Acoperirea integrala a prejudiciului, in sensul art. 10 din Legea nr. 241/2005 (in forma anterioara modificarii prin Legea nr. 255/2013).

 

Art. 16 alin. 1 lit. h din Codul de procedura penala

Art. 10 din Legea nr. 241/2005

 

In conditiile in care inculpatul, anterior primului termen de judecata, a platit integral prejudiciul retinut prin rechizitoriul Parchetului, este incidenta o cauza de nepedepsire, care determina incetarea procesului penal in baza art. 16 alin. 1 lit. h din Codul de procedura penala.

   

(Decizia penala nr.1074/A/19 octombrie 2016)

 

Prin sentinta penala nr. 383 din data de 24 mai 2016 pronuntata de Tribunalul Arges, in temeiul art.386 Cod procedura penala, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul T pentru  savarsirea in forma continuata a infractiunilor de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal  (4 acte materiale) si folosirea cu rea credinta a creditului societatii, in scop personal de catre administratorul acesteia prevazuta de art.272 alin.1 lit.b din Legea 31/1990, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, in infractiunile prev. de art.9 alin. 1 lit.c din Legea nr. 41/2005, cu aplicarea41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale) si  folosirea cu rea-credinta a creditului societatii, in scop personal de catre administratorul acesteia prevazuta de art.272 alin.1 lit.b din Legea 31/1990, cu aplicarea art.  41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale), ambele in concurs real conform  art.33 lit. a Cod penal.

 In temeiul art.16 lit.h Cod procedura penala rap. la art.10 din Legea 241/2005, s-a dispus incetarea procesului penal fata de inculpatul T, sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala in forma continuata prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969.

In temeiul art.10 teza finala din Legea 241/2005, in forma anterioara datei de 01.02.2014, coroborat cu art.91 lit.c Cod penal din 1969 si cu referire la art.5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amenda administrativa, in cuantum de 1.000 de lei, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

In baza art. 272 alin.1 lit.b din Legea 31/1990 (2 acte materiale) cu aplicarea art.  41 alin.2 Cod penal rap. la art. 5 Cod penal si art.63 alin.3 teza finala Cod penal din 1969, a fost condamnat inculpatul T la o amenda penala in cuantum de 1.000 de lei, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

S-a atras atentia asupra disp.art.63 ind.11 Cod penal din 1969.

In temeiul art.19 si art.397 Cod procedura penala, rap. la art.998 si urm. din Codul civil 1864, s-a respins ca ramasa fara obiect actiunea civila formulata de Statul Roman, prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice Arges, constatand ca prejudiciul in cuantum de 124.466 lei, a fost acoperit integral.

In baza art. 404 alin. 4 lit.c Cod procedura penala, s-a dispus ridicarea masurii sechestrului asigurator aplicata prin ordonanta nr. 310/P/2013 din data de 27.10.2015 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, respectiv asupra bunurilor imobile apartinand inculpatului T - apartament situat in ***, pana la concurenta valorii de 181.628 lei precum si poprirea sumelor de bani existente in  conturile bancare deschise la BRD - Groupe Societe Generale SA, Raifeissen Bank SA, Banca Transilvania SA, Garanti Bank SA apartinand inculpatului T, pana la concurenta valorii de 181.628 lei, masura ce a fost pusa in aplicare prin procesul – verbal intocmit la data de 28.10.2015 de catre organele de politie judiciara din cadrul Serviciul de Investigare a Criminalitatii Economice - Biroul Investigatii Complexe si prin incheierea nr.62160/03.11.2015, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arges- Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Pitesti prin care s-a admis cererea Parchetului de pe langa Tribunalul Arges si s-a dispus inscrierea ipotecii legale reprezentand sechestru asigurator asupra bunului imobil mentionat apartinand in coproprietate inculpatului.

In temeiul art.275 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin rechizitoriul nr.310/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Arges, inculpatul T a fost trimis in judecata pentru savarsirea in forma continuata a  infractiunilor de evaziune fiscala prevazuta de art.9, alin.1, lit.c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) si  folosirea cu rea-credinta a creditului societati in scop personal, prevazuta de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, partea civila fiind Statul Roman prin A.N.A.F., reprezentata de D.G.F.P. Ploiesti prin A.J.F.P. Arges, comisa prin aceea ca, in calitate de administrator statutar al SC U SRL, in baza aceleasi rezolutii infractionale, in perioada 19.05.2009-31.12.2012, a inregistrat, cu intentie, in evidentele contabile ale societatii si a declarat organelor fiscale operatiuni comerciale fictive, constand in achizitii fictive de bunuri de la SC S SRL Rosiorii de Vede, SC P SRL Bucuresti,  SC D SRL si SC G SRL, prejudiciind astfel bugetului general consolidat al statului  cu suma totala de 180.743 lei reprezentand TVA de plata in suma de 124.466  lei, respectiv impozit pe profit in suma de 56.227 lei.

Astfel, s-a aratat ca, in calitate de administrator al SC U SRL, CUI 25577960, inculpatul T, in perioada 19.05.2009-31.12.2012, a inregistrat si dedus nejustificat cheltuieli nedeductibile fiscal in suma de 543.949 lei, cheltuieli inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, pentru care si-a acordat dreptul de deducere a TVA in suma de 124.466 lei si a diminuat obligatia fiscala la impozitul pe profit cu suma de 57.162 lei.

Conform procesului-verbal nr.337/25.03.2013 intocmit de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice Arges, Activitatea de Inspectie Fiscala, Serviciul Inspectie Fiscala-V, in perioada 19.05.2009-31.12.2012, SC U SRL, a inregistrat in evidentele contabile ale societatii si a declarat organelor fiscale operatiuni comerciale fictive constand in achizitii de bunuri in valoare de 543.949 lei, in urma carora a cauzat un prejudiciu bugetului general consolidat al statului in suma totala de 181.628 lei, constand in TVA 124.466 lei si impozit pe profit 57.162 lei, la care s-au adaugat accesorii intarziere.

Din verificarea documentelor financiar contabile si justificative, organul de constatare a stabilit faptul ca facturile fiscale, declaratiile de impozite si taxe au fost intocmite de catre T. In conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 82/1991 privind organizarea si conducerea evidentelor contabilitatii modificata si republicata, raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, respectiv inculpatului T

In consecinta, cronologia evenimentelor referitoare la activitatea infractionala desfasurata de inculpat, a fost urmatoarea:

 I. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor rezultate din achizitia de bunuri si servicii de la furnizorul SC S SRL Rosiorii de Vede, si realitatea operatiunilor comerciale derulate de SC U SRL

Organele de inspectie fiscala nu au acordat deductibilitate fiscala pentru cheltuieli in suma de 61.250 lei, cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii achizitionate de la furnizorul SC S SRL Rosiorii de Vede, , achizitiile fiind declarate de societate, insa nedeclarate in declaratia informativa 394 de catre furnizorul SC S SRL, potrivit verificarilor documentelor contabile efectuate la data
de 31.12.2009
de catre inspectorii D.G.F.P Arges.

Prin adresa 5299 a DGFP Teleorman s-a confirmat faptul ca SC S SRL, in perioada 01.05.2009-31.05.2012, nu a efectuat nicio livrare de bunuri catre SC U SRL Pitesti, iar in declaratia data in data de 08.04.2015 de catre administratorul societatii Ilie Stelian acesta a declarat ca nu isi aminteste daca a desfasurat tranzactii economice cu SC U SRL, nu cunoaste nicio persoana care sa reprezinte SC U SRL sau alte aspecte referitoare la aceasta firma.

Pentru perioada
01.10.2010-31.12.2010,
dupa verificarea documentelor contabile efectuata de catre inspectorii D.G.F.P Arges, s-a constatat ca organele de inspectie fiscala nu au acordat deductibilitate fiscala pentru cheltuieli in suma de 61.250 lei, cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii achizitionate de la furnizorul SC S SRL Rosiorii de Vede, achizitiile fiind declarate de societate, insa nedeclarate in declaratia informativa 394 de catre furnizorul SC S SRL.

Totodata, din verificare prin sondaj a documentelor contabile, organele de inspectie fiscala
nu au acordat in anul 2011 deductibilitate fiscala
pentru suma de 244.700 lei, cheltuieli efectuate de agentul economic cu achizitia de bunuri si servicii:

-26.200 lei cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii achizitionate de la SC S SRL, achizitiile fiind declarate de societate, insa nedeclarate in declaratia informativa 394 de catre furnizorul SC S SRL.

De asemenea, din verificare prin sondaj a documentelor contabile, organele de inspectie fiscala
nu au acordat in anul 2012 deductibilitate fiscala
pentru suma de 133.410 lei cheltuieli efectuate de agentul economic cu achizitia de bunuri si servicii:

-133.410 lei cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii achizitionate de la SC S SRL, achizitiile fiind declarate de societate, insa nedeclarate in declaratia informativa 394 de catre furnizorul SC S SRL.

In lunile ianuarie si februarie 2012, agentul economic a inregistrat in evidenta contabila achizitii de bunuri si servicii (piatra sparta concasata) de la furnizorul SC G SRL, in suma totala de 43.339, pentru care isi acorda dreptul de deducere a TVA-ului in suma de 10.401 lei, insa din baza de date a DGFP ARGES a rezultat ca furnizorul nu este inregistrat ca platitor de tva.

Din raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de inspectorii  antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti au rezultat urmatoarele:

Referitor la tranzactiile derulate de catre SC U SRL si SC S SRL a rezultat faptul ca,
in semestrul II 2009
, SC U SRL a declarat la organul fiscal teritorial faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fara TVA de 61.250, cu o TVA aferenta in suma de 11.638 lei de la SC S.

In semestrul I 2010,
SC U SRL a declarat la organul fiscal teritorial faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fara TVA de 61.250, cu o TVA aferenta in suma de 11.638 lei de la SC S.

In semestrul I 2011,
SC U SRL a declarat la organul fiscal teritorial faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fara TVA de 26.200 lei, cu o TVA aferenta in suma de 6.288 lei, de la SC S SRL.

In anul fiscal 2012
, SC U SRL a declarat la organul fiscal teritorial faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fara TVA de 133.410 lei, cu o TVA aferenta in suma de 32.018 lei de la SC S SRL.

In conformitate cu declaratiile informative cod 394 privind livrarile si prestarile de bunuri si servicii pe teritoriul national in perioada 01.01.2009-31.12.2012 si din declaratia pe proprie raspundere a administratorului SC S SRL, s-a constatat faptul ca in perioada mentionata nu au fost efectuate livrari de bunuri de la SC S SRL catre SC U SRL.

In conformitate cu extrasele de cont bancar s-a stabilit faptul ca SC U SRL nu a efectuat plati prin banca catre SC S SRL

In ceea ce priveste situatiile financiare anuale intocmite si depuse de SC U, organul de constatare a stabilit faptul ca, in perioada 2009-2012, SC U SRL a inregistrat in evidenta contabila o majorare a datoriilor fata de furnizori de a suma de 0 lei la suma de 1.240.345 lei.

Din declaratia martorului I, in calitate de administrator al SC S SRL a rezultat urmatoarea situatie de fapt: “M-am ocupat de administrarea SC S SRL in perioada 2001-2012 fiind administrator unic. Societatea avea ca obiect de activitate transport rutier de marfuri si exploatarea de pietris si nisip. Din anul 2012 societatea se afla in lichidare, lichidator fiind D din Alexandria. Nu-mi amintesc daca am desfasurat relatii comerciale cu SC U SRL Pitesti si nu mi se pare cunoscuta aceasta societate. Nu cunosc nicio persoana care sa reprezinte SC U SRL Pitesti sau alte aspecte cu aceasta firma”.

II. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor rezultate din achizitia de bunuri si servicii de la furnizorul SC P SRL Bucuresti  si realitatea operatiunilor comerciale derulate de SC U SRL.

Referitor la relatia comerciala declarata de

SC U SRL, 124.700 lei cheltuieli cu achizitia de in anul 2011, sem.II constand in achizitia de bunuri si servicii (buldoexcavator) de la SC P SRL Bucuresti, nedeclarate in declaratia informativa 394 de catre furnizorul SC P SRL. Din declaratia administratorului SC P SRL Bucuresti, H, a rezultat ca societatea al carei administrator este nu a efectuat nicio livrare de bunuri, respectiv buldoexcavator catre SC U SRL Pitesti
,
intre cele doua societati comerciale neexistand de-a lungul timpului relatii comerciale. In acest fel, organele de constatare si de control au considerat ca sunt aplicabile dispozitiile art.11 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare:

”La stabilirea sumei unui impozit sau unei taxe, in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale, pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are scop economic sau o pot reincadra, pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei”, precum si dispozitiile art.21 alin.4 lit.f din Legea nr.571/2003 in baza carora s-a stabilit ca SC U SRL Pitesti

a inregistrat si dedus nejustificat cheltuieli nedeductibile fiscal in suma de 124.700 lei, cheltuieli inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz. De altfel, in timpul controlului efectuat de echipa de inspectie fiscala la data de 25.03.2013, nu a fost identificat fizic buldoexcavatorul in cauza, imprejurare ce constituie o dovada in plus a nerealitatii operatiunii comerciale.

Din raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de inspectorii  antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti au rezultat urmatoarele:

Referitor la tranzactia comerciala derulata de SC U SRL cu SC P SRL in anul fiscal 2011, SC U SRL a declarat la organul fiscal teritorial faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fara TVA de 124.700 lei, cu o TVA aferenta in suma de 29.928 lei, de la SC P SRL.

In conformitate cu declaratiile informative cod 394 privind livrarile si prestarile de bunuri si servicii pe teritoriul national in perioada 01.01.2009-31.12.2012 si din declaratia pe proprie raspundere a administratorului SC P SRL, s-a constatat faptul ca in perioada mentionata nu au fost efectuate livrari de bunuri de la SC P SRL catre SC U SRL.

In conformitate cu extrasele de cont bancar s-a constatat  ca SC U SRL
nu a efectuat plati prin banca
catre SC P SRL.

In ceea ce priveste  bilantul contabil pe anul 2011 depus la SC U SRL la organul fiscal teritorial si extrasele de cont bancar, s-a constatat faptul ca SC U SRL a inregistrat datorii catre furnizori in suma de 1.107.027 lei.

Din declaratia martorului E,  audiat in cursul urmaririi penale in calitate de administrator al SC P SRL CUI 269511115 a rezultat urmatoarea situatie de fapt: „ In perioada 2010-2014 am fost unul dintre administratorii societatii SC P SRL care are ca principal obiect de activitate comert cu utilaje de constructii. In perioada mentionata m-am ocupat efectiv de administrarea societatii. Societatea a fost infiintata in anul 2010 luna mai si in urma verificarii in evidentele societatii de la infiintare si pana in anul 2014 cand a expirat mandatul meu de administrator societatea SC P nu a desfasurat relatii comerciale de nici un fel si nu a livrat bunuri catre SC U SRL Pitesti si nu cunosc reprezentantii societatii mentionate”.

III. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor rezultate din achizitia de bunuri si servicii de la furnizorul SC D SRL si realitatea operatiunilor comerciale derulate de SC U SRL

In perioada 01.01.2010-30.09.2010, inculpatul T, in calitate de administrator al

SC U SRL
, a inregistrat in evidenta contabila a societatii suma de
93.980 lei, reprezentand cheltuieli cu achizitia de bunuri si servicii de la SC D SRL, achizitiile fiind declarate prin D394, insa nedeclarate in declaratia informativa 394 de catre furnizorul SC D SRL. Conform declaratiei date de catre administratorul societatii I, acesta a confirmat faptul ca societatea al carui administrator este nu a avut niciodata relatii comerciale cu SC U SRL.

Din raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de inspectorii  antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti au rezultat urmatoarele:

Referitor la tranzactiile comerciale derulate de SC U SRL cu SC D SRL, in anul fiscal 2011, SC U SRL a declarat la organul fiscal teritorial faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fara TVA de 93.980 lei, cu o TVA aferenta in suma de 22.555 lei, de la SC D SRL.

In conformitate cu declaratiile informative cod 394 privind livrarile si prestarile de bunuri si servicii pe teritoriul national s-a constatat faptul ca SC D SRL nu a declarat la organul fiscal faptul ca a efectuat livrari de bunuri catre SC U SRL.

In conformitate cu extrasele de cont bancar s-a constatat ca SC U SRL  nu a efectuat plati prin banca catre SC D SRL.

In ceea ce priveste bilantul contabil pe anul 2011 depus la SC U SRL la organul fiscal teritorial si extrasele de cont bancar se constata faptul ca SC U SRL a inregistrat datorii catre furnizori in suma de 1.107.027 lei.

Din declaratia martorului I in calitate de administrator al SC D SRL, a rezultat urmatoarea situatie de fapt: “Din verificarile efectuate in contabilitatea SC D SRL am constatat faptul ca nu am avut niciodata relatii comerciale cu aceasta societate comerciala. Obiectul de activitate al SC D este contractarea de drumuri si autostrazi. Eu ma ocup de administrarea SC D SRL din anul 2011 pana in prezent”.

IV. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor rezultate din achizitia de bunuri si servicii de la furnizorul SC G SRL, si realitatea operatiunilor comerciale derulate de SC U SRL

In lunile ianuarie si februarie 2012,
SC U SRL
a inregistrat in evidenta contabila achizitii de bunuri si servicii (piatra sparta concasata) de la furnizorul SC G SRL, in suma totala de 43.339, pentru care isi acorda dreptul de deducere a tva in suma de 10.401 lei, insa din baza de date a DGFP ARGES a rezultat ca furnizorul nu este inregistrat ca platitor de TVA.

Referitor la tranzactiile comerciale derulate de catre SC U SRL cu SC G SRL, U in anul fiscal 2012, SC U SRL a declarat la organul fiscal faptul ca a efectuat achizitii de bunuri in valoare fata TVA de 43.339, cu o TVA aferenta in suma de 10.401 lei de la SC G SRL.

In conformitate cu declaratiile informative cod 394 privind livrarile si prestarile de bunuri si servicii pe teritoriul national, s-a constatat ca SC G SRL nu a declarat la organul fiscal faptul ca a efectuat livrari de bunuri catre SC U SRL.

In conformitate cu extrasele de cont bancar, s-a observat ca SC u SRL  nu a efectuat plati prin banca catre SC g SRL.

Referitor la tranzactiile comerciale derulate de SC u SRL cu SC A SRL, in perioada 25.10.2012-24.12.2012, T a intocmit si emis un numar de 4 facturi fiscale catre SC A SRL in valoare totala de 256.736 lei din care TVA in suma de 46.691 lei.

In conformitate cu extrasele de cont bancar deschis la Garanti Bank, s-a constatat ca facturile au fost incasate integral in perioada 01.01.2013-31.01.2013.

In ceea ce priveste declaratiile informative cod 394 privind livrarile si prestarile de bunuri si servicii pe teritoriul national se constata faptul ca SC U SRL, in anul fiscal 2012, a declarat la organul fiscal livrari de bunuri catre SC A SRL in valoare totala de 256.736 lei, cu o TVA deductibila in suma de 46.691 lei.

Din verificarea bazei de date FISC NET s-a constatat faptul ca SC A SRL nu a declarat la organul fiscal teritorial achizitii de la SC U SRL in anul 2012.

Din declaratiile administratorilor SC S, SC P SRL, si SC D 93 SRL, , a rezultat faptul ca in perioada mentionata nu au fost efectuate livrari de agregate catre SC U SRL.

Astfel, organul de constatare a stabilit ca SC U SRL a inregistrat si dedus nejustificat cheltuieli in suma de 244.880 lei. Totodata a calculat un profit impozabil in suma de 265.160 lei si un impozit pe profit in suma de 42.426 lei, cu o diferenta suplimentara de impozit in suma de 39.181 lei fata de impozitul declarat de contribuabil.

De asemenea, organul de constatare a stabilit faptul ca SC U SRL a inregistrat si dedus nejustificat cheltuieli in suma de 176.749 lei in anul fiscal 2012.

Din raportul de constatare efectuat de catre inspectorii antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti a reiesit faptul ca tranzactiile comerciale derulate de catre SC U SRL Pitesti, reprezentata de T, in calitate de administrator in relatia cu partenerii comerciali, in valoare fara TVA de 544.129 lei cu o TVA in suma de 124.466 lei, nu reflecta realitatea si, in consecinta, SC U SRL nu are drept de deducere pentru o TVA in suma de 124.466 lei. La 28.01.2013, SC U SRL, reprezentata de T, in calitate de administrator, a declarat la organul fiscal teritorial un sold al TVA de plata in suma de zero lei.

Organul de constatare a stabilit la 31.12.2012 faptul ca SC U SRL reprezentata de T, in calitate de administrator, avea obligatia sa declare un sold al TVA de plata in suma de 124.466 lei. Totodata, s-a stabilit faptul ca prejudiciul cauzat bugetului de stat privind TVA si impozitul pe profit, de catre numitul T este in suma de 180.743 lei reprezentand TVA in suma de 124.466 lei si impozit pe profit in suma de 56.227 lei.

S-a apreciat ca fiind relevanta declaratia inculpatului T, administrator al SC U SRL, inregistrata in cursul urmaririi penale.

V.  De asemenea, administratorul SC U SRL, T, a ridicat din conturile societatii in anul 2012 suma de 666.366 lei, iar in luna ianuarie 2013 suma de 256.751 lei (provenita din vanzarea unor utilaje si autovehicule ale societatii), ulterior societatea intrand in procedura de lichidare judiciara.

Din verificarea balantei contabile existente la data de 31.12.2013, s-a constatat ca la acea data societatea nu mai detinea in patrimoniu  bunuri mobile sau imobile, din acelasi document contabil rezultand ca administratorul societatii, respectiv inculpatul T, a ridicat in numerar incasarile in suma de 256.751 lei provenite din vanzarea acestor bunuri, in luna ianuarie 2013, iar in cursul anului 2012, ridicarile in numerar din conturile societatii efectuate de administratorul societatii au fost in suma de 666.366 lei. In acest sens, s-a remarcat ca inculpatul T a folosit cu rea credinta creditul societatii, in folosul sau propriu, fara a justifica vreun scop licit al acestor retrageri in numerar.

In ceea ce priveste

urmarirea penala, s-a constatat ca

prin ordonanta organelor de cercetare penala din data de 06.05.2014, s-a dispus inceperea urmaririi penale, privind infractiunile prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal,  art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 si art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, constand in aceea ca, in perioada 19.05.2009-31.12.2012, SC U SRL a inregistrat in evidentele contabile ale societatii si a declarat organelor fiscale operatiuni comerciale fictive constand in achizitii de bunuri in valoare de 543.949 lei, in urma carora a cauzat un prejudiciu bugetului general consolidat al statului in suma totala de 181.628 lei, constand in TVA 124.466 lei si impozit pe profit 57.162 lei, la care s-a adaugat accesorii intarziere. De asemenea, SC U SRL a achizitionat un autoturism marca Peugeot, in valoare de 13.454 lei, tranzactia nefiind evidentiata in actele contabile.

Administratorul SC U SRL, T, a ridicat din conturile societatii in anul 2012 suma de 666.366 lei, iar in luna ianuarie 2013 suma de 256.751 lei (provenita din vanzarea unor utilaje si autovehicule ale societatii), ulterior societatea intrand in procedura de lichidare judiciara).

Prin ordonanta din data de 07.10.2015 s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul T, pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal si art. 272 alin.1 lit. b din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal.

Prin ordonanta din 25.11.2015 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de T pentru savarsirea infractiunilor prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal si art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Inculpatului i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute de art. 108 si art. 83 Cod procedura penala, intocmindu-se procesele-verbale din data de 07.12.2015, 19.10.2015 si i-a fost asigurata asistenta juridica in timpul urmaririi penale fiind asistat de avocatul ales V (delegatia nr. ****).

S-a retinut, in cursul urmaririi penale, ca inculpatul T nu figureaza inscris in cazierul judiciar si nu a recunoscut faptele retinute in sarcina sa, necontestand de altfel nici raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit de inspectorii antifrauda din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Pitesti.

De asemenea, nici in cursul judecatii inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor descrise, solicitand pe de o parte, incetarea procesului penal in ceea ce priveste infractiunea de evaziune fiscala in modalitatea „evidentierii in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale sau evidentierea altor operatiuni fictive” prevazuta de art.9 alin.1, lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale), deoarece a achitat prejudiciul, dar si achitarea pentru infractiunea incriminata de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), in modalitatea reglementata de textul de lege, respectiv „folosirea, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect, intrucat nu  a actionat cu forma de vinovatie ceruta de lege.

Astfel, in urma coroborarii actelor si lucrarilor dosarului cu probele administrate in cauza atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, prima instanta a constatat ca, in raport de toate cele expuse  mai sus, reiese in mod indubitabil ca fapta inculpatului T care,  in calitate de administrator statutar al SC U SRL, in baza aceleasi rezolutii infractionale in perioada 19.05.2009-31.12.2012, a inregistrat, cu intentie, in evidentele contabile ale societatii si a declarat organelor fiscale operatiuni comerciale fictive, constand in achizitii fictive de bunuri de la SC S SRL Rosiorii de Vede, SC P SRL Bucuresti,  SC D SRL si SC G SRL, prejudiciind astfel bugetului general consolidat al statului cu suma totala de 180.743 lei reprezentand TVA de plata in suma de 124.466  lei, respectiv impozit pe profit in suma de 56.227 lei, constituie actiuni ce se incadreaza in tipicitatea obiectiva si subiectiva a infractiunii de evaziune fiscala in modalitatea „evidentierii in actele contabile sau in alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale sau evidentierea altor operatiuni fictive” prevazuta de art.9 alin.1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale).

      Totodata, s-a constatat ca fapta inculpatului T, care, in calitate de administrator statutar al SC U SRL, in baza aceleasi rezolutii infractionale, a folosit cu rea-credinta creditul societatii, in folosul sau propriu, prin incasarea din conturile societatii in anul 2012 a sumei de 666.366 lei, iar in luna ianuarie 2013 a sumei de 256.751 lei, constituie actiuni ce se incadreaza in tipicitatea obiectiva si subiectiva a infractiunii incriminata de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale) in modalitatea reglementata de textul de lege, respectiv „folosirea, cu rea-credinta, a bunurilor sau creditului de care se bucura societatea, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect; savarsite in concurs real, cu aplicarea art. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Judecatorul fondului a facut aplicarea in cauza a dispozitiilor art. 5 Cod penal,  vizand legea mai favorabila, iar ca urmare a studiului comparativ a limitelor de pedeapsa prevazute de textele de lege amintite si de conditiile de incriminare, a indicat drept lege mai favorabila dispozitiile textelor din Legea nr.241/2005, in forma modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2010, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 50/2013 si Legea nr. 255/2013.

Intrucat, anterior primului termen de judecata, inculpatul a achitat prejudiciul in cuantum de 124.466 lei, cauzat partii civile Statul Roman prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice Arges, tinand seama ca dispozitiile art.10 din Legea 241/2005 erau mai favorabile in forma anterioara datei de 01.02.2014, avand in vedere principiul aplicarii legii penale mai favorabile instituit de Decizia Curtii Constitutionale nr.265/2014, in temeiul art. 386 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanta a schimbat incadrarea juridica a faptelor pentru care a fost trimis in judecata inculpatul Z, din savarsirea in forma continuata a infractiunilor de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (4 acte materiale) in infractiunile prev. de art.9 alin. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale).

In ceea ce priveste aplicabilitatea art. 10 din Legea nr. 241/2005 (in forma anterioara modificarii sale prin Legea nr. 255/2013, atunci cand legea veche este apreciata ca fiind mai favorabila, potrivit art. 5 Cod penal), instanta de fond a retinu ca, in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de prezenta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul ori inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

In ceea ce priveste notiunea de „prejudiciu”, adica daca in calculul prejudiciului intra doar debitul principal, suma efectiva cu care a fost prejudiciat bugetul statului sau in calculul prejudiciului intra atat debitul principal, cat si  accesoriile, respectiv penalitatile si majorarile de intarziere calculate conform Codului de procedura fiscala, s-a apreciat ca stabilirea prejudiciului pana la primul termen de judecata este importanta si din perspectiva faptului ca legiuitorul diferentiaza consecintele achitarii pagubei in functie de cuantumul acesteia, asa incat, pentru corecta aplicare a dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, trebuie luat in considerare prejudiciul efectiv cauzat prin comiterea infractiunii – „damnum emergens”, nu si beneficiul nerealizat ce consta in accesoriile obligatiilor fiscale, care se calculeaza in conformitate cu normele speciale aplicabile in cazul taxelor si impozitelor si care sunt generate de intarzierea la plata.

S-a precizat ca legiuitorul nu se refera la acoperirea pretentiilor civile, astfel cum au fost formulate de partea civila, ci la prejudiciu ca si consecinta a comiterii faptei penale.

A rezultat, astfel, ca este vorba doar despre prejudiciul cert si actual produs prin fapta penala, fara accesorii (penalitati, dobanzi). Tocmai de aceea, cand a intentionat sa se refere si la plata acestora, legiuitorul a operat modificarea textului, care, in prezent, se refera la “pretentiile civile” („In cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute la art. 8 si 9, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, inculpatul acopera integral pretentiile partii civile, limitele prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate”).Caracterul cert al prejudiciului presupune, fireste, stabilirea clara a intinderii acestuia,  mai ales daca, in virtutea aplicarii legii penale mai favorabile, se pune problema incidentei art. 10 din Legea nr. 241/2005, anterior modificarii sale prin Legea nr. 255/2013.  In consecinta, s-a apreciat ca solutia retinuta prin decizia nr.17/2015 pronuntata de ICCJ - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, este incidenta doar in ipoteza unei solutii de condamnare.

Tribunalul a constatat ca, anterior primului termen de judecata, inculpatul Z a achitat prejudiciul in cuantum de 124.466 lei retinut in rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Arges si stabilit prin raportul de constatare tehnico-stiintific efectuat in cauza, astfel cum a reiesit din cuprinsul chitantei ***), dar si din fisa analitica de la f.21-23 din dosarul instantei, care atesta ca la data emiterii SC U SRL nu avea datorii de achitat statului si, pe cale de consecinta, instanta a dat eficienta dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, anterior modificarii sale prin Legea nr. 255/2013.

In ceea ce priveste solutia care urmeaza sa fie data de instanta cu privire la latura penala, s-a apreciat ca nu se poate pronunta o solutie de achitare, intrucat nici art. 74/1 Cod penal din 1968 si  nici art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu fac trimitere la lipsa pericolului social concret al faptei, cu consecinta aplicarii unei sanctiuni administrative, ci direct la aplicarea sanctiunii. Or, sub imperiul reglementarilor anterioare datei de 1 februarie 2014, aplicarea unei sanctiuni administrative in procesul penal se facea in trei cazuri distincte: achitarea in temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala din 1968, caz in care fapta, urmare lipsei pericolului social concret, nu era infractiune, desi intrunea elementele constitutive ale acestei; incetarea procesului penal in temeiul art. 10 lit. i Cod procedura penala din 1968, cand fapta constituia infractiune, dar raspunderea penala era inlocuita cu ce a administrativa; incetarea procesului penal in temeiul art. 10 lit. i/1 Cod procedura penala din 1968, in cazul incidentei unei cauze de nepedepsire de tipul celei prevazute de art. 74/1 Cod penal din 1968 si art. 10 din Legea nr. 241/2005.

Astfel, instanta de fond a considerat ca sub imperiul Codului de procedura penala actual, atunci cand se constata ca Legea nr. 241/2005, in redactarea anterioara datei de 1 februarie 2014, ori Codul penal din 1968 sunt aplicabile ca lege penala mai favorabila, se va dispune incetarea procesului penal in baza art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedura penala, pentru existenta unei cauze de nepedepsire.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.16 lit.h Cod procedura penala, rap. la art.10 din Legea 241/2005, s-a dispus incetarea procesului penal fata de inculpatul Tanasescu Viorel, sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala in forma continuata prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 Cod penal din 1969 si s-a aplicat inculpatului o amenda administrativa, in cuantum de cate 1.000 de lei, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

In ceea ce priveste cea de-a doua infractiune retinuta in sarcina inculpatului, constand in  folosirea cu rea-credinta a creditului societatii, in scop personal de catre administratorul acesteia prevazuta de art.272 alin.1 lit.b din Legea 31/1990, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal (2 acte materiale), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, ca urmare aplicarii legii mai favorabile, instanta va dispune schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de folosire cu rea-credinta a creditului societatii, in scop personal de catre administratorul acesteia prevazuta de art.272 alin.1 lit.b din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale).

Sub acest aspect, s-a observat, tinand cont de probele administrate respectiv urmare a verificarii balantei contabile existente la data de 31.12.2013, ca la acea data societatea nu mai detinea in patrimoniu bunuri mobile sau imobile, din acelasi document contabil rezultand ca administratorul societatii, respectiv inculpatul T a ridicat in numerar incasarile in suma de 256.751 lei provenite din vanzarea acestor bunuri, in luna ianuarie 2013, iar in cursul anului 2012, ridicarile in numerar din conturile societatii efectuate de administratorul societatii au fost in suma de 666.366 lei. In acest sens, s-a observat ca inculpatul T a folosit cu rea credinta creditul societatii, in folosul sau propriu, fara a justifica vreun scop licit al acestor retrageri in numerar.

Astfel, prima instanta a apreciat ca in cauza faptele descrise constituie actiuni ce se incadreaza in tipicitatea obiectiva si subiectiva a infractiunii incriminata de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale), in conditiile art. 5 Cod penal,

astfel incat

individualizarea pedepsei s-a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art.74 alin.1 Cod penal, iar in cauza de fata, in raport de  forma de vinovatie retinuta si de modalitatea in care au fost comise faptele descrise, instanta a retinut un grad de periculozitate redus, mai ales ca priveste un inculpat necunoscut cu antecedente penale, in varsta de 45 de ani, casatorit, cunoscut o buna conduita in societate si care s-a prezentat la fiecare termen de judecata.

Astfel, avand in vedere scopul aplicarii pedepsei de constrangere, mijloc de reeducare a condamnatului si de prevenire a savarsirii de noi infractiuni, s-a apreciat ca o pedeapsa cu amenda penala este oportuna infaptuirii acestuia, sens in care instanta a avut in vedere si dispozitiile legale aplicabile, respectiv dispozitiile art. 63 din Codul penal anterior, urmand astfel ca pedeapsa sa fie dozata corespunzator in aceste limite prevazute de lege, fixand deci o amenda penala in cuantum de 1.000 de lei, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

S-a atras atentia asupra disp.art.63 ind.1 Cod penal din 1969.

In ceea ce priveste latura civila a cauzei, tinand cont de probele administrate in cauza, judecatorul fondului a retinut argumentele mentionate la analizarea infractiunii de evaziune fiscala pentru care  s-a dispus incetarea procesului penal, constatand achitat prejudiciul principal, astfel incat, in temeiul art.19 si art.397 Cod procedura penala rap. la art.998 si urm. din Codul civil din 1864, a respins ca ramasa fara obiect cererea partile civile pentru plata penalitatilor si accesoriilor calculate, constatand ca prejudiciul a fost acoperit integral.

Pe cale de consecinta, in baza art. 404 alin. 4 lit.c Cod procedura penala, s-a dispus ridicarea masurii sechestrului asigurator aplicata prin ordonanta nr. 310/P/2013 din data de 27.10.2015 emisa de Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, respectiv asupra bunurilor imobile apartinand inculpatului T, in limita cotei de indivizie de 3/8, pana la concurenta valorii de 181.628 lei, precum si poprirea sumelor de bani existente in  conturile bancare deschise la BRD - Groupe Societe Generale SA, Raifeissen Bank SA, Banca Transilvania SA, Garanti Bank SA apartinand inculpatului Tanasescu Viorel, pana la concurenta valorii de 181.628 lei, masura ce a fost pusa in aplicare prin procesul-verbal intocmit la data de 28.10.2015 de catre organele de politie judiciara din cadrul Serviciul de Investigare a Criminalitatii Economice - Biroul Investigatii Complexe si, prin incheierea nr.62160/03.11.2015, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Arges - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Pitesti prin care s-a admis cererea Parchetului de pe langa Tribunalul Arges si s-a dispus inscrierea ipotecii legale reprezentand sechestru asigurator asupra bunului imobil mentionat apartinand in coproprietate inculpatului.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Arges, sustinand motive ce privesc netemeinicia hotararii criticate, in sensul ca in mod gresit instanta de fond a constatat acoperit prejudiciul, in totalitate, in conditiile in care inculpatul a achitat numai suma de 124.466 lei, din totalul de 181.628 lei.

In aceste conditii, in mod gresit instanta a ridicat sechestrul asigurator aplicat prin ordonanta nr.310/P/2013 din 27.10.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Arges tocmai pentru recuperarea acestor sume de bani.

 Examinand apelul parchetului din perspectiva motivelor ce il justifica, dar si din oficiu,  conform disp. art. 417 Cod procedura penala, Curtea il apreciaza intemeiat, insa pentru alte considerente decat cele invocate, dupa cum urmeaza:

La fila 12 a dosarului de fond se gaseste chitanta seria TS 046 nr. 10000143823, de  unde rezulta ca la data de 25 aprilie 2016 inculpatul a achitat suma de 181.628,00 lei, ce reprezinta totalul prejudiciul retinut in prezenta cauza, cum in mod corect a constatat si instanta de fond.

Pe baza acestei constatari, corect a fost ridicat si sechestrul asigurator aplicat asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului pentru a garanta plata prejudiciului datorat statului, masura asiguratorie ramanand in acest context fara obiect.

Apelul parchetului este insa justificat ca urmare a faptului ca, in dispozitivul sentintei criticate, instanta de fond, desi a constatat plata integrala a prejudiciului, a facut referire la un prejudiciu mai mic decat cel real, precizand suma de 124.466 lei.

De asemenea, in considerentele hotararii, atunci cand a ridicat sechestrul asigurator, prima instanta a aratat ca acesta garanta plata sumei de 181.628 lei, ce reprezinta prejudiciul total.

In fata unor asemenea contradictii si pentru ca realmente inculpatul a achitat in totalitate prejudiciul datorat statului, asa cum s-a aratat mai sus, interventia instantei de control judiciar pentru reformarea hotararii sub aceste aspecte este, in opinia Curtii, imperativa.

Pentru considerentele care au fost expuse, in conformitate cu dispozitiile art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala, Curtea a admis apelul parchetului si a desfiintat in parte sentinta apelata.

 Rejudecand, a constatat ca a fost acoperit integral prejudiciul cauzat in cuantum de 181.628 lei, iar nu de 124.466 lei. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.