Actiune in simulatie prin interpunere de persoane

Simulatia, ca operatiune juridica complexa, prezinta interes pentru parti ca autori ai manifestarii de vointa.

In cazul simulatiei prin interpunere de persoane, partile trebuie sa fie aceleasi in ambele operatii juridice pe care aceasta se cladeste, fie, acestea incheie o conventie prin care, de comun acord, stabilesc caracterul simulat al actului public. Scopul urmarit de participantii la simulatie este acela de a ascunde tertilor de contract, respectiv a celor din afara celor doua acte juridice, prin ceea ce se numeste contrainscris, adevarata lor vointa juridica.

De aici rezulta ca, partile simulatiei - ca autori ai mecanismului simulator - sunt atat cele din actul public si aparent cat si cele din actul ostensibil - secret - cu precizarea ca, atunci cand intre acestea nu exista identitate deplina, partile simulatiei sunt cele care rezulta din acordul trinomic care a initiat si materializat mecanismul juridic simulator.

Cum art. 1175 Cod Civil stabileste ca, actul secret, care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali si un asemenea act nu poate avea nici un efect contra altor persoane, in lipsa identitatii de parti contractante din cele doua contracte dar si in lipsa acordului simulatoriu trinomic - interpus, interponent si parte contractanta nu pot fi retinute ca fiind intrunite conditiile simulatiei prin interpunere de persoane.

Prin actiunea inregistrata la instanta la data 03.02.2012, reclamantul T.T. a chemat in judecata pe paratii P.D. I., I. I. si I.Z., solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se constate simulatia prin interpunere de persoane a contractului de vanzare cumparare autentificat la 21.05.2002 al BNP, intabulat in Cartea funciara si sa se constate dreptul de proprietate exclusiv asupra imobilului situat in Craiova nr.55, judetul Dolj.

In motivarea actiunii, reclamantul arata ca, la data de 21.05.2002 a fost incheiat la BNP. un contract de vanzare cumparare, avand ca obiect imobilul situat in Craiova judetul Dolj intre I. I. si I. Z. a, in calitate de vanzatori, pe de o parte reclamantul., impreuna cu P. D.-I., in calitate de cumparatori in cote indivize de P
2
fiecare.

S-a mai aratat ca partile s-au obligat sa incheie acest act public si aparent ce nu corespundea vointei reale, in scopul dobandirii de catre parata P. D.-I., cu care se afla la acea data intr-o relatie de concubinaj, a unei sigurante de ordin locativ, in raport cu descendentii sai, existand temerea ca in cazul unei stari precare sanatatii ori in cazul decesului, mostenitorii ar fi intentionat evacuarea acesteia din locuinta, motiv pentru care s-au inteles ca in actul public de vanzare cumparare sa se mentioneze numele acesteia in calitate de cumparator pentru a crea astfel aparenta fata de descendenti sai.

Reclamantul a aratat ca este adevaratul si singurul proprietar al contractului de vanzare cumparare si a achitat in intregime vanzatorilor pretul stabilit, sens in care a incheiat la data de 20.05.2002 la BNP, un contrainscris, intitulat conventie de vanzare cumparare care reflecta vointa reala a partilor, fiind de fapt proprietarul real si exclusiv al imobilului, prin achitarea pretului.

In drept, si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.1289 Cod civil.

Paratii I. I. SI I. Z. au formulat intampinare prin care au arata ca sunt de acord cu admiterea actiunii formulate de catre reclamantul T. T.

Parata P. D. I. a formulat intampinare prin care a aratat ca in mod nejustificat reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, deoarece cauza penala se afla inca pe rolul Parchetului de pe langa Judecatorie..

Prin sentinta civila nr. 14381/21.11.2014 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost admisa actiunea in constatare simulatie, s-a constatat simulatia prin interpunere de persoane a contractului de vanzare-cumparare autentificat incheiat la 21.05.2002 de BNP, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului T.T. asupra imobilului P+1 situat in Craiova judetul Dolj si a fost obligata parata P. I. D. sa-i plateasca reclamantului suma de 6041 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Dispunand ca actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali, art.1175 Cod civil consacra in mod implicit valabilitatea si eficienta intre parti a actului real si nevalabilitatea acestuia, pentru aceleasi parti a actului general.

Totodata, instanta a apreciat ca simulatia nu este prin ea insasi o cauza de nulitate, dar ea nu confera nici un privilegiu partilor, care nu sunt exonerate la incheierea actului secret de indeplinirea conditiilor pe care ar trebui sa le satisfaca in cazul in care actul ar fi fost savarsit in conditii normale.

Mai mult decat atat, legea nu obliga partile sa dezvaluie operatiunile juridice pe care le incheie si nu la opreste, in principiu, sa ascunda printr-un act aparent un alt act real, dar secret, dar mobilurile care indeamna partile sa recurga la simulatie nu sunt intotdeauna ilicite sau reprobabile.

Actul juridic secret care inlatura sau modifica pe cel aparent, se incheie de regula in forma scrisa (contrainscris). Absenta acestuia inseamna inexistenta unei recunoasteri a simulatiei, dar intre parti proba este supusa normelor de drept comun referitoare la dovada actelor juridice.

Instanta a constatat ca actul secret destinat sa modifice actul aparent si sa faca intre parti contraproba celor sustinute in act, trebuie sa fie concomitent sau, eventual, anterior actului juridic aparent.

Astfel, instanta a apreciat ca, asa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, intre parti s-a incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat la 21.05.2002 la BNP. contract prin care paratii I.I. si I.Z. au vandut reclamantului T.T. si coparatei P.D. I., imobilul situat in Craiova, judetul Dolj, compus din parter si etaj, la pretul de 1.275.000.000 lei.

Anterior contractului de vanzare cumparare mentionat mai sus, partile au incheiat si un act sub semnatura privata anterior actului autentic, respectiv conventia de vanzare cumparare, incheiata la data de 20.05.2002 la BNP, conventie prin care paratii 1.1. si I.Z. au vandut reclamantului T.T. acelasi imobil situat in Craiova, judetul Dolj, compus din parter si etaj, pretul vanzarii fiind de 1.275.000.000 lei, fiind certa existenta simulatiei, prin subrogarea persoanei cumparatorului a nudei proprietati.

In baza art. 274 alin.1 Cod de procedura civila, instanta a obligat parata P. I.D. sa plateasca reclamantului T.T. suma de 2539 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata P. D. I. aratand ca nu a avut cunostinta despre un astfel de inscris, precum si faptul ca, intelegerea a fost sa cumpere casa in cote egale, fiecare fiind proprietar pe 1/2 din imobil.

Aceste aspecte au fost foarte clar stabilite prin contract, intrucat, nefiind casatoriti, nu opera prezumtia legala de comunitate de bunuri, si a inteles sa formuleze plangere la Parchet pentru savarsirea mai multor infractiuni, aspect pentru care instanta a suspendat cauza.

Judecata s-a reluat dupa solutionarea cauzei penale si, desi s-a dat neinceperea urmaririi penale, aceasta solutie nu a avut ca temei art.10 lit. a din Cod Procedura Penala Vechi, respectiv „fapta nu exista", ci pe art.10, respectiv ca a intervenit prescriptia faptei.

La reluarea judecatii a solicitat instantei sa puna in vedere reclamantului sa depuna la dosar actul secret in original, insa acest act nu a fost depus niciodata, nici la instanta civila nici la cea penala, pentru a putea fi supus expertizarii.

Intimatul reclamant a formulat intampinare, prin care solicita respingerea apelului, aratand ca in realitate adevaratul si singurul beneficiar al contractului public si autentic este reclamantul, ce a achitat in intregime vanzatorilor pretul stabilit, in cuantum de 1.275.000.000 lei, in sensul celor aratate mai sus, a incheiat la data de 20.05.2002 un contrainscris intitulat "Conventie de vanzare- cumparare", ce reflecta vointa reala a partilor si in care se mentioneaza corect ca proprietarul exclusiv al imobilului ce face obiectul tranzactiei din 21.05.2002 incheiata la BNP este T.T.

In conditiile in care, la momentul depunerii actiunii la Judecatoria Craiova relatia dintre intimat si apelanta P. D.-I. era grav deteriorata, aceasta parasind domiciliul comun, a promovat o actiune in vederea inlaturarii efectelor contractului autentic, public si aparent, urmand ca singurul contract eficient sa ramana cel secret incheiat la data de 20.05.2002, ce reprezinta realitatea de fapt si de drept care adevaratul proprietar al intregului imobil este intimatul-reclamant, actiunea a fost admisa de Judecatoria Craiova prin sentinta atacata.

In mod constant in doctrina si practica judiciara in materie s-a statuat ca "identitatea dintre partile actelor publice si cel secret nu reprezinta o conditie pentru existenta simulatiei", instantele admitand cvasitotalitatea actiunilor de acest gen.

Prin decizia nr.1233 din 1 iulie 2015 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul s-a admis apelul formulat de apelanta parata P.D. I. s-a schimbat sentinta in sensul ca s-a respins actiunea ca neintemeiata.

S-a retinut ca la data de 21.05.2002, intre reclamant si apelanta parata in calitatea de cumparatori si paratii intimati I.I. si I.Z. in calitate de vanzatori a fost incheiat contractul de vanzare cumparare autentificat. prin care cumparatorii au achizitionat in cote de 'A fiecare imobilul situat in Craiova, judetul Dolj, compus din parter etaj si teren la pretul de 1.275.000.000 lei.

Anterior acestui contract la data de 20.05.2002, intre reclamant in calitate de cumparator si paratii I. I. si I. Z., in calitate de vanzatori a fost incheiat contractul de vanzare cumparare pentru acelasi imobil si in care s-a mentionat ca acesta reprezinta vointa reala a partilor avand valoarea unui inscris secret fata de contractul aparent simulat mai sus mentionat, care va fi incheiat la data de 21.05.2015 reclamantul cumparator mentionand in aceasta conventie ca pretul intregului imobil a fost achitat de acesta si ca este singurul si adevaratul proprietar.

Simulatia prin interpunere de persoane presupune ca partile din contractul aparent urmaresc, in mod constient ca efectele sa se produca fata de o terta persoana careia i se asigura anonimatul cu ocazia simularii.

In drept, s-a retinut ca simulatia, ca operatiune juridica, este reglementata de art. 1175 Cod civil, potrivit caruia „actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect in contra altei persoane".

Analiza textul normativ evocat se revela conditiile simulatiei, care presupune existenta simultana a doua conventii, una publica si aparenta, cealalta secreta si reala, care anihileaza sau modifica efectele conventiei publice si stabileste adevaratele raporturi juridice dintre partile contractante, cuprinzand, in mod obligatoriu, acordul partilor de a simula.

Tratata intre formele simulatiei, interpunerea de persoane ascunde persoana uneia dintre partile contractante, dobanditorul aparent al dreptului fiind persoana interpusa, care il ascunde pe adevaratul proprietar contractant in baza acordului simulatoriu.

Simulatia prin interpunere de persoane pune in evidenta o structura trinomica, rezultata din faptul ca exista trei participanti, si anume: beneficiarul real al dreptului, persoana interpusa si tertul dobanditor.

In doctrina si in jurisprudenta s-a statuat, cu deplin temei, ca in cazul simulatiei prin interpunere de persoane, forma a simulatiei relative subiective, este absolut necesar ca acordul simulatoriu sa se realizeze intre toti cei trei participanti la aceasta constructie juridica, si anume: tertul contractant, persoana interpusa si interponentul. Prin urmare, actul public se incheie intre tertul contractant si persoana interpusa, iar in actul secret figureaza o a treia persoana, interponentul, cu privire la care toti trei au convenit sa ramana ascunsa, in cele mai multe cazuri, pentru „ocolirea unor norme prohibitive" si care este adevaratul beneficiar al operatiunii; tertul contractant cunoaste, asadar, ca a incheiat actul public cu o persoana interpusa, adevaratul sau cocontractant fiind interpusul.

Ceea ce este caracteristic pentru simulatie este faptul ca ea presupune existenta concomitenta, intre aceleasi parti, a doua contracte, unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care se creeaza o aparenta juridica ce nu corespunde realitatii, si un altul, secret, denumit contrainscris, care corespunde vointei reale a partilor si prin care anihileaza in tot sau in parte, aparenta juridica creata prin actul public. Prin urmare, si in cazul simularii prin interpunerea de persoane, contrainscrisul trebuie incheiat tot intre persoanele care au incheiat actul aparent, cu precizarea ca adevaratul beneficiar este o alta persoana, intrucat in cazul acestei simulatii ambele parti din contract urmaresc in mod constient ca efectele sa se produca fata de o terta persoana. Or, in speta, contrainscrisul invocat de reclamant ca proba a simulatiei prin interpunere de persoana nu a fost incheiat intre aceleasi parti din contract parata vanzatoare nefigurand in acesta.

Din aceasta perspectiva s-a apreciat de instanta de apel ca neparticiparea paratei cumparatoare la perfectarea actului secret, prezuma ca aceasta parte din contractul aparent nu a urmarit ca efectele sa se produca fata de o terta persoana (in speta reclamantul care nu are calitatea de terta persoana ci de parte contractanta in ambele contracte) si astfel nu poate fi retinuta simulatia prin interpunere de persoana, critica apelantei in acest sens urmand a fi apreciata ca fondata.

Pe de alta parte s-a mai retinut ca simulatia prin interpunere de persoane presupune ca actul secret sa fie incheiat anterior sau concomitent cu actul aparent public.

In speta analizand aceasta conditie a anterioritatii incheierii actului s-a constatat ca urmare a cercetarilor penale efectuate la plangerea penala a paratei apelante s-a retinut ca la numar actului autentic, in registrul general al notarului public apare inregistrat un alt solicitant S.E. cu legalizare acte, in plus in antetul conventiei incheiate la data de 20.05.2002 apare un numar de telefon care nu a fost alocat BNP Faurar decat la data de 14.06.2002, ulterior intocmirii actului secret.

Faptul ca in cursul urmaririi penale s-a apreciat ca in lipsa actului secret in original nu se poate efectua o expertiza a datei autentificarii pronuntandu-se o solutie de neincepere a urmaririi penale ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale, nu echivaleaza cu o retinere a starii de fapt expuse de reclamantul intimat prin actiune, asa cum a sustinut acesta prin intampinare.

Din inscrisurile depuse la dosar s-a mai apreciat ca intre cele 2 parti s-au mai derulat si alte litigii intre care si acela prin care reclamantul intimat a solicitat obligarea paratei apelantei la plata cotei sale parti din impozitul aferent imobilului care face obiectul actului aparent, dar si a cotei parti de A din contravaloarea asigurarii imobilului si a altor lucrari la acest imobil, litigii in care reclamantul a mentionat ca aceasta obligatie ii incumba paratei reclamante ca urmare a calitatii de coproprietar al imobilului.

Ori, toate acestea, precum si neparticiparea paratei apelante la incheierea actului secret dar si aspectele mentionate cu referire la numarul de autentificare a actului secret nu pot sa conduca decat la concluzia ca actul secret este intocmit ulterior actului aparent, cu intentia de a frauda drepturile cocontractantei ceea ce contravine conditiilor de admisibilitate a simulatiei prin interpunerea de persoane.

Avand in vedere toate acestea precum si dispozitiile art.480 alin.2 NCPC instanta a admis apelul in sensul ca a schimbat sentinta si a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratand ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca nu poate fi vorba de simulatie pe simplul argument ca intimata parata nu semneaza contrainscrisul secret.

Instanta de fond nu a observat ca in speta de fata nu exista o structura trinomica a conventiei, intrucat in cauza nu exista persoana interpusa -„omul de paie" existand numai 2 parti - familia I. in calitate de vanzatori si T. in calitate de cumparator, P. D. I. avand in primul act - cel public - calitatea de cumparatoare pentru 1/2 din imobil in mod formal intrucat aceasta nu a achitat din banii personali contravaloarea partii respective din imobil.

Astfel in primul contract, cel public partile T. T.si P. D. I.. se aflau in prezenta unui mandat fara reprezentare (conventia de prete-nom) incheiat in baza afectiunii reciproce existente la acel moment intre T. T. - in calitate de cumparator real si P. D. I. in baza relatiilor de concubinaj existente intre acestea, prin care una dintre parti P. D. I. era imputernicita de cealalta parte T. T sa cumpere 1/2 din imobilul supus judecatii pe seama acestuia din urma, dar ascunzand fata de tertii - mama recurentului T. T si descendentii acestuia - care nu erau parte in nici unul dintre actele juridice - calitatea de intermediar care lucreaza pentru altul, pentru ca aceasta parte in calitate de concubina sa obtina o siguranta locativa in cazul mortii subite a recurentului.

In consecinta, consideram ca instanta prin aceasta motivare a schimbat natura si intelesul vadit lamurit al actului juridic dedus judecatii.

Cel de-al doilea argument cuprins in motivarea hotararii atacate este acela ca, intimata parata a fost notificata de catre reclamant - si s-a adresat si Primariei Craiova in acest sens - sa isi achite cota de 50% din impozitul datorat pentru imobilul ce a facut obiectul contractului de vanzare- cumparare. Acest aspect este interpretat in mod gresit/de catre instanta in sensul ca s-ar dovedi astfel "lipsa oricarui acord simulatoriu”. In realitate aceste demersuri ale reclamantului au fost efectuate anterior promovarii prezentei actiuni. Mai mult decat atat, consideram ca pana la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile in prezentul dosar, parata are toate drepturile dar si toate obligatiile ce ii incumba dreptului de proprietar, conform actului aparent, inclusiv obligatia de a-si achita contravaloarea utilitatilor consumate, dar si partea din impozitul aferent dreptului de proprietate.

Potrivit dispozitiile art. 1169 din Vechiul Cod Civil - preluata in noul cod de procedura civila intrat in vigoare dupa intervenirea litigiului prezent intre parti, „cel care face o afirmatie in fata instantei trebuie sa o dovedeasca".

Ori, in speta de fata, singurul care a produs dovezi in sensul celor pretinse este reclamantul. In schimb, intimata-parata nu a produs absolut nici-o dovada; nu numai ca nu a produs, nici nu a propus vreo data o dovada din care sa rezulte contrariul celor afirmate de mine.

In ceea ce priveste faptul ca in registrul notarului public apare ca solicitant S.E. cu legalizare de acte, acest audiat fiind de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova, a declarat ferm ca lui ii apartine numai actul cu nr. 1623/20.05.2002 care este trecut in dreptul numelui sau, rezultand indubitabil ca nr. purtat de incheierea de legalizare a conventiei de fata - apartine unei alte persoane, adica reclamantului.

Faptul ca s-a stabilit ca este prescrisa raspunderea penala constituie tocmai faptul ca actul a fost incheiat cu certitudine la data de 20.05.2002 si in baza tuturor probelor administrate de procuror si nicidecum la o data ulterioara asa cum fara nici o proba sustine reclamanta apelanta intimata si instanta de judecata. Mai mult chiar, intimata apelanta sugereaza ca data de redactare a inscrisului 2007 sau 2010, motiv pentru care s-a declansat si perchezitia informatica, lucru ce a condus la contrazicerea afirmatiilor acesteia.

In drept, s-a formulat prezenta cerere in temeiul art. 304 Cod procedura civila alin. 7, 8 si 9.

Parata P. D. I. a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca fiind nefondat, motivandu-se in esenta ca, in cauza nu a fost probat acordul simulatoriu intre toate partile contractante.

Analizand decizie recurata prin prisma criticilor expuse si a apararilor formulate, si in raport cu dispozitiile legale aplicabile, Curtea constata ca aceasta este legala, recursul declarat urmand a fi respins pentru considerentele ce vor fi aratate in cele ce urmeaza.

Ca o chestiune prealabila este necesar a se observa ca, in raport de data investirii instantei prin cererea introductiva -06.02.2012, cauza este supusa dispozitiilor Codului de Procedura civila anterior, intrucat noul cod de procedura civila a intrat in vigoare la 15. 02.2013.

Pe fond, decizia recurata dezleaga problema dedusa judecatii in sensul ca, in cauza, nu poate fi retinuta simulatia prin interpunere de persoane - contrar solutiei pronuntata de instanta de fond - fiind expuse totodata argumentele care au condus la aceasta concluzie, respectiv neparticiparea paratei cumparatoare la incheierea actului secret si incheierea acestui act ulterior incheierii actului aparent fiind vadita intentia de fraudarea a drepturilor acesteia.

Curtea constata ca solutia instantei de apel este legala, neputandu-se retine simulatia prin interpunere de persoane in cauza, cu consecinta retinuta corect de aceasta instanta, a respingerii cererii de chemare in judecata.

Astfel, se retine ca simulatia, in general, se realizeaza daca doua sau mai multe persoane incheie o conventie aparenta ale carei efecte sunt fie modificate, fie total eliminate de catre o alta conventie, destinata sa ramana secreta.

Este necesar pentru solutionarea cauzei de fata, a se stabili care este cercul persoanelor pentru care simulatia prezinta interes si a se analiza daca, in speta, acest cerc este verificabil si corespunde conditiilor de admisibilitate a simulatiei prin interpunere de persoane.

Simulatia ca operatiune juridica, complexa prezinta interes pentru parti - adica pentru autorii manifestarii de vointa care, in cazul acestui tip de simulatie, prin interpunere de persoane, fie trebuie sa fie aceleasi in ambele operatii juridice pe care aceasta se cladeste, fie, acestea au incheiat o conventie prin care, de comun acord, au stabilit caracterul simulat al actului public. Aceasta intrucat, scopul urmarit de participantii la simulatie este acela de a ascunde tertilor de contract - respectiv a celor din afara celor doua acte juridice - prin ceea ce se numeste contrainscris, adevarata lor vointa juridica.

De aici rezulta, astfel cum s-a statuat in jurisprudenta ca, partile simulatiei - ca autori ai mecanismului simulator - sunt atat cele din actul public si aparent cat si cele din actul ostensibil - secret - cu precizarea ca, atunci cand intre acestea nu exista identitate deplina, partile simulatiei sunt cele care rezulta din acordul trinomic care a initiat si materializat mecanismul juridic simulator.

Cum art. 1175 Cod Civil stabileste ca, actul secret, care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali si un asemenea act nu poate avea nici un efect contra altor persoane,
in lipsa identitatii de parti contractante din cele doua contracte dar si in lipsa acordului simulatoriu trinomic
- interpus, interponent si parte contractanta, Curtea constata ca,
nu pot fi retinute ca fiind intrunite conditiile simulatiei prin interpunere de persoane.

In speta, partile din cele doua contracte nu sunt total identice, parata P.D. I. nefiind parte a celui considerat secret-
contrainscris,
incheiat intre reclamant si paratii- vanzatori I.,
acesteia nefiindu-i totodata opus vreun alt inscris sau o conventie din care sa rezulte acordul sau cu privire la operatiunea juridica incheiata.

Aceasta inseamna ca actul secret - incheiat intre reclamant si paratii I. la care nu a participat si cel de-al treilea din actul public, respectiv parata P.D.I., nu poate fi opus acesteia din

urma, atata vreme cat coniventa simulatorie nu a fost dovedita si probata, teza finala a art. 1175 Cod Civil statuand ca actul secret nu poate avea nici un efect contra altor persoane.

In ceea ce priveste data contrainscrisului, Curtea retine ca, desi in jurisprudenta, pornind de la preceptele doctrinare mai vechi, s-a statuat ca acesta trebuie sa fie anterior ori concomitent cu actul public, incheierea acestuia in sens de
instrumentum
poate fi ulterioara incheierii actului public cu conditia ca existenta lui ca
negotium
sa fie in mod cert anterioara, el reprezentand in fapt, acordul simulatoriu trinomic necesar pentru existenta simulatiei prin interpunere de persoane.

Prin urmare, relatia temporala intre actul secret si actul aparent - care reprezinta un aspect dezbatut in cauza, fiind in acelasi timp si motiv de recurs - prezinta importanta in masura in care manifestarea de vointa a partilor simulatiei este privita in sens de
negotium iuris
si nu in sens de inscris constatator
instrumentum,
simulatia ca mecanism juridic existand chiar daca inscrisul constatator al actului secret (ocult) a fost intocmit dupa actul aparent, dar numai atata timp cat acordul simulator, concretizat in manifestarea de vointa trinomica a fost realizat anterior, neavand deci relevanta data actului secret privit in sens de instrumentum.

Astfel, desi reclamantul a plasat momentul incheierii contrainscrisului anterior incheierii actului aparent- retinand totodata aici toate neregularitatile sesizate de parata cu privire la data realizarii contrainscrisului si mentionate ca atare in solutiile penale depuse la dosar - acesta nu a reusit cu deplin temei sa dovedeasca aspectul esential si necesar pentru existenta operatiunii juridice, pe care a solicitat instantei sa o constate prin actiunea introductiva, si anume: participarea paratei P. D. I. la intelegerea simulatorie.

Intrucat acordul simulator nu a fost dovedit a fi existat in cauza, anterior incheierii contractului public de vanzare-cumparare. , Curtea constata ca, in mod corect s-a retinut de catre instanta de apel ca, in speta, nu se verifica elementele simulatiei prin interpunere de persoane, invocata expres de reclamant prin cererea de chemare in judecata -respectiv nu se confirma intelegerea dintre reclamant si parata P. D. I. pe de-o parte si vanzatori pe de alta parte ca in actul de vanzare cumparare - public - sa apara si numele paratei in calitate de cumparatoare, din motive de siguranta locativa a acesteia, in raport cu descendentii reclamantului.

Dimpotriva, cele sustinute de parata si confirmate de altfel, chiar de reclamant si de toate inscrisurile depuse in apel la filele 41- 51 - din care rezulta ca acesta a solicitat obligarea paratei la plata cotei parti corespunzatoare a impozitul aferent imobilului achizitionat si a cheltuielilor efectuate cu ocazia unor acte de conservare si administrare a acestui imobil - dovedesc lipsa unei intelegeri anterioare dintre parti cu privire la persoana titulara a dreptului de proprietate si prin urmare a obligatiilor privind imobilul, altfel decat rezulta din contractul de vanzare -cumparare incheiat la 1250/21.05.2002.

Curtea constata ca in notificarile si cererile adresate paratei, pozitia reclamantului este mai mult decat transanta in a o considera pe aceasta obligata la suportarea a C
2
din toate cheltuielile de intretinere a imobilului in litigiu, corespunzator cotei sale ideale de proprietate, conform contractului de vanzare -cumparare.

In opozitie cu aceste inscrisuri, sustinerea ca, pana la pronuntarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile in cauza, parata are toate obligatiile ce incumba titularului unui drept de proprietate nu face decat sa infirme existenta unui acord simulatoriu anterior intre parti cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, nefacandu-se nicio dovada a opozitiei paratei cu privire la cele solicitate de reclamant prin respectivele cereri.

Curtea retine ca nu instanta este cea care stabileste acordul simulator ci, existenta anterioara a acestuia este probata in fata instantei si ca urmare, constatata de aceasta a fi existat la data incheierii actului public, in cadrul unei actiunii in simulatie, actiune promovata de catre partea care, in contra unei sau celorlalte parti ale mecanismului simulator, solicita ca actul secret dintre ele sa-si produca efectele juridice astfel cum au convenit, ceea ce, in speta, nu s-a confirmat.

Referitor la mentionarea pentru prima data de catre reclamant, in recurs, a temeiului juridic al actiunii sale ca fiind simulatia sub forma mandatului fara reprezentare (conventia de prete-nom), Curtea a respins acest motiv de recurs in temeiul dispozitiilor art. dispozitiile art. 294 Cod

Procedura Civila raportat la art. 316 Cod Procedura Civila potrivit carora nu pot fi aduse pentru prima data in discutie in recurs, elemente de fapt sau de drept care n-au facut obiectul dezbaterilor contradictorii in fata instantelor de fond.

Constatand legalitatea deciziei recurate, in sensul neintrunirii conditiilor de admisibilitate a simulatiei prin interpunere de persoane, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
(Decizia nr. 692/18 noiembrie 2015 - Sectia I Civila, rezumat judecator Carmen Tomescu)