Acţiune privind acordarea grupei superioare de muncă pe perioade anterioare datei de 1.04.2001, prin asimilare, pe baza concluziilor unei expertizei tehnice efectuate în prezent. Netemeinicie în raport de temeiurile de drept invocate, respectiv HG 1223/1990, Ordinul 50/1990 şi de considerentele, obligatorii, ale Deciziei în interesul legii nr. 9/16.05.2016 a ICCJ

 

Cuprins pe materii: Litigii de muncă

Indice alfabetic: Acordare grupă superioară de muncă

Temei de drept: HG 1223/1990, Ordinul 50/1990, Decizia în interesul legii nr. 9/16.05.2016 a ÎCCJ

Acordarea unor sporuri pentru condiţiile de lucru nu echivalează cu încadrarea în grupa a II a de muncă, Ordinul 50/1990 prevăzând o altă procedură de nominalizare a personalului ce lucra în grupa I sau II de muncă, aplicând cauzei de faţă statuările ICCJ din Decizia nr. 9/2016, rezultă că în mod greşit tribunalul, dând valoare absolută expertizei tehnice efectuate , a asimilat activitatea de controlor trafic, şef tură, şef ACI cu cea prevăzută de HG 1223/1990 pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de şantier, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare, astfel cum susţine expertul desemnat.

ICCJ a reţinut expres că sintagma "aceleaşi condiţii" nu se referă la condiţiile generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, riscuri de explozii, iradiere etc. ale altor salariaţi aflaţi în raport de muncă cu alţi angajatori în domenii ce nu au fost indicate în anexe, ci la condiţiile concrete descrise de alin. 1 şi 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat în anexele la Ordinul 50/1990, cu modificările şi completările ulterioare (inclusiv cu cele ale HG 1223/1990). Aşadar, întrucât activitatea reclamanţilor, de controlor trafic/şef de tură/şef ACI , nu se regăseşte ca fiind încadrată în grupa II de muncă în prevederile HG 1223/1990 sau anexele la Ordinul 50/1990 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa nu putea proceda la asimilare, conform Deciziei nr. 9/2016, obligatorie.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr.

36/23.01.2018

Prin sentinţa civilă nr. 1001/17.05.2017, Tribunalul Iaşi a hotărât:

„Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Sindicatului Drumarilor „ER” pentru reclamanţii A., B. şi C. şi, în consecinţă:

Anulează acţiunea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER” în numele şi pentru reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, pentru lipsa dovezii calităţii semnatarului cererii de reprezentant al reclamanţilor.

Admite în parte acţiunea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj.

Constată că activitatea desfăşurată de reclamanţi se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.

Obligă pârâta să elibereze câte o adeverinţă fiecărui reclamant, din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a de muncă potrivit prezentei hotărâri, cu precizarea dacă au fost sau nu achitate contribuţiile de asigurări sociale, corespunzătoare grupei a II-a de muncă.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 29.10.1998 - 25.04.1999.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru reclamanta Y, în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 01.10.1995 - 30.09.1996.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru

reclamanta Z., în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 17.12.1991 - 31.05.1992.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru

reclamanta W., în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 17.12.1991 - 31.05.1992.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru

reclamantul Q., în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 01.06.1990 - 30.09.1996.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru

reclamanta T., în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 01.06.1990 - 30.09.1996.

Respinge cererea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru

reclamantul K., în contradictoriu cu pârâta, privind constatarea încadrării în grupa a II - a de muncă a activităţii desfăşurate în perioada 01.06.1990 - 30.09.1996.

Obligă pârâta să achite Sindicatului Drumarilor „ER” suma de 13.556 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt salariaţii pârâtei Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.), Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, fiind angajaţi pe posturile de controlor trafic, casier, şef agenţie, şef tură, şef tură taxare, desfăşurându-şi activitatea în cadrul ACI Borş.

Prin acţiunea introductivă, reclamanţii au solicitat să se constate că, în perioadele indicate, au desfăşurat activitate care se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100% şi să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

Potrivit disp. art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, „în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2”, iar potrivit disp. art. 3, „Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de muncă”.

Potrivit disp. art. 5 din Ordinul nr. 50/1990, „Existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constata ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi ca toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal. Buletinele de determinare prin expertizare, care se eliberau pentru locurile cu condiţii grele sau periculoase de muncă, nu mai sunt necesare”.

Potrivit disp. art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”, iar potrivit disp. art. 7 „încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru”. De asemenea, potrivit disp. art. 8, „Perioada de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabileşte prin dispoziţia conducerii unităţii sau prin prevederile legale care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcţia îndeplinită”.

în consecinţă, raportat la dispoziţiile legale menţionate, încadrarea activităţii desfăşurate de salariaţi în grupe superioare de muncă, presupune analizarea condiţiilor concrete în care se desfăşoară această activitate, raportată la o anumită perioadă din programul de lucru. Principiul de bază al încadrărilor în grupele de muncă este cel al analizei condiţiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condiţiile concrete de lucru cum ar fi lucrul în mediu toxic, program de lucru, factori nocivi, etc.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1223/1990, „Personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrata după 18 martie 1969”, iar potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă, se face de consiliile de administraţie, împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Din cuprinsul Notei nr. 1596/DP/1990 rezultă că „... având la bază nota de fundamentare - condiţii grele de muncă, datorită lucrului în aer liber, sub influenţa permanentă a intemperiilor (ploi, zăpezi, vânt) şi temperaturilor mediului ambient, lucru în general la înălţimi mari - pe schelă cu asigurarea în centură - sub nivelul solului - în săpături deschise - în subteran - efort fizic mare - lucru prestat 10-12 ore/zi - s-a emis HG nr. 1223/1990”.

Prin adresa nr. P.93/1077/mai 1991 emisă de Ministerul Transporturilor, Administraţia Naţională a Drumurilor, s-a comunicat către DRDP faptul că „prevederile H.G. nr. 1223/1990 se aplică în cadrul unităţilor de drumuri în ceea ce priveşte încadrarea personalului în grupa a II - a de muncă, întrucât prin prevederile Decretelor nr. 162/1973 şi nr. 401/1974 au fost asimilate cu unităţile construcţii-montaj având aceleaşi condiţii de lucru în aer liber şi sub efectul intemperiilor şi altor factori climatici, utilizând aceleaşi tehnologii, utilaje, materiale, meserii şi funcţii ca şi unităţile de construcţii drumuri şi poduri”.

Din cuprinsul adresei nr. 12584/09.07.1992 rezultă că „lucrările de drumuri şi poduri fac parte integrantă din activitatea de construcţii conform Schemei de clasificare a ramurilor economiei naţionale, indiferent de subordonarea administrativă, inclusiv cele din Direcţiile Judeţene de Drumuri şi Poduri. în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1223/1990, personalul care desfăşoară o astfel de activitate se încadrează în grupa II de muncă, în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă lucrată după data de 18 martie 1969. La acordarea grupei a II - a de muncă, Consiliile de Administraţie, împreună cu sindicatele libere, trebuie să respecte metodologia Ordinului nr. 50/1990, iar personalul să fie organizat cel puţin în formaţii de lucru şi să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase, conform Hotărârii Guvernului nr. 1223/1990”.

Prin adresa nr. P.92/2733/16.07.1992 emisă de Administraţia Naţională a Drumurilor, s-a comunicat către DRDP faptul că prin adresa 12584/09.07.1992 s-a confirmat că lucrările de drumuri şi poduri fac parte integrantă din activitatea de construcţii, conform Schemei de clasificare a ramurilor economiei naţionale, indiferent de subordonarea administrativă, inclusiv cele din direcţiile judeţene de drumuri şi poduri, confirmându-se, implicit, şi dreptul unităţilor de drumuri şi poduri de a aplica prevederile H.G. nr. 1223/1990 şi a Notei nr. 1596/1990. Anexa nr. 1 la adresa nr. P.92/2733/16.07.1992 cuprinde exemple de determinare a perioadelor de activitate desfăşurate în grupa a II - a de muncă, conform reglementărilor din H.G. nr. 1223/1990, Nota nr. 1596/1990 şi act MMPS nr. 12584/1991, la exemplul nr. 4 menţionându-se „taxator, încasator la staţia de taxare la puncte de frontieră, sau trecere pe poduri, viaducte, tunele ...”.

În speţă, a fost efectuată o expertiză tehnică protecţia muncii, având următoarele obiective: identificarea mediului de lucru al reclamanţilor; să se precizeze dacă reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea în condiţii grele de muncă, riscurile la care au fost supuşi, condiţiile de microclimat; să se precizeze dacă activitatea desfăşurată de reclamanţi în perioadele indicate în acţiune se încadrează în grupa a II - a de muncă.

S-a concluzionat prin raportul de expertiză că activitatea reclamanţilor, angajaţi pe posturile de controlor trafic, casier, şef agenţie, şef tură, se desfăşoară „preponderent în teren, afară, condiţiile de microclimat fiind cele ale mediului ambiant, cu temperaturi variabile, extreme, presiune atmosferică şi umiditate variabile”. Tot din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că reclamanţii au beneficiat de spor pericol/spor periculozitate sau de spor condiţii grele de muncă.

Reţine expertul faptul că activitatea reclamanţilor s-a desfăşurat în tură permanentă pe timp de zi şi timp de noapte, în aer liber preponderent (mai mult de 70% din programul de lucru), în condiţii atmosferice concrete în toate anotimpurile: primăvară, vară, toamnă, iarnă, căldură/caniculă, ploaie, viscol, tunete, fulgere, trăsnete, ninsoare, frig, ger sau temperaturi normale. Prin natura activităţii, sarcinile, atribuţiile şi responsabilităţile postului ocupat în perioada de referinţă (controlor trafic, şef tură sau şef agenţie), lucrătorii petenţi au fost permanent în contact cu persoane străine, au interacţionat permanent cu E.M. (echipamente de muncă/maşini şi instalaţii sau autovehicule în tranzit). Tot astfel, expertul precizează că, în opinia sa, condiţiile de muncă specifice în care şi-au desfăşurat activitatea reclamanţii în perioada de referinţă, se pot încadra în categoria activităţilor desfăşurate în condiţii grele de muncă, riscurile de accidentare şi boli profesionale rămânând şi după aplicarea planurilor de prevenire şi protecţie şi a instrucţiunilor proprii/specifice, aceste considerente fiind susţinute şi de sporurile la salariul de bază acordate reclamanţilor, respectiv: spor de periculozitate, pentru condiţii grele de muncă, sporul de drum sau pentru siguranţa circulaţiei.

Tot din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că, analizând activitatea reclamanţilor, rezultă că aceasta este deosebit de complexă şi presupune expunere, suprasolicitări, riscuri şi noxe specifice, determinate de: complexitatea şi responsabilitatea sarcinilor de muncă; lucrul cu valori monetare inclusiv în valută, fără a fi respectate condiţiile de protecţie specifice şi asigurare împotriva furtului; regimul de muncă în ture alternative, cu durata de 12 or, în mod sistematic peste programul normal de lucru prevăzut în Codul muncii, care conduce la oboseală accentuată prin tulburarea ritmului cardiac; suprasolicitarea organului vizual prin lucru permanent cu echipamente ecran de vizualizare; suprasolicitare fizică; expunere la noxe determinate de gazele de eşapament ale autovehiculelor grele de transport, cu motoare Diesel clasice, la care se face cântărirea în mers şi care, în perioada în litigiu, nu au fost prevăzute cu catalizatori şi dispozitive antipoluante de reducere a noxelor; expunerea permanentă la microclimat nefavorabil, specific lucrului în aer liber cu temperaturi extreme, curenţi de aer şi intemperii; riscul lovirii de către mijloacele de transport în mişcare, în condiţiile lipsei unei platforme amenajate corespunzător.

Pentru toate aceste motive, expertul a concluzionat că activitatea desfăşurată de reclamanţi, în perioadele menţionate, se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa 2, poz. 160, coroborat cu H.G. nr. 1223/1990.

Pe cale de consecinţă, faţă de toate înscrisurile depuse la dosar, având în vedere şi concluziile raportului de expertiză, instanţa de fond a apreciat că este întemeiată cererea reclamanţilor de a se constata că activitatea desfăşurată de aceştia, angajaţi pe posturile de controlor trafic, casier, şef agenţie, şef tură, şef tură taxare în cadru ACI Bors, se încadrează în grupa a II- a de muncă în procent de 100%.

Referitor la perioadele în care reclamanţii au desfăşurat activităţi încadrate în grupa a II-a de muncă, instanţa de fond a avut în vedere perioadele indicate de către expert, reţinând totodată că aceste perioade sunt diferite de cele indicate prin acţiunea introductivă, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii X, Y, Z., W., Q., T., K..

Reţinând ca întemeiată cererea reclamanţilor de a se constata că activitatea desfăşurată se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, tribunalul a constatat că este întemeiată şi cererea acestora de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a de muncă potrivit prezentei hotărâri, cu precizarea dacă au fost sau nu achitate contribuţiile de asigurări sociale, corespunzătoare grupei a II-a de muncă.

Raportat considerentelor expuse , instanţa de fond a constatat că este întemeiată în parte acţiunea formulată de Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele şi pentru reclamanţii X. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (fosta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.) prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, a constatat că activitatea desfăşurată de reclamanţi se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză, şi a obligat pârâta să elibereze câte o adeverinţă fiecărui reclamant, din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a de muncă potrivit prezentei hotărâri, cu precizarea dacă au fost sau nu achitate contribuţiile de asigurări sociale, corespunzătoare grupei a II-a de muncă.

În temeiul disp. art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâta să achite Sindicatului Drumarilor „ER” suma de 13.556 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, onorariu expert). La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a avut în vedere disp. art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora „instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”. Având în vedere complexitatea cauzei şi volumul de muncă, precum şi faptul că în această fază procesuală apărătorul ales al reclamanţilor a fost prezent la 4 termene de judecată (din 9 termene acordate), instanţa a apreciat că aplicarea unei cenzuri a onorariului avocatului apare ca fiind rezonabilă, sens în care, în stabilirea cheltuielilor de judecată, va fi avută în vedere suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocat. De asemenea, la stabilirea cheltuielilor de judecată, instanţa nu a avut în vedere şi onorariul achitat de reclamanţi expertului consultant, având în vedere faptul că desemnarea unui expert parte este opţională şi nu obligatorie, alegerea unui expert parte fiind un drept al părţilor ce nu trebuie pus în sarcina celeilalte părţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel CN.A.I.N.R. S.A, prin Direcţia Regionala Drumuri si Poduri Cluj şi Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele si pentru reclamanţi, criticând-

1. pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată apelanta-intimată CN.A.I.N.R. S.A, în apelul său, că prin expertiza efectuată la fond expertul a reţinut, in mod eronat că pentru perioadele solicitate, activitatea reclamanţilor se încadrează in grupa a II a de munca in procent de 100%, condiţiile efective de munca, întrunind toate criteriile de încadrare in aceasta grupa.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, expertul a considerat că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea de control in aer liber, în temperaturi extreme, sunt expuşi la zgomot, sunt suprasolicitaţi psihic si simt supuşi unui stres profesional . A mai reţinut ca angajatorul, cat si locurile de munca ale petenţilor nu se regăsesc în listele anexa ale Ordinului nr.50/1990, dar in nota de fundamentare la H.G. nr. 122/1990 se arata ca, pentru eliminarea unor inechităţi, se pot acorda grupe de munca daca se lucrează In aer liber, intemperii, lucru prestat de 10-12 ore/zi.

Nu sunt contestate condiţiile grele in cate îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, in acest sens fiind acordate sporuri pentru condiţii grele si periculoase , in funcţie de numărul de ore prestate efectiv in aceste condiţii.

Expertul numit in cauza nu a ţinut însă cont in efectuarea raportului de expertiza de următoarele aspecte:

1. perioada de timp, respectiv 1990-2001, pentru care se solicita încadrarea în grupa a II a de munca.

Concluziile expertului au fost emise pe baza situaţiei existente in prezent la locul de munca iar in cuprinsul raportului nu se face referire la dinamica traficului din perioada solicitata, dinamica care influenţează in mod direct activitatea desfăşurata în condiţiile descrise in raport, la creşterea activităţii de transport si implicit a activităţii reclamanţilor după aderarea Românie la Uniunea Europeana, precum si la dezvoltarea acestui domeniu ca rezultat al liberei circulaţii a mărfurilor.

Astfel, în recensământul trafic realizat de către societate, pentru poziţia kilometrica D.N.

2. KM.638+050 - localizarea aproximativa a punctului de lucru A.C.I. Bors, s-au înregistrat in traficul pe un interval orar de 24 de ore din anul 1990, un număr de 4853 de autovehicule, în anul 1995, tot pentru aceeaşi poziţie kilometrică si acelaşi interval orar de 24 ore, s-a înregistrat un trafic de 6054 de autovehicule, in timp ce in anul 2000 s-a înregistrat un trafic de 6763 de autovehicule intr-un interval orar de 24 de ore. In anul 2015, datorita dinamicii traficului, aderarea tarii la Uniunea Europeana, libera circulaţiei a mărfurilor, s-a înregistrat un trafic de 13.381 de autovehicule.

Din compararea perioadei pentru care s-a solicitat acordarea grupei de munca (19902000) si până în anul 2015 s-a înregistrat o creştere a traficului de 8.528 de autovehicule pe zi. Aceasta creştere a traficului influenţează condiţiile de munca temperatura, zgomot, stres, precum si activitatea, reclamanţii fiind nevoiţi sa stea mai mult timp afara pe pista.

În mod eronat expertul nu s-a raportat la activitatea reclamanţilor in perioada solicitata prin acţiune, deşi putea sa solicite aceste date de la angajator sau prin consultarea statisticilor furnizate de către Comisia Naţionala de Prognoza, instituţie care realizează în mod curent prognoze cu privire la evoluţia acestui sector.

Nu a fost determinat corect procentul de desfăşurare a activităţii in condiţii grele, nici in prezent, nici pentru perioada solicitata, expertul reţinând, in mod eronat, ca activitatea desfăşurata de reclamanţi în condiţii deosebite de munca este in procent de 100%. În prezent, cu un trafic de 13.381 de autovehicule pe zi, conform datelor recensământului rutier din 2015, se desfăşoară munca in condiţii periculoase, pentru care se plăteşte sporul prevăzut de CCM, in procent de maxim 50% din întreaga activitate desfăşurata intr-o luna.

Din datele prezentate, rezulta ca reclamanţii, nici in condiţiile actuale ale dinamicii traficului si ale dezvoltării sectorului de transport, nu îşi desfăşoară minim 70% din activitate in condiţii grele.

Mai susţine că a formulat obiecţiuni cu privire la concluziile expertului, însa acestea au fost respinse de prima instanţă.

Având in vedere faptul că expertul nu a ţinut cont de aceste date si situaţii, consideră ca aceasta proba nu poate fi luata in considerare in pronunţarea soluţiei.

Sub aspectul legalităţii sentinţei, arată că Ordinul 50/1990 reglementează expres criteriile pe baza cărora se stabilesc locurile de munca ce se încadrează in grupa I si a II -a munca, organele care sunt competente sa facă aceste încadrări, metodologia pe baza cărora unităţile efectuează încadrarea. Aceste prevederi legale statuează faptul ca încadrarea locurilor de munca din diferite unităţi în grupele I si II si normalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de munca au caracterul unor acte de organizare interna a unitaţilor.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este in activitate : muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întruneşte si reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activităţile prevăzute in anexele nr. 1 si 2.

Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau diferit de alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie si care îşi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat in grupele I si II de munca.

De asemenea, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ, nominalizarea persoanelor care se Încadrează in grupele I si II de munca se face de către conducerea unităţilor împreuna cu sindicatele libere din unităţi , ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete in care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Articolul 7 al textului de lege prevede ca încadrarea in grupele I si II de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu condiţia ca pentru grupa H sa se lucreze cel puţin 70% din programul de lucru.

În aplicarea acestor texte de lege, conducerea societăţii a stabilit locurile de munca cu condiţii deosebite încadrate in grupa a II-a, menţionându-le in mod expres. La nivelul DRDP Cluj au fost încadraţi in grupa a II-a muncitorii din cadrul secţiilor de drumuri naţionale şi cei de la laboratorul Cluj, nu si personalul angajat la punctele de trecere a frontierei - ACI-uri.

Si in Hotărârea nr. 1223/1990 privind încadrarea in grupa II-a de munca , în vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activităţi din construcţii -montaj, invocata de către reclamanţi in susţinerea acţiunii, se prevede la art. 1: personalul care este in activitate si a lucrat la locurile de munca sau activităţile cu condiţii de munca nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere si întreprinderile - şantier, inclusiv unităţile de deservire a acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează in grupa II de munca in vederea pensionarii, pentru perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969.

La art. 2 din acelaşi act normativ se prevede ca nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administraţie , împreuna cu sindicatele libere din unităţi. Tabelele cu persoanele angajate in cadrul DRDP Cluj care au fost încadrate in grupa a II-a de munca au fost aprobate de către organismul de conducere competent la acea data, respectiv Comitetul Director. Intre persoanele care figurează in aceste tabele nu se regăsesc angajaţii din ACI Bors, care au calitatea de reclamanţi in prezentul dosar. De altfel, la nivel de DRDP Cluj Central au fost încadraţi in grupa II de munca doar salariaţii din cadrul laboratorului de încercări.

Astfel, potrivit adresei nr. R345/22.05.2001 emisa de Ministerul Muncii si Solidarităţi Sociale - Inspecţia Muncii, se stipulează in mod expres faptul ca nu pot fi încadraţi in grupa II-a: frezorii, strungarii, electricienii, casierii taxare, controlorii trafic, ACI, EMCATR, PCTF, şefi agenţie taxare, şefi EMCATR, şefi tura taxare, precum si alte categorii profesionale care nu lucrează nemijlocit pe şantier.

Din nici un înscris depus in probaţiune nu rezulta ca reclamanţii îndeplineau condiţiile pentru acordarea grupei a II-a de munca.

Având în vedere că pentru angajaţii din grupele superioare de munca angajatorul a fost obligat sa achite cote de contribuţii suplimentare, s-ar încălca şi principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. La nivel de DRDP Cluj nici nu s-au făcut propuneri in sensul acordării grupei II salariaţilor din ACI-uri. În consecinţa nu s-au achitat contribuţiile de asigurări sociale corespunzătoare grupei a II-a de munca pentru reclamanţi, ci doar pentru pe salariaţii care figurează pe tabelele aprobate de către Comitetul Director al DRDP Cluj.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului şi respingerea acţiunii.

Sindicatul Drumarilor „ER”, în numele si pentru reclamanţi, în apelul său, arată că se impune diminuarea onorariului de expert stabilit la fondul cauzei, susţinând că eronat prima instanţă a admis solicitarea expertului de acordare in totalitate a onorariului de expert.

OG nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara prevede la art. 23 (1) Onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciara se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei/ in funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus si de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului. Apreciază că onorariul de 10.956 lei, admis de către prima instanţă, este disproporţionat raportat la complexitatea cauzei si circumstanţele acesteia. Munca desfăşurata de expert pentru efectuarea raportului de expertiza nu este una care sa fi vizat o cauza complexa, noua sau dificila. Obiectivele la care expertul a trebuit sa răspundă sunt de o complexitate redusa, nejustificându- se onorariul solicitat.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul diminuării onorariului de expert.

În drept, invocă art. 460 si urm. Cpc.

Reclamanţii -intimaţi au formulat întâmpinare la apelul CNAIR SA, solicitând respingerea apelului.

Arată că principiul de baza al încadrării in grupele de munca este cel al analizei condiţiilor de munca, care trebuie sa aba in vedere condiţiile concrete de lucru, cum ar fi mediul toxic, program de munca, factori nocivi etc.

Din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca se justifica o încadrare în procent de 100% pentru activitate permanenta in teren, la locul de munca. De altfel Ordinul nr.50/1990 a suferit nenumărate modificări si completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat administrativ grupe superioare de munca, chiar in absenta unei enunţări exprese in ordin. În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ s-a pronunţat si Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin decizia 258/20.09.2004, potrivit căreia Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile si funcţiile prevăzute in forma iniţiala a actului. Activitatea punctelor de control trecere frontiera este permanenta , indiferent de anotimp - condiţii atmosferice, intimaţii îşi desfăşoară activitatea în barăci improvizate, punctul de verificare pentru ieşiri este amplasat necorespunzător, nu există o platformă corespunzătoare pentru verificarea autovehiculelor, controlul de trafic este efectuat intre coloanele de autovehicule, nu se asigură condiţii corespunzătoare pentru igiena personala, nu se face evaluarea factorilor de risc de accidentare sau îmbolnăvire. Activitatea ACI este o activitate ce se desfăşoară in condiţii deosebite, cu riscuri, noxe, suprasolicitări fizice sau psihice ale organismului lucrătorilor, având in vedere şi specificul activităţii regimului de munca cu caracter continuu, pentru asigurarea non stop a circulaţiei rutiere, justificându-se o încadrare în procent de 100% pentru activitate permanenta in teren, la locul de munca. Grupa II de munca se aplica la personalul din construcţii si implicit din sectorul de drumuri din anul 1969. Totodată, in vederea punerii in practica a acestor acte normative, apelanta a emis si adresa nr.92/2733 prin care arata următoarele: Urmare a intervenţiilor AND si Federaţiei Sindicatelor Libere a Drumarilor din România, Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale cu acceptul Ministerului Sănătăţii si Departamentului Protecţiei Muncii, cu actul nr. 12584/1992 se confirmă că lucrările de drumuri si poduri fac parte integranta din activitatea de construcţii, conform schemei de clasificare a ramurilor economiei naţionale indiferent de subordonarea administrativa, inclusiv cele din direcţiile judeţene de drumuri si poduri. Consiliile de administraţie, împreuna cu sindicatele libere vor nominaliza activităţile (lucrări si prestaţii), locurile de munca, funcţiile si persoanele care se încadrează in grupa a II a de munca potrivit metodologiei din ordinul nr.50/1990, a HG nr.1223/1990 si a precizărilor din nota nr. 1596/1990.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate , a probatoriului cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată că apelul declarat de CNAIR SA, prin Direcţia Drumuri si Poduri Cluj, este fondat.

Reclamanţii-intimaţi, membri de sindicat, au desfăşurat în perioada 1990 - 01.04.2001 activitate de controlor trafic şi, parţial, şef de tură/şef ACI, şef agenţie, la punctul de control pentru trecerea frontierei Borş, ce aparţine de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj din cadrul CNAIR SA (fosta CNADNR SA).

În esenţă, încadrarea activităţii unei persoane în grupa superioară de muncă, potrivit reglementărilor conţinute în Ordinul nr. 50/1990 (metodologie comună pentru perioada 19691990, reglementată de acest ordin şi 1990-2001, perioadă reglementată de Ordinul nr. 125/1990) este supusă mai multor etape : 1. etapa în care angajatorul a identificat în structura sa organizatorică locuri de muncă la care se desfăşoară activităţi în condiţii deosebite de muncă dintre cele enumerate în anexele ordinelor; 2. încheierea unui acord între angajator şi sindicat cu privire la nominalizarea salariaţilor care desfăşoară activitate la locurile de muncă evaluate şi avizate pentru încadrare în grupele I şi a II-a de muncă, precum şi măsurarea timpului din programul de lucru în care desfăşoară astfel de activităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), stabilite pentru angajator în prima etapă; 3. emiterea unui act administrativ de către unitate (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidenţă a intrărilor în subteran etc.)

În speţă, reclamanţii nu au fost încadraţi de către angajator în grupa superioară de muncă, prin cererea de chemare în judecată solicitându-se instanţei să se substituie angajatorului şi să dispună, retroactiv, recunoaşterea activităţii din perioade cuprinse între 1990 şi 1.04.2001 ca fiind desfăşurată în grupa II de muncă.

Curtea constată că asupra problemei de drept referitoare la încadrarea în grupa I şi a II-a de muncă a activităţii desfăşurate anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a pronunţat ÎCCJ, în recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 9/16.05.2016, publicată în MO 891/08.11.2016, obligatorie pentru instanţele de judecată.

Prin această decizie, instanţa supremă a stabilit , într-adevăr că: ,,În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă”.

Însă, şi considerentele deciziilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţe, ele făcând corp comun cu dispozitivul deciziei.

Astfel, prin Decizia nr. 9/16.05.2016 ÎCCJ a reţinut că „neparcurgerea procedurii legale de încadrare a salariaţilor în condiţii deosebite de muncă corespunzătoare grupei I sau a II-a de muncă, fie pentru că angajatorul a considerat că locurile de muncă din unitate nu îndeplinesc astfel de condiţii, fie pentru că a ignorat aplicarea legii (nu a întreprins demersurile care se referă la procedura de evaluare a acestor locuri de muncă) pe perioada de valabilitate a ordinului, poate fi suplinită, pe cale jurisdicţională, de un litigiu promovat de fostul salariat în contradictoriu cu angajatorul şi calificat ca un conflict, supus jurisdicţiei muncii, în situaţia premisă a ocupării de către acesta a unui loc de muncă sau a desfăşurării unei activităţi dintre cele enumerate limitativ în listele anexe ale Ordinului nr. 50/1990 sau ale Ordinului nr. 125/1990 (regăsite în lista celor nominalizate)”.

Mai departe, examinând modul de interpretare şi de aplicare a pct. 3 din Ordinul 50/1990 referitor la posibilitatea încadrării în grupa I sau a II-a de muncă a activităţii desfăşurate de un reclamant, prin asimilarea situaţiei acestuia cu cea a salariaţilor care au desfăşurat activităţi în condiţii de muncă identice, în cadrul altor angajatori, pentru care s-a recunoscut încadrarea în grupa de muncă indicată prin anexa 1 sau 2 la ordin, ÎCCJ a reţinut că „Aspectul extinderii aplicării Ordinului nr. 50/1990 pentru activităţi similare desfăşurate de alţi angajatori şi necuprinse în Lista locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale din varianta consolidată a ordinului a fost dezlegat prin argumentele aduse în rezolvarea problemei de la punctul 1 în care s-a statuat că premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele I şi II ale variantei consolidate a ordinului. Per a contrario, nu pot fi adăugate, pe cale pretoriană, alte activităţi şi locuri de muncă faţă de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare. Puteau fi nominalizate, prin asimilare, în temeiul dispoziţiilor art. 3, alte categorii de personal în activitate ale aceluiaşi angajator decât cele enumerate expres, după criteriul: muncitori, ingineri, subingineri etc., cu condiţia generală de a lucra efectiv (acele categorii de personal care au lucrat efectiv) în locuri de muncă sau în activităţile nominalizate în anexă şi aplicate acelui angajator (alin. 1 al pct. 3) sau

personalul muncitor care a realizat anumite tipuri de lucrări expres nominalizate în ordin (respectiv extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie) în respectivele unităţi ce au făcut obiectul încadrării, acesta fiind motivul pentru care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (alin. 2 al pct. 3). Sintagma "aceleaşi condiţii", contrar opiniei celor care au împărtăşit soluţia extinderii domeniului de aplicare a Ordinului nr. 50/1990, nu se referă la condiţiile generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, riscuri de explozii, iradiere etc. ale altor salariaţi aflaţi în raport de muncă cu alţi angajatori în domenii ce nu au fost indicate în anexe, ci la condiţiile concrete descrise de alin. 1 şi 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres în anexe.”

În speţă, reclamanţii solicită să se constate că au desfăşurat activitate care se încadrează în grupa II de muncă, în perioadele menţionate prin acţiune, în care au avut calitatea de controlor trafic, şef tură, şef ACI, casier taxator, agent asigurare, considerând că şi-au desfăşurat activitatea în condiţii grele de muncă, întrucât au primit spor de condiţii nocive, periculoase, invocând ca temei legal prevederile HG 1223/1990.

HG 1123/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionării, a unor locuri de munca sau activităţi din construcţii-montaj, stipula la art. 1 că „Personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de munca sau activităţile cu condiţii de munca nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile- şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969”.

Prin Adresa nr. 12584/09.07.1992, emisă de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii către Ministerul Transporturilor s-a precizat faptul că „Lucrările de drumuri şi poduri fac parte din activitatea de construcţii, indiferent de subordonarea administrativă, inclusiv cele din Direcţiile judeţene de Drumuri şi Poduri. În conformitate cu prevederile HG 1223/1990, personalul care desfăşoară o astfel de activitate se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă lucrată după data de 18.03.1969”.

În acelaşi sens este şi Adresa nr. 92/2733/16.07.1992, conform căreia de prevederile HG 1223/1990 beneficiază şi personalul din unităţile de execuţie a lucrărilor de drumuri şi poduri şi din cele de deservire a unităţilor de drumuri (secţii, ateliere, formaţii, colective).

Şi prin adresa cu nr. R345/22.05.2001, trimisă de MMPS - Inspecţia Muncii ca răspuns la solicitările Administraţiei Naţionale a Drumurilor nr. 2477/SS/l1.04.2001 şi 93/400/16.05.2001, se precizează că nu se pot încadra în grupa a II-a de muncă activităţile desfăşurate de „casierii taxare, controlorii trafic ACI, EMCATR, PCTF, ...şefi agenţie taxare ...” şi orice altă categorie profesională care nu lucrează nemijlocit pe şantier.

În concluzie, Curtea constată că nici în Hotărârea nr. 1223/1990 şi nici în Ordinul nr. 50/1990, nu se regăseşte activitatea reclamanţilor, de controlor trafic/şef de tură/ şef ACI ca fiind încadrată în grupa II de muncă, aceştia solicitând, în fapt, acordarea grupei II de muncă de către instanţă, prin asimilare cu personalul de pe şantierele de construcţii-montaj, considerând că şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii grele şi periculoase.

Referitor la expertiza efectuată în cauză, Curtea apreciază că aceasta nu este o probă concludentă raportat la obiectul litigiului. Expertul a apreciat că activitatea reclamanţilor poate fi încadrată prin asimilare, în grupa a II a de muncă, în procent de 100% , dar s-a raportat la condiţiile constatate în teren la momentul efectuării lucrării (luna martie 2017).

Ori, nu se poate aprecia că ceea ce s-a constatat în teren în anul 2017 este similar, din punctul de vedere a activităţii desfăşurate, a condiţiilor de muncă concrete, a nivelului factorilor de microclimat, a riscurilor la care salariaţii au fost supuşi, cu activitatea reclamanţilor din perioada solicitată prin acţiune. De altfel, expertul a precizat la fila 121 dosar fond vol. IV că activităţile reclamanţilor nu se regăsesc în anexele 1 sau 2 din Ordinul 50/1990, cu completările ulterioare.

Nu a fost determinat corect nici procentul de desfăşurare a activităţii in condiţii grele, nici in prezent, nici pentru perioada solicitată prin acţiune, expertul reţinând neargumentat, că activitatea desfăşurata de reclamanţi în condiţii deosebite de munca este în procent de 100%.

Reclamanţii au susţinut că activitatea ACI este o activitate ce se desfăşoară în condiţii deosebite, cu riscuri, noxe, suprasolicitări fizice sau psihice ale organismului lucrătorilor, având în vedere şi specificul activităţii regimului de muncă cu caracter continuu, pentru asigurarea non stop a circulaţiei rutiere, justificându-se o încadrare inclusiv în procent de 100% pentru activitate permanentă în teren, la locul de muncă, având în vedere că pârâta a acordat sporuri la salarii, conform negocierilor din CCM, pentru lucru în condiţii deosebite (grele, nocive, periculoase, spor de tură, spor de noapte). Aceste susţineri au fost preluate şi de către expert în conţinutul raportului efectuat.

Or, pe lângă faptul că acordarea unor sporuri pentru condiţiile de lucru nu echivalează cu încadrarea în grupa a II a de muncă, Ordinul 50/1990 prevăzând o altă procedură de nominalizare a personalului ce lucra în grupa I sau II de muncă, aplicând cauzei de faţă statuările ÎCCJ din Decizia nr. 9/2016, rezultă că în mod greşit tribunalul, dând valoare absolută expertizei tehnice efectuate , a asimilat activitatea de controlor trafic, şef tură, şef ACI cu cea prevăzută de HG 1223/1990 pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de şantier, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare, astfel cum susţine expertul desemnat.

Aşa cum s-a arătat anterior, ÎCCJ a reţinut expres că sintagma "aceleaşi condiţii" nu se referă la condiţiile generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, riscuri de explozii, iradiere etc. ale altor salariaţi aflaţi în raport de muncă cu alţi angajatori în domenii ce nu au fost indicate în anexe, ci la condiţiile concrete descrise de alin. 1 şi 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat în anexele la Ordinul 50/1990, cu modificările şi completările ulterioare (inclusiv cu cele ale HG 1223/1990). Aşadar, întrucât activitatea reclamanţilor, de controlor trafic/şef de tură/şef ACI , nu se regăseşte ca fiind încadrată în grupa II de muncă în prevederile HG 1223/1990 sau anexele la Ordinul 50/1990 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa nu putea proceda la asimilare, conform Deciziei nr. 9/2016, obligatorie.

Capetele de cerere privind obligarea angajatorului la eliberarea adeverinţei şi la plata cheltuielilor de judecată pentru prima fază procesuală, fiind un capete de cerere accesorii , se impuneau şi acestea a fi respinse, ca urmare a respingerii cererii principale.

În consecinţă, în baza disp. art. 480 al. 2 C.proc.civ., Curtea de apel admite apelul pârâtei CNAIR SA şi schimbă în parte sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi a înlăturării obligaţiei pârâtei de a le achita acestora cheltuieli de judecată.

Cu privire la apelul Sindicatului Drumarilor „ER”, în numele si pentru membrii de sindicat reclamanţi, Curtea constată că acesta este nefondat.

Onorariul final validat de instanţa de fond, de 11.056 lei, apare ca fiind unul corect în raport de complexitatea lucrării, de numărul reclamanţilor, de volumul de lucru presupus, de deplasările în teren ale expertului, aşa cum de altfel a reţinut şi a argumentat pe larg Tribunalul în încheierea de şedinţă din 03.05.2017. Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ, apelul reclamanţilor, ce vizează diminuarea onorariului de expert, este respins.