Acțiunea în revendicare a dreptului de proprietate publică

Titularii dreptului de proprietate publică au obligația apărării ei prin justiție, ceea ce presupune îndatorirea de a lua  toate măsurile necesare pentru apărarea proprietății publice, mai întâi de ordin administrativ,  prin cunoaşterea exactă a situației bunurilor ce formează obiectul acestui drept, şi apoi de ordin judiciar, prin intermediul acțiunilor în justiție.

 

Titularii acțiunii

 

Statul şi unitățile administrativ-teritoriale vor avea calitatea de reclamant într-o acțiune în revendicare.

Titularii drepturilor reale corespunzătoare proprietății publice au obligația de a informa pe proprietar – stat, unitate administrativ teritorială – despre orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică.

 

Caractere juridice

 

Este o acțiune petitorie, pentru că în cadrul ei se pune în discuție însăşi existența acestui drept.

Este o acțiune reală, pentru că se întemeiază pe dreptul real principal de proprietate publică.

Are caracter imprescriptibil. Este imprescriptibilă şi achizitiv, ea neputând fi paralizată prin invocarea de către pârt a dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului revendicat prin uzucapiune tabulară sau extratabulară ori a dobândirii proprietății bunurilor mobile prin posesia de bună-credință.

Cât priveşte proba dreptului de proprietate publică, în cadrul acestei acțiuni în revendicare, ea se va face potrivit dreptului comun; reclamantul, respectiv statul şi unitățile administrativ-teritoriale, trebuie să facă proba dreptului de proprietate.

 

Acțiunea în revendicare a drepturilor reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică

 

Titularii drepturilor reale corespunzătoare dreptului de proprietate publică au 2 obligații esențiale:

• Să informeze pe proprietari cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică;
• Să introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică.

 

Apărarea dreptului de administrare

 

Apărarea în justiție a dreptului de administrare revine titularului acestui drept.

Ca regim juridic, avem o acțiune petitorie (se discută despre existența dreptului de administrare); acțiune reală (întemeiată pe acest drept real); acțiune impescriptibilă.

Sarcina probei de administrare revine reclamantului, iar dovada existenței acestui drept în patrimoniul său poate fi făcută numai cu actul de drept public prin care el s-a născut.

 

Apărarea dreptului de concesiune şi a dreptului de folosință

 

Apărarea în justiție a dreptului de concesiune revine concesionarului.

Apărarea în justiție a dreptului de folosință cu titlu gratuit revine titularului acestui drept.

Acțiunea în justiție prin care s-ar putea pune în discuție însăşi existența dreptului de concesiune ori a dreptului de folosință cu titlu gratuit întemeiate pe dreptul de proprietate publică este o acțiune confesorie specifică, petitorie, reală şi imprescriptibilă atât extinctiv cât şi achizitiv.