Acordarea de diferente salariale echivalente sporului de dispozitiv

 

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 685/13

noiembrie 2017

Prin sentinta civila nr. 1177 din 12.06.2017 , Tribunalul Iasi a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratul Judetul Iasi - Consiliul Judetean Iasi, a admis actiunea formulata de reclamantul N. in contradictoriu cu paratul Judetul Iasi - Consiliul Judetean Iasi; a obligat paratul sa plateasca reclamantului despagubiri reprezentand diferentele de drepturi salariale pentru perioada 09.04. 2015 - 15.12. 2016, dintre salariul efectiv primit si salariul la nivel maxim stabilit, sume actualizate cu rata inflatiei precum si dobanda legala penalizatoare calculata de la data scadentei fiecarui drept salarial lunar si pana la data platii efective.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratul Judetul Iasi - Consiliul Judetean Iasi , instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantul N. este angajat al Consiliului Judetean Iasi in baza contractului individual de munca nr. 253/21.01.2015, pe functia de sofer, pe perioada nedeterminata. Acesta a solicitat aplicarea dispozitiilor Legii nr. 71/2015 in sensul uniformizarii salarizarii prin eliminarea discriminarii intre salarizarea sa si a colegilor care au aceeasi vechime si acelasi post, incepand cu data de 09.04.2015 si plata diferentelor de drepturi salariale.

Potrivit disp. art. 39, alin. 1, lit. a) din Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca prestata iar potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (1) din Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Conform disp. art. 161 din Codul muncii, salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

Potrivit disp. art. 168, alin. (1) din Codul muncii, „plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit”.

In raport de obiectul actiunii (plata unor diferente de drepturi salariale) si calitatea partilor (angajat/angajator) in cauza sunt aplicabile dispozitiile Codului muncii, potrivit carora pot fi parti intr-un conflict de munca: a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca; b) angajatorii - persoane fizice si/sau persoane juridice -, agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod; c)sindicatele si patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a mai retinut urmatoarele:

Potrivit disp. art. 1 alin. (5

^A

1) din OUG nr. 83/2014 modificat prin Legea 71/2015, prin exceptie de la prevederile alin. (1) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Potrivit disp. art. 5 alin. (1A1) din OUG nr. 83/2014 modificat prin Legea 71/2015,prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similare se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie, in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare, precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specifice locului de munca la data angajarii sau promovarii.

Cu privire la aceste dispozitii legale, s-a pronuntat inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 23/2016, in care se arata ca: „in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (5

^A

1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma „salarizat la acelasi nivel” are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice.”.

Se retine in aceasta decizie ca nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, este cel ce intereseaza in aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (5A1) din aceeasi ordonanta de urgenta, astfel incat personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca, in acest caz, nu va functiona regula mentinerii in anul 2015 a aceluiasi nivel de salarizare din 2014 (salariul de baza si sporuri) pentru personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice salarizate la un nivel inferior in comparatie cu salariile de baza si sporurile stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu cel care beneficiaza de un nivel de salarizare superior, urmand ca si acesta sa fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, sa beneficieze de o crestere salariala, prin derogare de la art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceeasi autoare in acelasi dosar si constata ca dispozitiile art. 3

^A

1 alin. (1

^A

2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare sunt neconstitutionale. Se retine in cuprinsul deciziei ca dispozitiile art. 3A1 alin. (1A2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, afecteaza principiul fundamental al separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, deoarece, printr-un act normativ emis de Guvern, ca legiuitor delegat potrivit art. 115 alin. (4)-(6) din Constitutie, se consacra, pe cale legislativa, nerecunoasterea hotararilor judecatoresti definitive, respectiv definitive si irevocabile, emise de puterea judecatoreasca.

Curtea constata ca dispozitiile art. 3A1 alin. (1A2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalitatii in fata legii, consacrat prin art. 16 din Constitutie, deoarece stabilesc ca persoanele aflate in situatii profesionale identice, dar care nu au obtinut hotarari judecatoresti prin care sa li se fi recunoscut majorari salariale, au indemnizatii de incadrare diferite (mai mici) fata de cei carora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotarari judecatoresti, generand diferente in stabilirea salariului de baza/indemnizatiei de incadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila. De altfel, dispozitiile de lege criticate lipsesc de sens si, practic, anuleaza vointa legiuitorului si ratiunea esentiala a edictarii actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate in Preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeasi functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, prin raportate la nivelul maxim, si de a elimina inechitatile existente. Asadar, dispozitiile art. 3A1 alin. (1A2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016, genereaza inegalitati in ceea ce priveste calculul indemnizatiei/salariului de baza al magistratilor, respectiv personalului asimilat, cu acelasi grad, gradatie, conditii de vechime si de studii, si, prin urmare, contravin art. 16 din Constitutie.

Astfel, Curtea constata ca, pentru respectarea principiului constitutional al egalitatii in fata legii, nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare, prevazut de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015, corespunzator fiecarei functii, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, trebuie sa includa majorarile (indexarile) stabilite prin hotarari judecatoresti si sa fie acelasi pentru tot personalul salarizat potrivit dispozitiilor de lege aplicabile in cadrul aceleiasi categorii profesionale, respectiv familii ocupationale prevazute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Prin urmare, fata de cele expuse, s-a retinut ca este neintemeiata apararea paratului potrivit careia reclamantul N. nu beneficia de anumite sporuri stabilite printr-o hotarare judecatoreasca astfel cum beneficiau colegi angajati pe functii similare, aflati ca s-a instituit principiul echivalentei salariului pentru persoane angajate pe functii similare.

Raportat la toate considerentele retinute, instanta de fond a obligat paratul sa plateasca reclamantului despagubiri reprezentand diferentele salariale dintre salariul efectiv primit si cel cuvenit potrivit dispozitiilor prezentei hotarari pentru perioada 09.04.2015-15.12.2016.

In ceea ce priveste cererile reclamantului N. referitoare la actualizarea cu indicele de inflatie si la plata dobanzii legale, instanta a constatat ca sunt intemeiate.

Astfel, actualizarea drepturilor banesti cuvenite cu rata inflatiei reprezinta o despagubire pentru devalorizarea monedei nationale, in timp ce acordarea dobanzii legale constituie o despagubire pentru lipsa folosului cuvenit pe baza utilizarii acelor sume. Indicele de inflatie reprezinta un calcul matematic aplicabil in cazul unui fenomen specific economiei de piata, prin intermediul caruia se masoara gradul de depreciere a valorii banilor aflati in circulatie, adusi astfel la actuala lor putere de cumparare, in timp ce dobanda legala reprezinta castigul, folosul, profitul, ce putea fi obtinut de creditor din investirea acelei sume.

Prin acordarea dobanzii se urmareste sanctionarea debitorului pentru executarea cu intarziere a obligatiei care ii incumba, pe cand prin actualizarea debitului se urmareste acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si pana la data platii efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie intr-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, in timp ce dobanda urmareste acoperirea beneficiului nerealizat. Avand in vedere faptul ca obiectul celor doua drepturi de creanta pretinse este diferit, vizand acoperirea unor prejudicii diferite, ele vor fi acordate cumulat, pentru asigurarea respectarii principiului restitutio in integrum.

impotriva acestei sentinte au declarat apel Judetul Iasi si Consiliul Judetean Iasi, prin reprezentantii legali, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Cu privire Ia exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, se arata ca intimatul a formulat actiunea impotriva Judetului Iasi - Consiliul Judetean Iasi, neintelegandu-se cu exactitate care este institutia/entitatea impotriva careia s-a indreptat , cele doua entitati fiind distincte.

Potrivit art. 21 al. (l) din Legea 215/2001 privind administratia publica locala, Judetul Iasi este unitatea administrativ-teritoriala cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, fiind subiect juridic de drept fiscal, titular ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare.

Judetul Iasi este titular al drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii.

Consiliul Judetean este definit in art. 24 din Legea 215/2001 privind administratia publica locala, ca fiind autoritatea administratiei publice locale, constituita in judet, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale, orasenesti si municipale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Asa fiind, prin contractual individual de munca, incheiat intre angajator Consiliul Judetean Iasi si angajat N. s-a nascut obligatia angajatorului de a salariza angajatul cu salariul stabilit in contract la lit. J, punctele 1,2,3 si 4, salariu Ia care reclamantul a achiesat prin semnatura.

Or, obiectul actiunii din prezenta cauza este „plata despagubiri pentru drepturi neincasate , plata actualizarii sumelor de plata, plata dobanzii legale”, respectivele drepturi neincasate nefacand obiectul contractului individual de munca, neexistand nici un act aditional care sa fi modificat cuantumul salariului din contractual de munca.

In prezenta cauza nu se pune in discutie o eventuala modificare a contractului individual de munca sau o obligatie de piata nerealizata potrivit contractului de munca incheiat, ci este vorba despre o obligare la plata, avand la baza o actiune in realizarea dreptului. Contractul invocat de intimat confirma doar faptul ca acesta este angajatul Consiliului Judetean Iasi, nereprezentand raportul juridic din prezenta cauza.

Asa fiind, nu pot fi chemati Judetul Iasi sau Consiliul Judetean Iasi la plata unor sume de bani - despagubiri, ca fiind in culpa, cata vreme angajatorul a platit sumele de bani ce au decurs din contractul de munca. Eventuala plata a sumelor ce fac obiectul prezentei actiuni se poate realiza din bugetul propriu al judetului Iasi, atributie ce revine, in conformitate cu art. 104 al. (l) lit. c) din Legea 215/2001 privind administratia publica locala, exclusiv Presedintelui Consiliului Judetean Iasi, care exercita functia de ordonator principal de credite, in conformitate cu art. 104 al.(4) din Legea 215/2001. In acest sens, din chiar dispozitia Presedintelui Consiliului Judetean Iasii , depusa de reclamant odata cu actiunea, prin care s-au stabilit drepturile salariale pentru N., in conformitate cu prevederile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/2016, rezulta ca Presedintele Consiliului Judetean Iasi este ordonatorul de credite.

Pe fondul cauzei, se arata ca la data de 17.08.2016, cu adresa nr. 24556/17.08.2016, N. s-a adresat Presedintelui Consiliului Judetean Iasi in vederea aplicarii dispozitiilor Legii 71/2015, in sensul uniformizarii salarizarii prin eliminarea discriminarii intre salarizarea sa si a colegilor sai care au aceeasi vechime si acelasi post, cerere ce a fost directionata la Serviciul Resurse Umane din cadrul Consiliului Judetean Iasi.

In data de 9.09.2016, a primit raspuns cu adresa nr. 24556 din 9.09.2016, prin care se mentiona ca salariul maxim in plata la nivelul aparatului de specialitate al Consiliului Judetean Iasa pentru functia de sofer, treapta I, gradatia 3, este stabilit cu respectarea prevederilor sentintei civile nr. 1929/8.10.2010 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul nr. 4482/99/2010, definitiva, care a obligat autoritatea sa emita dispozitii prin care drepturile salariale ale reclamantilor in dosar sa fie stabilite cu luarea in considerare a sporului de dispozitiv de 25%.

Reclamantul nu a fost parte in dosarul nr. 4482/99/2010, sentinta civila nr. 1929/2010 nefiindu-i opozabila, aceasta producand efecte numai pentru persoanele care au fost parti in dosar. Dupa cum reiese din adresa nr. 24556/9.09.2016, i s-a adus Ia cunostinta ca legislatia din acea perioada - OG 20/2016 si OUG 43/2016, de modificare si completare a OUG 57/2015 - prevedeau expres ca se iau in considerare numai drepturile salariale prevazute in actele normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice si nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti.

Mai arata apelantii ca la data de 18.11.2016, reclamantul N. a inregistrat o noua cerere adresata Presedintelui Consiliului Judetean Iasi cu acelasi continut din adresa 24556/17.08.2016, avand numar de inregistrare nr. 34800/18.11.2016. In data de 15.12.2016, cu adresa nr. 348005/15.12.2016, a primit raspuns, avand acelasi continut din adresa nr. 24556/9.09.2016.

In data de 9.01.2017 Presedintele Consiliului Judetean Iasi a stabilit prin Dispozitia nr. 14/9.01.2017 drepturile salariale pentru N. in conformitate cu prevederile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/2016, emisa in baza notei de fundamentare nr. 543/9.01.2017 a Serviciului resurse umane si salarizare.

Mai sustin apelantii ca in perioada 9.04.2015-15.12.2016, pentru care se solicita plata de despagubiri, N. avea posibilitatea legala sa solicite instantei acordarea sporului de dispozitiv de 25% de catre Presedintele Consiliului Judetean Iasi, astfel cum au solicitat toti ceilalti angajati contractuali ai Consiliului Judetean Iasi. Motivul invocat de reclamant privind eventuala discriminare nu este intemeiat, cata vreme acesta nu avea la momentul cererilor adresate Presedintelui Consiliului Judetean Iasi o hotarare judecatoreasca prin care sa-si fi realizat dreptul cerut.

Intimatul N. a depus intampinare, aratand urmatoarele:

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale civile, invocata de Judetul Iasi - Consiliul Judetean Iasi” , asa cum a aratat instanta de fond in motivarea hotararii „In raport de obiectul actiunii si calitatea partilor in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 267 din Codul muncii, potrivit cu care pot fi parti intr-un conflict de munca: a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul prezentului cod , al altor legi sau al contractelor colective de munca ; b) angajatori - persoane fizice si/sau juridice , agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod; c)sindicatele si patronatele ; d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila”, calitatea procesuala pasiva revine sigur angajatorului Consiliul Judetean Iasi prin presedinte in baza contractului individual de munca nr. 249/13.06.2014 , pe functia de sofer in cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judetean Iasi.

Sustinerea ca angajatorul are obligatia de a salariza angajatul iar actiunea de fata are ca obiect plata de despagubiri reprezentand diferite drepturi salariale care exced raportului de munca nu poate fi un motiv de sustinere a exceptiei lipsei cauzei calitatii procesuale pasive deoarece in raport de dispozitiile art. 268 alin 1 lit. c, Codul muncii drepturile salariale neacordate sau plata de despagubiri pot fi cerute in termen de 3 ani de la nasterea dreptului,

Este clar ca solicitarea de acordare de „despagubiri reprezentand diferentele de drepturi salariale neincasate in perioada 09.04.2015 si pana la data de 15.12.2016 cand angajatorul a dispus egalizarea salarizarii sunt determinate de insasi calitatea de salariat in baza contractului individual de munca. Arata ca a chemat in judecata angajatorul, adica persoanele juridice aratate strict in Contractul individual de munca.

In ceea ce priveste fondul cauzei , solicita respingerea sustinerilor apelantilor si pastrarea in tot a hotararii tribunalului, avand in vedere urmatoarele:

Incidenta in cauza au dispozitiile art. 1 alin 1 si 2 din OUG nr. 83/2014 modificata si aprobata prin Legea nr. 71/2015, art. 1 alin 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014,....prin exceptie de la prevederile alin.(l) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salariat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.

Incepand cu anul 2015 salarizarea trebuia sa fie stabilita in raport de art. 5(1) din OG nr. 83/12.12.2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, modificat prin Legea nr. 71/2015, ce prevede ca „In anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata.

(1

¹

) Prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similar se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie , in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specific locului de munca la data angajarii sau promovarii”. Textul nu distinge cu privire la sporuri, daca acestea au fost sau nu acordate prin hotarari judecatoresti.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 23/2016, a stabilit ca: in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin 5 ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fondurile publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015 cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma „ salarizat la acelasi nivel” are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2. alin.(l) lit. a) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. l alin (l) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015 cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice”.

Apelantii au formulat raspuns la intampinare.

In apel nu s-au administrat probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului, in limitele criticilor formulate, in raport de probatoriul cauzei si de dispozitiile legale incidente, Curtea de Apel constata ca apelul este nefondat.

Astfel, cu privire la solutia primei instante data exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor, aceasta apare ca fiind legala si temeinica.

Corect a apreciat Tribunalul ca, raportat la obiectul litigiului si calitatea partilor, sunt aplicabile in cauza disp. art. 267 din Codul muncii, potrivit carora pot fi parti intr-un conflict de munca: a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul prezentului cod , al altor legi sau al contractelor colective de munca ; b) angajatori - persoane fizice si/sau juridice, agentii de munca temporara, utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile prezentului cod; c)sindicatele si patronatele; d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila”. Ca atare, este fara echivoc ca angajatorul, cel cu care reclamantul-intimat a incheiat contractul individual de munca este titularul obligatiei de plata in prezenta speta.

In actiune se face referire la despagubiri echivalente drepturilor salariale de care salariatul a fost lipsit in perioada indicata. Or, sustinerea ca acestea exced raportului de munca nu poate fi primita, singurul care are obligatia de a salariza angajatul este angajatorul, astfel cum acesta este mentionat in contractul individual de munca.

Totodata, cum in raport de dispozitiile art. 268 alin 1 lit. c, Codul muncii drepturile salariale neacordate sau plata de despagubiri echivalente acestora pot fi solicitate in termen de 3 ani de la nasterea dreptului, solicitarea reclamantului-intimat de acordare de „despagubiri reprezentand diferentele de drepturi salariale neincasate in perioada 09.04.2015 pana la data de 15.12.2016 - cand angajatorul a dispus egalizarea salarizarii - deriva din calitatea sa de salariat in baza contractului individual de munca. Astfel, corect prima instanta a respins exceptia, neavand relevanta sub aspectul titularului obligatiei de plata faptul ca ordonator principal de credite este Presedintele Consiliului Judetean, deoarece acesta aloca fondurile necesare angajatorului pentru plata drepturilor banesti.

Pe fondul litigiului, Curtea constata ca sunt incidente disp. art. 1 alin 1 si 2 din OUG nr. 83/2014 modificata si aprobata prin Legea nr. 71/2015, art. 1 alin 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014 ,,prin exceptie de la prevederile alin.(l) si (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice , salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii, care beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, va fi salarizat la nivelul maxim daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.”

Incepand cu anul 2015 salarizarea sa trebuia sa fie stabilita in raport de art. 5(1) din OG nr. 83/12.12.2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, modificat prin Legea nr. 71/2015, ce prevede ca „ In anul 2015, pentru personalul nou-incadrat pe functii, pentru personalul numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel, precum si pentru personalul promovat in functii sau in grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata.

(1

¹

) Prin nivel de salarizare in plata pentru functiile similar se intelege acelasi cuantum al salariului de baza cu cel al salariatilor avand aceeasi functie , in care au fost incluse, dupa data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de incadrare precum si sumele aferente sporurilor de care au beneficiat inainte de aceasta data, daca salariatul angajat, numit sau promovat indeplineste aceleasi conditii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, specific locului de munca la data angajarii sau promovarii”.Contrar sustinerilor apelantilor, textul nu distinge cu privire la sporuri, daca acestea au fost sau nu acordate prin hotarari judecatoresti.

Totodata, de esenta litigiului este imprejurarea ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia nr. 23/2016, a stabilit ca: in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 5 ind. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fondurile publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015 cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma „salarizat la acelasi nivel” are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2. alin.(l) lit. a) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. l alin (l) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015 cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice”.

Mai constata instanta de control judiciar, asa cum corect a apreciat si judecatorul fondului, faptul ca, in raport de toate cele anterior retinute, nu prezinta relevanta faptul ca reclamantul-intimat nu s-a adresat instantei pentru acordarea sporului de dispozitiv , din moment ce textul legal incident prevede expres, iar interpretarea data de ICCJ este fara echivoc, ca salariatul trebuie „salarizat la nivelul maxim pentru functia ocupata daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii. „Pe de alta parte, actiunea a fost formulata in termenul legal de 3 ani prev. de art. 268 al. 1 lit. c din C. muncii, iar potrivit art. 38 din C. muncii „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege”.

In consecinta, in baza art. 480 al. 1 C.proc.civ, Curtea de Apel respinge apelul si pastreaza sentinta apelata.