Acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate privată

Noțiune

Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut stăpânirea bunului său, cere restituirea acestui bun de la cel care îl deține fără temei juridic.

Proprietarul unui bun poate intenta acțiunea în revendicare atât împotriva posesorului, cât şi împotriva unei alte persoane cae stăpâneşte bunul revendicat, având dreptul la despăgubiri.

Caractere juridice

Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, deoarece ea însoțeşte, apără şi se întemeiază pe înuşi dreptul real de proprietate.

Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie. Tinde să stabilească direct existența dreptului de proprietate al reclamantului.

Acțiunea în revendicare este, în principiu, imprescriptibilă. De la această regulă avem două excepții:

• Acțiunea în revendicare a unui bun imobil dobândit prin adjudecare, în urma executării silite imobiliare, prin licitație publică se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului în cartea funciară.
• Proprietarul unui teren smuls brusc de o apă curgătoare şi cel lipit unui teren riveran poate să îl revendice de la proprietarul riveran la care s-a produs alipirea în termen de 1 an de la data faptului.

Condiții de exercitare

Acțiunea în revendicare poate fi exercitată de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Fiecare din coproprietari poate formula acțiune în revendicare privitoare la bunul comun.

Categorii ale acțiunii în revendicare

Dovada dreptului de proprietate privată înscris în cartea funciară se face cu extrasul de carte funciară.

Regimul juridic comun al acțiunii în revendicare

Permite proprietarului înscris în cartea funciară să ceară oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea destinația ori suprafața ( acțiune în revendicare privitoare la o anumită suprafață a respectivului imobil.

Înscrierea în cartea funciară produce efecte constitutive ori translative şi între părțile actului juridic supus acestei operațiuni nemaifiind făcută numai pentru a face transmiterea ori dobândirea drepturilor reale opozabile terților.

Singurele cazuri în care se poate vorbi de o probă certă sunt acelea în care se face dovada că dreptul de proprietate a fost dobândit prin uzucapiune ori prin ocupațiune.

Proba dreptului de proprietate în acțiunea în revendicare imobiliară

Dacă în cartea funciară a fost înscris un drept real în folosul unei persoane – drept de proprietate – se prezumă că dreptul există în folosul acesteia, după cum, dacă dreptul de proprietate a fost radiat din registrul de publicitate imobiliară, se prezumă că acel drept nu există.

Dovada contrară se poate face însă numai în cazurile în care dreptul de proprietate se poate dobândi fără înscriere în cartea funciară, anume el a fost dobândit prin moştenire, prin accesiune naturală, în urma vânzării silite, în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi în orice alte cazuri prevăzute expres de lege prin care s-ar admite o astfel de dobândire, adică fără încrierea ei în cartea funciară.

Dovada contrară poate fi facută şi pe calea acțiunii în rectificare.