Administratorul judiciar - Insolvență

 

Art. 57

(1)
Practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională. În ofertă, practicianul în insolvenţă interesat va putea arăta şi disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa generală sau specifică necesare preluării dosarului şi bunei administrări a cazului. În cazul în care debitorul, respectiv creditorii nu au formulat propuneri şi nu sunt oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.

(2)
În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.

(3)
Creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească onorariul.

(4)
În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice. Înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Împotriva încheierii se poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare.

(5)
În orice moment al procedurii, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic poate încuviinţa înlocuirea acestuia, în urma analizei cererii. În acest caz, judecătorul-sindic va desemna un alt administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu, în condiţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. d).

(6)
Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (3), în termen de 5 zile de la data publicării acesteia în BPI. Judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar.

(7)
Dacă în termenul stabilit la alin. (6) decizia adunării creditorilor sau a creditorului ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, dacă acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin încheierea sau, după caz, sentinţa de deschidere a procedurii.

(8)
Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă, potrivit legii.

(9)
Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.

(10)
Este interzis administratorului judiciar, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.

(11)
Practicianul în insolvenţă, în calitatea sa de organ care aplică procedura, nu va putea fi sancţionat sau obligat la plata oricăror cheltuieli de judecată, amenzi, daune sau oricăror altor sume, de către instanţa de judecată sau de altă autoritate, pentru fapte sau omisiuni imputabile debitorului.

(12)
Dacă adunarea creditorilor a infirmat administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, înainte de a-i fi stabilit onorariul, pentru activitatea desfăşurată până la data infirmării onorariul va fi stabilit de către judecătorul-sindic în conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Din suma aprobată se va scădea onorariul aprobat cu titlu provizoriu prin hotărârea judecătorească privind desemnarea, dacă a fost încasat.

(13)
În cazul desfiinţării pentru orice motive a hotărârii de deschidere a procedurii, instanţa care va desfiinţa hotărârea va decide asupra onorariului practicianului, aplicându-se corespunzător alin. (2), iar plata acestui onorariu şi a cheltuielilor de procedură va fi suportată de pârât sau de reclamant, potrivit reglementărilor privitoare la cheltuielile de judecată din Codul de procedură civilă.

(14)
În cazul în care adunarea creditorilor confirmă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, dar nu aprobă oferta de onorariu a acestuia, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea accepta onorariul votat de către creditori sau va reconvoca adunarea într-un termen de maximum 30 de zile pentru negocierea cu creditorii şi discutarea onorariului. În cazul în care nici la această adunare oferta administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nu va fi acceptată de către creditori, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea declara că se retrage. În caz de renunţare, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va convoca o nouă adunare în termen de maximum 30 de zile, în vederea desemnării noului administrator judiciar/lichidator judiciar. Dacă în cadrul acestei adunări nu se desemnează un alt administrator judiciar/lichidator judiciar, preşedintele comitetului creditorilor sau, dacă nu a fost constituit, un creditor desemnat de adunarea creditorilor va solicita judecătorului-sindic desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu, în termen de maximum 5 zile de la data adunării. Judecătorul-sindic va numi un administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu în termen de 5 zile de la sesizare, în cameră de consiliu. Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

 

Comentariu

 

Articolul privind desemnarea administratorului judiciar conține completări importante față de varianta anterioară a legii insolvenței, care tind să reglementeze situațiile apărute în practică în mod frecvent, dar fără soluție legală expresă până la intrarea în vigoare a noului act normativ.

Desigur, Legea nr. 85/2014 se completează, în ceea ce priveşte practicianul în insolvenţă, cu O.U.G nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, care la rândul său se completează cu Statutul de organizare şi funcţionare şi Codul de etică profesională şi disciplină ale Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România,

aprobate prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România nr. 3/2007, așa cum aceasta a fost ulterior modificată și completată.

Se reconfirmă prin noua reglementare principiul desemnării administratorului judiciar de către creditori, judecătorul-sindic având doar rolul de a confirma legalitatea acesteia sau de a numi el însuşi administratorul judiciar în cazurile în care creditorii rămân în pasivitate.

Desemnarea practicianului în insolvență comportă două paliere: desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului provizoriu

^[78]

şi desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului definitiv care poate fi acelaşi cu cel provizoriu sau poate fi diferit.

Pentru a putea fi desemnat, provizoriu sau definitiv, practicianul în insolvență trebuie să îndeplinească un număr de condiţii prevăzute în mod imperativ atât de Legea nr. 85/2014, cât şi de OUG nr. 86/2006, după cum urmează:

1. să fie compatibil în momentul desemnării, ceea ce implică deplina capacitate de exerciţiu;

2. să nu se afle în conflict de interese;

3. să fi depus o ofertă de servicii la dosarul cauzei (cu excepţia desemnării aleatorii tocmai pentru lipsa ofertelor de la dosarul cauzei) şi să deţină o asigurare pentru răspundere profesională valabilă.

În ceea ce privește conflictul de interese, conform unui principiu statuat de Codul de etica profesionala și disciplină al UNPIR, practicianul în insolvență are obligația de a evita, în activitatea sa profesională, poziționarea într-o astfel de situație, prin neformularea unei oferte de a prelua un mandat în cazul în care conștientizează existența unui astfel de conflict.

Practicienii interesaţi în a fi numiţi într-un anume dosar depun o ofertă, însoţită de dovada calităţii de practician în insolvenţă şi copia poliţei de asigurare profesională. Obligaţia depunerii dovezii de practician în insolvenţă şi poliţei de asigurare este anterioară desemnării şi imperativă, lipsa oricăreia dintre acestea atrăgând respingerea numirii de către judecătorul-sindic.

 

Jurisprudență

 

Dacă practicienii indicaţi de creditoare nu au depus oferte de preluare a poziţiei de administrator judiciar şi nici documente din care să rezulte abilitarea lor legală, conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în mod corect judecătorul-sindic nu a ţinut seama de opiniile exprimate de creditoare, neputând desemna ca administrator judiciar decât persoana care îndeplineşte condiţiile impuse de lege şi face dovada în acest sens. (
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, Decizia nr. 91R/23.01.2008


^[79]


)

 

Comentariu

Aşa cum se prevede atât în Legea nr. 85/2014, cât şi în OUG nr. 86/2006, poliţa de asigurare este menită să acopere prejudiciile cauzate de îndeplinirea atribuţiilor de către administratorul judiciar sau lichidator, iar riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii practicianului în insolvență în perioada exercitării calităţii sale.

Poliţa de asigurare valabilă este în acelaşi timp o verificare suplimentară cu privire la compatibilitatea practicianului, deoarece potrivit art. 35 lit. e) din OUG nr. 86/2006, calitatea de practician se suspendă în cazul neplăţii primei de asigurare. Atât în cazul în care practicianul nu îşi îndeplineşte obligaţia de subscriere a poliţei în termen de 30 de zile de la admiterea în UNPIR (sau 60 de zile, în cazul în care se acordă un termen de graţie de către consiliul de conducere al filialei), cât şi în cazul în care, ulterior, reînnoirea nu se face la data expirării poliţei, acesta este suspendat pentru o perioadă de maximum 6 luni. În cazul neîndeplinirii obligaţiei practicianului de asigurare până la expirarea termenului de suspendare, acesta este radiat din Tabloul UNPIR.

De regulă, societăţile de asigurări care furnizează asigurări de răspundere civilă profesională au produse adaptate pentru practicienii în insolvenţă. Riscul acoperit este acela de producere a unor prejudicii patrimoniale cauzate societăţii debitoare, subiect al procedurii de insolvenţă dar şi creditorilor respectivei societăţi. Totuşi, condiţiile specifice privind aceste poliţe de asigurare limitează semnificativ evenimentele care ar duce la acordarea de despăgubiri, nefiind acoperite prejudiciile cauzate de nerespectarea hotărârilor judecătorului-sindic, depăşirea atribuţiilor sau nerespectarea prevederilor legale privind vânzarea bunurilor sau ordinea de preferinţă a creditorilor.

În ceea ce privește desemnarea administratorului judiciar provizoriu, aceasta se poate face cu acordul prealabil al practicianului în insolvență, manifestat prin depunerea ofertei sale la dosarul cauzei, sau poate fi impusă în mod aleatoriu, în cazul în care nu există nicio ofertă la dosar, cu precizarea că – aşa cum se arată la secţiunea privind înlocuirea practicianului – practicianul are posibilitatea de a refuza numirea.

Suplimentar față de refuzul de a fi desemnat, care trebuie exprimat în termen de 5 zile de la comunicarea numirii, refuz reglementat de art. 60, noua lege acordă practicianului în insolvență o nouă posibilitate de a se retrage din cauză: conform art. 57 alin. (5), acesta poate solicita în orice moment al procedurii înlocuirea sa pentru motive temeinice. Fiind chestiuni de fapt, motivele temeinice urmează a fi analizate de judecătorul-sindic. Prevederea realizează o reechilibrare a pozițiilor practician în insolvență/creditori, oferind practicianului posibilitatea de a renunța la un mandat care îi aduce pierderi.

Desemnarea provizorie este valabilă până la prima adunare a creditorilor, care are posibilitatea de a confirma practicianul numit de judecătorul-sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii sau de a desemna un altul.

În ceea ce privește desemnarea administratorului judiciar definitiv, noua lege a simplificat procedura prin eliminarea recomandării comitetului creditorilor, ca o condiție prealabilă numirii de către adunarea creditorilor. O altă simplificare din punct de vedere al condițiilor formale o reprezintă eliminarea confirmării practicianului de către judecătorul-sindic în cazul în care acesta este același cu cel desemnat provizoriu.

S-a adăugat, de asemenea, o precizare în sensul obligativității introducerii pe ordinea de zi a primei adunări a creditorilor a desemnării practicianului definitiv și stabilirea onorariului acestuia. Acesta este un răspuns la situații din practică în care administratorul judiciar menținea provizoratul desemnării sale, continuând, din diverse considerente, să își exercite atribuțiile dincolo de momentul până la care ar fi fost îndreptățit să o facă în mod normal.

În privința deciziei creditorului majoritar privind confirmarea administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, desemnarea unui alt practician în insolvență, textul de lege vizează existența unui creditor care deține majoritatea calificată a masei credale, și anume ”mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor”. Dacă doi sau mai mulți creditori dețin împreună o astfel de majoritate, este necesară convocarea unei adunări a creditorilor, situație reglementată de alin. (2) al acestui articol.

Având caracter de noutate, alin. (11) al art. 57 introduce principiul distincției de patrimonii și responsabilități în ceea ce privește analiza raportului practician în insolvență – debitor. Introducerea acestei dispoziții legale a urmărit evitarea situațiilor în care practicianul în insolvență era sancționat pentru fapta debitorului, pentru pasivitatea acestuia din urmă în îndeplinirea unor obligații sau era obligat la plata cheltuielilor de judecată pentru acțiuni introduse în interesul masei credale, rațiunea legii fiind aceea că practicianul în insolvență acționează ca un mandatar al justiției în procedura de insolvență, neputându-se confundaa cu debitorul aflat în procedură.

Aceste dispoziții se corelează cu cele ale art. 182 alin. (3), de asemenea având caracter de noutate, care stabilesc o protecţie a practicianului în insolvență ce acţionează cu bună-credinţă, în limitele atribuţiilor prevăzute de lege şi a informaţiilor disponibile, pentru (i) actele procesuale efectuate sau (ii) conţinutul înscrisurilor întocmite în cadrul procedurii: „Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care acţionează cu bună-credinţă, în limitele atribuţiilor prevăzute de lege şi a informaţiilor disponibile nu poate fi tras la răspundere pentru actele procesuale efectuate ori pentru conţinutul înscrisurilor întocmite în cadrul procedurii”.

 

Jurisprudență

 

Dacă creditorul a aprobat onorariul administratorului judiciar provizoriu în cadrul primei adunări a creditorilor, semnând tabelul, nepunând în discuţie, sub nicio formă, înlocuirea sa cu un alt administrator judiciar, decizia sa ulterioară, de înlocuire a administratorului judiciar în temeiul art. 19 alin. (2)

¹

pare abuzivă. Adoptarea nediferenţiată a atitudinii contestatoarei ar conduce la crearea unei situaţii şi a unei stări de incertitudine şi de îndoială cu privire la desfăşurarea în condiţii de legalitate şi de imparţialitate a procedurii de insolvenţă.
(Curtea de Apel Ploiești, Decizia nr. 599/17.03.2011)

 

Curtea a mai reţinut că, în ipoteza normei legale criticate, un singur creditor deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, ceea ce face inutilă consultarea adunării creditorilor pentru desemnarea unui administrator judiciar sau a unui lichidator ori pentru confirmarea celui provizoriu, din moment ce hotărârea s-ar putea lua în adunarea creditorilor numai cu majoritatea specială prevăzută de lege, şi anume numai cu votul acestui creditor care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.
(Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 531 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 20 noiembrie 2014)

 

În cauză judecătorul-sindic nu a motivat desemnarea administratorului judiciar şi nici nu a făcut referire la cererea creditorului privind desemnarea administratorului X, desemnând un alt administrator. Prin urmare, Curtea reţine nelegalitatea desemnării administratorului judiciar având în vedere faptul că legea obligă judecătorul-sindic să motiveze desemnarea administratorului judiciar, iar în cazul în care creditorul care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei cere să fie desemnat un anume practician, să procedeze la numirea acelui administrator judiciar.
(Curtea de Apel Ploiești, Decizia nr. 16/12.01.2010)

 

În speţă a fost formulată o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei de către debitor care a solicitat numirea în calitate de lichidator a cabinetului individual de insolvenţă[...] şi o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei de către creditoarea DGFP Constanţa, înregistrată cu nr. 1593/118/2009, prin care s-a solicitat numirea în calitate de lichidator a [...] SPRL. Cele două dosare au fost conexate prin încheierea din 21.09.2009. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. c), la numirea lichidatorului se va ţine seama de cererea creditorului şi apoi de cererea debitorului, numai dacă nu există o cerere formulată de creditor. Dacă există mai multe cereri formulate de creditori, va avea întâietate cel cu creanţa cea mai mare.
(Curtea de Apel Constanța, Hotărârea nr. 134/28.01.2010)

 

Înlocuirea sau confirmarea administratorului judiciar provizoriu, desemnat inițial, este un act de voință al creditorilor sau al creditorului majoritar, reprezentând o obligație pentru judecătorul-sindic, iar nu o facultate, prevederile în materie fiind de strictă interpretare şi aplicare. Argumentele privind volumul de muncă depus sau gradul de implicare în cauză sunt lipsite de relevanță.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia nr. 395 /28.04.2010)

 

Dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 au caracter imperativ aşa cum rezultă din modul de redactare, astfel că, judecătorul-sindic nu poate refuza numirea practicianului în insolvenţă în situaţia în care titularul cererii a solicitat desemnarea  unui anume practician în calitate de lichidator judiciar, iar acesta este compatibil şi a depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei.
(Curtea de Apel Galati,  Decizia nr. 154 /22.03.2010)

 

Art. 58

(1)
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentului titlu, sunt:

a)
examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse potrivit prevederilor art. 67 sau 74, după caz, şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

 

Comentariu

 

Administratorul judiciar își păstreazaă și în noua reglementare a procedurii insolvenței atribuția de a analiza situația debitorului în raport de documentele depuse în susținerea cererii de deschidere a procedurii , pe care le regăsim enumerate la art. 67 alin. (1).

Prin raportul întocmit de către administratorul judiciar se va propune fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale, cu aprobarea judecătorului-sindic.

 

b)
examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile prevederilor art. 169-173, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

 

Comentariu

 

Dispozițiile art. 58 alin.(1) lit.b) preiau prevederile corespondente din Legea nr. 85/2006  cu o modificare esențială privind atragerea răspunderii persoanelor care au contribuit la starea de insolvență. În acest sens, prin raportul întocmit cu privire la cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, administratorul judiciar va menţiona doar eventualele indicii sau elemente preliminare privind la persoanele cărora le-ar putea fi imputabilă starea de insolvență a debitorului. Motivația acestei modificări rezidă în faptul că termenul de 40 de zile este, în mod uzual, prea scurt pentru a permite o analiză exhaustivă în privința persoanelor și/sau a cauzelor care au condus la starea de insolvență a debitorului. Identificarea unor indicii sau elemente preliminare este, însă, posibilă, motiv pentru care legea prevede că acestea vor fi cuprinse în raport.

 

c)
întocmirea actelor prevăzute la art. 67 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;

 

Comentariu

 

O parte dintre documentele enumerate de legiuitor reprezintă înscrisuri de natură financiar-contabilă pe care debitorul are obligația să le întocmească periodic cu respectarea termenelor legale. Dacă aceste documente nu au fost întocmite, îi revine administratorului judiciar această sarcină. În cazul în care acestea au fost întocmite de către debitor, administratorul judiciar va proceda la verificarea exactității înregistrărilor din contabilitate, corectarea și completarea acestora în mod corespunzător.

  O parte a documentelor nu pot fi corectate sau completate de administratorul judiciar, respectiv cele menționate la lit. a), e), g), i), j) și l) din cadrul art. 67 alin. (1).

 

d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a);

 

Comentariu

 

După examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse potrivit prevederilor art. 67, administratorul judiciar va propune fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale, situație în care legiutorul stabilește în sarcina acestuia elaborarea planului de reorganizare. Administratorul judiciar va putea întocmi planul de reorganizare în nume propriu sau în colaborare cu o altă parte îndreptățită de dispozițiile legale să depună un astfel de plan.

Dispozițiile art. 58 alin.(1) lit. d) se aplică în corelare și cu dispozițiile art. 97 alin. (3), potrivit cărora,”în cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul de reorganizare să fie propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea planului ori dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai mulţi creditori.”

 

e)
supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

 

Comentariu

 

Dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. e) sunt similare cu cele ale art. 20 lit. e) din Legea nr. 85/2006. Noutatea constă în faptul că Legea nr. 85/2014 reglementează expres , prin dispozițiile articolului 5 pct. 66 operațiunile efectuate de către administratorul judiciar în cadrul activității de supraveghere.

 

f)
conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;

 

Comentariu

 

Dispozițițiile art. 58 alin. (1) lit.f) urmează a fi aplicate în corelare cu cele ale art. 85 din Legea nr. 85/2014, devenind incidente în funcție de fiecare caz în parte, după cum debitorul și-a păstrat dreptul de administrare în tot sau în parte, conform dispozițiilor judecătorului-sindic.

 

g)
convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;

 

Comentariu

 

Prevederile art. 58 alin.(1) lit. g) se interpretează în corelare cu dispozițiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, care au conferit administratorului judiciar calitate procesuală activă în atacarea hotărârilor adunării creditorilor pentru nelegalitate.

Astfel, deși această atribuție (convocare, prezidare și asigurarea secretariatului) este una de tip static, neparticipativ, posibilitatea de a ataca o hotărâre considerată nelegală îi conferă un rol activ, care îl și responsabilizează, în egală măsură. Cu alte cuvinte, noua reglementare conferă o soluție în privința întrebării ridicate în practică, și anume dacă administratorul judiciar este obligat să pună în executare o hotărâre a adunării creditorilor pe care o consideră nelegală.

În privința atribuției de convocare a adunării generale a acționarilor, se ridică problema respectării termenelor de convocare prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile sau de actul constitutiv, raportat la unul dintre principiile care guvernează procedura insolvenței, și anume celeritatea. Dispozițiile art. 53 alin. (1) reglementează situația adunării generale a acționarilor pentru desemnarea administratorului special, stabilind faptul că o astfel de convocare trebuie să fie efectuată în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Cu alte cuvinte, textul se referă la termenul în care trebuie transmis convocatorul, iar nu la termenul în care trebuie ținută adunarea generală a acționarilor.

 

h)
introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

 

Comentariu

 

Noua reglementare nu condiționează ca aceste acte, operațiuni sau transferuri frauduloase să fie încheiate de către debitor, astfel cum era prevăzut de Legea nr. 85/2006. Dispozițiile art. 58 alin.(1) lit. h) urmează a fi coroborate cu cele ale art. 117 și 118, care enumeră actele și operațiunile apreciate ca fiind frauduloase și care fac referire, în mod expres, la debitor (”anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului”).

 

i)
sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedură;

Comentariu

 

Administratorul judiciar are ca principală atribuție, printre altele, și pe aceea de a sesiza de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că cele existente sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative. Sesizarea este necesară pentru ca instanța, în urma analizării acestei situații și constatând faptul că nu se dorește de către creditori avansarea sumelor necesare, să poată decide închiderea procedurii.

Dispozițiile art. 58 alin.(1) lit. i) urmează a fi coroborate cu dispozițiile nou introduse privitoare închiderea procedurii, și anume art. 174 alin. (1), care, în ipoteza inexistenței bunurilor sau a insuficienței acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative, permit audierea creditorilor de către judecătorul-sindic și închiderea procedurii dacă aceștia refuză să avanseze sumelor necesare sau nu se prezintă, deși au fost legal citați. Pentru a constata existența sau inexistența bunurilor în averea debitorului, administratorul judiciar va proceda la inventarierea tuturor bunurilor aflate în proprietatea acestuia, potrivit art. 101.

 

j)
denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

 

Comentariu

 

Aceasta este una dintre atribuțiile administratorului judiciar prin care, în vederea creșterii valorii averii debitorului, poate să denunțe orice contract încheiat de către debitor, atâta timp cât acest contract nu a fost executat în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.

 

k)
verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de creanţe;

 

Comentariu

 

În cadrul procedurii de insolvență administratorul judiciar procedează la verificarea creanțelor prin raportare la documentele depuse de creditori și evidența contabilă a debitoarei. Urmare a acestor verificări, procedează la întocmirea tabelelor de creanță, notifică creditorii și formulează observații cu privire la creanțele înscrise în tabele.

 

l)
încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;

 

m)
încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, cu condiţia confirmării acestor operaţiuni de către judecătorul-sindic;

 

Comentariu

 

Actele sau operațiunile enumerate de art. 58 alin.(1) lit. h) vor fi încheiate sub  condiția confirmării de către judecătorul-sindic. Hotărârea judecătorului-sindic de confirmare a unor astfel de acte sau operațiuni, având natura juridică a unor acte de dispoziție, poate fi atacată de către orice creditor interesat cu apel. Aceste dispoziții se corelează cu cele ale art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care stabilesc faptul că judecătorul-sindic se pronunță pe considerentele de legalitate, astfel încât în privința oportunității încheierii unor astfel de acte sau operațiuni trebuie să se pronunțe adunarea creditorilor.

 

n)
sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

 

Comentariu

 

Administratorul judiciar poate sesiza judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă ce are legătură cu buna desfășurare a procedurii și care nu este reglementată expres de lege. Această dispoziție califică enumerea din art. 58 alin.(1) ca fiind una nelimitativă și se interpretată în corelare cu dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. r), privitoare la competența judecătorului-sindic. Astfel, aceste două prevederi se analizează simetric, în sensul că ceea ce reprezintă o atribuție a administratorului judiciar în sesizarea judecătorului – sindic reprezintă o componentă a competenței de judecată.

 

o)
inventarierea bunurilor debitorului;

 

Comentariu

 

Printre atribuțiile principale ale administratorului judiciar, Legea nr. 85/2014 reglementează expres și inventarierea bunurilor debitorului. Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile art. 101, care stabilesc termenul de 60 de zile de la data deschiderii procedurii în care se va proceda la inventarierea bunurilor.

 

p)
dispunerea evaluării bunurilor debitorului, astfel încât aceasta să fie realizată până la data stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al creanţelor;

 

Comentariu

 

Administratorul judiciar va dispune efectuarea evaluării bunurilor debitorului după întocmirea tabelului preliminar de creanțe al debitorului și înainte de finalizarea tabelului definitiv de creanțe. De altfel, art. 112 alin. (1) condiționează întocmirea tabelului definitiv atât de soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, cât și de predarea raportului de evaluare a garanțiilor. Aceste dispoziții se analizează în corelație cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 85/2014.

 

q)
transmiterea spre publicare în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea la dosar a raportului de evaluare, în termen de două zile de la depunere.

 

Comentariu

 

Având în vedere importanța evaluarii bunurilor și garanțiilor existente în patrimoniul debitorului, noua lege include în enumerarea atribuțiilor principale ale administratorului judiciar și obligația de a anunța, prin publicare în BPI, depunerea la dosar a raportului de evaluare.

 

(2)
Judecătorul-sindic poate stabili în sarcina administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.

 

Jurisprudenţă

În calitate de reprezentant al procedurii, implicarea în procedură a unui administrator judiciar nu este facultativă, ci obligatorie, învestirea cu această calitate realizându-se  prin însăși sentința de deschidere a procedurii.

Ca manager al procedurii, administratorul judiciar își stabilește o anumită strategie în cadrul careia, în exercitarea mandatului încredințat, este obligat să ia permanent măsuri în condiții de urgență sau oportunitate, fiind pasibil de sancțiuni administrative în cazul în care, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul -sindic în derularea procedurii, activitatea sa fiind verificată de către judecătorul -sindic prin intermediul rapoartelor cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit obligațiile și măsurile luate de către acesta în executarea atribuțiilor conferite de lege.
(Curtea de Apel Iași, Decizia nr. 1021/01.06.2009).

 

Potrivit art. 41 alin. (1) din OUG nr. 86/2006, atribuțiile legale ale practicianului în insolvență, precum și cele stabilite exclusiv în sarcina sa de judecătorul-sindic în procedurile de insolvență nu pot fi exercitate prin reprezentare. Conform art. 41 alin. (4) lit. c) din același act normativ sunt atribuții ale practicianului în insolvență care nu pot fi exercitate prin reprezentare, potrivit alin. (3), convocarea și prezidarea adunărilor creditorilor, acționarilor, asociaților ori membrilor debitorului persoană juridică, daca legea nu dă aceste atribuții în sarcina altor persoane. Prin urmare, convocarea și prezidarea adunarilor creditorilor se poate face doar de către administratorul judiciar.
(Tribunalul București, Sentința Civilă nr. 37/CC/28.01.2013).

 

Legea insolvenței impune administratorului judiciar nu doar verificarea executării contractului de către părțile implicate, dar și profitabilitatea menținerii sale pentru debitorul aflat în procedură, sens  în care legea prezumă neprofitabile pentru debitor acele contracte de închiriere ale debitorului pentru care nivelul chiriei stabilite este inferior prețului pieței.
(Curtea de Apel București, Decizia nr. 347R/07.03.2007).

 

Noțiunea de supraveghere presupune acordul sau avizul administratorul judiciar pentru efectuarea plaților curente, întrucât per a contrario, ar fi golite de conținut dispozițiile art. 49 lit. a) și art. 20 lit. e) din Legea nr. 85/2006. În procedura specială a insolvenței, oricare ar fi urgența efectuării unei plați sau luării unei măsuri ce ține de administrarea curentă a debitoarei, aceasta trebuie dispusă sub supravegherea administratorului judiciar. Aceasta cu atât mai mult cu cât legea insolvenței prevede sancțiuni pentru neîndeplinirea sau indeplinirea defectuoasă a atribuțiilor în sensul prejudicierii intereselor creditorilor, de către administratorul judiciar, putându-se solicita chiar înlocuirea acestuia.
(Curtea de Apel Craiova, Decizia nr.88 din 28.01.2010).

 

Supravegherea presupune stabilirea unor jaloane de către administratorul judiciar, a unor limite în care acesta mandatează banca să facă plăţi. În cazul în care banca nesocotește intedicțiile administratorului judiciar, atunci, la cererea acestuia, va fi obligată să restituie sumele plătite peste limitele instituite.
(Curtea de Apel Pitești, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 645 /9.03. 2011)

 

Art. 59

(1)
Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se va menţiona şi onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalităţii de calcul al acestuia.

(2)
Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în BPI.

(3)
La fiecare 120 de zile, judecătorul-sindic va analiza şi se va pronunţa asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluţie, prin care va putea pune în sarcina administratorului judiciar anumite măsuri şi va acorda un termen administrativ de control sau de judecată, după caz.

(4)
În ipoteza în care există cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum şi în ipoteza în care judecătorul-sindic consideră necesar, acesta va dispune citarea de urgenţă a persoanelor interesate şi a administratorului judiciar, pentru soluţionarea cererilor sau pentru dispunerea măsurilor care se impun.

(5)
Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

(6)
Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin. (2).

(7)
Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Suspendarea se judecă în camera de consiliu, de îndată, fără citarea părţilor.

(8)
Onorariul administratorului judiciar va fi plătit în baza procesului-verbal al adunării creditorilor prin care s-a stabilit cuantumul acestuia, în baza deciziei publicate în BPI sau pe baza hotărârii judecătoreşti pentru cazurile în care a fost stabilit onorariul provizoriu de către judecătorul-sindic.

 

Comentariu

 

În strânsă corelare cu obligaţia de a întocmi un inventar în termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, element de noutate menit să asigure o transparenţă timpurie în cadrul procedurii şi totodată o eficienţă a acesteia, administratorul judiciar va trebui să includă suplimentar în conţinutul raportului de activitate şi stadiul efectuării inventarierii, asigurându-se astfel posibilitatea verificării, de către creditori şi de către judecătorul-sindic, a îndeplinirii acestei atribuţii prevăzute de art. 58 alin. (1) lit. o) raportat la art. 101 din lege. Creditorii au posibilitatea să cunoască stadiul inventarierii şi, în cazul în care demersurile nu sunt efectuate ori acestea sunt întârziate în mod nejustificat de către administratorul judiciar, au posibilitatea să solicite judecătorului-sindic să îl oblige pe administratorul judiciar la îndeplinirea obligaţiilor, cu posibilitatea de aplicare a sancţiunilor prevăzute de lege, dacă este cazul. În cazul în care iau cunoştinţă despre depunerea inventarului, creditorii pot verifica la dosar inventarul și pot formula contestaţii cu privire la acesta.

Tot pentru respectarea transparenţei faţă de creditori, este asigurată o vizibilitate continuă cu privire la onorariul administratorului judiciar, creditorii având posibilitatea să conteste onorariul calculat şi încasat nelegal.Cu titlu de noutate, Legea nr. 85/2014 prevede la art. 5 pct. 28 definiţia extrasului raportului de activitate, și anume un  „rezumat al măsurilor luate de administratorul/lichidatorul judiciar.” Textul face referire la anumite elemente obligatorii ale extrasului din raportul de activitate, care trebuie să asigure creditorilor minimum de informaţii necesare pentru exercitarea drepturilor şi realizarea intereselor, inclusiv pe calea contestaţiei, respectiv:

a) persoanele de specialitate desemnate potrivit prevederilor art. 61, precum şi onorariul acestora;

b) actele de dispoziţie asupra averii debitorului şi documentele încheiate în acest sens, inclusiv procesul-verbal de adjudecare sau contractul de vânzare, după caz;

c)încheierea, modificarea sau încetarea unor contracte la care debitorul este parte;

d) situaţia încasărilor şi plăţilor, în sinteză;

e) promovarea unor acţiuni prevăzute la art. 117-122 sau la art. 169;

f) măsuri privind acordarea unei protecţii corespunzătoare creditorului care beneficiază de o cauză de preferinţă;

g) stadiul efectuării inventarierii, dacă este cazul.

În situația  în care vreunul dintre elementele prevăzute de textul de lege amintit nu sunt cuprinse în extrasul raportului de activitate publicat în BPI, creditorul poate să solicite repunerea în termenul de contestaţie pentru orice întârziere în formularea acesteia cauzată de neinserarea în extrasul la raport a menţiunilor obligatorii. Faptul necontestării în termenul legal a unora dintre măsurile prevăzute în raportul de activitate conduce la decăderea respectivului creditor din dreptul de a mai contesta acea măsură, chiar dacă, în cursul unor înlănţuiri de operaţiuni, măsura respectivă va mai fi menţionată şi în cadrul unor rapoarte de activitate ulterioare, dat fiind faptul că termenul de contestare are în vedere asigurarea unei stabilităţi pentru derularea procedurii şi activitatea administratorului judiciar.

Noua reglementare renunţă la acordarea de termene de continuare a procedurii, statuând în sarcina judecătorului-sindic obligaţia de a analiza la fiecare 120 de zile documentele depuse la dosar, inclusiv raportul de activitate, şi de a se pronunţa asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluţie. Prin respectiva rezoluţie, judecătorul-sindic, fie va dispune măsuri în sarcina administratorului judiciar, acordând un termen administrativ de control, fie va dispune acordarea unui termen de judecată în cazul cererilor de natură jurisdicţională formulate în cadrul procedurii. În cazul în care consideră necesar, judecătorul-sindic va putea dispune citarea administratorului judiciar şi a creditorilor pentru discutarea măsurilor ce se impun a fi adoptate. Întotdeauna, dacă există o cerere cu caracter jurisdicţional, este obligatorie citarea de urgenţă a administratorului judiciar şi a persoanelor interesate.

Contestaţia la măsurile dispuse de administratorul judiciar a primit în cadrul noii reglementări un termen mai lung, de 7 zile în loc de termenul de 3 zile, asigurându-se astfel o mai bună ocrotire a intereselor creditorilor. Termenul curge de la publicarea în BPI a extrasului raportului de activitate, iar nu de la momentul depunerii raportului, astfel cum prevedea vechea reglementare, ceea ce conferă transparenţă şi posibilitate de reacţie promptă a creditorilor.

În cadrul noii reglementări a fost prelungit termenul de soluţionare a contestaţiei. Pentru celeritate, cererea de suspendare a măsurii contestate se judecă tot în camera de consiliu, însă fără a mai fi citate părţile.

Cu titlu de noutate, alin. (8) al art. 59 stabileşte care sunt înscrisurile care reprezintă titlul de creanţă al administratorului judiciar faţă de averea debitorului, cu privire la onorariul cuvenit. Astfel cum rezulta şi din textul vechii reglementări, în cazul onorariului provizoriu, acesta este datorat în baza hotărârii judecătoreşti prin care a fost desemnat administratorul judiciar. În situaţia onorariului administratorului judiciar confirmat de creditori, noua reglementare înlătură necesitatea confirmării acestuia prin hotărârea judecătorului - sindic. Prevederea nu înlătură însă necesitatea confirmării administratorului judiciar de către judecătorul-sindic, acesta din urmă păstrând această atribuţie conform art. 45 alin. (1) lit. e) din lege. Judecătorul-sindic nu va putea cenzura astfel onorariul administratorului judiciar aprobat de creditori. Cu toate acestea, împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a hotărârii prin care creditorii au confirmat administratorul judiciar şi au confirmat, totodată, şi onorariul administratorului judiciar, se vor putea formula contestaţii pentru motive de nelegalitate.  

 

Jurisprudență

 

În baza dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea 85/2006 în mod corect judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei, reţinând că măsurile de lichidare şi distribuire a sumelor obţinute s-au realizat conform raportului de atribuire final aprobat. Ca atare, în fapt creditoarea nu s-a prezentat la nicio adunare a creditorilor, ceea ce înseamnă că şi-a însuşit tacit rapoartele depuse la dosar, astfel încât nu mai poate formula obiecţiuni la Raportul final şi nici nu mai poate critica acţiunea lichidatorului în sensul că acesta trebuia să formuleze acţiune pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.
(Curtea de Apel Ploiești, Hotărârea nr. 147 /28.01.2010)

 

Referitor la aceste măsuri în mod judicios a reţinut judecătorul-sindic că acesta poate cenzura doar legalitatea operaţiunilor efectuate de administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar nu și oportunitatea acestora, legea insolvenţei prevăzând mijloace și proceduri de rezolvare a situaţiilor ivite în cursul insolvenţei, aflate la dispoziţia participanţilor în această procedură. Referitor la „încălcarea grosolană” a dispoziţiilor Legii 85/2006 de către lichidatorul judiciar, legea insolvenţei conţine prevederi în raport de care pot fi sancţionate presupusele abuzuri cu condiţia ca cel lezat să uzeze de mijloacele procedurale puse la dispoziţie. (
Curtea de Apel Constanta, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia civilă nr. 516/02.07.2014)

 

Art. 60

(1)
În cazul în care administratorul judiciar desemnat prin încheiere pronunţată în camera de consiliu fără citarea părţilor, refuză numirea, acesta are obligaţia de a notifica instanţa, în termen de 5 zile de la comunicarea numirii. Judecătorul-sindic va sancţiona cu amendă judiciară de la 500 lei la 1.000 lei necomunicarea în termen a refuzului, fără motive temeinice. Judecătorul-sindic va lua act de refuzul practicianului în insolvenţă, şi va desemna un alt practician în insolvenţă în calitate de administrator judiciar provizoriu. În cazul în care debitorul, respectiv creditorii nu au formulat propuneri şi nu sunt oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.

(2)
Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte ori îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

(3)
Dacă prin fapta prevăzută la alin. (2) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

(4)
În cazul amenzilor prevăzute la alin. (1) şi (2), respectiv al despăgubirii prevăzute la alin. (3), se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 190 şi 191 din Codul de procedură civilă.

 

 

 

 

 

Comentariu

 

Similar soluției consacrate de Legea nr. 85/2006, dispozițiile art. 60 alin.(1) permit administratorului judiciar să refuze numirea în termenul de 5 zile de la comunicarea acesteia. Comunicarea numirii trebuie să fie una individuală, adresată respectivului practician în insolvenţă, nefiindu-i opozabilă doar hotărârea de la momentul publicării acesteia în BPI, în concordanță şi cu dispoziţiile art. 42 alin. (3) din lege. Practicianul în insolvență nu poate rămâne obligat în privinţa îndeplinirii atribuţiilor fără propriul consimţământ, însă necomunicarea refuzului în termen va conduce la aplicarea amenzii. Constituie motive temeinice pentru necomunicarea în termen a refuzului acele împrejurări mai presus de voinţa practicianului care au fost de natură să împiedice în mod real comunicarea refuzului în termenul legal, în condiţii de diligenţă.

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 60 alin.(2), sancţiunea amenzii are în vedere neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuților prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Pe lângă sancțiunea amenzii, dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, practicianul în insolvență va putea răspunde pentru repararea prejudiciilor cauzate dacă sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale.

 

Art. 61

În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocaţi, experţi contabili, evaluatori sau alţi specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi plătite din averea debitoarei sau se vor supune standardelor de cost stabilite de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care se vor remunera din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4).

 

Comentariu

 

Administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să beneficieze de concursul unor persoane de specialitate în vederea îndeplinirii atribuţiilor, mai ales întrucât pentru exercitarea unor astfel de activităţi este necesară o anumită autorizare specială.

În timp ce art. 23 din Legea nr. 85/2006 prevedea că este necesară o aprobare a judecatorului-sindic pentru numirea şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în vederea derulării procedurii dacă plata urma a se face din fondul de lichidare, noua reglementare, prin art. 61, elimină o astfel de formalitate fluidizând procedura, cu trimiterea efectuată la dispoziţiile OUG nr. 86/2006.

În ceea ce privește plăție ce urmeaza a fi facute din averea debitoarei pentru acoperirea remunerațiilor persoanelor de specialitate, dacă nu se obţine cvorumul necesar în adunaera creditorilor, devine aplicabil mecanismul prevăzut la art.  45 (1) lit. o) din lege, potrivit căruia, dacă nu se poate lua o hotarâre în adunarea sau în comitetul creditorilor din lipsa de cvorum la cel puţin două şedinţe convocate cu aceeaşi ordine de zi, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sesiza instanţa în vederea pronunţării unei hotărari cu privire la chestiunile aflate pe ordinea de zi.  De asemenea, prevederile legale în discuție pot fi aplicate și în corelare cu cele ale art. 62 alin. (6), al căror scop este crearea unui mecanism de deblocare al procedurii, pentru situații care generează în sarcina practicianului în insolvență obligații legale, pentru a căror îndeplinire este necesară implicarea unor specialiști.

 

Art. 62

(1)
Administratorul judiciar, precum şi oricare dintre creditori pot formula obiecţiuni împotriva rapoartelor de evaluare întocmite în cauză.

(2)
Obiecţiunile se formulează în termen de maximum 5 zile de la publicarea în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei.

(3)
Judecătorul-sindic va soluţiona obiecţiunile în termen de maximum 15 zile de la înregistrarea lor, cu citarea celui care a formulat obiecţiunile, a administratorului judiciar şi a membrilor comitetului creditorilor.

(4)
Judecătorul-sindic, admiţând cererea, va obliga evaluatorul, sub sancţiunea amenzii, să răspundă la obiecţiunile încuviinţate în termen de maximum 5 zile de la primirea, din partea instanţei de judecată, a unei adrese în acest sens.

(5)
Pentru motive temeinice, precum şi în cazul în care răspunsul la obiecţiuni nu este satisfăcător, judecătorul-sindic va putea dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi evaluări. Judecătorul-sindic va omologa unul dintre rapoartele de evaluare.

(6)
În cazul în care operaţiunile pentru care este necesară angajarea de specialişti sunt operaţiuni impuse de lege, cum ar fi, dar nu limitat la acestea, arhivarea documentelor, bilanţurile obligatorii de mediu, audit şi alte asemenea, dacă propunerile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sunt respinse de către comitetul creditorilor, acesta va convoca din nou comitetul în termen de maximum 7 zile, în care membrii comitetului vor propune şi vor desemna un specialist, aprobându-i şi onorariul. În cazul în care în cele două şedinţe ale comitetului creditorilor nu s-a decis numirea unui specialist, practicianul în insolvenţă va putea desemna specialistul cu oferta tehnică şi financiară cea mai bună, dintre cele depuse pentru cele două comitete.

 

Comentariu

 

Întrucât Legea nr. 85/2006 nu prevedea o procedură cu privire la situaţiile în care există obiecţiuni din partea creditorilor cu privire la raportul de evaluare, Legea nr. 85/2014 a remediat acest aspect, reglementând regimul juridic al unor astfel de obiecțiuni. Judecătorul-sindic poate ca, pe baza apărărilor părţilor şi a răspunsului la obiecţiuni, să soluţioneze criticile formulate, fără a fi ţinut să dispună o nouă expertiză dacă se va considera lămurit de răspunsul la obiecţiuni. Dacă răspunsul la obiecţiuni nu va fi considerat suficient, iar judecătorul-sindic, pentru a putea soluţiona obiecţiunile, are nevoie de consultarea unui alt expert, la cerere sau din oficiu, poate dispune efectuarea unei noi evaluări. În acest caz, judecătorul-sindic va omologa unul dintre rapoartele de evaluare.

Prin dispozițiile art. 62 alin.(6) se asigură deblocarea situaţiilor în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar are nevoie de prestaţiile unor specialişti pentru activităţi obligatorii, potrivit legii. Astfel, în cazul în care comitetul creditorilor nu are o poziţie constructivă, respingând propunerea practicianului în insolvență privind desemnarea specialistului şi nu propune în cadrul şedinţei următoare un specialist cu stabilirea corespunzătoare a remuneraţiei, rămâne la aprecierea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar desemnarea specialistului care are oferta financiară cea mai bună.