complexitatea unei cauze poate tine atat de aspectele de fapt, cat  si de cele de drept
     [Katte
     
     Klitsche de la Grange impotriva Italiei,
     pct. 55; Papachelas impotriva Greciei (MC), pct. 39]. Poate tine, de exemplu, de pluralitatea partilor implicate in cauza
     (H. impotriva Regatului Unit,
     pct. 72) sau de diferitele probe care trebuie obtinute
     [Humen impotriva Poloniei
     (MC), pct. 63]. Complexitatea in plan juridic poate rezulta din deficitul de jurisprudenta la nivel national, de necesitatea de sesiza CJUE cu intrebari privind interpretarea dreptului Uniunii Europene
     (Satakunnan Markkinaporssi Oy si
     
     Satamedia Oy impotriva Finlandei
     (MC), pct. 212).
370. Complexitatea procedurii nationale poate explica lungimea procedurii
     (Tierce impotriva San
     
     Marino,
     pct. 31). Cu toate acestea, de si a recunoscut complexitatea procedurilor in materie de faliment, Curtea a considerat ca o perioada de aproximativ 25 de ani  si 6 luni nu raspunde cerintei „termenului rezonabil"
     (Cipolletta impotriva Italiei,
     pct. 44).

363. De si cauza nu prezinta in sine o complexitate deosebita, lipsa de claritate  si de previzibilitate a legii aplicabile poate, de asemenea, sa faca dificila examinarea cauzei  si sa contribuie in mod decisiv la prelungirea duratei procedurii [Parohia Greco-Catolica Lupeni si altii impotriva Romaniei (MC), pct. 150].

2. 
   
   lEComportamentul justitiabilului
   

371. Art. 6 § 1 nu impune partilor interesate o cooperare activa cu autoritatile judiciare.  Si nici nu li se poate repro sa acestora utilizarea tuturor cailor de atac interne pe care le ofera dreptul intern
     (Erkner si Hofauer impotriva Austriei,
     pct. 68).
372. Trebuie doar ca partea interesata sa efectueze cu diligenta actele care o privesc, sa nu utilizeze tactici de amanare  si sa exploateze oportunitatile oferite de dreptul intern pentru scurtarea procedurii
     (Union Alimentaria Sanders S.A. impotriva Spaniei,
     pct. 35).
373. Comportamentul reclamantilor constituie un fapt obiectiv, neimputabil statului parat, care trebuie luat in considerare pentru a raspunde la intrebarea daca procedura a depa sit sau nu termenul rezonabil cerut de art. 6 § 1
     [Poiss impotriva Austriei,
     pct. 57; Wiesinger impotriva Austriei, pct. 57;
     Humen impotriva Poloniei
     (MC), pct. 66]. Comportamentul reclamantului nu poate explica in sine perioadele de inactivitate.
374. Exemple privind comportamentul justitiabilului:

• lipsa de vointa a partilor de a- si prezenta concluziile lor poate contribui in mare masura la prelungirea unei proceduri
  (Vernillo impotriva Frantei,
  pct. 34);
• schimbarile frecvente/repetate ale avocatilor
  (Konig impotriva Germaniei,
  pct. 103);
• cererile sau omisiunile care afecteaza cursul procedurii
  (Acquaviva impotriva Frantei,
  
  pct. 61);
• o tentativa de solutionare pe cale amiabila
  [Pizzetti impotriva Italiei,
  pct. 18; Laino impotriva
  
  Italiei
  (MC), pct. 22];
• sesizarea in mod gre sit a unei instante care nu are competenta
  (Beaumartin impotriva
  
  Frantei,
  pct. 33);
• un comportament litigios evidentiat prin cereri multiple  si alte reclamatii
  (Pereira da Silva
  
  c. Portugal,
  §§ 76-79).

375. 
     De si autoritatile nationale nu pot fi considerate responsabile pentru comportamentul unui parat, metodele de tergiversare utilizate de una dintre parti nu le exonereaza de obligatia de a asigura derularea procedurilor intr-un termen rezonabil
     (Mincheva impotriva Bulgariei,
     pct. 68).
     

3. 
   Comportamentul autoritatilor competente:
   

376. Numai intarzierile imputabile statului pot conduce la concluzia nerespectarii unui „termen rezonabil"
     [Buchholz impotriva Germaniei,
     pct. 49; Papageorgiou impotriva Greciei, pct. 40; Humen
     
     impotriva Poloniei
     (MC), pct. 66]. Statul este responsabil pentru toate serviciile sale: al autoritatilor judiciare, dar, de asemenea, al oricarei institutii publice
     (Martins Moreira impotriva Portugaliei,
     
     pct. 60).
377. Chiar  si in cadrul sistemelor juridice care consacra principiul disponibilitatii, atitudinea partilor nu scute ste instantele de asigurarea celeritatii impuse de art. 6 § 1
     [Pafitis si altii impotriva Greciei,
     
     pct. 93; Tierce ]mpotriva San Marino, pct. 31; Surmeli impotriva Germaniei (MC), pct. 129].
378. La fel se intampla atunci cand colaborarea unui expert se dovede ste necesara in cursul procedurii: judecatorul este cel care trebuie sa asigure pregatirea  si desfa surarea rapida a procesului
     [Capuano impotriva Italiei,
     pct. 30-31; Versini impotriva Frantei, pct. 29; Surmeli impotriva Germaniei
     
     (MC), pct. 129].
379. De si obligatia de a se pronunta intr-un „termen rezonabil" se aplica  si pentru o curte constitutionala, nu poate totu si sa fie interpretata in acela si mod ca  si pentru o instanta de drept comun. Rolul de garant al Constitutiei pe care il joaca o curte constitutionala o obliga, uneori, sa tina seama de alte considerente decat simpla ordine cronologica in care sunt inscrise pe rol cauzele, cum ar fi natura cauzei  si importanta sa in planurile politic  si social [a se compara Sufimann impotriva

Germaniei
(MC), pct. 56-58; Voggenreiter impotriva Germaniei, pct. 51-52; Orsus si altii impotriva

Croatiei
(MC), pct. 109]. In plus, de si art. 6 prevede celeritatea procedurilor judiciare, acesta pune, de asemenea, accent  si pe principiul mai general al unei bune administrari a justitiei
[Von Maltzan si altii

impotriva Germaniei
(dec.) (MC), pct. 132]. Cu toate acestea, o supraincarcare cronica nu poate justifica durata excesiva a procedurii
(Probstmeier impotriva Germaniei,
pct. 64).

380. In fapt, intrucat statele membre trebuie sa- si organizeze sistemele juridice astfel incat sa garanteze dreptul la o hotarare judecatoreasca intr-un timp rezonabil, supraincarcarea cu munca nu poate fi luata in considerare
     (Vocaturo impotriva Italiei,
     pct. 17; Cappello impotriva Italiei, pct. 17). Cu toate acestea, o supraincarcare pasagera pe rol nu angajeaza responsabilitatea statului daca acesta ia, cu promptitudinea adecvata, masuri pentru a remedia o astfel de situatie exceptionala
     (Buchholz
     
     impotriva Germaniei,
     pct. 51). Printre masurile provizorii care pot fi luate figureaza alegerea unei anumite ordini in tratarea cauzelor, bazata nu pe simpla data a introducerii lor, ci pe gradul de urgenta  si importanta, in special pentru partile interesate. Totu si, daca situatia persista  si capata un caracter structural, astfel de mijloace nu mai sunt suficiente, iar statul trebuie sa asigure adoptarea unor masuri eficiente
     (Zimmermann si Steiner impotriva Elvetiei,
     pct. 29; Guincho impotriva Portugaliei, pct. 40). Astfel, faptul ca situatiile de supraincarcare au devenit comune nu poate scuza durata excesiva a unei proceduri
     (Union Alimentaria Sanders S.A. impotriva Spaniei,
     pct. 40).
381. In plus, introducerea unei reforme pentru a accelera examinarea cauzelor nu justifica intarzierile, deoarece statul trebuie sa organizeze momentul intrarii in vigoare  si punerea in aplicare astfel incat sa nu se prelungeasca examinarea cauzelor pendinte
     (Fisanottiimpotriva Italiei,
     pct. 22). In acest sens, caracterul adecvat al cailor de atac nationale introduse de un stat membru pentru a preveni sau remedia duratele procedurilor trebuie apreciat in lumina principiilor stabilite de Curte
     [Scordino
     
     impotriva Italiei (nr. 1)
     (MC), pct. 178  si urm.  si 223].
382. Responsabilitatea statului pentru lipsa unui termen rezonabil a fost retinuta  si in cazul unei activitati judiciare prea intense, axata pe starea mentala a reclamantului, in care instantele nationale aveau inca indoieli, in ciuda a cinci rapoarte care ii demonstrau sanatatea mentala,  si respingerea a doua proceduri de cerere de plasare sub tutela, procesul durand, de asemenea, mai mult de noua ani
     (Bock impotriva Germaniei,
     pct. 47).
383. In sine, greva avocatilor nu angajeaza raspunderea unui stat in ceea ce prive ste cerinta unui termen rezonabil. Cu toate acestea, eforturile autoritatilor de a reduce orice intarziere care ar rezulta ar trebui sa fie luate in considerare in cadrul controlului respectarii cerintei unui termen rezonabil
     (Papageorgiou impotriva Greciei,
     pct. 47).
384. De si schimbarile repetate ale judecatorilor intarzie desfa surarea procedurii, intrucat fiecare dintre ace stia trebuie mai intai sa se familiarizeze cu cauza, acest lucru nu exonereaza statul de obligatiile sale in materie de termen rezonabil, pentru ca este sarcina statului sa asigure buna organizare a administrarii justitiei
     (Lechner si Hess impotriva Austriei,
     pct. 58).
385. 
     De si Curtea nu are competenta de a analiza modul in care instantele interne au interpretat  si aplicat dreptul intern, considera totu si ca respectivele casari cu trimitere se datoreaza in general unor erori comise de instantele inferioare  si ca repetarea acestor casari denota o deficienta in functionarea sistemului judiciar
     [Parohia Greco-Catolica Lupeni si altii impotriva Romaniei
     (MC), pct. 147].
     

4. 
   Aspecte in joc in litigiu:
   

386. Exemple de categorii care impun prin natura lor o anumita celeritate:

• Procedurile legate de starea  si capacitatile persoanelor impun o diligenta speciala
  [Bock
  
  impotriva Germaniei,
  pct. 49; Laino impotriva Italiei (MC), pct. 18; Mikulic impotriva Croatiei,
  
  pct. 44].
• Procedurile in materie de incredintare a copiilor trebuie tratate cu celeritate
  (Hokkanen
  
  impotriva Finlandei,
  pct. 82; Niederboster impotriva Germaniei, pct. 39),
  a fortiori
  cauzele in care trecerea timpului poate avea consecinte iremediabile pentru relatiile dintre parinte  si copil
  (Tsikakis impotriva Germaniei,
  pct. 64  si 68) - in mod similar, cauzele care se refera la autoritatea parentala  si dreptul de vizitare trebuie tratate cu deosebita celeritate
  [Paulsen-
  
  Medalen si Svensson impotriva Suediei,
  pct. 39; Laino impotriva Italiei (MC), pct. 22].
• Procedurile in litigiile de munca impun prin natura lor o decizie rapida
  (Vocaturo impotriva
  
  Italiei,
  pct. 17; Ruotolo impotriva Italiei, pct. 17) - fie ca este in joc accesul la o profesie liberala
  [Thlimmenos impotriva Greciei
  (MC), pct. 60  si 62], existenta profesionala a reclamantului
  (Konig impotriva Germaniei,
  pct. 111), continuarea activitatii sale profesionale
  (Garcia impotriva Frantei,
  pct. 14), concedierea, pe care o contesta
  [Buchholz impotriva
  
  Germaniei,
  pct. 52; Frydlender impotriva Frantei (MC), pct. 45], suspendarea
  (Obermeier
  
  impotriva Austriei,
  pct. 82), transferul
  (Sartory impotriva Frantei,
  pct. 34) sau reintegrarea
  (Ruotolo impotriva Italiei,
  pct. 17); fie ca exista o miza financiara majora
  (Doustaly impotriva
  
  Frantei,
  pct. 48). Aici este inglobata  si solutionarea litigiilor legate de pensii
  (Borgese
  
  impotriva Italiei,
  pct. 18).

O diligenta exceptionala este impusa autoritatilor in cazul unui justitiabil care sufera de o „boala" incurabila  si a carui „speranta de viata este redusa"
(X impotriva Frantei,
pct. 47;
Pailot impotriva Frantei,
pct. 68; A. si altii impotriva Danemarcei, pct. 78-81).

387. Alte precedente:

• O diligenta deosebita este impusa autoritatilor judiciare competente in ceea ce prive ste investigarea unei plangeri depuse de o persoana pe motiv de violente pretins comise de agenti ai ordinii publice impotriva sa
  (Caloc impotriva Frantei,
  pct. 120).
• In conditiile in care baza resurselor reclamantului era constituita din pensia de invaliditate a acestuia, litigiile, care urmareau cre sterea pensiei, avand in vedere deteriorarea starii de sanatate a persoanei interesate, aveau pentru reclamant o miza speciala, ceea ce justifica o atentie deosebita din partea autoritatilor nationale
  (Mocie impotriva Frantei,
  pct. 22).
• In ceea ce prive ste o actiune in raspundere civila delictuala pentru prejudiciul cauzat integritatii fizice a unei reclamantei in varsta de 65 de ani la momentul constituirii sale ca parte civila, miza cauzei impunea o diligenta deosebita din partea autoritatilor
  (Codarcea
  
  impotriva Romaniei,
  pct. 89).
• Miza pentru reclamant poate fi  si dreptul la instruire
  [Orsus si altii impotriva Croatiei
  (MC), pct. 109].

100. 
     Proceduri de executare
     

388. In cauzele care privesc durata procedurilor civile, executarea reprezinta cea de a doua etapa a procedurii pe fond, iar dreptul revendicat nu i si gase ste realizarea sa efectiva decat in momentul executarii
     (Di Pede impotriva Italiei,
     pct. 22-26; Zappia impotriva Italiei, pct. 18-22). Un termen de executare nerezonabil de lung al unei hotarari obligatorii poate a sadar implica o incalcare a Conventiei
     [Bourdov impotriva Rusiei (nr. 2),
     pct. 66].
389. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri de executare este apreciat in functie de diverse criterii, precum complexitatea procedurii de executare, comportamentul partii interesate  si al autoritatilor competente, valoarea  si natura sumei acordate de instanta
     (Igor Vasilchenko impotriva
     
     Rusiei,
     pct. 48).
390. De si Curtea ia in considerare in mod corespunzator termenele legale prevazute de dreptul intern pentru procedurile de executare, nerespectarea acestor termene nu implica automat incalcarea Conventiei. O intarziere poate fi justificata in imprejurari speciale dar, in niciun caz nu poate avea drept efect o atingere adusa insu si esentei dreptului protejat prin art. 6 § 1. Astfel, Curtea a hotarat in cauza Bourdov impotriva Rusiei (nr. 2) ca neexecutarea unei hotarari timp de  sase luni nu era in sine nerezonabila (pct. 85)  si, in cauza Moroko impotriva Rusiei, un termen general de 9 luni pentru executarea unei hotarari de catre administratie nu a era
     a priori
     nerezonabil in raport cu Conventia (pct. 43). Trebuie totu si observat ca aceste consideratii nu elimina necesitatea de a examina ansamblul procedurii in lumina criteriilor citate anterior  si a altor circumstante relevante
     [Bourdov impotriva
     
     Rusiei (nr. 2),
     pct. 67].
391. In special, in cauza Gerasimovsi altii impotriva Rusiei (pct. 168-174), Curtea a precizat ca, in cazul in care hotararea care urmeaza sa fie executata dispune ca autoritatile publice sa intreprinda o actiune specifica care prezinta o importanta semnificativa pentru reclamant (intrucat, de exemplu, conditiile sale de viata cotidiene sunt afectate), un termen de executare mai mare de  sase luni ar fi contrar cerintei de diligenta speciala, impusa de Conventie.
392. In ceea ce prive ste o actiune in despagubire prevazuta in dreptul national pentru a compensa consecintele duratei excesive a unei proceduri, perioada de timp pentru efectuarea platii nu ar trebui, in general, sa depa seasca  sase luni din momentul in care decizia de acordare a unei despagubiri devine executorie
     [Cocchiarella impotriva Italiei
     (MC), pct. 89].