Analizarea conditiilor de atragere a raspunderii patrimoniale a actionarului majoritar intr-o societate comerciala

Drept societar.

Art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Prin votul exprimat in adunarea generala a actionarilor C S.A. din data de 9.02.2012 parata S.C.R. S.A. si-a exprimat vointa in calitate de actionar majoritar in sensul opozitiei la propunerea de revocare a contractelor de consultanta si management incheiate cu Consortiul S.C. A.I. S.A. si Cabinetul de avocat V.F.. In aceeasi sedinta, cu votul aceluiasi actionar majoritar, s-a statuat ca este lipsit de obiect votul privind revocarea contractului nr. 3/4.01.2011, incheiat cu I S.A., contractul neexistand. Situatia este similara in ceea ce priveste votul din sedinta Adunarii Generale Ordinare a asociatilor C S.A. din 26.04.2012, cand actionarul majoritar a hotarat prin pozitia exprimata ca cheltuielile ocazionate de derularea contractelor incheiate de societate cu Consortiul A.I. S.A. si cu I S.A. au fost justificate, neimpunandu-se revizuirea sau modificarea situatiilor financiare ale anului 2011 ori atragerea raspunderii administratorilor care au aprobat incheierea acestor contracte. O pozitie asemanatoare a fost exprimata cu privire la contractul nr. 405/29.12.2010, de prestari servicii de proiectare constructiva si tehnologica incheiat de C S.A. cu I S.A., prin deciziile

Consiliului de Administratie din data de 23.02.2010, 23.03.2010, 14.03.2011 fiind aprobata incheierea contractului de prestari servicii de proiectare cu I S.A. pe o perioada de cate 1 an, situatie justificata de lipsa de personal specializat in domeniul proiectarii asistate de calculator si, mai ales, a soft-urilor specializate de tip Katia.

Situatia participarii la constituirea societatilor intre care au fost incheiate contractele reclamate pe calea prezentului litigiu este dovedita prin relatiile comunicate de Oficiul Registrului Comertului privind structura asociatilor si a actionarilor acestor societati, situatia fiind reprezentata sintetic prin schita existenta la fila 63 din volumul I al dosarului nr. 5756/279/2012 al Judecatoriei Piatra Neamt.

Aceasta situatie releva nu doar pozitia societatii S.C.R. S.A. de actionar majoritar al paratei C S.A., dar si participarea aceleiasi S.C.R. S.A. in calitate de actionar majoritar la deciziile si beneficiile corespunzatoare care reveneau Consortiului A.I., respectiv catre I S.A. prin succesiunea de interpuneri, avand ca modalitate de realizare efectiva participarea la structura sociala a intermediarilor.

Relevanta in conturarea aspectului ilicit al atitudinii reclamate prezinta, in raport de elementele de fapt descrise atat in actiunea introductiva, cat si in precizarile ulterioare, in contextul inscrisurilor si a concluziilor expertizei contabile H.A.M. propuse si administrate ca dovezi, constatarile consemnate de specialistul care a realizat lucrarea. Potrivit acestor constatari incheierea contractelor cu Consortiul A.I. S.A., respectiv cu I S.A. ar fi fost justificata doar in masura in care personalul angajat la S.C. C S.A. nu avea competenta sa asigure suportul pentru managementul firmei, respectiv sa execute lucrarile corespunzatoare serviciului de proiectare externalizate.

Nici la solicitarea expertului H.A.M., nici cu ocazia derularii judecatii litigiului in mai multe cicluri procesuale in cauza, paratele nu au depus o organigrama a societatii C S.A. care sa evidentieze structura si competenta personalului in raport de specialitatea impusa de contractele incheiate.

Aceasta situatie conduce la prezumtia incheierii contractelor in scopul externalizarii profitului societatii, prezumtie completata cu inscrisurile care reflecta atat modalitatea de derulare a operatiunilor economice, cat si beneficiarii finali ai sumelor platite de C S.A., care erau S.C.R. S.A., cu consecinta rasturnarii prezumtiei de buna-credinta avuta in vedere de art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Din perspectiva existentei unui prejudiciu, prin expertiza contabila H.A.M., administrata in cauza, s-a stabilit ca din totalul sumelor platite de C S.A. in anii 2008 si 2009 nu exista facturi aferente contractelor in discutie; in anul 2010 cheltuielile din externalizarea serviciilor contractate fiind in cuantum de 261.600 lei, fara T.V.A., in conditiile in care profitul net al societatii a fost de 197.369 lei; iar in anul 2011 suma facturata in baza contractelor a fost de 588.064 lei, fara T.V.A., iar societatea a inregistrat o pierdere de 165.285 lei.

Externalizarea serviciilor care au facut obiectul contractelor litigioase au determinat o situatie financiara denaturata in raport de care recurenta-reclamanta sa isi poata exprima vointa sociala, cu consecintele patrimoniale corespunzatoare.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 689 din 12 mai 2017

Prin sentinta civila nr. 2464/23.07.2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr. 5756/279/2012* a fost respinsa, ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta S.I.F. S.A. in contradictoriu cu paratele S.C.R. S.A. Piatra Neamt si S.C. C S.A. Buzau, actiunea avand ca obiect obligarea paratei S.C.R. S.A. la plata sumei de 104.627,28 lei, reprezentand prejudiciul inregistrat de reclamanta, potrivit precizarilor ulterioare.

Prin aceeasi hotarare a fost obligata reclamanta sa plateasca fiecareia dintre cele doua parate suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:

Din continutul dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2004 cu art. 136

¹

din Legea nr. 31/1990 rezulta ca, pentru atragerea raspunderii civile patrimoniale a detinatorilor valorilor mobiliare, trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta unei fapte ilicite; existenta unui prejudiciu care poate fi de natura patrimoniala sau nepatrimoniala; existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

In ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta consta in folosirea in mod abuziv, cu rea credinta a pozitiei actionarului majoritar in adunarea generala a societatii comerciale, determinand adoptarea unor hotarari avand ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare si de prejudiciere a detinatorilor acestor valori.

In cauza pendinte, reclamanta S.I.F. S.A. a invocat drept fapta ilicita exercitarea cu rea credinta a drepturilor paratei S.C. S.C.R. S.A. de actionar majoritar, in adunarea generala a actionarilor a C S.A. din data de 5.07.2010, in care a fost aprobata, cu votul exclusiv al S.C. S.C.R. S.A., incheierea unor contracte de prestari servicii cu doua societati membre ale grupului S.C.R. - S.C. A.I. S.A. si S.C. I S.A., fara eficienta economica si care au avut drept consecinta plata catre societatile din grup a sume semnificative si, implicit, scaderea profitului societatii S.C. C S.A. si nedistribuirea dividendelor catre actionari printre care se numara si SIF Oltenia S.A., cu o participatie de 18,199
%
din capitalul social.

Reclamanta a facut referire la urmatoarele contracte de prestari servicii care, din punctul sau de vedere, au fost inoportune si neprofitabile: contractul de management nr. 298A/30.06.2008, incheiat intre S.C. C S.A. si consortiul format din S.C. A.I. S.A. si Cabinet avocat V.S.(filele nr. 161 - 169 din vol. I dosarul din primul ciclu procesual), incheiat pe o durata de 4 ani, modificat/completat prin actele aditionale nr. 1/29.09.2008, 2/2.02.2009, 3.04.2010 si 4/02.02.2011, avand ca obiect asigurarea de catre consortiu a suportului de specialitate necesar actului decizional; contractul de consultanta si management nr. 238/01.09.2011, incheiat intre S.C. C S.A. si consortiul format din S.C. A.I. S.A. si Cabinet avocat V.F. (filele nr. 257 - 270 din vol. I dosarul din primul ciclu procesual), avand ca obiect organizarea si gestionarea intregii activitati a societatii S.C. C S.A.; contractul de prestari servicii nr. 405/29.12.2010, incheiat intre S.C. C S.A. si S.C. I S.A. (filele nr. 240 - 243 din vol. I dosarul din primul ciclu procesual), avand ca obiect efectuarea de catre prestator (S.C. I S.A.) de inginerie specializata si a serviciilor de proiectare constructiva si tehnologica, in intervalul 01.01.2011 - 31.12.2011.

In analiza caracterului ilicit al incheierii contractelor la care s-a facut referire anterior instanta a avut in vedere concluziile raportului de expertiza intocmit in cauza, din care reiesea ca serviciile externalizate catre S.C. A.I. S.A. si S.C. I S.A. si care au facut obiectul celor trei contracte au fost necesare desfasurarii activitatii S.C. C S.A. si au fost prestate efectiv, iar sumele transferate din patrimoniul S.C. C S.A. catre societatile prestatoare nu au afectat situatiile financiare ale beneficiarului intrucat cheltuielile generate de derularea acestor contracte au fost deductibile din punct de vedere financiar.

In aceste conditii s-a apreciat ca nu se poate retine in sarcina societatii parate S.C. S.C.R. S.A., in calitate de actionar majoritar la S.C. C S.A., savarsirea unei faptei ilicite cauzatoare de prejudicii actionarilor minoritari, printre care si reclamantul S.I.F. S.A., in sensul art. 210 din Legea nr. 297/2004, cu atat mai mult cu cat exprimarea unui vot de catre actionarul majoritar, contrar votului actionarului/actionarilor minoritari, in principiu, nu poate fi interpretata in sensul neexercitarii cu buna credinta a drepturilor sale, in cadrul adunarii generale si constituie o folosire abuziva a pozitiei sale doar in masura in care se dovedeste comiterea unor fapte neloiale sau frauduloase. Or, in speta, nu a fost probata savarsirea unor astfel de fapte, reclamanta fundamentandu-si rationamentul juridic pe prezumtii care nu au putut fi coroborate cu alte probe care sa le sustina.

In aceste conditii, avand in vedere lipsa caracterului ilicit al faptei constand in votul paratei S.C. S.C.R. S.A. in cadrul adunarii generale a actionarilor S.C. C S.A. din data de

2016. care a avut drept consecinta incheierea contractelor de prestari servicii in discutie, nu se poate pune problema raspunderii civile delictuale a acesteia chiar daca reclamanta SIF Oltenia S.A. a suferit un prejudiciu ca urmare a neincasarii dividendelor pentru anul 2011.

Avand in vedere ca instanta a apreciat ca, in speta, nu a fost savarsita o fapta ilicita, de natura sa atraga raspunderea civila in temeiul art. 210 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, nu se mai impune analizarea celorlalte trei conditii ale raspunderii civile delictuale, si anume producerea unui prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia faptuitorului.

Fata de considerente expuse, instanta a respins cererea cu a carei solutionare a fost investita ca nefondata.

Totodata, in temeiul art. 274 Cod de procedura civila, reclamanta, in calitate de parte cazuta in pretentii, a fost obligata sa plateasca fiecareia dintre cele doua societati parate suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand parte din onorariul expertului contabil, achitata de parate potrivit chitantelor existente la dosar.

In solutionarea apelului promovat impotriva hotararii Judecatoriei Piatra Neamt prin decizia civila nr. 747/AC/5.12.2016 pronuntata in dosarul nr. 5756/279/2012* Tribunalul Neamt a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.I.F. S.A. impotriva sentintei civile nr. 2464/2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in contradictoriu cu intimatele- parate S.C. S.C.R. S.A. Piatra Neamt si S.C. C S.A. Buzau.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut urmatoarele:

Apelanta-reclamanta a invocat prevederile art. 210 din Legea nr. 297/2004, sustinand ca prin folosirea abuziva a pozitiei dominante a actionarului majoritar, respectiv prin votul exclusiv au fost adoptate hotarari A.G.A., in baza carora au fost externalizate sume din patrimonial societatii. Apelanta-reclamanta s-a considerat prejudiciata si si-a cuantificat prejudiciul ca fiind cota procentuala de participare la capitalul social din sumele externalizate, sume pe care apelanta reclamanta le considera ca fiind profitul nerealizat al societatii.

Cu privire la art. 210 din Legea nr. 297/2004, instanta a retinut ca acest articol reglementeaza raspunderea pentru daune, iar aceasta raspundere este o forma a raspunderii civile delictuale, care presupune indeplinirea cumulativa a conditiilor faptei ilicite, prejudiciului, legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si a vinovatiei celui care cauzeaza prejudiciul.

Desi, urmare a pozitiei dominante in societate actionarul majoritar, prin votul sau a determinat adoptarea unor hotarari A.G.A., cu care actionarul minoritar nu a fost de acord si despre care actionarul minoritar sustine ca sunt lezionare pentru interesul general al societatii, instanta de apel a retinut ca in cauza nu se face dovada caracterului ilicit al faptei actionarului majoritar.

Chiar daca apelanta avea calitatea de actionar minoritar, nimic nu se opunea ca aceasta sa atace in instanta hotararile A.G.A. adoptate, iar o solutie de anulare pe cale judecatoreasca a acestor hotarari ar fi putut dovedi caracterul ilicit al faptei actionarului majoritar.

In acest sens, este si jurisprudenta invocata chiar de apelanta in sustinerea pozitiei sale procesuale. Astfel, in dosarul cu nr. 4395/114/2012 solutionat intr-o faza procesuala de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a retinut tocmai faptul ca printr-o sentinta comerciala, s-a anulat, la cererea S.I.F. S.A., o hotarare A.G.E.A., anulare care, de altfel constituie si dovada caracterului ilicit al faptei actionarului majoritar (fila 17 din dosar de apel). Spre deosebire de cauza din dosarul nr. 4395/114/2012, in prezenta cauza, apelanta nu a facut dovada ca hotararile A.G.A. au fost anulate de instanta de judecata si nici nu a propus dovezi concludente cu privire la caracterul ilicit al faptei actionarului majoritar. Sustinerile apelantei se limiteaza la nemultumirea acesteia pentru adoptarea unor hotarari prin care au fost platite sume de bani unor terte societati, insa caracterul ilicit al transferurilor patrimoniale nu este dovedit.

Concluziile expertizei intocmite in cursul judecatii la instanta de fond nu sunt relevante pentru dovada caracterului ilicit al transferurilor patrimoniale, iar mai multe dintre obiectivele propuse sunt inutile cauzei.

In acest sens, instanta a retinut ca reclamanta sustine ca sumele externalizate ar fi constituit profit pentru societate, iar raportat la acest profit, reclamantei i s-ar fi cuvenit dividende.

In primul rand, in sens economic, profitul este partea ramasa din venitul total ce revine intreprinzatorului dupa ce s-au scazut toate cheltuielile aferente venitului respectiv. Sub acest aspect, sumele externalizate de societate nu reprezinta profitul societatii.

In al doilea rand, realizarea de profit nu obliga societatea la distribuirea de dividende, proportional cu cota de participare la capitalul social. Distribuirea de dividende si cotele in care aceste dividende sunt distribuite reprezinta o optiune a adunarii generale, nu o obligatie impusa acesteia. Adunarea generala are de asemenea si posibilitatea de a hotari ca profitul sa fie reinvestit, nefiind obligata sa distribuie dividende. Cuantificarea pagubei propusa de apelanta reclamanta nu reprezinta paguba pe care apelanta reclamanta ar fi suferit-o daca s-ar fi dovedit caracterul ilicit al faptei intimatei.

Fata de cele anterior aratate in conditiile in care apelanta nu a dovedit caracterul ilicit al faptei actionarului majoritar, s-a apreciat ca nu se poate retine intrunirea conditiilor raspunderii civile delictuale, respective prejudiciu, fapta ilicita si raport de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta. Elementul lipsa este caracterul ilicit al faptei.

Totodata s-a retinut ca apelanta nu a facut dovada cuantumului prejudiciului pe care pretinde ca l-a suferit. In conditiile in care reclamanta si-a cuantificat in mod defectuos paguba sustinand ca aceasta ar reprezenta dividendele ce i s-ar fi repartizat din sumele pe care societatea le-a platit Cosortiului A.I. S.A., instanta de apel nu a putut retine ca aceasta cuantificare corespunde prejudiciului pe care actionarul minoritar l-ar fi suferit in cazul in care s-ar fi dovedit ca fapta actionarului majoritar ar fi fost una ilicita.

Pentru aceste motive s-a apreciat ca se impune respingerea apelului declarat.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, reclamanta S.I.F. S.A., recurs legal timbrat cu taxa judiciara de timbru de 2.189,07 lei.

In motivarea recursului, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, s-a sustinut interpretarea gresita a dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2004, avand in vedere jurisprudenta C.J.U.E. din Cauzele Akzo Nobel si Clubul Lombard, potrivit careia existenta personalitatii juridice a filialei nu apara societatea mama (societatea dominanta a grupului) de raspunderea pentru delictele civile, contraventionale sau penale ale filialei. Similar, in jurisprudenta C.E.D.O. s-a considerat ca actionarul majoritar poate fi tinut sa raspunda pentru datoriile societatii controlate in conditiile in care nu a inteles sa mentina intacta independenta juridica a societatii controlate si, respectiv, separatia de patrimonii intre societatea controlata si actionarul majoritar.

Recurenta a sustinut ca pentru operatiunile din cauza nu trebuia ca, in prealabil, actionarul minoritar S.I.F. S.A. sa promoveze o actiune in anularea hotararii A.G.E.A., dispozitiile art. 210 din Legea nr. 297/2004 necontinand o asemenea conditie de admisibilitate a actiunii.

Jurisprudenta tuturor instantelor, precum si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a stabilit ca hotararile A.G.A. in care actionarul a avut un interes personal, contrar dispozitiilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, nu sunt susceptibile de anulare, remediul juridic fiind actiunea in daune.

Avand in vedere impotrivirea actionarului majoritar la introducerea pe ordinea de zi a mai multor A.G.A. a contractelor reclamate pentru analizarea legalitatii si oportunitatii incheierii acestora, caracterul necredibil al realitatii executarii efective a acestor contracte si conflictul de interese al actionarului majoritar in raport de societate, caracterul ilicit al votului este prezumat, intimata-parata asumandu-si prin votul majoritar raspunderea pentru pierderile societatii ca urmare a incheierii operatiunilor.

Din perspectiva motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila recurenta a sustinut ca evaluarea daunelor solicitate la nivelul dividendelor la care ar fi fost indreptatiti daca sumele nu ar fi fost externalizate nu inseamna ca devin aplicabile dispozitiile legale relative la repartizarea profitului prevazute de art. 111 din Legea nr. 31/1990 republicata. Inexistenta unei hotarari A.G.A. de repartizare a profitului, retinuta de instanta, reprezinta o premiza gresita atat timp cat prejudiciul deriva din faptul ca societatea nu poate inregistra profit, neavand astfel ce sa repartizeze, deoarece disponibilitatile sunt externalizate catre actionarul majoritar.

In cauza au fost depuse intampinari de intimatele-parate C S.A. Buzau si S.C.R. S.A. Piatra Neamt.

Intimata C S.A. Buzau a solicitat respingerea recursului ca nefondat, in mod corect retinand instanta de apel lipsa dovezii caracterului ilicit al faptei actionarului majoritar, iar, pe de alta parte, lipsa dovezii privind cuantificarea prejudiciului.

Prin intampinarea formulata intimata S.C.R. S.A. Piatra Neamt a invocat exceptia nulitatii recursului formulat, in conditiile in care recurenta, desi si-a motivat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, nu a formulat critici privind nelegalitatea deciziei civile nr. 747/2016 sau modul de solutionare al instantei de apel raportat la legalitatea interpretarii si solutionarii cauzei. Referitor la fondul litigiului s-a sustinut lipsa aspectelor concrete criticate, judecata cauzei realizandu-se prin prisma cererilor formulate de recurenta, pe baza probatoriului administrat.

La solicitarea instantei intimata-parata C S.A. a depus copii ale proceselor-verbale ale sedintelor A.G.E.A. din 9.02.2012 si A.G.O.A. din 26.04.2012 in forma transcrisa, conforma cu originalul.

Analizand, in conditiile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, exceptia nulitatii recursului, instanta o apreciaza ca fiind nefondata dupa cum urmeaza:

Sanctiunea nulitatii recursului prevazuta de dispozitiile art. 302

¹

alin. 1 Cod procedura civila intervine in situatia in care lipsesc motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor. Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 306 alin. ultim Cod procedura civila, indicarea gresita a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului daca dezvoltarea acestora face posibila incadrarea lor intr-unul dintre motivele prevazute de art. 304.

In acest cadru normativ instanta apreciaza ca motivele de recurs dezvoltate pe larg in cererea de recurs se incadreaza in motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 9 Cod procedura civila, avand in vedere modalitatea de interpretare de catre instanta de apel a dispozitiilor legale incidente si a consecintelor probatoriului administrat.

Indicarea eronata a motivelor de recurs nu atrage aplicarea sanctiunii nulitatii recursului, in considerarea prevederilor art. 306 alin. ultim Cod procedura civila care permit verificarea incadrarii motivelor invocate in motivele de recurs prevazute de art. 304 Cod procedura civila, ca expresie a principiului rolului activ al instantei, consacrat de dispozitiile art. 129 alin. 4, 5 Cod procedura civila.

In consecinta, va fi respinsa exceptia nulitatii recursului.

Examinand in fond recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 304 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Prin actiunea formulata, astfel cum a fost precizata ulterior, reclamanta a urmarit atragerea raspunderii patrimoniale a paratei S.C.R. S.A. si obligarea la plata despagubirilor corespunzatoare prejudiciului provocat prin comportamentul avut in calitate de actionar majoritar al paratei C S.A., din perspectiva limitelor impuse detinatorilor de valori mobiliare de dispozitiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, in forma in vigoare la data promovarii actiunii initiale, 2.08.2012.

Analizand conditiile generale ale raspunderii civile delictuale si pe cele speciale reglementate de dispozitiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, prima instanta a pronuntat sentinta civila nr. 2464/2015 prin care a respins actiunea pentru lipsa caracterului ilicit al faptei paratei S.C.R. S.A., fara a mai verifica indeplinirea celorlalte conditii ale raspunderii patrimoniale. Cu ocazia judecatii apelului Tribunalul Neamt a respins calea de atac promovata, apreciind ca in cauza nu sunt dovedite imprejurari de natura a releva existenta atat a faptei ilicite, cat si a prejudiciului, avand in vedere marja de apreciere a adunarii generale a actionarilor in valorificarea profitului obtinut, respectiv prin distribuirea de dividende.

Cu privire la aceste aspecte au fost formulate cu ocazia judecatii recursului promovat in cauza critici de catre recurenta-reclamanta, dar si aparari de intimata-parata S.C.R. S.A..

Din perspectiva conditiei existentei faptei ilicite, ca element al raspunderii civile delictuale, instanta de recurs apreciaza ca probatoriul cauzei releva imprejurari de fapt si de drept concordante cu dispozitiile art. 210 din legea speciala.

Astfel, prin votul exprimat in adunarea generala a actionarilor C S.A. din data de 9.02.2012 parata S.C.R. S.A. si-a exprimat vointa in calitate de actionar majoritar in sensul opozitiei la propunerea de revocare a contractelor de consultanta si management incheiate cu Consortiul S.C. A.I. S.A. si Cabinetul de avocat V.F.. In aceeasi sedinta, cu votul aceluiasi actionar majoritar, s-a statuat ca este lipsit de obiect votul privind revocarea contractului nr. 3/4.01.2011, incheiat cu I S.A., contractul neexistand.

Situatia este similara in ceea ce priveste votul din sedinta Adunarii Generale Ordinare a asociatilor C S.A. din 26.04.2012, cand actionarul majoritar a hotarat prin pozitia exprimata ca cheltuielile ocazionate de derularea contractelor incheiate de societate cu Consortiul A.I. S.A. si cu I S.A. au fost justificate, neimpunandu-se revizuirea sau modificarea situatiilor financiare ale anului 2011 ori atragerea raspunderii administratorilor care au aprobat incheierea acestor contracte.

O pozitie asemanatoare a fost exprimata cu privire la contractul nr. 405/29.12.2010, de prestari servicii de proiectare constructiva si tehnologica incheiat de C S.A. cu I S.A., prin deciziile Consiliului de Administratie din data de 23.02.2010, 23.03.2010, 14.03.2011 fiind aprobata incheierea contractului de prestari servicii de proiectare cu I S.A. pe o perioada de cate 1 an, situatie justificata de lipsa de personal specializat in domeniul proiectarii asistate de calculator si, mai ales, a soft-urilor specializate de tip Katia.

Situatia participarii la constituirea societatilor intre care au fost incheiate contractele reclamate pe calea prezentului litigiu este dovedita prin relatiile comunicate de Oficiul Registrului Comertului privind structura asociatilor si a actionarilor acestor societati, situatia fiind reprezentata sintetic prin schita existenta la fila 63 din volumul I al dosarului nr. 5756/279/2012 al Judecatoriei Piatra Neamt.

Aceasta situatie releva nu doar pozitia societatii S.C.R. S.A. de actionar majoritar al paratei C S.A., dar si participarea aceleiasi S.C.R. S.A. in calitate de actionar majoritar la deciziile si beneficiile corespunzatoare care reveneau Consortiului A.I., respectiv catre I S.A. prin succesiunea de interpuneri, avand ca modalitate de realizare efectiva participarea la structura sociala a intermediarilor.

Fara a contesta modalitatea de externalizare a profitului societatii C S.A. parata S.C.R. S.A. a sustinut in apararea sa inexistenta caracterului ilicit al comportamentului sau, respectiv lipsa prejudiciului.

Relevanta in conturarea aspectului ilicit al atitudinii reclamate prezinta, in raport de elementele de fapt descrise atat in actiunea introductiva, cat si in precizarile ulterioare, in contextul inscrisurilor si a concluziilor expertizei contabile H.A.M. propuse si administrate ca dovezi, constatarile consemnate de specialistul care a realizat lucrarea. Potrivit acestor constatari incheierea contractelor cu Consortiul A.I. S.A., respectiv cu I S.A. ar fi fost justificata doar in masura in care personalul angajat la S.C. C S.A. nu avea competenta sa asigure suportul pentru managementul firmei, respectiv sa execute lucrarile corespunzatoare serviciului de proiectare externalizate.

Nici la solicitarea expertului H.A.M., nici cu ocazia derularii judecatii litigiului in mai multe cicluri procesuale in cauza, paratele nu au depus o organigrama a societatii C S.A. care sa evidentieze structura si competenta personalului in raport de specialitatea impusa de contractele incheiate.

Aceasta situatie conduce la prezumtia incheierii contractelor in scopul externalizarii profitului societatii, prezumtie completata cu inscrisurile care reflecta atat modalitatea de derulare a operatiunilor economice, cat si beneficiarii finali ai sumelor platite de C S.A., care erau S.C.R. S.A., cu consecinta rasturnarii prezumtiei de buna-credinta avuta in vedere de art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Sustinerile acestei parate in apararea sa privind prestarea efectiva a serviciilor contractate in interesul exclusiv al C S.A. si in considerarea nevoilor acesteia devin in acest context lipsite de substanta, fiind contrazise de elementele evidentiate de probatoriul cauzei, indicate anterior, devenind astfel aparari neconfirmate de ansamblul factual al litigiului.

Fata de aceste considerente instanta apreciaza ca fiind lipsita de relevanta imprejurarea ca recurenta-reclamanta nu a contestat hotararile adunarilor generale adoptate asupra situatiilor litigioase, precum in alte cauze, caracterul ilicit putand fi dovedit si prin alte modalitati, iar nu exclusiv prin anularea hotararilor adunarilor generale ale actionarilor, acesta nefiind un mijloc impus de dispozitiile legale aplicabile, cu caracter obligatoriu in raporturile juridice intre parti.

Efectul negativ produs asupra recurentei-reclamante prin incheierea contractelor incheiate a constat in folosul nerealizat de C S.A., consecinta reflectata si asupra recurentei- reclamante ca actionar al acesteia, aflata in situatia imposibilitatii de a participa la beneficiile urmarite prin intrarea in societate.

Apararile paratelor, retinute partial si de instanta de apel, s-au intemeiat pe modalitatea de repartizare a profitului, astfel cum este reglementata de dispozitiile legale in vigoare. Raportarea la felul in care este posibila aprobarea si repartizarea profitului, retinuta drept situatie premiza de instanta de apel si invocata de parate, reprezinta o interpretare eronata a pretentiilor reclamantei si a dispozitiilor legale aplicabile.

Indicarea de catre recurenta-reclamanta a nivelului profitului ce ar fi putut fi realizat de C S.A. in lipsa contractelor reclamate constituie un reper in operatiunile de stabilire a existentei acestuia, respectiv de cuantificare a sa prin raportare la elemente ce caracterizeaza castigul de obtinut din desfasurarea de operatiuni economice.

Din perspectiva existentei unui prejudiciu, prin expertiza contabila H.A.M., administrata in cauza, s-a stabilit ca din totalul sumelor platite de C S.A. in anii 2008 si 2009 nu exista facturi aferente contractelor in discutie; in anul 2010 cheltuielile din externalizarea serviciilor contractate fiind in cuantum de 261.600 lei, fara T.V.A., in conditiile in care profitul net al societatii a fost de 197.369 lei; iar in anul 2011 suma facturata in baza contractelor a fost de 588.064 lei, fara T.V.A., iar societatea a inregistrat o pierdere de 165.285 lei.

Externalizarea serviciilor care au facut obiectul contractelor litigioase au determinat o situatie financiara denaturata in raport de care recurenta-reclamanta sa isi poata exprima vointa sociala, cu consecintele patrimoniale corespunzatoare.

Decizia adunarii generale a actionarilor C S.A. consemnata in Hotararea nr. 1/21.04.2011, privind repartizarea profitului net colectat, obtinut in anul 2010, pentru rezerva legala si alte rezerve (fond de dezvoltare), fara a se repartiza nimic pentru dividende, nu are drept consecinta juridica inexistenta unui prejudiciu in raport de comportamentul abuziv sanctionat de dispozitiile art. 210 din legea speciala. Modalitatea de distribuire a profitului prin Hotararea nr. 1/2011 a avut in vedere profitul net de 197.369 lei obtinut in considerarea si a cheltuielilor aferente contractelor in discutie, in timp ce suma stabilita prin expertiza ca reprezentand eventualele dividende, de 39.993,18 lei, s-a raportat la valoarea cheltuielilor aferente serviciilor externalizate, din care a fost dedus impozitul pe profit, de 219.744 lei (261.600 - 41.856).

Observand atat diferenta de valoare a profitului in functie de care se calculau beneficiile, dar si imposibilitatea prevederii felului in care in noua situatie s-ar fi decis asupra repartizarii profitului, Curtea apreciaza ca in cauza pentru anul 2010 este dovedita atat existenta, cat si intinderea prejudiciului.

Referitor la situatia financiara a societatii C S.A. in anul 2011, instanta constata ca prin acelasi raport de expertiza contabila s-a stabilit ca prin revizuirea pierderii societatii de 162.285 lei, ca urmare a nedeductibilitatii cheltuielilor in valoare de 588.064 lei aferente contractelor in discutie, societatea ar fi avut un profit net minim de 355.134,36 lei.

In considerarea acestui profit si a celor statuate anterior in sensul comportamentului ilicit al actionarului majoritar, Curtea apreciaza ca nu pot fi retinute consecinte juridice ale Hotararii A.G.A. nr. 1/26.04.2012, privind respingerea cererii S.I.F. de repartizare a profitului net colectat prin diminuarea cheltuielilor societatii cu suma de 613.105 lei. Aceasta deoarece cele doua situatii in discutie au cauze juridice diferite cu efecte juridice corespunzatoare.

Astfel, pe de o parte, exista raportul juridic de drept societar care se raporteaza la modalitatea de adoptare si impunere a vointei sociale prin Hotararea A.G.A. nr. 1/2012, iar, pe de alta parte, raportul litigios dedus judecatii consta in faptul ilicit rezultat din comportamentul abuziv al actionarului majoritar, cu consecinte strict limitate la elementele ce il caracterizeaza, respectiv la cheltuielile externalizate asupra carora vointa sociala nu a avut posibilitatea de a se exprima.

Drept urmare, in aceste imprejurari prejudiciul produs recurentei-reclamante pentru anul 2011 avea un cuantum de 64.634,10 lei.

Din perspectiva conditiei existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, instanta apreciaza ca aceasta se impune cu evidenta atat timp cat diminuarea elementelor de activ si crearea in mod ilicit a unor obligatii in sarcina societatii C S.A. au avut loc prin incheierea si mentinerea de contracte prin votul actionarului majoritar S.C.R. S.A., fiind diminuat astfel profitul societatii beneficiare a serviciilor prin inregistrarea unor cheltuieli deductibile din acesta, iar actionarii minoritari, precum recurenta-reclamanta, au fost afectati in interesele lor patrimoniale.

Referitor la conditia generala a raspunderii privind vinovatia, instanta apreciaza, ca aceasta este dovedita prin concluzia exercitarii drepturilor conferite de catre actionarul majoritar cu incalcarea principiului bunei credinte, in mod abuziv, in sensul prevederilor art. 210 din Legea nr. 297/2004.

Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 6, 7, 8 Cod procedura civila a fost admis recursul, a fost modificata in tot decizia recurata in sensul ca, potrivit art. 296 Cod procedura civila, a fost admis apelul, a fost schimbata in tot sentinta civila nr. 2464/2015 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in sensul admiterii actiunii precizate si al obligarii paratei S.C.R. S.A. sa plateasca reclamantei suma de 104.627,28 lei, reprezentand despagubiri.