Actiune in anulare a sentintei arbitrale pentru motive care privesc absenta/nulitatea/caracterul inoperant al conventiei de arbitraj

• Conventia europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului: art. 6 paragraf 1
• Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila: art. 608 alin. (1) lit. h) si i), art. 548, art. 550 - 551, art. 579
• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: art. 1179, art. 1295 - 1314, art. 2016, art. 1303

Potrivit dispozitiilor art. 550 alin. (2) C. pr. civ., validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului in care a fost inscrisa.

Cu toate acestea, atat contractul, cat si conventia de arbitraj trebuie sa intruneasca, deopotriva, conditiile generale de validitate prevazute cu titlu de drept comun pentru orice contract, si anume: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala [art. 1179 alin. (1) Cod civil].

Conventia de arbitraj, prezentata sub cele doua modalitati - clauza compromisorie si compromisul - trebuie sa indeplineasca si unele conditii de forma si de continut suplimentare, cum sunt: forma scrisa [art. 548 alin. (1) C. pr. civ.]; forma autentica notariala [art. 548 alin. (2) C. pr. civ.]; angajamentul partilor contractante de a supune eventualele litigii sau chiar litigiul declansat intre parti cu privire la obligatiile asumate prin contractul de baza unui organ de jurisdictie arbitral, desemnand si arbitrii sau numai institutia permanenta de arbitraj [art. 550 alin. (1) si art. 551 alin. (1) C. pr. civ.].

In prezenta cauza, reclamanta invoca lipsa consimtamantului propriu si vicierea consimtamantului reprezentantului sau la incheierea actului aditional nr. 1/28.09.2015 cu parata.

Curtea observa ca prima teza afirmata pune in discutie absenta consimtamantului, sub aspectul lipsei oricarei manifestari de vointa a reclamantei de a se angaja juridic prin acest act aditional.

Aceasta sustinere este nefondata, intrucat actul aditional, continand clauza compromisorie exista, are un continut suficient de cuprinzator pentru a surprinde partile contractante sub atributele lor de identificare si reprezentare, continutul si obiectul contractului principal, continutul si obiectul clauzei compromisorii, incheierea intregului act aditional cuprinzand cele doua instrumente contractuale prin numerotarea si datarea inscrisului, respectiv, semnarea acestuia de catre partile contractante si aplicarea stampilei continand firma fiecareia dintre ele.

Acest act aditional cuprinde, asadar, consimtamantul partenerilor semnatari.

inscrisul nu a fost declarat fals, nici in privinta scrisului, nici a semnaturilor.

Prin urmare, actul aditional si clauza compromisorie exista in realitatea obiectiva si sunt susceptibile de a produce efectele juridice intentionate de partile contractante.

Reclamanta sustine absenta consimtamantului sau si prin ineficientizarea imputernicirii eliberata mandatarului sau, totodata prepus si reprezentant al acesteia, in conditiile in care imputernicirea acordata acesteia nu i-a conferit si prerogativa de a angaja reclamanta prin acte de dispozitie si inserarea unui compromis in cadrul actelor juridice pe care urma sa le incheie in contul reclamantei, iar pe de alta parte, actul aditional semnat de acest reprezentant nu face parte din domeniul actelor de administrare/conservare inscrise in mandat, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 2016 alin. (2) Cod civil

Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu este fondata. Problema de drept evocata de reclamanta, are in obiect, nu existenta imputernicirii incheiata intre aceasta si mandatarul sau, ci obiectul si intinderea sarcinilor, atributiilor, prerogativelor si drepturilor pe care le-a incredintat reclamanta, in calitate de persoana reprezentata, prepusului sau imputernicit, in calitate de reprezentant.

Regimul juridic al acestei imputerniciri este cel rezervat de Codul civil institutiei reprezentarii (art. 1295-1314), iar nu cel rezultat din combinarea a trei seturi de reglementari diferite, aplicabile in materii diferite, asa cum a procedat reclamanta, si anume: reprezentarea, mandatul cu reprezentare, mandatul fara reprezentare.

Persoana imputernicita de aceasta are statutul de administrator cu puteri de reprezentare a reclamantei, cel putin in scopurile definite prin actul de reprezentare infatisat de imputernicire.

in temeiul acestor pozitii juridice, se prezuma ca actele incheiate de reprezentant sunt insasi actele juridice ale persoanei juridice reprezentate, cu exceptia cazului in care asemenea acte exced obiectului de activitate al persoanei reprezentate si a celor interzise de

^le

g

^e

. ^

in contractul incheiat de tert cu un asemenea reprezentant, in contul persoanei reprezentate, tertul este dator sa observe doar cele doua interdictii mai sus aratate.

Persoana imputernicita actionand ca reprezentant si prepus al reclamantei a incheiat actul aditional la acordul de asociere materializand consimtamantul reclamantei, in cadrul prerogativelor acordate, in domeniul activitatii desfasurate de reclamanta, fara a-i fi interzis prin actul de reprezentare sau prin dispozitia legii sa recurga la clauza compromisorie. Nementionarea in imputernicire a posibilitatii introducerii in conventiile pe care urma sa le incheie a clauzei de arbitraj nu are semnificatia interdictiei, in sensul ca, reprezentantului reclamantei i s-a interzis o asemenea electio juris.

Dimpotriva, interdictia convenirii asupra conventiei de arbitraj este cea care se impune a fi inscrisa printre limitarile puterilor de reprezentare.

Apelul reclamantei la prevederile art. 2016 Cod civil, in conformitate cu care persoana reprezentantului trebuie sa dispuna de o imputernicire expresa pentru a incheia acte de compromis, este nefondat,

 

 

 

.....

Prin urmare, doar respingerea nemotivata, situata in afara domeniului de aplicare a obligatiei de a judeca, pronuntata de tribunal asupra cererilor partilor referitoare la probatiune sunt de natura a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ceea ce nu se regaseste in cauza.

(Sectia a II-a civila, Sentinta civila nr. 10/PI din 19 octombrie 2016, rezumata de

judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin sentinta arbitrala nr. 12/15.06.2016 pronuntate de Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timis, s-a admis actiunea reclamantei SC A... SRL Timisoara reprezentata conventional prin avocat B... impotriva paratei SC C... SRL Timisoara; a fost obligata parata la plata sumei de 217.ooo lei reprezentand contravaloarea facturii seria EU nr. 250/25.03.2016 si la plata penalitatilor de intarziere in suma de 4.340 lei de la data de 02.04.206 pana la data de 06.0+4.2016; a fost obligata parata la plata penalitatilor de intarziere de la data de 97.04.2016 in suma de 1.085 lei pe zi de intarziere, pana la achitarea efectiva a debitului si la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata, taxa judiciara de timbru in suma de 7.297,88 lei si 9.000 lei onorariu de avocat.

Pentru a hotari astfel, Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timis, a retinut ca atat Acordul de asociere nr. 3/06.04.2015 cat si Actul aditional nr. 1/28.09.2015, la Acordul de asociere nr. 3/06.04.2015, au fost semnate de catre parata, prin intermediul doamnei D..., in baza unei imputerniciri acordate in mod expres de catre parata.. Prin urmare, Tribunalul arbitral a retinut ca exista consimtamantul paratei la semnarea Actului aditional, acest consimtamant fiind exprimat prin intermediului mandatarului, in conditiile art. 1296 NCC, sens in care Tribunalul arbitral a respins apararea paratei cu privire la lipsa consimtamantului la incheierea actului juridic.

In continuare, raportandu-se la apararile paratei intemeiate pe dispozitiile art. 1214 NCC, Tribunalul arbitral a avut a se pronunta asupra valabilitatii consimtamantului exprimat de parata prin reprezentant conventional, sens in care a analizat daca este incident in speta dolul, viciu de consimtamant, invocat de catre parata prin intampinare.

Tribunalul arbitral nu a putut retine ca fondate apararile paratei, potrivit cu care Actul aditional ar fi anulabil pe considerentul ca mandatara ar fi semnat acest act juridic fara sa-l lectureze, invocand ca semnarea actului i-ar fi fost solicitata de domnul E..., care intrunea, la momentul respectiv, o dubla calitate: aceea de administrator al reclamantei, si aceea de director general al paratei. Relativ la aceasta aparare, Tribunalul arbitral a constatat ca la dosarul cauzei nu s-a depus niciun contract de munca din care sa reiasa ca domnul E... ar fi fost angajat al paratei, respectiv ca ar fi detinut calitatea de director general, iar din certificatul eliberat de ORC Timis reiese ca administratorul paratei, avand mandat cu durata nelimitata, este domnul F..., si nu domnul E.... Este adevarat ca domnul E... a fost imputernicit sa actioneze, in numele si pentru parata, in baza unor imputerniciri acordate expres, pentru anume operatiuni, insa calitatea de imputernicit, acordata punctual, pentru anumite acte si operatiuni, nu se identifica cu cea de manager al paratei. Pe de alta parte, Tribunalul arbitral a luat act de continutul declaratiei extrajudiciare, sub semnatura privata, a doamnei Todea, depusa de parata in probatiune la dosarul arbitral, prin care aceasta a aratat ca " nu am citit acest document, ci doar l-am semnat (...); poate imi aruncam o privire peste el (...)", declaratie in raport cu care Tribunalul arbitral a apreciat ca mandatarul a actionat intr-o maniera culpabila, care-i este pe deplin imputabila, si ca acest mod de executare a mandatului nu poate atrage consecinta anularii Contractului, deoarece, in caz contrar, i s-ar permite paratei sa se prevaleze de propria-i culpa in alegerea reprezentantului (culpa in eligendo), ceea ce ar conduce la incalcarea principiului nemo auditur propriam suam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala de propria-i culpa pentru a clama protectia unui drept subiectiv).

Reclamanta in mod intemeiat a aratat ca apararea paratei, de a nu recunoaste efectele juridice ale unui mandat expres si special, a fost manifestata si in alte situatii similare, depunand in acest sens la dosarul arbitral sentinta civila nr. 1799/2013 a Tribunalului Specializat Cluj, in care s-a retinut ca, fata de actul aditional din speta, parata (aceeasi cu cea din prezentul litigiu) a facut aparari similare cu cele din prezentul litigiu, respectiv a sustinut ca actul aditional nu reflecta rezultatul negocierilor, si ca reprezentantul paratei ar fi fost mandatat doar sa semneze actul aditional, nu si sa ii verifice continutul. Prin sentinta mentionata, parata, aceeasi cu cea din prezentul litigiu, a fost obligata la plata unor pretentii si dobanzi, rezultate dintr-un acord de asociere. Instanta de judecata a retinut faptul ca atitudinea reprezentantului paratei, de a-si fi asumat riscul de a semna un contract fara sa-i verifice continutul, reflecta, pe de o parte, increderea in partenerii contractuali, dar, in acelasi timp, reprezinta asumarea unui risc major in mod voluntar de catre parata, care nu mai poate invoca ulterior ca nu a cunoscut continutul actului asumat prin semnatura. De asemenea, instanta de judecata a retinut ca faptul semnarii unui act juridic, fara a fi citit in prealabil continutul acestui act, fie personal, fie prin mandatarul ales, este exclusiv culpa paratei, care, actionand de o astfel de maniera, in speta, nu va putea sa-si invoce propria culpa. Aceste argumente au fost retine si instanta arbitrala, deoarece si in prezentul litigiu parata a invocat faptul ca doamna D... nu avea imputernicirea de a semna contractul nr. 01TL/10.06.2015, desi din imputernicirea acordata, rezulta contrariul. Se mentioneaza ca instanta arbitrala a verificat daca sentinta civila nr. 1799/2013 al Tribunalului Specializat Cluj, a ramas definitiva si a constatat ca s-a respins apelul formulat de parata prin Decizia civila nr. 7/2014, dar si recursul formulat prin Decizia nr. 3546/2014, sentinta civila nr. 1799/2013 al Tribunalului Specializat Cluj ramanand definitiva. Cele statuate de instanta de judecata clujeana au fost luate in considerare de instanta arbitrala pentru a desprinde prezumtia unui modus operandi in ceea ce priveste conduita juridica a paratei, care a manifestat in mod repetat tendinta de a se sustrage de la plata obligatiilor contractuale asumate, fie invocand in aparare lipsa mandatului persoanei care a semnat actul juridic la care parata era parte, fie invocand depasirea limitelor acestuia. Tribunalul arbitral sesizat cu prezentul litigiu a constatat faptul ca apararile paratei comporta o anume stereotipie, iar caracterul lor nefondat permite desprinderea prezumtiei ca aceste aparari sunt facute de parata in scopul de a se eschiva de la executarea obligatiilor asumate prin actul juridic supus discutiei, in contextul in care a beneficiat deja de executarea obligatiilor corelative de catre cocontractant.

In ceea ce priveste apararea paratei, privind nevalabilitatea consimtamantului sau, prin prisma afectarii consimtamantului paratei de dol, viciu de consimtamant, in conditiile art.

1214 din noul Cod civil, Tribunalul arbitrai a retinut ca potrivit art. 1214 alin. (1) din noul Cod civil, "consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti, ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie."

Tribunalul arbitral nu a putut retine incidenta dolului, viciu de consimtamant, alegat de parata, intrucat aceasta nu a aratat in ce consta "eroarea provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti", obligatie ce-i revenea potrivit dispozitiilor art. 249 din noul Cod de procedura civila, raportat la cele ale art. 1214 noul Cod civil. Relativ la acest aspect, Tribunalul arbitral a observat ca, desi invoca incidenta dolului, parata arata in intampinare ca "domnul E... a impus semnarea acestuia in numele subscrisei, de catre angajata noastra, doamna D...", ceea ce contureaza eventualitatea incidentei violentei, viciu de consimtamant - institutie juridica diferita de dol, la care, insa, parata nu s-a referit, astfel incat Tribunalul arbitral, fiind tinut de principiul disponibilitatii, a omis a se pronunta.

Pentru motivele aratate, instanta arbitrala a respins apararea paratei, a nevalabilitatii Actului aditional nr. 1/2015, care sta la baza pretentiilor reclamantei, ca neintemeiate.

Instanta arbitrala a retinut ca, in urma realocarii atributiilor si beneficiilor dintre parti prin art. 3 din Actul aditional nr. 1/2015, parata ar fi trebuit sa achite paratei suma de 217.000 lei, pana la data de 01.04.2016.

Parata avea de achitat factura seria EU, nr.250/25.03.2016, in valoare de 217.000 lei.

Parata nu a efectuat nici pana in prezent plata sumei restante, desi in art. 3 din Actul aditional nr. 1/2015, se prevede ca termenul de plata este de maximum 10 zile de la emiterea facturii, dar nu mai tarziu de data de 01.04.2016.

Prin urmare, instanta arbitrala a admis cererea reclamantei de obligare a paratei la plata sumei de 217.000 lei, rezultata din factura fiscala seria EU nr. 250/25.03.2016.

Debitul nefiind achitat in termen, sunt justificate si pretentiile reclamantei de a solicita penalitatile de intarziere in suma de 1085 lei, pe zi de intarziere, respectiv, in suma de 4340 lei de la data de 02.04.2016 si pana la data introducerii actiunii, 06.04.2016, conform art. 3 din Actul aditional nr. 1/2015 si in continuare pana la achitarea efectiva a debitului.

In derularea raporturilor dintre parti, parata nu si-a indeplinit obligatiile pe care si le-a asumat, iar executarea intocmai si la timp este o conditie esentiala pentru desfasurarea in bune conditii a raporturilor contractuale.

In raporturile contractuale, executarea exacta a obligatiei este o conditie esentiala potrivit art. 1516 C. civ. Numai prin executarea la termen a obligatiei, creditorul realizeaza scopul avut in vedere la incheierea contractului cu debitorul.

Impotriva acestei sentinte, dar si a incheierilor din data de 1 iunie 2016 si 8 iunie 2016, a formulat actiune in anulare reclamanta SC C... SRL Timisoara reprezentata conventional de SCA G... B., solicitand; suspendarea efectelor executorii ale hotararii arbitrale, admiterea actiunii, anularea hotararii arbitrale si, pe cale de consecinta, in ipoteza in care instanta va retine ca intemeiat motivul prevazut de art. 608 alin.1 lit. b) C. pr. civ., trimiterea cauzei catre instanta competenta sa o solutioneze, in ipoteza in care va retine ca intemeiat motivul prevazut de art. 608 alin.1 lit. h) C. pr. civ, retinerea cauzei spre judecare in fond si, rejudecand sa dispuna respingerea cererii arbitrale ca neintemeiata cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in temeiul art. 453 C. pr. civ.

...

Prin cererea arbitrala inregistrata pe rolul Curtii de Arbitraj de pe langa CCIA Timis, sub nr. 09/06.04.2016 care a format obiectul dosarului nr. 15/2016, SC A. SRL a solicitat obligarea reclamantei la plata facturii emise in baza actului aditional nr. 1/28.09.2015 la Acordul de asociere nr. 3/06.04.2015, respectiv la plata sumei de 217.000 lei (reprezentand contravaloarea facturii seria EU nr. 250/25.03.2016) si a penalitatilor de intarziere de 1.085 pe zi de intarziere, calculate incepand cu data de 02.04.2016 si pana la achitarea efectiva a debitului.

In fata Tribunalului Arbitral, reclamanta a invocat prin intampinare exceptia necompetentei generale a acestuia pentru a judeca litigiul, avand in vedere lipsa consimtamantului sau pentru incheierea Actului aditional nr. 1/28.09.2015 la Acordul de Asociere, in cuprinsul caruia era inserata clauza compromisorie.

De asemenea, reclamanta a invocat nulitatea absoluta a actului, avand in vedere lipsa consimtamantului la incheierea actului aditional nr. 1/28.09.2015 la Acordul de asociere nr. 3/06.04.2015 si a Acordului de asociere, iar in subsidiar a solicitat nulitatea contractului pentru vicierea consimtamantului prin dol, al asa zisului reprezentant al reclamantei, angajata D...

Prin Sentinta Arbitrala nr. 12/15.06.2016, Tribunalul Arbitral a admis actiunea formulata de catre SC A. SRL, parata in prezenta cauza, si a dispus obligarea reclamantei la plata facturii seria EU nr. 250/25.03.2016 si la plata penalitatilor de intarziere.

Reclamanta invedereaza faptul ca invocat prin intampinarea depusa exceptia necompetentei Curtii de arbitraj, avand in vedere faptul ca actul juridic care constituie temeiul pretentiilor deduse judecatii si in cuprinsul caruia este stipulata clauza arbitrala este lovit de cauze de nulitate de natura a afecta actul in intregimea sa (inclusiv clauza arbitrala).

Procedand in mod fundamental gresit, instanta de arbitraj a solutionat aceasta exceptie premergator fondului (desi exceptia ar fi trebuit unita cu fondul, in acest caz).

Prin incheierea din 1 iunie 2016, Tribunalul arbitral s-a declarat competent general, material si teritorial sa judece pricina, avand in vedere dispozitiile art. 6 din Actul aditional nr. 1/28.09.2015 la Acordul de asociere nr. 3/06.04.2015.

Arata ca regula Kompetenz-kompetenz (competence-competence) confera tribunalului arbitral dreptul si obligatia de a interpreta conventia arbitrala in temeiul careia a fost insarcinat cu solutionarea cauzei, dar aceasta interpretare este supusa cenzurii depline a instantei de judecata statale, atunci cand aceasta este chemata sa solutioneze o cerere de anulare a hotararii pe motiv ca tribunalul arbitral a solutionat litigiul in temeiul unei conventii nule.

In prezenta speta exista motive de nulitate care afecteaza atat clauza arbitrala, cat si contractul de proiectare in care aceasta este inclusa, ceea ce echivaleaza cu suprimarea regulii autonomiei clauzei arbitrale.

Or, fundamentul oricarui arbitraj este conventia arbitrala incheiata de parti; in lipsa acesteia nu poate exista un arbitraj valabil, arbitrii neavand competenta de a solutiona litigiul.

Nulitatea clauzei compromisorii intervine, potrivit legii romane, atunci cand aceasta nu indeplineste conditiile de fond pentru validitatea acesteia (capacitate, consimtamant, cauza, obiect).

Ca regula, un act juridic incheiat printr-un reprezentant nu produce efecte directe intre reprezentat si tert decat in masura in care exista imputernicire si in limitele acesteia, asa cum rezulta din act si din lege (art. 1.296 C.civ.).

Potrivit dispozitiilor art. 2.016 C.civ., intitulat marginal „intinderea mandatului", regulile care guverneaza aceasta materie sunt urmatoarele:

1. Mandatul general il autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare si de administrare.
2. Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie, precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
3. Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres.

In cauza dedusa judecatii, instrumentum-ul intitulat de parti Actul aditional nr. 1/28.09.2015 la Acordul de asociere nr. 3/06.04.2015 cuprinde doua negotium-uri distincte, respectiv: (i) o modificare a acordului de asociere initial ca urmare a relocarii atributiilor astfel cum au fost stabilite initial, prin care se impune in sarcina reclamantei obligatia de a achita suma de 217.000 lei.

Ambele negotium-uri reprezinta acte de dispozitie, fiind calificate ca atare atat de dispozitiile legale relevante, cat si de literatura de specialitate si jurisprudenta constanta a instantelor nationale.

Pentru incheierea acestora este necesar un mandat special - care sa indice cel putin natura juridica a operatiunii si obiectul ei.

In cauza, doamna D... nu a avut o astfel de imputernicire din partea societatii C... SRL, astfel incat actele incheiate de aceasta in absenta mandatului special apar ca neproducand nici un efect in sarcina reclamantei, care nu si-a exprimat consimtamantul la incheierea acestora, iar clauza arbitrala inoperanta.

Nici imputernicirea prezentata de catre SC A... SRL si retinuta in mod gresit de catre Tribunalul arbitral ca fiind suficienta pentru incheierea unor astfel de acte nu poate fi primita ca temei al reprezentarii, din mai multe perspective.

Mandatul acordat doamnei D..., este un mandat general, acordat doar pentru acele acte utile si necesare pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor reclamantei rezultate exclusiv din procedura de achizitie publica, in vederea castigarii licitatiei publice.

Or, Acordul de asociere si Actul aditional aferent acestuia, precum si clauza arbitrala continuta de acesta din urma, nu doar ca nu sunt mentionate in mod special, dar nici nu sunt incluse in mod necesar in sfera actelor pentru care a fost mandata dna. Todea, in conditiile in care, participarea reclamantei/castigarea licitatiei publice putea avea loc independent de existenta si continutul acestor inscrisuri.

Mai mult decat atat, reclamanta arata ca nici teoria mandatului aparent nu ar putea fi incident in cauza, cata vreme domnul E..., in nume personal, participa la activitatile curente ale societatii C... S.R.L. si o coordona de facto pe doamna D..., cunoscand continutul mandatului acesteia.

Fata de toate aceste aspecte, apreciaza ca Tribunalul arbitrai a respins in mod gresit exceptia propriei necompetente generale si a judecat cauza in temeiul unui conventii arbitrale nule, motiv de anulare a actiunii arbitrale consacrat de art. 608. alin. (1) lit. b C. pr. civ. si retinut in mod corespunzator si in practica instantelor nationale: Lipsa unui pact compromisoriu inserat in cuprinsul unui act juridic incheiat intre partile litigante atrage necompetenta instantei arbitrale.

Actul Aditional nr. 1 (si implicit clauza arbitrala) este nul, fiind incheiat cu vicierea consimtamantului doamnei D..., cu fraudarea legii si in vederea obtinerii unor foloase personale injuste.

...

Examinand actiunea in anularea sentintei arbitrale, inclusiv a incheierii de sedinta atacate, formulata de reclamanta prin prisma motivelor invocate, si anume prevederile art. 608 alin. (1) lit. b) si h) C. pr. civ., precum si a apararilor formulate de parata, Curtea constata ca se impune cu precadere analizarea si pronuntarea asupra motivelor care, invocate fiind de reclamanta, in drept, pot conduce la desfiintarea hotararii arbitrale, si, in continuare la pronuntarea uneia dintre solutiile prevazute de art. 613 alin. (3) C. pr. civ. sau, dimpotriva, constatand ca nu sunt incidente aceste motive de anulare sa pronunte o sentinta de respingere a actiunii in anulare. Aceasta procedura de examinare a cauzei este dictata de natura juridica mixta a actiunii in anulare a sentintei arbitrale, de control judiciar asupra sentintei arbitrale atacate printr-o astfel de actiune, si, consecutiv, in cazul admiterii actiunii, de supunere spre cercetare in fond a intregii cauze.

Astfel, reclamanta invoca, in cuprinsul primului motiv de anulare a sentintei arbitrale, nelegalitatea constand in solutionarea litigiului de catre instanta de arbitraj in absenta unei conventii de arbitraj sau in temeiul unei conventii de arbitraj nule ori inoperante [art. 608 alin. (1) lit. b) C. pr. civ.].

Sub acest motiv, reclamanta sustine urmatoarele:

Contractul reprezentat de actul aditional nr. 1/28.09.2015 este lovit de nulitate, pentru lipsa consimtamantului reclamantei, ceea ce antreneaza, totodata nulitatea clauzei compromisorii, ceea ce impune constatarea caracterului comun al cauzei nulitatii, atat asupra contractului, cat si a conventiei de arbitraj, iar nu disocierea acestora; tribunalul arbitral avea obligatia, ca in aplicarea regulii Kompetenz - Kompetenz, sa constate nulitatea conventiei de arbitraj si sa se dezinvesteasca de solutionarea cauzei arbitrale, pentru lipsa sa de competenta, deoarece, in aceasta ipoteza, autonomia clauzei compromisorii in raport cu contractul de baza nu mai poate fi pastrata, sub aspectul conditiilor de validitate.

Curtea constata ca acest motiv de anulare a sentintei arbitrale este neintemeiat.

Intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 550 alin. (2) C. pr. civ., validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului in care a fost inscrisa.

Cu toate acestea, atat contractul, cat si conventia de arbitraj trebuie sa intruneasca, deopotriva, conditiile generale de validitate prevazute cu titlu de drept comun pentru orice contract, si anume: capacitatea de a contracta, consimtamantul partilor, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala [art. 1179 alin. (1) Cod civil].

Conventia de arbitraj, prezentata sub cele doua modalitati - clauza compromisorie si compromisul - trebuie sa indeplineasca si unele conditii de forma si de continut suplimentare, cum sunt: forma scrisa [art. 548 alin. (1) C. pr. civ.]; forma autentica notariala[art. 548 alin. (2) C. pr. civ.]; angajamentul partilor contractante de a supune eventualele litigii sau chiar litigiul declansat intre parti cu privire la obligatiile asumate prin contractul de baza unui organ de jurisdictie arbitral, desemnand si arbitrii sau numai institutia permanenta de arbitraj [art. 550 alin. (1) si art. 551 alin. (1) C. pr. civ.].

In prezenta cauza, reclamanta invoca lipsa consimtamantului propriu si vicierea consimtamantului reprezentantului sau la incheierea actului aditional nr. 1/28.09.2015 cu parata.

Curtea observa ca prima teza afirmata pune in discutie absenta consimtamantului, sub aspectul lipsei oricarei manifestari de vointa a reclamantei de a se angaja juridic prin acest act aditional.

Aceasta sustinere este nefondata, intrucat actul aditional, continand clauza compromisorie exista, are un continut suficient de cuprinzator pentru a surprinde partile contractante sub atributele lor de identificare si reprezentare, continutul si obiectul contractului principal, continutul si obiectul clauzei compromisorii, incheierea intregului act aditional cuprinzand cele doua instrumente contractuale prin numerotarea si datarea inscrisului, respectiv, semnarea acestuia de catre partile contractante si aplicarea stampilei continand firma fiecareia dintre ele.

Acest act aditional cuprinde, asadar, consimtamantul partenerilor semnatari.

Inscrisul nu a fost declarat fals, nici in privinta scrisului, nici a semnaturilor.

Prin urmare, actul aditional si clauza compromisorie exista in realitatea obiectiva si sunt susceptibile de a produce efectele juridice intentionate de partile contractante.

Reclamanta sustine absenta consimtamantului sau si prin ineficientizarea imputernicirii eliberata mandatarului sau, totodata prepus si reprezentant al acesteia, numita D..., in conditiile in care imputernicirea acordata acesteia nu i-a conferit si prerogativa de a angaja reclamanta prin acte de dispozitie si inserarea unui compromis in cadrul actelor juridice pe care urma sa le incheie in contul reclamantei, iar pe de alta parte, actul aditional semnat de acest reprezentant nu face parte din domeniul actelor de administrare/conservare inscrise in mandat, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 2016 alin. (2) Cod civil.

Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu este fondata. Problema de drept evocata de reclamanta, are in obiect, nu existenta imputernicirii incheiata intre aceasta si mandatarul sau, ci obiectul si intinderea sarcinilor, atributiilor, prerogativelor si drepturilor pe care le-a incredintat reclamanta, in calitate de persoana reprezentata, prepusului sau imputernicit, in calitate de reprezentant.

Regimul juridic al acestei imputerniciri este cel rezervat de Codul civil institutiei reprezentarii (art. 1295-1314) iar nu cel rezultat din combinarea a trei seturi de reglementari diferite, aplicabile in materii diferite, asa cum a procedat reclamanta, si anume: reprezentarea, mandatul cu reprezentare, mandatul fara reprezentare.

In concret, imputernicirea s-a incheiat intre reclamanta, in calitate de angajata si numita D..., in calitate de salariata cu contract individual de munca al celei dintai si persoana imputernicita a aceleiasi reclamante.

Prin urmare, persoana imputernicita este un prepus si, totodata un reprezentant al reclamantei iar nu un mandatar independent, ordinar sau calificat.

In aceste conditii, imputernicirea infatiseaza puterea de a reprezenta reclamanta in cadrul serviciului prestat de persoana imputernicita potrivit angajamentului contractual de dreptul muncii incheiat cu aceeasi reclamanta.

Asadar, pozitiile juridice ale celor doua parti ale imputernicirii sunt cele ale persoanei reprezentate ale carei acte juridice in raport cu tertii sunt date in competenta persoanei reprezentante, prepus al celei dintai.

Reclamanta este persoana juridica profesionista, organizata sub forma unei societati activand in comert.

Persoana imputernicita de aceasta are statutul de administrator cu puteri de reprezentare a reclamantei, cel putin in scopurile definite prin actul de reprezentare infatisat de imputernicire.

In temeiul acestor pozitii juridice, se prezuma ca actele incheiate de reprezentant sunt insasi actele juridice ale persoanei juridice reprezentate, cu exceptia cazului in care asemenea acte exced obiectului de activitate al persoanei reprezentate si a celor interzise de lege.

In contractul incheiat de tert cu un asemenea reprezentant, in contul persoanei reprezentate, tertul este dator sa observe doar cele doua interdictii mai sus aratate.

Persoana imputernicita D... actionand ca reprezentant si prepus al reclamantei a incheiat actul aditional la acordul de asociere materializand consimtamantul reclamantei, in cadrul prerogativelor acordate, in domeniul activitatii desfasurate de reclamanta, fara a-i fi interzis prin actul de reprezentare sau prin dispozitia legii sa recurga la clauza compromisorie. Nementionarea in imputernicire a posibilitatii introducerii in conventiile pe care urma sa le incheie a clauzei de arbitraj nu are semnificatia interdictiei, in sensul ca, reprezentantului reclamantei i s-a interzis o asemenea electio juris.

Dimpotriva, interdictia convenirii asupra conventiei de arbitraj este cea care se impune a fi inscrisa printre limitarile puterilor de reprezentare.

Apelul reclamantei la prevederile art. 2016 Cod civil, in conformitate cu care persoana reprezentantului trebuie sa dispuna de o imputernicire expresa pentru a incheia acte de compromis, este nefondat, deoarece, aceste dispozitii legale nu se refera la conventia de arbitraj, ci la acte de dispozitie juridica cu caracter patrimonial si la cele care conditioneaza valorificarea actiunii in justitie. Se observa, din continutul imputernicirii, ca reclamanta i-a transmis persoanei imputernicite mai mult decat puterile generale de administrare, si anume puterea de a angaja raspunderea juridica a reclamantei in raporturile pe care le va incheia cu tertii contractanti, ceea ce semnifica inclusiv incheierea de acte de dispozitie juridica, in sensul exercitarii de drepturi si asumarii de obligatii din sfera de actiune a reclamantei.

In ceea ce priveste caracterul excedentar al actului aditional continand clauza compromisorie, in raport cu puterile conferite reprezentantului prin imputernicire, Curtea releva ca actul imputernicirii cuprinde printre alte drepturi si obligatii ale reprezentantului semnarea tuturor documentelor rezultate pe parcursul si/sau in urma desfasurarii procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica. Actul aditional cuprinzand clauza compromisorie a fost incheiat in baza acordului de asociere al partilor in vederea participarii la procedura de atribuire si adjudecarii contractului de achizitie publica, acord semnate, de asemenea, de acelasi reprezentant D.... Actul aditional a intervenit dupa adjudecarea lucrarii, pe baza acordului de asociere, pe care il modifica in vederea executarii lucrarii adjudecate, de catre reclamanta, exclusiv.

Rezulta ca actul aditional priveste implementarea contractului de achizitie, succede procedurii de atribuire si are efectul realizarii scopului propus de parti prin acordul de asociere si al celui definit de imputernicire, motiv pentru care se integreaza atat dreptului reprezentantului de a semna (incheia) acte ulterioare proceduri, in legatura cu obiectul achizitiei publice (pct.2 din imputernicire), cat si autorizarii sale de a angaja raspunderea reclamantei cu privire la toate actele si faptele ce decurg din participarea la procedura (alineatul penultim din imputernicire).

Chiar si in ipoteza afirmata de reclamanta referitoare la depasirea puterilor convenite propriului reprezentant, in legatura cu inserarea clauzei compromisorii, Curtea releva ca reclamanta a oferit temeiuri obiective paratei, in calitate de tert, ca reprezentantul sau actioneaza intru totul in limita puterilor conferite, ceea ce rezulta din raporturile existente chiar intre societatea parata si asociatul (reprezentant al acesteia E...), pe de o parte, si societatea reclamanta, administrata si reprezentata de acelasi E..., pe de alta parte. In acest caz, potrivit prevederilor art. 1303 alin. (2) Cod civil, contractul este valabil si produce efecte juridice fata de reprezentat, deoarece acesta din urma nu se poate prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.

In ceea ce priveste vicierea consimtamantului reprezentantului reclamantei prin inducerea in eroare a reprezentantului, exercitarea puterii de influenta asupra acestuia de catre reprezentantul paratei, abilitatea acestui reprezentant de a coordona si da ordine angajatilor aflati sub contract de munca (inclusiv imputernicita D...) si administrarea de facto pe care reprezentantul paratei o exercita si asupra societatii reclamante, Curtea constata ca aceste sustineri nu se sprijina pe elemente probatorii care sa se afle in legatura directa cu mijloacele de inducere in eroare, cu manoperele dolosive, exercitiul sugestiei, captatiei, controlului si directionarii capacitatilor psiho-fizice ale reprezentantului reclamantei spre alterarea vointei constiente si manifestarea unui consimtamant viciat la incheierea actului aditional.

Pe de alta parte, E. a fost desemnat de reclamanta sa ii organizeze activitatea si resursele umane, fiind totodata colaboratorul sau in initierea si parcurgerea procedurilor de achizitie a lucrarilor publice, acordandu-i puterile corespunzatoare de organizare, conducere si control asupra societatii reclamante. Mai mult, aceluiasi reprezentant i-a permis sa-si constituie o societate paralela, cu care a incheiat acorduri de asociere in vederea participarii impreuna la procedurile de achizitie si de realizare a lucrarilor adjudecate. Asadar, confuzia creata intre interesele societatii reclamante referitoare la administrarea, organizarea si conducerea sa de catre numitul E., in calitate de administrator de fapt, si interesele societatii parate, administrata de aceeasi persoana se datoreaza, inclusiv, contributiei societatii reclamante care a acceptat o atare suprapunere de roluri contrare.

In ceea ce priveste scopul nelegitim al clauzei compromisorii, reclamanta apeleaza, din nou, la drepturile si obligatiile asumate prin contractul de baza, referitoare la prestatiile la care partile s-au obligat, insa, Curtea releva ca nu este similara cauza incheierii contractului principal cu scopul inserarii clauzei compromisorii, aceasta din urma rezumandu-se la acordul de vointa potrivit caruia eventualele litigii nascute din neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor contractului principal sa fie solutionate de instanta de arbitraj, stipulatia astfel convenita determinand doar forma de solutionare a diferendului si organele de jurisdictie, iar nu modul de executare a obligatiilor contractuale.

Al doilea motiv invocat de reclamanta se refera la incalcarea prin hotararea tribunalului arbitral a ordinii publice, bunelor moravuri ori dispozitiilor imperative ale legii [art. 608 alin. (1) lit. h) C. pr. civ.].

In sustinerea acestui demers, reclamanta aduce in dezbatere incalcarea dispozitiilor imperative privitoare la existenta si limitele mandatului.

Asupra acestei probleme de drept Curtea s-a pronuntat deja
supra
constatand ca actul reprezentarii este valabil, iar clauza compromisorie inserata in actul aditional nu depaseste puterile de reprezentare conferite persoanei reprezentante, potrivit legii.

In plus, instanta statueaza ca nici in privinta consimtamantului reclamantei si reprezentantului acesteia nu se constata incalcarea unor norme imperative, de ordine publica, astfel ca nu este incidenta sanctiunea nulitatii absolute sau relative asupra clauzei compromisorii sau a continutului acordurilor principale incheiate de parti (acord de asociere si act aditional).

In ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor de ordine publica referitoare la impartialitatea arbitrilor, Curtea constata ca aceasta sustinere este neintemeiata. Astfel, solutionarea de catre tribunalul arbitral, cu precadere, a exceptiei privind competenta sa functionala, pe temeiul afirmarii nulitatii clauzei compromisorii, respectiv caracterului inoperant, prin incheiere de sedinta separata de hotararea de fond este impusa de prevederile art. 579 alin. (1) si (3) C. pr. civ., conform carora, tribunalul arbitral este dator sa-si verifice propria sa competenta, la primul termen, din oficiu., In cauza arbitrala s-a ridicat de reclamanta (parata in fata instantei de arbitraj) exceptia necompetentei tribunalului arbitral. Prin urmare, cu atat mai mult, instanta arbitrala avea obligatia de a se pronunta asupra acestei probleme de drept, ceea ce nu are semnificatia unei incalcari a impartialitatii arbitrilor in judecarea cauzei.

Referitor la incalcarea dispozitiilor imperative privind solutionarea fondului cauzei arbitrale fara administrarea de probe, ceea ce constituie o infrangere a prevederilor art. 13 alin. (2) C. pr. civ., art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, Curtea releva ca si aceasta sustinere este neintemeiata.

Respingerea de catre instanta de arbitraj a unei/unor cereri in probatiune formulate de una dintre partile litigante, nu constituie o rapire a dreptului la un proces echitabil, daca tribunalul a dat dispozitia de respingere motivat de caracterul inutil, neconcludent sau lipsit de pertinenta a mijloacelor probatorii solicitate. Este si ramane in atributul instantei de arbitraj sa decida, potrivit elementelor deliberate, masura in care cererile partilor sunt intemeiate si concura la justa solutionare a cauzei sau, dimpotriva, nu prezinta aceste trasaturi.

Prin urmare, doar respingerea nemotivata, situata in afara domeniului de aplicare a obligatiei de a judeca, pronuntata de tribunal asupra cererilor partilor referitoare la probatiune sunt de natura a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, ceea ce nu se regaseste in cauza.

Constatand ca nu sunt incidente motivele de anulare a sentintei arbitrale si a incheierii de sedinta pronuntate de tribunalul arbitral, astfel cum au fost invocate de reclamanta, Curtea urmeaza a respinge actiunea in anulare, ca nefondata.

In cauza au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre intimata, in suma de 8000 de lei, reprezentand onorariu de avocat, cheltuieli dovedite cu Factura fiscala Seria SRM nr. 100 din 07.10.206 . Avand in vedere prevederile art. 451-453 C. pr. civ., si in considerarea caracterului intemeiat al acestei cereri, Curtea va admite cererea si va dispune obligarea reclamantei la plata acestora catre parata.