Angajarea raspunderii patrimoniale personale in privinta membrilor organelor de conducere/supraveghere ale debitorului
31 martie 2020Alocatia de plasament, aplicarea principului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”
31 martie 2020
Angajarea raspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere
- Legea nr. 85/2006: art. 138 alin. (1) lit. d)
Fapta de netinere a contabilitatii in conformitate cu legea, savarsita de administratorul social al debitoarei, avand ca efect contributiv cauzarea starii de insolventa a debitoarei atrage raspunderea patrimoniala a administratorului, in sensul de a suporta o parte a pasivului debitoarei, potrivit art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006. Totusi, prima instanta, obligand paratul administrator la intregul pasiv al debitoarei nu a tinut seama de intinderea contributiei paratului la cauzarea starii de insolventa a debitoarei, in raport cu perioada in care a exercitat functia de administrator si cu gradul de omisiune in privinta tinerii evidentei contabile a debitoarei, avand drept consecinta ajungerea acesteia in stare de insolventa.
Curtea constata ca raportat la durata exercitarii mandatului de administrator, si anume
1
A din intervalul de timp supus analizei, si la continutul exact al documentelor contabile neevidentiate in acest interval de timp, administratorului parat ii este imputabila doar o cota parte a pasivului inregistrat de debitoare.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 263 din 15 aprilie 2014, dr. M.B.
Prin sentinta civila nr. 209/30.01.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 8228/30/2011/a1 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 8228/30/2011/a1 s-a admis cererea privind antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei SC J.S.E.F.G.P SRL Lugoj, formulata de reclamanta D.G.F.P. Timis in contradictoriu cu paratul B.I.A., fiind obligat paratul B.I.A. sa suporte din averea personala plata pasivului debitoarei in suma de 542.065 lei.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca in conformitate cu art. 138 alin. (1) din Legea insolventei, la cererea comitetului creditorilor, administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a) - g).
Creditorul DGFP Timis si-a intemeiat cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului pe lit. a) si d) din art. 138 al Legii nr. 85/2006, motivat de faptul ca paratul nu a tinut evidenta contabila a debitoarei, nu a inregistrat contractele de munca si nu a inregistrat marfa in contabilitate.
Astfel, din actele depuse la dosar, a rezultat ca debitoarea a fost sanctionata contraventional in repetate randuri pentru netinerea contabilitatii, neintocmirea documentelor justificative pentru marfa, neinregistrarea contractelor de munca.
Din procesul verbal de contraventie a rezultat ca administratorul social al debitoarei nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, fapt prin care a cauzat starea de insolventa a debitoarei.
Aceste nereguli constatate de catre organele fiscale in repetate randuri, coroborate cu faptul ca nici dupa deschiderea procedurii administratorul social nu a depus actele solicitate de catre administratorul judiciar, nu a predat bunurile, stocurile de marfa ale debitoarei, nu a colaborat in nici un fel cu administratorul judiciar, denota o conduita nelegala a paratului, conduita ce se impune a fi sanctionata conform legii.
Desi a fost notificat in repetate randuri si de catre administratorul judiciar, paratul nu a dat curs acestor notificari, raspunzand doar in cursul cercetarii judecatoresti in prezentul dosar, atunci cand s-a pus in discutie atragerea raspunderii patrimoniale pentru pagubele aduse.
Apararile paratului in sensul ca, nu poseda actele contabile ale societatii intrucat nu i-au fost predate de catre fostul administrator precum si faptul ca in raportul cu cauzele insolventei nu au fost identificate cauze culpabile ale insolventei nu il exonereaza de raspunderea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul ca fostul administrator la o data ce nu este precizata nu ar fi predat actele debitoarei nu il apara de raspundere, intrucat in acest caz rezulta ca debitoarea a functionat o perioada fara evidenta contabila.
In raportul cu cauzele insolventei nu au fost identificate cauze culpabile tocmai datorita acestei lipse a actelor contabile, nu pentru ca ele nu exista.
Asa fiind, judecatorul sindic a constatat ca, prin fapta de netinere a contabilitatii in conformitate cu legea, paratul se face vinovat de intrarea in insolventa de debitoarei si, in consecinta, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic a admis cererea si a obligat paratul la repararea prejudiciului reprezentand intreg pasivul debitoarei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul B.I.A. solicitand admiterea recursului in temeiul art. 488 pct. 8 C. pr. civ., casarea sentintei atacate si respingerea actiunii formulate de DGFP Timis, aratand in motivare ca reclamantul DGFP Timis potrivit art. 138 alin. (1) din Legea insolventei nu are calitate procesuala activa pentru promovarea actiunii in raspundere civila, aceasta calitate fiind expres statuata de lege doar in sarcina administratorul sau lichidatorului judiciar.
Art. 138 alin. (1) din Legea insolventei recunoaste calitate procesuala activa doar administratorului sau lichidatorului judiciar. Doar in subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obtinut in prealabil autorizarea judecatorului sindic sa promoveze o astfel de actiune in situatia in care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis sa indice in raportul sau persoanele culpabile de, starea de insolventa a patrimoniului debitorului.
Din probele administrate in cauza rezulta ca reclamantul nu se afla in nici una dintre situatiile limitativ prevazute de lege care sa-I confere calitatea procesuala activa.
Prin dispozitiile art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 se instituie o raspundere civila delictuala fata de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns in insolventa de a-si plati datoriile sale certe si exigibile. Prin urmare, intre prejudiciul creat creditorilor, constand in imposibilitatea de a-si satisface integral creantele, si faptele ilicite enumerate limitative de lege, savarsite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (avand calitatea de parati), exista o legatura de cauzalitate mediata (indirecta), in sensul ca paratii i-au prejudiciat pe creditori in mod indirect, si anume: i) prin savarsirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolventa a debitorului; si ii) prin ajungerea debitorului in stare de insolventa, stare caracterizata prin lipsa ori insuficienta lichiditatilor, au cauzat si incapacitatea acestuia de a-si plati creditorii.
In cuprinsul raportului intocmit de lichidator privind cauzele ce au determinat aparitia starii de insolventa se poate observa ca, lichidatorul judiciar nu a mentionat in raport ca lipsa actelor contabile se poate asimila cu netinerea contabilitatii conform legii, contabilitate fictiva sau cu disparitia documentelor contabile, mai mult arata ca nepredarea documentelor este o cauza ulterioara datei de intrare a societatii in insolventa astfel nu poate fi o cauza a declansarii procedurii de insolventa neimpunandu-se formularea unei actiuni de atragere a raspunderii fostului administrator al debitoarei.
Potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, „In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:".
De asemenea, conform art. 138 alin. (3) din aceeasi lege „(3) Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala."
Chiar daca s-ar aprecia ca reclamantul avea calitatea procesuala de a formula actiunea avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale totusi, fata de probele administrate in cauza nu se poate retine in sarcina paratului existenta unei fapte ilicite dintre cele prevazute de art. 138 din lege apta sa atraga raspunderea civila a acestuia.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei invocate de catre paratul recurent, Curtea constata ca exceptia este nefondata intrucat creditoarea reclamanta a fost mandatata potrivit art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 de adunarea creditorilor debitoarei, tinuta in data de 25.03.2013.
Examinand recursul declarat de catre paratul B.I.A., prin prisma motivelor invocate, in fapt si in drept, precum si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele motive.
Astfel, instanta de recurs constata ca prima instanta a pronuntat in parte o hotararea cu aplicarea gresita a legii, si anume a prevederilor art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, in sensul ca nu a tinut seama de intinderea contributiei paratului la cauzarea starii de insolventa a debitoarei, in raport cu perioada in care a exercitat functia de administrator si de gradul de omisiune in privinta tinerii evidentei contabile a debitoarei, avand drept consecinta ajungerea acesteia in stare de insolventa. Datorita acestei erori de aplicare a legii prima instanta a obligat paratul la suportarea intregului pasiv al debitoarei in suma de 542.065 lei.
Curtea exercitand controlul judiciar constata ca fapta de omisiune a tinerii evidentei contabile, corespunzatoare ipotezei reglementate de art. 138 lit. d) din legea insolventei se intinde pe perioada anilor 2010 - 2012.
In acest sens sunt relevante actele de constatare a contraventiilor incheiate de Garda Financiara Timis in ianuarie 2010, iunie 2010 si septembrie 2010, respectiv de I.T.M. Timis in septembrie 2010, de A.N.S.V. - D.S.V. P.S.A. Timis in ianuarie 2010,
de Directia de Administrare Fiscala A.P.R. Lugoj din iunie 2012, extrasul de pe portalul A.N.A.F. privind istoricul depunerii bilantului anual de catre debitoare.
In perioada anului 2010 functia de asociat si administrator al debitoarei a fost detinuta de R.I.F., care semneaza de altfel procesele verbale de constatare a contraventiilor, respectiv de P.L.C. in calitate de administrator.
Paratul a preluat calitatea de administrator in cursul anului 2011, iar prin procesul verbal de constatare a contraventiilor din 10 iunie 2012 incheiat de A.P.R. Lugoj s-a constata ca acesta nu a depus potrivit legii fisele fiscale pe anul 2011 pana la data de 29.02.2012. De asemenea, nu a fost depus bilantul anual pe anul 2011. De altfel si dupa deschiderea procedurii insolventei in anul 2012 acelasi parat in calitate de administrator social nu a fost in masura sa furnizeze administratorului judiciar evidenta contabila a debitoarei.
Rezulta ca in perioada anilor 2010 - 2011 administratorii debitoarei nu s-au preocupat sa tina evidenta contabila potrivit legii recurgand la omisiunea efectuarii oricaror inregistrari. In aceste conditii, aceiasi administratori nu au cunoscut intr-o evidenta reala veniturile si pierderile societatii debitoare, ceea ce a condus la neexecutarea obligatiilor de plata catre creditori si in cele din urma la intrarea in insolventa.
Aceasta consecinta nu este insa imputabila in totalitate paratului recurent, deoarece, acesta nu a detinut nici o calitate de asociat sau administrator al debitoarei in perioada anului 2010, cand deja se localizeaza omisiunea tinerii evidentei contabile.
Acest parat dobandeste calitatea de administrator in anul 2011, insa continua aceiasi practica a administratorilor precedenti, in sensul ca nu efectueaza nici o evidenta contabila, cel putin de la data preluarii functiei si pana la deschiderea procedurii insolventei.
Prin urmare paratului recurent ii este imputabil doar o cota parte a pasivului inregistrat de debitoare, conform durate de exercitare a functiei de organ de conducere/administrare si anume perioada anului 2011, urmand ca pentru anul 2010 sa se constate ca acest parat nu a avut nici o contributie la cauzarea starii de insolventa a debitoarei.
Intregul pasiv al debitoarei este de 542.065 lei, pasiv care divizat pe durate intregi de exercitiu financiar anual, avand ca interval de referinta anii 2010 - 2011, revine paratului recurent in cota de %, aferent intervalului anului 2011, rezultand suma de271.000 lei. Acesta este pasivul care urmeaza a fi instituit in sarcina paratului recurent, raportat la continutul si durata faptei sale care in calitate de administrator al debitoarei a omis sa tina evidenta contabila a veniturilor, cheltuielilor si pierderilor societatii debitoare, ceea ce alaturi de aceiasi fapta comisa de administratorii anteriori a avut caracter contributiv la cauzarea starii de insolventa a debitoarei.
Astfel fiind a fost admis recursul paratului, a fost modificata in parte sentinta atacata, in sensul ca a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta
