Mandatul legal, Mandatul convenţional, Limitele mandatului convenţional

Lipsa calităţii de reprezentant al societăţii apelante. Distincţia dintre mandatul legal şi mandatul convenţional. Limitele mandatului convenţional; dovada împuternicirii acordate avocatului sau consilierului juridic

 

Cuprins pe materii: Procedură civilă

Indice alfabetic: reprezentarea persoanei juridice în judecată; cererea formulată prin reprezentant; lipsa dovezii calităţii de reprezentant; dreptul avocatului de a exercita calea de atac

Temei de drept: art. 80, art.82, art. 84 şi art.151 C.proc.civ.; art.87 C.proc.civ.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 823/27.11.2018

Prin sentinţa civilă nr. 218/07.02.2018 Tribunalul Iaşi admite în parte acţiunea formulată de reclamantul X, în contradictoriu cu pârâta SC „BSS” SRL; obligă pârâta să încheie cu reclamantul act adiţional la contractul individual de muncă nr.1841/04.09.2014 prin care reclamantul să fie încadrat pe funcţia de stivuitorist începând cu data pronunţării prezentei sentinţe, 25.04.2017; obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 9000 lei daune morale; respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la stabilirea retribuţiei cuvenite pentru funcţia de stivuitorist; respinge cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC „BSS” SRL, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Intimatul formulează întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a societăţii a dnei Y întrucât aceasta nu este administratorul societăţii, având funcţia de Director Executiv, iar pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat.

Examinând probele cauzei în raport de motivele de apel invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile şi hotărârea apelată, Curtea constată următoarele:

Cererea de apel împotriva sentinţei civile nr.1375/04.07.2017 a fost formulată de SC „BSS” SRL., reprezentantă prin administrator R.G., prin avocat C.F.

Faţă de excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată prin întâmpinare în raport de prevederile art. 151 C.proc.civ., apelanta a depus certificat constatator de la registrul comerţului din care rezultă calitatea de persoane împuternicite a asociaţilor Z şi Q şi procura specială autentificată sub nr.1909 din 03.11.2017 la biroul notarului public.

Din dezbaterile de la termenul din 27.11.2018 a rezultat că apelul a fost formulat de către Y, care are calitatea de director executiv al societăţii şi a fost împuternicită în mod expres de către administratorii societăţii, inclusiv în ceea ce priveşte formularea de contestaţie, obiecţiuni, în faţa instanţelor de judecată, cererea de apel fiind semnată şi de avocat.

Prioritar, din punct de vedere procesual, trebuie subliniat că instanţa va avea în vedere exclusiv înscrisurile depuse în timpul judecării cauzei, întrucât, potrivit art. 394 alin. 3 C.proc.civ. după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

În consecinţă, în limitele probaţiunii realizate, în analiza excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant, sunt necesare, pentru rigurozitatea procesuală, câteva distinctii tehnico juridice esenţiale.

Mai întâi, în planul dreptului substanţial, art. 209 alin. (1) din Codul civil prevede că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. În lipsa organelor de administrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop, aşa cum prevede art. 210 alin. (1) din Codul civil.

În acelaşi sens, în cazul societăţilor cu răspundere limitată, art.197 alin.1-3 din Legea 31/1990 republicată şi modificată prevede: „(1) Societatea este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală. (2) Administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune. (3) Dispoziţiile art. 75, 76, 77 alin. (1) şi 79 se aplică şi societăţilor cu răspundere limitată.” Or, potrivit art. 75 din acelaşi act normativ dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv. Conform art.76 dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de a lua parte la administraţie.

Faţă de dispoziţiile normative anterior expuse rezultă că reprezentarea legală a societăţii cu răspundere limitată este în mod exclusiv legiferata în favoarea administratorilor, asociaţi sau neasociaţi, iar potrivit art. 194 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, cu modificări ulterioare, doar adunarea generală a asociaţilor poate să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate, precum şi să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii.

În al doilea rând, în plan procesual, persoanele juridice, în speţă, societăţile comerciale pe acţiuni pot fi reprezentate legal sau convenţional.

În ceea ce priveşte reprezentarea legală, dipoziţiile art. 151 alin. 4 C.proc.civ. stipulează „reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.”

În consecinţă, mandatul de reprezentare în raport cu terţii sau în justiţie rezultă din înregistrarea la registrul comerţului a mandatului de reprezentare acordat.

În ceea ce priveşte reprezentarea convenţională a persoanei juridice, art. 84 alin. 1 C.proc.civ. stabileşte că persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

În consecinţă, în faţa instanţei, persoana juridică poate fi reprezentantă
legal,
potrivit art.75 din Legea nr. 31/1990 anterior citat, sau
convenţional,
prin avocat sau consilier juridic.

Aplicând concluziile judiciare anterioare la situaţia dedusă judecăţii se reţine că apelanta s-a prevalat în susţinerea cererii de apel atât de actele societare, cât şi de împuternicirea nr.24505/27.11.2015.

Potrivit celor dintâi, în speţă extrasul din actul constitutiv al societăţii SC „BSS” SRL, persoane împuternicite sunt Z şi Q, în calitate de administratori, Q, având şi funcţia de preşedinte.

Pe lângă actul constitutiv, apelanta a prezentat împuternicirea nr.1909 din 03.11.2017 prin care asociaţii Z şi Q împuternicesc pe dna Y „să angajeze legal societatea în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice române sau străine, putând negocia, încheia sau semna orice fel de contracte sau documente privitoare la SC „BSS” SRL, va putea lua orice fel de hotărâri privind activitatea societăţii,
pe care o va administra cu puteri depline,
atât în ţara cât şi în străinătate, în lipsa oricăruia dintre administratori. (...) mandatara, Y, va reprezenta societatea în faţa organelor de control abilitate, va semna actele de control şi va putea face ociecţiuni/contestaţii/plângerii la organele competente”.

Din punct de vedere legal, actul juridic prezentat are valoare de mandat general, însă nu face dovada calităţii de reprezentant procesual al numitei Y pentru societatea apelanta SC „BSS” SRL, întrucât mandatarul nu are calitatea de avocat sau consilier juridic. Astfel, din analiza comparativă a dispoziţiilor art. 83-84 C.proc.civ. rezultă că reprezentarea conventională prin mandatar este permisă doar în cazul persoanelor fizice, nu şi în cazul persoanelor juridice. Nici calitatea de reprezentant legal nu a fost dovedită, întrucât dispoziţiile art. 75 şi urm. din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificări ulterioare, limitează expres dreptul de reprezentare în favoarea administratorilor, desemnaţi de adunarea generală, fiind obligatoriu înregistrarea la registrul comerţului a numelui persoanelor împuternicite să reprezinte societatea. În consecinţă, faţă de caracterul imperativ al textului în raport şi de prevederile art. 151 alin. 4 C.proc.civ. anterior expuse, în justiţie reprezentarea legală a persoanei juridice poate fi realizată doar de titularul legal al dreptului de reprezentare. Nu se poate deroga prin convenţii particulare de la normele de interes general, iar în acest sens nu poate fi desemnat un administrator de fapt, prin intermediul unei procuri de reprezentare, eludându-se toate regulile de functionare a societăţii cu răspundere limitată. În consecinţă, procura prezentată nu poate valora juridic nici procură de reprezentare legală, nici procura de reprezentare conventională.

În consecinţă, lipseşte, în sensul art.151 alin.4 C.proc.civ. şi art.75 şi urm. din Legea 31/1990, dovada calităţii de reprezentant legal a numitei Y pentru SC „BSS” SRL.

În ceea ce priveşte semnarea cererii de apel de către avocat, nu s-a făcut dovada potrivit art. 85 C.proc.civ. a calităţii de reprezentant convenţional al semnatarului cererii. Potrivit art. 85 alin. 3 C.proc.civ. împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic
se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

Deşi la dosar a fost depusă împuternicirea avocaţiala seria CT 01/994/2017 din 25.04.2018 prin care SC „BSS” SRL o împuterniceşte pe d-na avocat K să redacteze, semneze şi să suţină cererea de apel, asistare/reprezentare dosar nr. 3216/99/2017 al Curţii de Apel Iaşi,
aceasta împuternicire a fost emisă şi anexata cererii de apel formulata prin Y pentru SC „BSS” SRL
.
Or, în condiţiile în care s-a statuat anterior că această persoană nu a dovedit nici calitatea de reprezentant legal, nici pe acea de reprezentant convenţional al societăţii apelante rezultă că înscrisul depus nu este valid, motiv pentru care nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant conventional al avocatului cu drept de a semna cererea de apel în prezenta cauză. Din punct de vedere procesual, legea permite exercitarea căii de atac în lipsa unui mandat valabil, într-o singură ipoteză, cea prevăzută de art. 87 alin. 2 C.proc.civ. care stabileste: „Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp şi poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunţate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de parte. Susţinerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri.” Or, în cauză, avocatul K nu a reprezentat partea în faţa primei instanţe, SC „BSS” SRL fiind reprezentată de avocat AB. În consecinţă, dispoziţia de excepţie nu este aplicabilă, avocatul fiind ţinut să probeze valabilitatea „împuternicirii” sale, întrucât potrivit art. 82 C.proc.civ. „când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată”. Or, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a fost invocată de intimat prin întâmpinare şi era în sarcina apelantei ca în termenul acordat de la comunicarea din 15.10.2018, până la 27.11.2018 să aducă toate dovezile necesare în combaterea excepţiei invocate, inclusiv dovada că, în fapt, contractul de asistenţa juridică a fost încheietă cu unul din reprezentanţii legali ai societăţii, dovada neprodusă în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte înscrisul depus după închiderea dezbaterilor, vizând „însuşirea apelului”, fără indicarea vreunui temei cauzal, acesta nu poate fi analizat faţă de prevederile exprese ale art. 394 alin. 3 C.proc.civ. anterior citate.

Potrivit art. 82 alin. 1 C.proc.civ. când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În consecinţă, în raport de prevederile art.82 C.proc.civ. cu referire la art. 151 alin. 2 şi alin. 4 C.proc.civ., Curtea admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant a SC „BSS” SRL şi, în consecinţă, anulează apelul formulat de SC „BSS” SRL împotriva sentinţei civile nr.218/07.02.2018 a Tribunalului Iaşi.

undefined