Ajutorul acordat la pensionare, drept prevazut in contractul colectiv de munca. Termen de prescriptie aplicabil

In mod gresit tribunalul a asimilat ,,ajutorul de pensionare ’ ’ drepturilor salariale, pe baza faptului ca toate aceste sume conferite de angajator sunt supuse acelorasi reguli de evidentiere prin statul de plata si de deducere a impozitului si contributiilor la buget. Procedand in acest mod, instanta de fond nu a evaluat izvorul obligational in temeiul caruia se naste dreptul si nu a disociat intre sintagma ,,drepturi salariale neacordate’’ si cea a ,,drepturilor decurgand din contractul colectiv de munca’’, pentru care legiuitorul a optat stabilirea diferentiata a termenului de prescriptie.

Spre deosebire de drepturile salariale care pot fi recuperate in acord cu munca depusa, in termenul general de prescriptie, sumele stabilite ca beneficii/facilitati pentru salariati, in functie de activitatea desfasurata pe durata unui an calendaristic, ori de momentul inceperii sau incetarii derularii muncii nu pot fi cerute decat in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului.

Art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii

Prin cererea inregistrata la 29.08.2017, reclamanta [...] a solicitat obligarea paratei [...] la plata drepturilor banesti reprezentand
diferenta de ajutor cuvenit la pensionare, respectiv echivalentul a doua salarii de baza la nivelul cuvenit in luna august 2014.
S-a aratat ca prin decizia nr. .../27.08.2014 emisa de angajator in temeiul art. 56 lit. c Codul muncii, salariatei i-a incetat de drept contractul individual de munca, incepand cu data de 01.09.2014.

Prin intampinare, parata a solicitat in principal respingerea actiunii ca fiind prescrisa, in raport de prevederile art. 268 alin.1 litera e din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, intrucat neplata diferentei de ajutor de pensionare solicitat de reclamanta inseamna o neexecutare a unei clauze a Contractului Colectiv de Munca nr. 196 din 02.06.2014, iar dispozitiile art. 268 alin.1 lit. a Codul Muncii invocate de reclamanta se refera si se aplica strict in solutionarea unui conflict de munca.

Prin sentinta civila nr. 2470/15.11.2017 a Tribunalului Constanta - Sectia I civila a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata si a fost admisa actiunea reclamantei, parata fiind obligata sa plateasca reclamantei diferenta de ajutor cuvenit la pensionare, constand in echivalentul a doua salarii de baza la nivelul cuvenit pentru luna august 2014.

Prima instanta a aratat ca nu poate fi primita exceptia vizand prescriptia, pentru ca sumele reprezentand ajutoare acordate la momentul pensionarii au incontestabil semnificatia unor drepturi salariale, chiar daca regimul de deducere a contributiilor este diferit, fiind platite in considerarea calitatii reclamantei de salariat al paratei, indiferent de izvorul lor - asadar, chiar daca acestea sunt prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de unitate.

Faptul ca aceste drepturi, constand in ajutoare echivalente cu un anumit numar de salarii de baza, se acorda salariatului la momentul pensionarii, este lipsit de relevanta pentru calificarea juridica, de vreme ce au fost prevazute in considerarea calitatii de salariat. Aceste drepturi banesti sunt componente ale salariului care, potrivit dispozitiilor art.159 din Codul muncii, republicat, reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat si cuprinde, in raport de prevederile art.160 din acelasi act normativ, salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

In acest sens, in cuprinsul art.171 alin.1 si art.268 alin.1 lit. c) din Codul muncii, republicat, legiuitorul nu a facut nici o distinctie intre drepturile salariale, in functie de izvorul lor - lege, contract individual sau colectiv de munca, astfel incat, prin utilizarea argumentului
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus,
termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de aceste norme este aplicabil, chiar daca drepturile salariale rezulta din contractele colective de munca. Din aceasta perspectiva, a aratat tribunalul, termenul de prescriptie de 6 luni este stipulat de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii pentru alte situatii de neexecutare a contractului colectiv de munca decat cele care beneficiaza de reglementare expresa prin textele anterioare, cum este cazul drepturilor evaluabile in bani datorate ca echivalent al muncii prestate.

Cum cererea reclamantei a fost inregistrata la instanta in data de 29.08.2017, inainte asadar de implinirea termenului de prescriptie de 3 ani, raportat la datele la care s-a nascut dreptul la actiune pentru acordarea drepturilor ce fac obiectul actiunii (data punerii in plata a drepturilor de pensie - 01.09.2014), solutia instantei de fond a fost in sensul ca dreptul la actiune in privinta acestor sume nu este prescris.

Impotriva acestei hotarari a formulat apel, in termen legal, parata [...], care a solicitat in principal admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, iar in subsidiar, respingerea pe fond a acestor pretentii.

Instanta de apel va retine, preliminar, ca in Titlul XII ,,
Jurisdictia muncii
’’ din Legea nr. 53/2003 republicata (Codul muncii) se regasesc textele asupra carora partile raportului litigios au dezvoltat considerente contrarii si care au stat la baza respingerii in prima instanta a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune pentru plata ajutorului de pensionare pe care reclamanta l-a pretins in cursul anului 2017, cu toate ca acesta ar fi fost datorat de unitate in luna august 2014.

Astfel, legiuitorul a disociat, in art. 268 alin. 1 Codul muncii, curgerea termenelor de prescriptiei pentru exercitiul dreptului in functie de izvorul obligational al dreptului dedus judecatii, stabilind ca prescriptia opereaza:

(...)

c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;

e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

Prin decizia nr. 3/22.01.2018 a I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - a statuat (pct. 60) ca problema noutatii chestiunii de drept dispare in masura in care, pe calea unor dezlegari incidentale in cuprinsul unor considerente decizorii, instanta suprema, pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare, s-a pronuntat deja asupra calificarii juridice supuse judecatii. Cu alte cuvinte, indiferent daca instanta suprema a admis sesizarea sau a respins-o ca inadmisibila, argumentele consemnate in sustinerea solutiei - „considerentele decizorii’’ - isi gasesc pe deplin incidenta in orice evaluare ulterioara a aceleiasi chestiuni de drept cu care sunt sesizate instantele si care nu mai implica decat controlul devolutiv, iar nu o interpretare necesara unificarii de practica.

Astfel fiind, este suficient pentru judecatorul cauzei sa se raporteze la argumentele si rationamentul dezvoltat de catre instanta suprema intr-un mecanism similar, cum este cel al recursului in interesul legii, indiferent daca statuarea a fost dispusa sub imperiul vechiului sau noului Cod de procedura civila, spre a stabili ca o anumita chestiune dedusa judecatii a fost transata intr-o viziune mai larga a I.C.C.J, care se impune cu forta obligatorie instantelor nationale. Din acest punct de vedere, Curtea constata ca problema ridicata in dosarul pendinte a fost analizata principial si in cadrul sesizarii care a facut obiectul dosarului nr. 14/2013 al I.C.C.J. in recurs in interesul legii si in care s-a pronuntat decizia nr. 20/18.11.2013, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 9 din 08.01.2014.

Sesizata fiind de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati in legatura cu problema de drept vizand
,,natura juridica a drepturilor prevazute a se acorda, potrivit contractelor colective de munca, cu diferite ocazii (tichete de masa, tichete cadou, prima de Pasti, prima de Craciun, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii etc.) si termenul de prescriptie aplicabil cererilor avand un asemenea obiect’’,
I.C.C.J. a aratat, in cadrul respectivei sesizari, ca izvorul determinant al practicii neunitare referitoare la "natura juridica" a drepturilor mentionate anterior (tichete de masa, tichete cadou, prima de Pasti, prima de Craciun, drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii etc.) l-a constituit imprejurarea ca instantele s-au limitat la interpretarea clauzelor din contractul colectiv de munca, desi, in mod obiectiv, pentru calificarea naturii juridice a drepturilor prevazute in contractul colectiv de munca nu se putea pleca de la interpretarea conventiei dintre angajati si angajator, ci de la distinctia dintre drepturile salariale si celelalte facilitati, operata de Codul muncii.

Or, demersul judiciar de stabilire a naturii juridice a drepturilor patrimoniale pretinse de un salariat trebuie sa porneasca de la verificarea sferei notiunii de drept salarial si sa clarifice daca aceste drepturi se subsumeaza notiunii de
"adaos la salariu
" reglementata de art. 155 din Codul muncii, aceasta fiind norma legala incidenta, in functie de circumstantele particulare ale raportului juridic dedus judecatii, fapt ce, in aceste conditii, reprezinta o chestiune de aplicare a legii.

Pe de alta parte, a aratat I.C.C.J., in art. 160, Codul muncii face trimitere, indirect, la ceea ce se poate stabili, in aceasta materie, prin contractele colective de munca, mentionand posibilitatea ca angajatorul sa asigure salariatilor hrana, cazare sau alte facilitati.

Intrucat partile raportului juridic individual sau colectiv de munca sunt obligate ca la incheierea conventiilor individuale sau colective de munca sa respecte dispozitiile legale, nu se poate deroga de la lege in domeniul elementelor componente ale unui drept salarial. In aceste conditii, ceea ce analizeaza instantele in conflictele de munca declansate de nerespectarea unor clauze ale contractelor colective (in majoritatea cauzelor) ori individuale de munca nu este natura juridica a dreptului, ci modalitatea de executare a clauzelor, in sensul ca verifica indeplinirea conditiilor prestabilite de acordare, salariatii care beneficiaza de drept, eventuale cazuri de neexecutare justificata din diverse motive, cuantumul etc.

In situatia in care drepturile salariale suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului, cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, iar atunci cand drepturile salariale suplimentare nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea au natura juridica a unor masuri de protectie sociala, facilitati acordate de angajator si convenite in contractul colectiv de munca, iar neacordarea lor rezida intr-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel incat cererile in justitie pot fi formulate in termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

Aceste statuari ale I.C.C.J. dispuse in recurs in interesul legii confirma faptul ca instantei de apel ii revine, in controlul devolutiv, sa verifice daca ajutorul pretins in prezenta cauza poate fi sau nu asimilat drepturilor salariale si, daca in raport de izvorul obligational si de modul in care a fost confirmat acest drept, raportarea lui se face la sfera drepturilor salariale sau, dimpotriva, la cea a facilitatilor conferite de angajator; doar aceasta prima evaluare permite stabilirea ulterioara a incidentei art. 268 alin. 1 lit. c sau lit. e Codul muncii, cat priveste prescriptia.

In acest context se constata in apel ca in mod gresit tribunalul a asimilat „ajutorul de pensionare’’ drepturilor salariale, pe baza faptului ca toate aceste sume conferite de angajator sunt supuse acelorasi reguli de evidentiere prin statul de plata si de deducere a impozitului si contributiilor la buget. Procedand in acest mod, instanta de fond nu a evaluat izvorul obligational in temeiul caruia se naste dreptul si nu a disociat intre sintagma ,,
drepturi salariale neacordate
’’ si cea a ,,
drepturilor decurgand din contractul colectiv de munca’’,
pentru care legiuitorul a optat stabilirea diferentiata a termenului de prescriptie.

Trebuie deci facuta distinctia intre sumele stabilite in contractul individual de munca a fi contravaloarea muncii prestate (aceste drepturi putand fi conferite nu doar ca suma prestabilita, ci si ca echivalent al unor tichete de masa, al unor decontari lunare a cheltuielilor suportate cu deplasarea la si de la locul de munca, a unor stimulente calculate procentual la volumul de activitate etc.) si respectiv, celelalte beneficii la care este indreptatit salariatul in temeiul contractului colectiv de munca, atunci cand acesta le reglementeaza prin vointa partenerilor sociali.

Spre deosebire de drepturile salariale care pot fi recuperate in acord cu munca depusa, in termenul general de prescriptie, sumele stabilite ca beneficii/facilitati pentru salariati, in functie de activitatea desfasurata pe durata unui an calendaristic, ori de momentul inceperii sau incetarii derularii muncii nu pot fi cerute decat in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului. Plata indemnizatiei de instalare la angajare, plata ajutorului de inmormantare, a celui de pensionare, sumele compensatorii in cazul concedierii, acoperirea totala sau partiala, din fondurile angajatorului, a unor cheltuieli legate de zile festive, de intretinere a locuintei etc. sunt excluse din sfera drepturilor salariale si urmeaza regula pretinderii lor in termenul reglementat de art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii. Acordarea acestora din urma nu este conditionata de desfasurarea muncii, cat de indeplinirea unor conditii explicite prevazute in contractul colectiv de munca; spre exemplu, vointa partenerilor sociali poate exclude de la beneficiul platii unui ajutor pe salariatul care a fost sanctionat disciplinar, pe cel care a inregistrat un anumit nr. de absente de la locul de munca ori pe cel care nu a desfasurat activitatea integral pe durata unui an calendaristic, chiar din motive neimputabile. Unele dintre aceste drepturi recunoscute prin contractul colectiv se acorda doar la cerere, in baza unor inscrisuri doveditoare de indeplinire a conditiilor impuse pentru plata lor; altele sunt calculate si acordate diferentiat, in raport de criteriile concrete stabilite si indeplinite de fiecare angajat, in parte.

Aceste din urma drepturi nu pot fi cerute in decurs de trei ani, cata vreme art. 141 din Legea 62/2011 republicata precizeaza ca un contract colectiv de munca nu poate fi incheiat pe o durata mai mare de 24 luni; legiuitorul a urmarit sa limiteze, prin art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, exercitiul dreptului la actiune pentru sume care isi gasesc izvorul exclusiv in contractul colectiv la nivel de unitate/grup de unitati/ramura, care nu sunt in stricta legatura cu munca depusa. Salariatul trebuie sa actioneze astfel intr-un rastimp cat mai apropiat celui de nastere a exercitiului dreptului, legiuitorul raportandu-se de aceasta data la ratiuni de gestiune economica financiara si de proiectie bugetara anuala cat mai adecvate pentru unitate.

Imprejurarea ca, la momentul platii ajutorului de pensionare, suma aferenta este evidentiata pe statul de plata, urmand regimul de impozitare si deducere specific drepturilor banesti, nu are semnificatia data de instanta de fond (insusita si de intimata reclamanta), anume ca ajutorul mentionat este un drept salarial ce poate fi cerut in termenul general de prescriptie. Aceasta abordare a sumelor acordate cu orice titlu salariatului este impusa de prevederile Codului fiscal, insa nu acest aspect este relevant pentru definirea naturii lor juridice.

Astfel fiind, in masura in care partile confirma ca acordarea acestui beneficiu in favoarea salariatilor care inceteaza raporturile de munca prin pensionare este stabilit in contractul colectiv de munca, ca ajutorul de pensionare este acordat diferentiat, dupa vechimea in Companie, ca el este primit in urma formularii unei cereri de catre salariatul care il pretinde, ca suma este primita o singura data, in considerarea evenimentului pe care il celebreaza, nu au nici o importanta modalitatea de suportare a lui de catre angajator (din fondul de salarii), modul de plata si afectarea lui de contributiile bugetare aferente oricarui venit.

Pe aceasta disociere urmau sa opereze si argumentele instantei de fond, stabilind asadar ca reclamanta a pretins acordarea unui drept recunoscut prin contractul colectiv de munca la implinirea unui termen de trei ani de la data nasterii dreptului - cand in realitate demersul sau nu se putea inscrie decat in cele 6 luni prevazute de art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii.

Pentru aceste argumente va fi gasita intemeiata critica din apel privind gresita solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, Curtea urmand sa admita exceptia incidentei prescriptiei in realizarea dreptului.

Decizia civila nr. 111/CM/23.04.2018 Judecator redactor Mihaela Ganea

/v