Apel - drepturi salariale (diferente rezultate din aplicarea salariului de baza minim brut din CCM  

Dreptul muncii

Art. art. 229 alin. (4) , 238 Codul Muncii; art. 8 din Legea 130/1996; art. 132, 148 din Legea 62/2011; HG 1193/2010; HG 1225/2011; art. 1270 din Noul Cod Civil (969-970 din vechiul Cod civil);

art. 10 din Legea 284/2010

Denuntarea CCM nivel superior si neincheierea altui astfel de CCM, inlatura obligatia respectarii la negocierea CCM nivel unitate a principiului obligativitatii limitei

minimale a drepturilor.

Legea 284/2010, spre deosebire de Legea 330/2009, defineste salariul de baza minim brut, astfel incat clauzele CCM nivel unitate privind acest drept nu pot fi interpretate decat in acord cu legea de salarizare, anume ca in compunerea sa intra valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare negociati, nu doar valoarea de referinta; urmare, acest cuantum respecta si prevederile salariului minim garantat din H.G. 1193/2010 si 1225/2011.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 115 din 11iunie 2014

Prin S.civ. 1613/18.11.2013, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 2639/110/2013, s-a respins actiunea formulata de reclamantii T.E.N., D.D., s.a. in contradictoriu cu paratii S.N.T.F.C. "C.F.R. CALATORI" S.A. si Sucursala G., avand ca obiect „drepturi banesti” ca nefondata.

In motivarea solutiei s-a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la 8.05.2013, contestatorii au chemat in judecata pe paratele S.N.T.F.C. "C.F.R. Calatori" S.A. si Sucursala de T.F.C. G., solicitind instantei ca prin hotararea ce va fi pronuntata sa se dispuna :

1. Obligarea paratelor in solidar la plata catre fiecare reclamant a diferentei de drepturi salariale aferente perioadei ianuarie 2011-30 aprilie 2013, actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei si pana la data platii efective, sume reprezentand diferenta de salariu (incluzand salariul de baza, indemnizatii, sporuri, adaosuri si alte sume acordate in temeiul raporturilor de munca) dintre suma primita cu acest titlu si suma ce ar fi trebuit sa o primeasca in conditiile in care s-ar fi respectat contractele colective de munca de la nivel de ramura si sar fi aplicat, ca baza de calcul 700 lei x coeficientul de ierarhizare, aferent functiei/meseriei, respectand astfel principiul dreptului castigat ;
2. Obligarea paratelor la plata dobanzii legale (daune interese) constand in beneficiul nerealizat, in cuantumul prevazut de O.G. nr. 13/2011, de la data scadentei drepturilor pana la data platii efective ;
3. Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 274C.Pr.Civ.

In motivare s-a aratat ca sunt salariatii paratelor si, in aceasta calitate, acestea aveau obligatia sa le plateasca drepturile salariale cu respectarea clauzelor din contractele colective de munca de la nivel superior, respectiv CCM Ramura Transporturi valabil pe anii 2008-2010 motiv pentru care instantele de judecata le-au recunoscut si au obligat paratele sa le acorde aceste drepturi pentru perioada 2008-2010.

Prin hotarari definitive s-a stabilit ca salariul de baza de incadrare nu poate fi mai mic decat salariul minim stabilit prin contractul colectiv de munca la nivel superior, in speta 700 lei x coeficientul de ierarhizare, aferent functiei/meseriei pe care erau incadrati, insa pentru anii 2011-2012, 2012-2012 au fost incheiate CCM nivel de unitate care au stabilit un salariu minim brut pe unitate de 600 lei in loc de 700 lei, mentinand coeficientii de ierarhizare din contractele anterioare precum si formula de calcul al salariului de baza de incadrare.

S-a sustinut ca s-a incalcat art. 238 din Codul Muncii, art. 8 din Legea 130/1996 ce era in vigoare la data incheierii C.C.M.2011-2012 si art. 132 din Legea 62/2011 a dialogului social ce era in vigoare la data incheierii C.C.M.2012-2013 potrivit carora la incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare la drepturile angajatilor au caracter minimal si nu pot fi cuprinse clauze care sa stabileasca drepturi la nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de munca de la nivel superior. Prin stabilirea drepturilor salariale fara a avea in vedere un salariu minim brut de 700 lei s-a incalcat flagrant legea care guverneaza dreptul muncii si reglementarile legale privind salariul minim garantat in plata stabilit de HG 1193/2010 pentru anul 2011 la suma de 670lei/lunar si de HG 1225/2011 pentru anul 2012 la 700 lei/lunar.

Cu privire la actualizarea sumelor cu coeficientul de inflatie si dobanda legala reclamantii au aratat ca de la data scadentei si pana la data promovarii cererii inflatia a fost de circa 15 %, asa cum rezulta din coeficientii comunicati de INS. Puterea de cumparare a scazut astfel ca in concret valoarea reala a sumelor cuvenite s-a diminuat si nu mai poate fi cumparata aceeasi cantitate de produse, motiv pentru care sunt indreptatiti sa solicite despagubirea actualizata, in cele doua moduri aratate, care sa le asigure o reparare corecta si legala a prejudiciului produs de catre parate prin neplata la scadenta a drepturilor salariale cuvenite.

Reclamantii au mai solicitat a se avea in vedere si prevederile art. 1270 din Noul Cod Civil (969-970 din vechiul Cod civil), privind puterea de lege intre parti a conventiilor legal facute, dar si ale art. 148 din Legea 62/2011 privind obligativitatea executarii contractului colectiv de munca, solicitand si cheltuieli de judecata.

In drept, cererea a fost intemeiata pe disp.art.3-40, art. 161, art. 236, art. 241, art. 243, art.269, art. 283, alin (1) lit. c din Codul Muncii din vechea numerotare (art. 166, art.170, art.171, art.229, art.230, art.268 alin. (1), lit.c, 278 in noua numerotare); art. 11, 13 si 30 din Legea 130/1996; art. 132 si 148 din Legea nr.62/2011; C.C.M. la nivel de unitate valabil pentru anii 2011-2013; art. 969, 970, 1084, 1086, 1088 din vechiul Cod Civil si art. 1270 din Noul Cod Civil.

In scop probator au atasat extras C.C.M. Unic la Nivel de Ramura Transporturi nr.**/2008 pe anii 2008-2010, Act Aditional la Nivel de Grup de Unitati din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, C.C.M. la nivel de unitate S.N.T.F.C. „C.F.R. Calatori” S.A. pe anul 2011-2012, copii dupa acte de stare civila, acte aditionale la contractele individuale de munca si carnete de munca ale reclamantilor, tabel cu diferentele salariale si centralizator sume pentru perioada 2011-2013.

S-a depus intampinare de catre parata S.N.T.F.C. „C.F.R. Calatori S.A.” - Sucursala de T.F. G. care a solicitat instantei respingerea actiunii ca nefondata motivat de faptul ca reclamantii au solicitat diferente de drepturi salariale pentru perioada 2011-201,3 dar si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile C.C.M. la Nivel de Ramura Transporturi pentru anii 20082010 care a fost denuntat si nu mai producea efecte incepand din 2011.

Referitor la principiul drepturilor castigate, invocate in sustinerea actiunii de catre reclamanti, s-a aratat de parata ca, incepand cu 2011, nu mai era aplicabil art. 4 alin. (3) din C.C.M. la Nivel de Ramura Transporturi deoarece dupa 31.12.2010 nu a mai fost incheiat un contract colectiv la nivel de ramura de activitate. Dupa 31.12.2010 activitatea de la C.F.R. calatori a fost reglementata numai de CCM. incheiate la nivel de unitate care constituie de fapt legea partilor intre salariati-patronat. Mai mult hotararile definitive si irevocabile ale instantelor de judecata nu prevad obligativitatea ca drepturile respective sa se regaseasca in contractele ulterioare. S-a mai sustinut ca obligatia de a respecta salariul minim garantat in plata a fost indeplinita de societate asa cum rezulta din actele aditionale depuse de reclamanti la dosarul cauzei.

In dovedirea actiunii atat reclamantii cat si parata S.N.T.F.C. „C.F.R. Calatori S.A.” Bucuresti - Sucursala de Transport Feroviar Galati au depus inscrisuri.

Analizand contestatia de fata prin prisma motivelor formulate instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii au solicitat obligarea paratelor in solidar la plata catre fiecare reclamant a diferentei de drepturi salariale aferente perioadei ianuarie 2011-30 aprilie 2013, actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei si pana la data platii efective, sume reprezentand diferenta de salariu (incluzand salariul de baza, indemnizatii, sporuri, adaosuri si alte sume acordate in temeiul raporturilor de munca) dintre suma primita cu acest titlu si suma ce ar fi trebuit sa o primeasca in conditiile in care s-ar fi respectat contractele colective de munca de la nivel de ramura si s-ar fi aplicat, ca baza de calcul 700 lei x coeficientul de ierarhizare, aferent functiei/meseriei, obligarea paratelor la plata dobanzii legale (daune interese) constand in beneficiul nerealizat, in cuantumul prevazut de O.G. nr. 13/2011, de la data scadentei drepturilor pana la data platii efective precumsi la plata cheltuielilor de judecata, in

conformitate cu dispozitiile art. 274 C.Pr.Civ.

Reclamantii au fost angajatii societatii parate dupa 01.01.2011, asa cum rezulta din copiile carnetelor de munca depuse la dosarul cauzei.

Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 20082010, incheiat la data de 19.12.2007 si inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sub nr. 722/02/24.01.2008, s-a prevazut ca "Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta."

Aceste prevederi contractuale nu au fost aplicate de unitatea parata, pe argumentarea potrivit careia drepturile salariale solicitate nu sunt reluate si in contractul colectiv de munca la nivel de unitate, iar obligatia de a aplica CCM incheiat la nivel superior ar fi incidenta doar daca ar exista un asemenea contract colectiv de munca insa asa cum rezulta din adresa 171/DDS/21.03.2011 emisa de M.M.F.P.S (fila 199 dosar) Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi a fost denuntat de Confederatia Nationala a Patronatului Roman, parte semnatara a contractului, fiind notificate cu privire la denuntare si organizatiile sindicale respectiv Alianta Sindicatelor Transportatorilor din Romania si Conventia Sindicala Nationala a Transportatorilor din Romania, la data de 17.11.2010.

La sfarsitul anului 2010 a expirat Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi pentru 2008-2010 cu nr. 722/02/24.01.2008, astfel incat in perioada 2011-2013 erau aplicabil contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.

Prin HG 1260/21.12.2011, au fost stabilite sectoarele de activitate, definite de art. 1 lit. r din Legea dialogului social nr. 62/2011, la nivelul carora se pot incheia contracte colective, la pct. 16. regasindu-se si sectorul de activitate transporturi terestre si servicii conexe.

Analizand posibilitate existentei unui contract colectiv la nivel superior celui incheiat la nivel de unitate instanta a constatat ca nu exista incheiat un contract la nivelul sectorului de activitate transporturi, in perioada 2012-2013 existand intalniri, in vederea incheierii unui C.C.M. pe anii 2012-2013 la nivelul CNCF „CFR” - SA., care nu au avut finalitate.

Prin urmare, parata a acordat si a platit reclamantilor drepturile salariale solicitate, respectand prevederile art. 40 alin. (2) lit.c) din Codul muncii potrivit carora "angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractului individual de munca", precum si prevederile art. 229 alin. (4) din Codul muncii potrivit carora "contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor".

Toate normele legale in materia relatiilor de munca consacra caracterul obligatoriu al contractelor colective de munca, caracter garantat constitutional si prin art. 41 alin. (5) din Constitutia Romaniei conform caruia:
„Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate”
.

Obligativitatea contractelor colective de munca opereaza, in prezent potrivit art.133 alin. (1) din Legea dialogului social nr.62/2011, conform caruia: „(1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: a) pentru toti angajatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel; b) pentru toti angajatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca; c) pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.”

In anul 2011 prin Actul aditional inregistrat la MMFPS sub nr. **/04.01.2011 a fost prelungita valabilitatea Contractului Colectiv de Munca la Nivel de Grup de Unitati din Transportul Feroviar pe 2006-2008 asa cum fusese modificat prin Actul Aditional inregistrat la M.M.F.P.S. cu nr. **/20.06.2008, pana la data de 31.01.2011, celelalte prevederi ale acestuia ramanand nemodificate. Acest act aditional (superior pentru cel de la nivel de unitate) nu cuprinde clauze privind un minim de 700 de lei pentru salariul de baza minim brut

la nivelul grupurilor de unitati din transporturi feroviare.

In ceea ce priveste obligativitatea societatii de a respecta salariul minim brut garantat in plata stabilit de guvern pentru anii 2011-2013 instanta, analizand actele aditionale depuse de reclamanti si intervenienta precum si centralizatoarele de la filele 183-186, constata ca au fost respectate dispozitiile HG 1193/2010 (670 lei incepand cu 01.01.2011), HG 1225/2011 (700 lei incepand cu 01.01.2012) si HG 23/2013 (750 lei incepand cu 01.02.2013) .

Principiul drepturilor castigate in forma invocata de reclamanti nu poate fi retinuta de instanta avand in vedere art. 41 alin. (5) din Constitutia Romaniei si art. 133 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, care consacra, primul, caracterul obligatoriu al conventiilor colective si, al doilea, conditiile concrete in care clauzele contractelor colective de munca isi produc efectele fata de angajati. Numai existenta unor hotarari judecatoresti prin care li s-au recunosc anumite drepturi salariale pentru perioade anterioare anului 2011 nu ii indreptateste pe reclamanti si pe intervenienta sa primeasca aceleasi drepturi si in perioada 2011-2013, contrar clauzelor contractuale.

In considerarea celor aratate mai sus, retinand ca niciuna dintre criticile formulate de atat de reclamanti cat si de intervenienta nu sunt intemeiate, tribunalul a conchis in sensul respingerii actiunii si a cererii de interventie in nume propriu ca nefondate.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal, motivat si scutit de plata taxelor judiciare, au declarat apel reclamantii, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 2639/110/2013.

In cauza a fost urmata procedura prevazuta de art.471 Cod procedura civila dupa care s-a stabilit termen de judecata.

Prin apelul declarat, s-au formulat, in esenta, urmatoarele critici hotararii pronuntate de tribunal:

• ignorarea faptului ca drepturile recunoscute si acordate prin negocierile anterioare erau drepturi castigate, deci nu puteau fi reduse decat cu incalcarea prevederilor, cu valoare de principiu (privind natura juridica de izvor de drept a CCM nivel superior fata de cel inferior, privind stabilirea clauzelor CCM numai in limita si conditiile legii, privind caracterul obligatoriu al limitelor minimale din CCM nivel superior pentru CCM nivel inferior si din legea de salarizare fata de CCM-uri ) din C.muncii, Legea 130/1996 si Lg. 62/2011;
• neaplicarea regulilor de interpretare prev. de art. 977-985 C.civil 1865 si de art. 1266-1269 N.C.Civil, cu exceptia de la art. 983 C.Civ. (1269 N.C.Civ.) pentru raporturile de munca.
• nesanctionarea nelegalitatii platii unui salariu de baza minim (corespunzator clasei 1 de salarizare) inferior (600 lei) celui minim garantat in plata pe tara de 670 lei prev. de H.G. 1193/2010 cu 1.01.2011, respectiv de 700 lei prev. de H.G. 1225/2011 cu 1.01.2012.
• neobservarea ca si in CCM nivel ramura transporturi **/2008, art. 41 pct. 3, salariul de baza minim era de 700 lei, iar valabilitatea a fost prelungita pana la 31.12.2011 nefiind denuntat conf. art. 4 pct.2.

Pentru aceste motive, apelantii au solicitat admiterea apelului si pe fond admiterea in totalitate a actiunii.

In termen procedural in cauza a depus intampinare doar intimata-parata SN TFC CFR Calatori SA - Sucursala de T.F.C. G., solicitand respingerea apelului intrucat temeiul pe care s-au fondat pretentiile (CCM ramura) a fost denuntat la 17.11.2010, producand efecte pana la 31.12.2010, iar teoria drepturilor castigate nu se aplica, incetand o data cu actul ce-l instituia. A mai sustinut ca s-au respectat dispozitiile H.G. 1193/2010 si 1225/2011, iar hotararile judecatoresti limitau in timp drepturile contractuale acordate, neputand substitui negocierile ulterioare.

In termen s-a formulat si raspuns la intampinare sustinandu-se ca temeiul actiunii nu a fost exclusiv CCM ramura, ci si art. 37-40 alin.2, 161, 236, 241, 243, 269, 283 alin.1„c„ C.muncii, art. 11,13,30 Legea 130/1996, 132, 148 Lg. 62/2011, CCM unitate 2011-2013, art. 969, 970, 1084, 1086, 1088 C.civ. 1865, 1270 N.C.Civil; apoi au reluat aceleasi argumente sustinute ca si in motivele de apel.

Intimatul parat SNTFC CFR Calatori Bucuresti nu a formulat aparari.

Avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, instanta pentru lamurirea pe deplin a situatiei litigioase a apreciat necesar administrarea de noi probe in apel si drept consecinta s-a solicitat apelantilor sa probeze obtinerea pe cale judecatoreasca a recunoasterii drepturilor salariale invocate pentru perioada anterioara datei de 1.01.2011.

Pentru termenul din 7.05.22014 s-a inaintat extras ECRIS d. 4212/110/2012.

Din oficiu s-a listat solutia din d. 4212/110/2012 si s-a atasat pentru termenul din

11.06.2014.

Examinand apelul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de prevederile art. 476 s.u. N.C.pr.civ., Curtea a constatat caracterul sau nefondat, justificat de urmatoarele:

Investirea a vizat plata diferentei dintre drepturile salariale efectiv incasate (si calculate conform CCM nivel unitate pornind de la un salariu de baza brut de 600 lei pentru clasa 1 de salarizare) si cele care li se cuveneau legal reclamantilor prin aplicarea salariului minim brut la nivel de ramura transporturi, in suma de 700 lei (pentru aceeasi clasa de salarizare), pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2011, astfel cum este prevazut de art.41 alin.3 lit.a, b din CCM la nivel de ramura transporturi pe anii 2009 - 2010.

Prin urmare, cuantumul de 700 lei pretins pentru salariul de baza brut isi avea temeiul exclusiv in CCM nivel ramura transporturi **/2008-2010; Asa cum a retinut si instanta de fond, fara a se contesta in apel de catre apelanti, acest contract a fost aplicabil numai pana la 31.12.2010, urmare a denuntarii din 17.11.2010 (dovada fl. 199 d.fond - adresa MMPS 171/21.03.2011); Prin urmare, dupa 1.01.2011, cuantumul de 700 lei/salariu baza brut nu mai era stabilit la nivel de CCM superior, cu putere minimala obligatorie, pentru CCM-urile inferioare (conf. Art. 238 C.muncii, art. 8 Legea 1130/1996 R.f.din ian.2011, art. 132 alin.3 Legea 62/2011: ”
Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior'”').
Deci, lipsind prevederi obligatorii minimale la nivel superior, incheierea CCM nivel unitate nu era conditionata de regula amintita.

De asemenea, in acelasi context, nici clauzele inserate in art. 2 CCM unitate - cu acoperire si in prevederile art. 31 alinn.1 Legea 130/1996 R, f.din ian 2011, art. 149 Legea 62/2011 (”Clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori toate partile indreptatite sa negocieze contractul colectiv de munca convin acest lucru„) - nu puteau fi interpretate in sensul pretins, lipsind orice dispozitie mai favorabila in CCM nivel superior, dupa inregistrarea sa la MMPS. Mai mult, nici art. 2 din CCM nivel Ramura 722 nu era in sensul pretins, ci statua ca ” (1) Prezentul contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi cuprinde drepturile si obligatiile patronilor si ale salariatilor cu privire la conditiile generale de munca. (2) Prin incheierea contractului colectiv de munca la celelalte niveluri, drepturile si obligatiile _partilor cu _privire la conditiile specifice de munca vor _ fi negociate de catre acestea cu respectarea _ prevederilor minimale stabilite prin orice act normativ care vizeaza activitatea specifica din ramura, emis de institutia abilitata a statului, precum si cu respectarea reglementarilor internationale ratificate de Romania”, fara referire la drepturi salariale minimale.

Teoria drepturilor castigate, cu argumentatia sustinuta de apelanti, nu poate fi insusita de instanta intrucat, in primul rand, nu este acoperita de clauzele CCM (de la nici un nivel, aplicabile in perioada vizata 1.01.2011-martie 2013 ) in sensul obligatiei pornirii negocierilor ulterioare de la cuantumul drepturilor din contractele anterioare; De asemenea, in dosarul 4212/110/2012 nu s-au recunoscut drepturi decat pana la 31.12.2010, tot pe perioada valabilitatii CCM nivel de ramura si nu si pentru reclamantul din prezenta cauza A.V.; Mai mult, regulile interpretarii contractuale (conf, C.Civil 1865 si N.C.Civil), se aplica strict la clauzele CCM nivel unitate - in vigoare pentru perioada investirii -, iar acestea nu s-au invocat, si prin urmare nici dovedit, a ridica astfel de probleme de interpretare.

Referitor la nesanctionarea neaplicarii de catre angajator a limitei minimale a salariului de baza minim brut garantat in plata pe tara, prevazute de H.G. 1193/2010 cu 1.01.2011 si H.G. 1225/2011 cu 1.01.2012, se constata aplicarea corecta a legii de catre instanta de fond. Astfel, in primul rand, asa cum s-a argumentat de tribunal, din Contractele individuale de munca cu Actele aditionale depuse rezulta ca pentru fiecare din reclamanti s-a probat respectarea de catre angajator a plafonului minimal amintit (de 670 lei cu 1.01.2011, de 700 lei cu 1.01.2012); In al doilea rand, si suplimentar considerentelor tribunalului, logica reclamantilor (cum ca salariul de baza minim brut garantat este salariul de baza brut din CCM unitate - Anexa 1 - la care se aplica coeficientii de ierarhizare aferenti claselor de salarizare) este gresita si in contradictie cu prevederile art. 10 din Legea 284/2010 (”
(1) Salariile de baza, soldele/salariile de functie si indemnizatiile lunare de incadrare se stabilesc prin inmultirea coeficientilor de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare cu valoarea de referinta, rotunjindu-se din leu in leu in favoarea salariatului"
). Prin urmare, salariul de baza brut de 600 lei (aferent coeficientului de ierarhizare 1, clasa 0 din Anexa 1) din CCM nivel unitate este valoarea de referinta prevazuta de art. 10, iar salariul de baza brut determinat prin inmultirea sa cu coeficientii de ierarhizare din CCM mentionat in CIM-urile reclamantilor este net superior celui minim garantat in plata prin cele doua acte normative.

Pentru cele ce preced, in temeiul art.480 (2) Cod procedura civila, s-a respins apelul declarat de reclamanti ca nefondat.