Acțiunile în constatare

Sunt acele cereri prin intermediul cărora reclamantul solicită instanței constatarea existenței unui drept subiectiv civil ori inexistența unui drept subiectiv civil al pârâtului împotriva sa.

Conform art.35, Cod procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevazută de lege.

Caracteristici

Dispoziția de mai sus se aplică în cazul constatării existenței sau inexistenței unui drept, nu și a unei stări de fapt.

Nu trebuie confundată cererea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept cu cererea privind constatarea unei anumite situații de fapt. În acest caz, cererea adresată instanței prin care se solicită constatarea unei situații de fapt va fi respinsă ca inadmisibilă. Sunt astfel de cereri: cea prin care se solicită instanței să constate că un înscris s-a pierdut în anumite împrejurări, cererea prin care se solicită instanței să constate identitatea între persoana sa și cel care figurează sub un alt nume într-un act juridic, etc.

Din obiectivul limitat - constatarea existenței sau inexistenței dreptului -  rezultă o particularitate a hotărârilor, și anume că ele nu constituie titluri executorii, deci, nu pot fi puse în executare (însă, este vorba numai de capătul de cerere principal, iar nu și de capetele de cerere accesorii.).

Acțiunea în constatare are un caracter subsidiar - această cale nu este deschisă atâta timp cât partea poate cere realizarea dreptului. Legiuitorul acordă preferință realizării dreptului pentru a înlătura definitiv neînțelegerile cu privire la dreptul respectiv.

Acțiunea în constatare este imprescriptibilă. Potrivit dispozițiilor art.2502, alin.2), pct.2) Cod Civil, sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Acțiunea în constatare poate fi transformată într-o cerere în realizare și invers. Până la închiderea dezbaterilor, reclamantul poate înlocui cererea în constatare printr-o cerere în realizare și invers, dacă cerera în constatare poate fi primită, fără a se acorda termen de judecată, instanța luând act de precizare și consemnându-se în încheierea de ședință declarațiile verbale ale părții în acest sens.

În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

Clasificarea acțiunilor în constatare

După cum se solicită constatarea existenței unui drept, respectiv constatarea inexistenței unui drept al pârâtului, distingem între:

1. acțiuni în constatare pozitive - se solicită constatarea existenței unui drept (unui rapot juridic între reclamant și pârât);
2. acțiuni în constatare negative - se solicită constatarea inexistenței unui drept al pârâtului.