Actiune in constatarea conditiilor de munca

Detinatorul arhivei fostului angajator, care nu mai exista, nu are calitate procesual pasiva intr-o actiune prin care se urmareste constatarea conditiilor de munca, respectiv incadrarea activitatii in grupa I sau II de munca, in acest caz avand calitate procesual pasiva casa judeteana de pensii. Intr-o astfel de actiune, reclamantul trebuie sa dovedeasca desfasurarea activitatii in conditiile prescrise de actul normativ incident.

Decizia ICCJ nr.2/2016 - recurs in interesul legii Art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Decizia ICCJ nr. 9/2016 - recurs in interesul legii Art. 272 Pr

rin cererea formulata de reclamantul [...] in contradictoriu cu parata Primaria [...], inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. .../118/2016, s-a solicitat sa se constate ca activitatea desfasurata ca mecanic agricol in perioada 01.02.1982 - 01.08.1999 se incadreaza in procent de 100% din timpul lucrat in grupa II de munca in conformitate cu Anexa II pct.88 din Ordinul nr. 50/1990 modificat si completat si scrisoarea 382/MB/08.09.2000 a MMPS, eliberarea de adeverinte din care sa reiasa sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global de care a beneficiat cu mentiunea respectarii prevederilor art.1 din decretul 389/1972, respectiv plata CAS la venitul incasat, obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, s-a aratat ca incepand cu data de 01.02.1982 a fost angajat in functia de mecanic agricol pana la data de 01.08.1999 mentionand ca pe data de 01.05.1991 SMA [...] a devenit prin reorganizare SC [...] [...] SA.

Totodata s-a aratat ca potrivit decretului lege nr. 68/1990 si Ordinului nr.50/1990 „
dovedirea perioadelor desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.'’"

Reclamantul a considerat ca activitatea sa se poate incadra in grupa II de munca in raport de prevederile scrisorii nr. 382/MB/08.09.2000 a MMPS. S-a aratat ca activitatea s-a desfasurat intr-un mediu agresiv caracterizat prin conditii atmosferice extreme iarna-vara, vant, praf in atmosfera de respirat , fiind expus noxelor fizice si chimice.

S-a sustinut ca potrivit art.18 din Legea nr.16/1996 modificata prin OUG nr. 39/2006 „In
cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, cat si cele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor, vor fi preluate de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.

Documentele cu valoare practica prevazute la alin. 1 se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, in conditiile legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare.

Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile cetatenilor referitoare la stagiile de cotizare in sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, in conditiile alin. 2, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-preluare, intocmite potrivit modelelor prevazute in anexele nr. 2 si 3.”

Reclamantul a apreciat ca nu se prevede in Legea nr. 19/1996 ca serviciile judetene ale Arhivelor Nationale au obligatia de a prelua de la Casele de pensii documentele cu valoare practica, statele de plata fiind preluate in baza legii 35/2002.

Cererii i-au fost anexate copia cartii de identitate, a carnetului de munca.

Parata Primaria [...] a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta, exceptia lipsei calitatii procesual pasive, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.

(2) In justitie, unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean. ”

S-a mai invederat totodata ca potrivit art.77 din Legea nr. 215/2001 ”
Primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei, orasului sau municipiului, care duce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatii localei
”

In raport de aceste dispozitii legale si ale art.34 c.pr.civ. a apreciat parata ca legea nu confera legitimare procesuala Primariei.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive s-a aratat ca Primaria [...] detine Arhiva societatii angajatoare, dar nu detine documente in baza carora ar putea intocmi si comunica o adeverinta cu privire la sporul de balta, de fidelitate, vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global.

Pe fondul cauzei, s-a reiterat sustinerea potrivit careia in lipsa actelor administrative care sa emane de la angajator prin care reclamantul sa fi fost nominalizat in categoria personalului care a beneficiat de grupa Ii de munca nu este competenta a intocmi si elibera o astfel de adeverinta.

La data de 13.09.2016 reclamantul a modificat cererea de chemare in judecata in sensul modificarii cadrului procesual pasiv in sensul ca a solicitat introducerea in calitate de parata a Primarului Comunei [...] , Comunei [...] si a Casei Judetene de Pensii.

La termenul din data de 10.10.2016 reclamantul prin aparator a aratat ca intelege sa se judece doar in contradictoriu cu parata Comuna [...].

A fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.

Prin sentinta civila nr. 2859 din 21 noiembrie 2012 pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a respins actiunea formulata de reclamantul [...], in contradictoriu cu parata COMUNA [...], ca nefondata si a fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 de lei catre parata cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele .

Reclamantul a fost angajat in cadrul SMA [...] din data de 01.02.1982 avand meseria de mecanic agricol. Incepand cu data de 01.05.1991 angajatorul a fost reorganizat devenind [...] SA, reclamantul lucrand pana la data de 06.03.2001.

Pe calea prezentului litigiu reclamantul a dorit sa se constate ca activitatea sa, se incadreaza in grupa II de munca in perioada 01.02.1982 - 01.08.1999. Este adevarat ca activitatea de mecanic agricol era prevazuta in anexa II a Ordinului nr. 50/1990 care prevedea ca se incadreaza in grupa II de munca Mecanicii agricoli care efectueaza lucrari in camp cu tractoare de cel putin 65 CP si combine autopropulsate, precum si cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu MET si MPSP (pentru perioada lucrarilor in camp).

Prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a retinut ca
nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanti ai salariatilor) si verificari concrete cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii
).
In masura in care aceste verificari pot fi substituite prin actul jurisdictional al instantei, aceasta poate face incadrarea activitatii unei persoane in grupa superioara de munca.

In litigiul dedus judecatii a fost audiat martorul [...] a aratat ca a lucrat ca mecanic agricol fiind coleg de munca cu reclamantul si ca a beneficiat de incadrarea in grupa a II - a de munca depunand in acest sens copia propriului carnet de munca.

Din analiza copiei carnetului de munca al martorului [...] nu exista o mentiune apartinand fostului angajator in sensul incadrarii activitati in reclamantului in grupa superioara de munca astfel incat instanta a constatat ca afirmatiile martorului nu sunt sustinute la nivel probator de niciun inscris.

Potrivit prevederilor art.2 din Ordinul nr. 50 din data de 5 martie 1990, pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite, care se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii: "In grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr.2.". In preambulul ordinului susmentionat s-a aratat ca acesta a fost emis: "In baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art.2 din Decretul - lege nr.68/1990 pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului (...).". Conform prevederilor art.6 din Ordinul nr.50/1990: "
Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). ". In art. 7 se prevede ca: "Incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa II, cel putin 70% din programul de lucru."

Fata de toate prevederile legale suscitate, tribunalul a constatat ca reclamantul nu a facut dovada ca indeplineste aceste cerinte ale legii, pentru ca activitatea sa, din perioada indicata in petitul actiunii sa poata fi considerata ca fiind desfasurata in grupa II de munca. Astfel, tribunalul a retinut ca, din probele administrate in cauza, nu rezulta ca tractorul condus de reclamant ar fi avut o putere mai mare de 65 CP, pentru a fi in situatia avuta in vedere de legiuitor in anexa II pct.88.

Mai mult, instanta a constatat ca, fata de modalitatea de redactare a pct.88, nici nu s-ar putea face incadrarea in grupa superioara de munca decat pe perioada lucrarilor in camp. S-a constatat ca reclamantul a solicitat a se retine ca el a desfasurat activitate in grupa II de munca, intemeindu-si de fapt pretentiile doar pe argumentele ca altor salariati, care s-au aflat intr-o situatie similara cu a sa, li s-a recunoscut grupa II de munca.

De asemenea, reclamantul a depus in dovedirea temeiniciei solicitarilor sale o hotarare judecatoreasca, instanta considerand ca hotararile judecatoresti pronuntate au efecte relative, cele statuate fiind opozabile doar partilor litigante din cauza respectiva.

In lipsa unor dovezi concrete, din care sa rezulte fara dubiu ca reclamantul a efectuat atari activitati, incadrabile in grupa II de munca, intr-un procent de minim 70% din programul sau total de lucru, tribunalul a considerat ca nu isi poate contura convingerea in raport de simple presupuneri, astfel ca nu va primi sustinerile reclamantului, apreciindu-le ca nefondate.

In ceea ce solicitarea privind eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global,
instanta retine ca in calitate de detinator legal al arhivei [...], calitate necontestata de catre parata Comuna [...] si sustinuta la nivel probator de adresa nr. 63233/08.07.2010 a Ministerului Administratiei si Internelor Arhivele Nationale, trebuie sa respecte dispozitiile legii 16/1996 care prevede la art.
29.

(l)
Creatorii ori detinatorii de documente sau, dupa caz, succesorii in drepturi ai acestora sunt obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice si a persoanelor juridice, certificate, adeverinte, copii si
extrase de pe documentele pe care le creeaza ori le detin
, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a implinit termenul prevazut la art. 13, daca acestea se refera la drepturi care il privesc pe solicitant. ”

Aceasta obligatie nu are insa un caracter absolut, detinatorul fondului arhivistic avand numai obligatia de a atesta doar acele date care rezulta din fondul arhivistic pe care il detine, iar nu si date care nu rezulta din inscrisurile detinute - foi de lucru, pontaje, state de plata, carnete de munca.

De asemenea, in lipsa unor inscrisuri doveditoare nu poate fi obligat angajatorul sau detinatorul fondului arhivistic sa intocmeasca inscrisuri noi, referitoare la perioade anterioare, care sa stea la baza unei adeverinte si care sa ateste anumite venituri ale fostului angajat care nu rezulta din documentele contabile de evidenta primara sau din contractul individual de munca al fostului salariat.

Prin urmare, parata nu poate fi obligata sa ateste imprejurari referitoare la veniturile reclamantului si contributia la asigurari sociale pe care nu le cunoaste, detinatorul fondului arhivistic neputand sa isi asume raspunderea pentru date care nu rezulta din evidentele sale.

Obligatia sa legala este aceea de a atesta existenta unor date in documentele care fac parte din fondul arhivistic, ceea ce inseamna ca in lipsa acestor documente nu are cum sa ateste datele pretins reale indicate de reclamant.

Cum reclamantul nu a facut dovada ca a beneficiat de aceste sporuri, aspect intarit si de martorul audiat care a declarat ca nu beneficia de niciun alt spor, instanta nu poate sustine ca dovedita pretentia reclamantului referitoare la obligarea paratei la emiterea unei adeverinte care sa ateste sporurile solicitate.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata,
in conformitate cu dispozitiile art. 453 c.pr.civ., instanta a admis cererea paratei Comuna [...] privind acordarea cheltuielilor de judecata avand in vedere faptul ca reclamantul se afla in ipoteza prevazuta de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul, urmand a face aplicarea dispozitiilor art. 451 alin.2 c.pr.civ. potrivit varuia „judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.”

Instanta a apreciat ca fata de obiectul si complexitatea cauzei, onorariul avocatului este nepotrivit de mare, motiv pentru care il va reduce la cuantumul de 500 de lei.

Drept urmare, reclamantul a fost obligat la plata catre parata Comuna [...] prin Primar a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinta a formulat apel reclamantul [...], invocand urmatoarele
: din analiza solutiei pronuntate de Tribunalul Constanta se poate observa ca Decizia nr. 9/2016 a fost conspectata partial de instanta de fond; in acest sens, se retine Decizia nr. 2 din15 februarie 2016 a inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in Dosarul nr. 24/2015 in solutionarea unui recurs in interesul legii fi publicata in Monitorul Oficia l al Romaniei al Romaniei, Partea I, nr. 263 din 7 aprilie 2026 prin care s-a recunoscut legitimarea procesuala pasiva caselor teritoriale de pensii, in litigiile privind constatarea incadrarii activitatii desfasurate in grupele I si II de munca atunci cand angajatorul nu mai exista din punct de vedere Juridic (lichidat, radiat) si nu exista in arhive documente primare; Decizia mentionata face distinctie intre actiunea in reconstituirea vechimii in munca si cea privind incadrarea activitatii desfasurate in grupele superioare de munca si, chiar daca recunoaste posibilitatea reconstituirii vechimii si in alte situatii decat cele in care s-au pierdut documentele primare (aplicand Decizia Curtii Constitutionale nr. 223/2062), apreciaza ca "rationamentul expus mai sus se aplica si in cazul actiunilor avand ca obiect recunoasterea activitatii desfasurate in grupele superioare de munca, cu mentiunea ca in prezentul recurs in interesul legii, raportat la limitele sesizarii, nu se pot examina problema admisibilitatii rezolvarii pretentiilor fostului salariat prin intermediul actiunii in constatare, reglementata de art. 111 din Codul de procedura civila din 1865, respectiv de art. 35 in Codul de procedura civila, si niciun alt aspect de ordin procesual, cu exceptia celui privind stabilirea cadrului procesual din perspectiva persoanei chemate in judecata in calitate de parat si care formeaza obiectul sesizarii"; de asemenea, prin Decizia nr. 13 din 16 mai 2016 pronuntata in Dosarul nr. 4324/1/2015 de Inalta Curte de Casatie si justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila, s-a statuat, ca „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.35 din Codul de procedura civila, art. 111 din Codul de procedura civila din 1865, art. 2502 din Codul civil, respectiv art.268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, actiunile in constatarea dreptului la incadrarea in grupe de munca conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990 intra in categoria actiunilor in constatare de drept comun si sunt imprescriptibile"; se constata astfel ca litigiile cu privire la care inalta Curte a statuat in materie nu ridica aspecte de drept substantial, ci se refera la cadrul si mijlocul prin care se deduc judecatii atare pretentii.

Aceste statuari insa nu influenteaza operatiunea de interpretare a normei de drept substantial; in privinta celei dintai probleme de drept, Inalta Curte retine ca instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii Ordinului nr. 50/1990, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, dupa caz, in grupa I sau a II-a de munca”; se poate observa in cadrul Scrisorii nr.181/MB/08.05.1998, completarea adusa de Ministerul Muncii la Ordinul 50/1990, respectiv mecanicii agricoli, de asemenea si prevederile Ordinului nr. 50/1990, asa cum a fost modificat si completat prin Ordinul nr. 100/1990 si Ordinul nr. 125/1990, ambele nepublicate, prin care s-a admis ca si mecanicii agricoli fac parte din activitatile ce se incadreaza in grupa II de munca; astfel, in raport de cele mentionate mai sus precum si de faptul ca instanta de fond nu a avut in vedere depozitiile martorilor precum si practica judiciara, chiar in aceeasi materie si aceeasi parati, considera ca este limitat in drepturile sale si instanta de fond nu a facut o corecta aplicare a legislatiei in vigoare; de asemenea, martorul audiat in cauza nu a facut referire numai la activitatea de tractorist ci si la activitatea de mecanic agricol. Considera ca activitatea desfasurata este in cuantum de 100% si se regaseste in cadrul Ordinului nr.50/1990, respectiv Anexa II poz. 53, poz. 178, din Ordin nr.50/1990, modificat si completat Ordinul nr.125/1990; mai mult, asa cum a fost stabilit si in practica, dispozitiile Ordinului nr. 50/1990 si Ordin 125/1990 sunt prevederi de ordin global, iar aplicarea lor nu se poate rasfrange numai la activitatile si functiile in lipsa unor prevederi exprese; aceeasi pozitie este adoptata si de Inalta Curte de Casatie si Justitiei in cadrul Deciziei nr.258 pronuntata pe data de 20.09.2004 precum si prin Decizia nr. 67 din 1999 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei; o asemenea interpretare se impune cu atat mai mult cu cat modificarile si completarile ulterioare au fost de natura sa elimine inconsecventele si inechitatile existente; conform art. 18 din Legea nr.16/1995 asa cum a fost modificata prin OUG nr.39/2006; "in cazul desfiintarii, in conditiile legii a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, cat si cele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor, vor fi preluate de Arhivele Nationale sau de serviciile Judetene ale Arhivelor Nationala"; in continuarea modificarilor aduse de catre OUG nr.39/2006 se prevede ca "Documentele cu valoare practica prevazute la alin. 1 se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea in conditiile legii a resurselor umane si logistico-financiare necesare. Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile cetatenilor referitoare la stagiile de cotizare in sistemul public de pensii aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, in conditiile alin. 2, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-preluare, intocmite potrivit modelelor prevazute In anexele nr. 2 si 3; prin OUG nr. 39/2006 se doreste infiintarea unor structuri specializate care sa preia documentele cu valoare practica, iar pana in prezent nu s-a intreprins nimic pentru infiintarea acestor structuri specializate. Nicaieri in cadrul Legii nr. 19/1996 nu se prevede ca serviciile judetene ale Arhivelor Nationale au obligatia de a prelua de la Casele Judetene de Pensii documentele cu valoare practica, statele de plata etc., ce au fost preluate de catre acestea in baza Legii nr.356/2002 si ca nu mai au obligatia de a elibera certificatele solicitate; in consecinta, considera ca nu exista cadru juridic care sa scuteasca parata de obligatia solicitata. In drept se invoca : Ordinul 50/1990; Ordinul 125/1990; Scrisoarea 382/MB din 08.09.2000.

Intimata parata nu a formulat intampinare, insa a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In apel s-a administrat proba cu inscrisuri, in sensul ca s-au solicitat relatii de la Comuna [...] cu privire la Decizia nr. 4/24.09.1999 emisa de Consiliul de Administratie al SC [...] SA [...].

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476 - 480 Cod pr.civila, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Mai intai, se retine ca, prin decizia nr.2/2016 pronuntata in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-au stabilit cu caracter obligatoriu urmatoarele:

„In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru actiunile privind reconstituirea vechimii in munca, anterioare intrarii in vigoare a Codului de procedura civila actual/acelasi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) si art. 36 din Codul de procedura
civila, pentru actiunile in reconstituirea vechimii in munca, introduse de la momentul intrarii in vigoare a actualului Cod de procedura civila si in continuare; art. 111 din Codul de procedura civila din 1865 pentru actiunile privind constatarea incadrarii activitatii desfasurate in grupele I si a II-a de munca introduse sub imperiul acestei reglementari/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) si art. 36 din Codul de procedura civila, pentru acelasi tip de actiuni, formulate dupa intrarea in vigoare a codului actual, in toate ipotezele, atunci cand angajatorul nu mai exista din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifica legitimare procesuala pasiva casele teritoriale de pensii, in situatia in care nu exista documente primare.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (5) si art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996, republicata, in cazul existentei documentelor primare, persoana interesata, care nu poseda dovezi privind vechimea in munca sau activitatea desfasurata in anumite grupe de munca, are deschisa calea unei actiuni in realizare - obligatie de a face - avand ca obiect obligarea detinatorului de arhiva de a elibera adeverinta constatatoare a vechimii in munca/incadrarii in grupele superioare de munca.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedura civila din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) si art. 56 alin. (1) din Codul de procedura civila, respectiv a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, angajatorul desfiintat in urma procedurilor de insolventa, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta in judecata, neavand capacitate procesuala de folosinta, iar fostul lichidator, chemat in judecata in nume propriu, nu are calitate procesuala pasiva ”.

Din aceasta perspectiva, cererea reclamantului prin care solicita sa se constate ca activitatea sa in cadrul SMA [...] si [...] [...] nu putea fi solutionata in contradictoriu cu parata din aceasta cauza intrucat Comunca [...] este doar detinatoare a arhivei acestor persoane juridice iar nu succesor, potrivit deciziei pronuntate in recurs in interesul legii indicate anterior calitate procesual pasiva avand Casa Judeteana de Pensii.

Ca urmare, doar cererea privind eliberarea unei adeverinte privind incadrarea in grupa II de munca putea fi solutionata in contradictoriu cu prata Comuna [...] care recunoaste ca detine arhiva fostei SC [...] SA, desi din adresa nr. 93/28.03.2016 emisa de [...] Constanta, ca lichidator judiciar al SC [...] [...] SA, deja la acea data radiata, catre Casa Judeteana de Pensii Constanta rezulta ca arhiva a fost predata de lichidator actionarului care avea calitatea si de ultim administrator, respectiv [...]. Rezulta astfel ca Primaria [...] nu are calitatea de detinator al arhivei fostei societati in sens juridic ci doar de proprietar al spatiului in care aceasta este pastrata de persoana care are calitatea de detinator din punct de vedere juridic.

Totusi, in apelul formulat de reclamant Curtea nu putea invoca din oficiu lipsa calitatii procesual pasive a intimatei parate fata de prevederile art.481 Cod.pr.civ..

Totodata, este discutabila si admisibilitatea actiunii reclamantului raportat la prevederile art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 in conditiile in care chiar reclamantul sustine ca ar exista un act de incadrare a activitatii sale in grupa II de munca, respectiv Decizia Consiliului de administratie nr.4/24.09.1999 care este indicata in adresa nr.93/28.03.2016 emisa de [...] ca lichidator judiciar al SC [...] [...] SA, deja la acea data radiata, catre Casa Judeteana de Pensii Constanta.

Totodata, detinatorul fondului arhivistic are obligatia de a atesta doar acele date care rezulta din fondul arhivistic pe care il detine iar nu si date care nu rezulta din acest fond arhivistic ori numai pe baza sustinerilor unei persoane.

De asemenea, in lipsa unor inscrisuri doveditoare nu poate fi obligat angajatorul sau detinatorul fondului arhivistic sa intocmeasca inscrisuri noi, privitoare la perioade anterioare, care sa stea la baza unei adeverinte, si care sa ateste o anumita incadrarea in munca sau anumite venituri ale fostului angajat, care nu rezulta din documentele contabile de evidenta primara. Acesta nu poate fi obligat sa ateste imprejurari referitoare la veniturile unei persoane si contributia la asigurari sociale sau incadrarea acesteia pe care nu le cunoaste si nici nu are cum sa le cunoasca in lipsa documentelor de evidenta primara precum foi de prezenta sau state de plata.

Detinatorul fondului arhivistic nu poate fi obligat sa isi asume raspunderea pentru date care nu rezulta din evidentele sale.

Obligatia sa este doar aceea de a atesta existenta unor date in documentele care fac parte din fondul arhivistic ceea ce inseamna ca in lipsa unor astfel de documente nu are cum sa ateste datele pretins reale indicate de reclamant.

Pe de alta parte, este adevarat ca, prin Decizia nr. 9/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii s-a stabilit ca
,,[i]n interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor pct. 6-8 si 12 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990, instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969 - 1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca

Dar, in considerentele deciziei s-a retinut ca:
„[i]mprejurarile concrete ale activitatii si justificarea motivelor pentru care angajatorul nu a procedat la evaluarea locului de munca sau la nominalizarea salariatului, cu consecinta juridica a neincadrarii locului de munca ocupat in conditii deosebite de munca (incadrare sau nominalizare), pot fi examinate si vor primi valentele cuvenite in planul probatiunii judiciare ”
(par. 56) si ca
„nu pot fi adaugate, pe cale pretoriana, alte activitati si locuri de munca fata de cele din anexe, chiar daca indeplinesc aceleasi conditii de munca posibil vatamatoare

Ca urmare, trebuie verificat daca activitatea reclamantului se incadra in una din categoriile de activitati expres indicate in grupa II de munca.

Astfel cum a retinut si prima instanta, este adevarat ca activitatea de mecanic agricol era prevazuta in anexa II a Ordinului nr. 50/1990, dar pct. 88 prevedea ca se incadreaza in grupa II de munca doar unii mecanici agricoli respectiv cei care efectueaza lucrari in camp cu tractoare de cel putin 65 CP si combine autopropulsate, precum si cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu MET si MPSP si numai pentru perioada lucrarilor in camp.

Ca urmare, pentru a se recunoaste incadrarea in grupa II de munca trebuia dovedita prestarea muncii cu un tractor de o anumita categorie sau combina autopropulsata ori efectuarea de tratamente chimice in anumite modalitati si cu anumite substante. Totodata, trebuia dovedita exact perioada de desfasurare a acestor activitati.

Avand in vedere locul de munca ocupat si specificul activitatii angajatorului, ce rezulta din chiar denumirea acestuia, este posibil ca reclamantul sa fi fost implicat in activitati de acest tip.

Totusi, in mod evident aceasta activitate nu era una permanenta. Totodata, nu este exclusa desfasurarea de activitati in alte conditii, respectiv cu tractoare cu putere mai mica, cu alte substante sau in alte modalitati.

Or, reclamantul nu a probat toate aceste imprejurari intr-o maniera certa, fara dubiu, in special perioada de activitate.

In conformitate cu art. 272 din Codul Muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Totusi, chiar daca art. 272 din Codul Muncii instituie aceasta regula, sarcina probei are in vedere proba posibila. Pe de alta parte reclamantul trebuie sa dovedeasca totusi situatia premisa cum ar fi existenta raporturilor de munca si efectuarea anumitor activitati, ramanand in sarcina angajatorului sa dovedeasca faptul ca a remunerat corespunzator angajatul pentru munca prestata sau a incadrat in mod corect munca acestuia. Angajatorul nu poate fi obligata sa probeze un fapt negativ, si anume ca angajatul nu a desfasurat anumite activitati in conditiile in care din inscrisurile existente rezulta care erau atributiile acestuia. Revine reclamantului sarcina de a proba situatia premisa, respectiv desfasurarea unor activitati care sa il indreptateasca la anumite beneficii iar apoi angajatorului ii revine sarcina de a proba ca a recunoscut aceste drepturi sau de a proba netemeinicia sustinerilor reclamantului.

Faptul ca in trecut alti reclamanti au obtinut recunoasterea incadrarii in grupe superioare de munca, in sine, nu poate justifica admiterea actiunii reclamantului. Astfel, conditiile de munca trebuie analizate in concret de la caz la caz, pentru a verifica daca Ordinul nr. 50/1990 este aplicabil.

Pe de alta parte, reclamantul a invocat hotarari pronuntate de instanta de fond, putand exista solutii divergente in jurisprudenta si urmare a faptului ca unele hotarari pronuntate de prima instanta nu sunt supuse controlului jurisdictional in caile de atac, fie pentru ca acestea nu sunt exercitate sau sunt tardiv exercitate, fie din cauza limitelor investirii instantei de control judiciar care nu permit analiza in fond a cauzei.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod procedura civila, se va respinge apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 337/CM/25.10.2017 Judecator redactor Razvan Anghel